Am 40, am mult, am tot

Aseară am rugat-o pe mama să-mi povestească despre venirea mea pe lume. Nu știu de ce, dar până acum n-am avut niciun fel de curiozitate legată de asta. De parcă n-am vrut să știu. De parcă nu eram pregătită să știu.

Aseară însă mi s-a făcut poftă să aflu tot. Unde stătea când a avut primele contracții. Cine a dus-o la spital. Cât de rău am durut-o. Dacă a durat mult. Dacă m-a văzut. Plângeam mult? Cum suna plânsul meu? Cum dormeam? Cine stătea cu mine cât ea mergea la cursuri? Ce haine aveam? Ce spuneam? Ce mâncam? Ce făceam împreună?

Am stat pe terasă în frig, înfofolite, zgribulite, la un pahar de vin, povestind lucruri de acum patru decenii.

Și ce frumos a fost…

Am vrut să scriu ce-am aflat, dar apoi m-am gândit că vreau să țin pentru mine toate poveștile noastre. Să rămână ale mele deocamdată.

Fac 40 de ani azi. 40. La 40 de ani, mama avea o fată de 17 ani. La 40 de ani, eu am o fată de aproape 8 și un băiat de 5 jumate.

Cât de diferite suntem! Și totuși, cât de mult semănăm!

Am vorbit mult despre asta cu mama. De parcă tot ce nu ne-am spus în patru decenii a stat acolo în noi să se amestece, să se transforme, să decanteze, iar ce a ieșit până la urmă din una spre alta să fie doar ce contează.

Am 40 de ani.

Am sufletul plin de amintiri cu bunicii mei care nu mai sunt, cu tata. Sunt toți cu mine în fiecare zi. Le aud vocile, le simt mirosul în nări.

O am pe bunica încă aici, nu chiar aici, dar la un drum cu mașina distanță.

O am pe mama.

Îl am pe om. Am fetița mea, am băiețelul meu.

O am pe pisicuța asta maro care e în viața mea din vremuri în care încă nu eram eu.

Am prieteni buni, noi și vechi.

Am cărțile scrise și pe cele care încă așteaptă.

Am locul acesta în care scriu de 13 ani.

Locul acesta în care mă regăsesc cu voi.

Am zecile de evenimente în care am cunoscut mii de oameni.

Am zecile de mii de mesaje dintre mine și voi.

Am răbdare, am timp.

Am recunoștință pentru tot ce am primit în ultimii ani.

Am amintiri frumoase, am amintiri care dor și care mă fac să prețuiesc tot ce am câștigat suferind.

Am respect pentru tot ce e viu și e bun.

Am o responsabilitate mare și asta nu mă sperie, dimpotrivă, mă dă jos din pat dimineața.

Am riduri pe care le privesc în fiecare zi și le primesc ca parte din mine.

Am credință și încredere.

Am mult, am mult mai mult decât am cerut și decât mi-am dorit.

Nu-mi doresc decât sănătate pentru toți.

În rest, simt că am tot.

Photo by Edu Lauton on Unsplash

41 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *