Nu trebuie să normalizăm jignirile, grobianismul, părerismul și agresivitatea

Se întâmplă des să stârnesc emoții (de toate felurile) în cei care interacționează cu textele mele. Vorbim despre un milion de oameni pe săptămână care le văd, undeva la 700.000 dintre ei și fac ceva, în sensul că dau un like, un love sau un hate, dau share, comentează, dau click pe poze sau pe link, pe profil sau pe comentariile celorlalți. Asta e foarte bine!

Majoritatea celor care interacționează o fac cu gânduri pașnice. Fie își spun părerea despre subiect, fie trimit o apreciere, o întrebare sau un răspuns altul comentator. Și asta e foarte bine!

Unele persoane nu sunt de acord și comentează în contradictoriu. Ceea ce e foarte bine. E o interacțiune sănătoasă, toată lumea are de câștigat dintr-o dezbatere argumentată.

Și mai sunt și persoanele care au impresia că libertatea de expresie este egal cu a spune orice mizerie oricui, iar acela trebuie s-o înghită pentru că a postat public, deci să-și asume și părerile contrare și judecățile venite de la oricine care citește. Persoane care jignesc, aruncă cu acuze, calomniază, împroașcă porcăriile din sufletul lor la alții, că poate așa se mai scutură de frustrare și suferință, dar mai ales de frică. Asta nu e bine! Și cred că e important să arătăm și lor, și celor care doar privesc de pe margine cu popcorn la îndemână, că nu e bine.

Știți, frica vine din lipsă de control. Te simți lipsit de putere, și asta te sperie și te înfurie. Reacționezi agresiv cu oricine îți vorbește despre subiectele sensibile, te superi și te răzbuni pe oricine îți amintește că nu ai control. Jignești, ești disprețuitor, etichetezi, pentru că acesta e mecanismul tău de a-ți gestiona frica, de a încerca să capeți măcar ceva putere.

Eu înțeleg foarte bine acest mecanism, îl observ de vreun deceniu, de când am început să fiu atacată pentru că am devenit mai vizibilă. Oamenii judecă acele aspecte ale vieții altora în care ei înșiși se simt încărcați de rușine. Am citit asta ieri la Brene Brown, o să dezvolt în alt articol.

Mă simt rușinat că nu am terminat școala. O să judec și o să-i urăsc pe cei care au studii mai înalte ca ale mele. Mă simt rușinată că nu petrec mai mult timp cu copiii mei. O să vin cu ură peste toți cei care declară că petrec mult timp cu copiii lor. Și așa mai departe.

Frica, rușinea și furia merg foarte bine împreună. Frica că iar te faci de rușine. Rușinea că ești fricos. Furia că ești și rușinat, și speriat. Frica de furie.

De când cu pandemia, totul e mai acut. Lumea e mai speriată, mai furioasă, și e normal.

Totuși, refuz să las să treacă drept normală violența în social media, chiar dacă e explicabilă.

Eu reacționez (atât cât pot, de la un punct obosesc și renunț) la astfel de comentarii, pentru că vreau ca cei care le fac să înțeleagă că nu este acceptabil, iar cei care doar citesc să vadă că nu, libertatea de expresie nu înseamnă să fii nesimțit, rău, să faci și să spui orice, iar celălalt să încaseze.

Așa cum le arăt copiilor mei în fiecare zi că sunt ființe prețioase și că nu trebuie să accepte să fie puse la zid, acuzate, înfricoșate, jignite, și în același timp le arăt că toți ceilalți sunt la fel, deci în niciun caz nu pot agresa pe cineva vreodată, așa încerc să arăt lumii întregi că nu permit să fiu umilită și amenințată, la fel cum nimeni n-ar trebui nici să permită asta, nici s-o facă.

Sigur că unii oameni sunt mai prezenți la realitate și la responsabilitatea proprie, alții nu vor asculta niciodată ceva ce îi face să se simtă și mai rău cu sine.

Cu toate astea, eu continuu să le răspund, să fac din comentariile lor postări separate, ca să arăt că:
1. Ce fac ei nu este libertate, ci o dovadă a lipsei de autocontrol, responsabilitate și igienă emoțională
2. Toată mizeria pe care o scriu este a lor, nu devine a mea doar pentru că mi-o scriu mie. Eu n-o primesc, tot a lor rămâne
3. Ce fac ei nu este normal și nici tolerabil, așa că primesc ban și block, ceea ce nu înseamnă că le îngrădesc libertatea de exprimare, se pot în continuare exprima cum doresc unde vor ei, doar nu acasă la mine, pe pagina mea. Poți scuipa cât dorești la tine acasă și pe stradă, dacă ai intrat la mine în casă, scuipatul e interzis
4. Le arăt astfel și că o mulțime de alți oameni dezaprobă comportamentul lor, care nu e unul de rebel inteligent, ci de dezorientat speriat, iar dacă ar recunoaște asta, ar putea căuta soluții ca să se orienteze și să-și gestioneze frica
5. Viitorul este al celor civilizați și responsabili, care știu să își exprime părerile contrare civilizat, argumentat, nu al celor care vor să muște din toată lumea
6. Spațiul social media nu permite chiar orice, chiar dacă așa pare

Sigur că am lucruri mai bune de făcut cu timpul meu decât să stau să răspund tuturor celor care scuipă fără să știe măcar unde au aterizat, dar și asta mi se pare important: să pun niște limite pentru curățenia spațiului în care exist.

S-a întâmplat de multe ori să primesc comentarii neplăcute de la persoane de altfel simpatice, care nici nu-și dădeau seama că fac rău. Le-am răspuns simplu printr-un comentariu: Dacă mă vedeai pe stradă, m-ai fi oprit să-mi spui ce tocmai mi-ai scris? (că tatuajul meu e urât, că arăt cam bătrână, că părul meu arată ca o căpiță de fân, mizilicuri de-astea). Au urmat scuze, comentariile șterse. Unii oameni chiar nu-și dau seama că nu e OK ce fac, ei înțeleg și-și schimbă comportamentul. Adică sper.

În fine, ce voiam să zic este că eu cred că trebuie să le răspundem mereu acestor oameni, pentru că altfel normalizăm agresiunea și asta mi se pare greșit. Așa cum strângem gunoiul altora de pe stradă, tot așa trebuie să le arătăm celorlalți că se poate să nu fii de acord și să rămâi civilizat în același timp. Dacă fiecare dintre noi ar răspunde, civilizat și elegant, măcar unui om care nu înțelege cum funcționează comunicarea, cred că încet încet am vedea rezultate.

Nu am primit lecții de comunicare empatică, nu știm să fim asertivi, să combatem cu argumente, că școala și societatea românească sunt ocupate cu alte lucruri, dar ne putem ajuta între noi, ne putem învăța singuri, există informație, specialiști, oameni care ne arată cum se face.

Important e să fim dispuși însă mai întâi să vedem că e ceva de îmbunătățit la noi. Și uneori asta e teribil de greu de văzut, dacă ești acoperit de frică, rușine și furie.

 

Photo by Brandi Ibrao on Unsplash

6 Comments

  • miruna spune:

    mi se pare ca lumea a luat-o razna pe net un pic. mi-a pierit cheful si de scris, dar si de citit. ceea ce mai demult era bucuria mea, energia din comentarii, acum a devenit un risc pe care nu mai am chef sa-l iau in piept. >(

  • deea spune:

    Totuși, pe blog au fost inclusiv utilizatori care au exprimat ca își doresc răul și chiar moartea copiilor altor utilizatori și a fost in regula. Eu atunci am cerut sa fie șterse mesajele, pentru ca sunt efectiv oameni cu mari probleme și nu ar trebui lăsați sa facă asta, exista o limita. Nu s-a întâmplat și mereu, mereu au fost mesaje jignitoare, cumplite. Mai ales de când cu pandemia. Sper ca asta sa se schimbe.

  • Daria spune:

    Îți aduc aminte că și tu ai fost de cealaltă parte a taberei. Într-un articol o cititoare ți-a răspuns scriind că te displace. A păstrat comentariul diplomatic și nu a făcut atac la persoană. O alta s-a simțit mama tuturor raniților și a numit-o „mizerie de om” pentru ce a scris. Tu ai păstrat comentariul respectiv, participând indirect la ceea ce critici în articolul de mai sus.
    Hai să ne mai uităm și în oglindă.

    • Georgiana spune:

      Daria, si eu am observat asta si nu numai la Ioana, ci la majoritatea blogaritelor. Spun ca accepta si parerile/criticile constructive, chiar daca sunt diferite de ale majoritatii comentatorilor, dar.. hm, nu prea. Mie sincer, mi se pare ca cele care lauda tot timpul sunt cele care ori sunt cele mai false ori nu au o viata personala. Si am mai observat o chestie aici pe blog: atunci cand e un subiect incins si discutiile degenereaza spre conflict, autoarea se retrage si nu aplaneaza deloc. Sau aplaneaza doar in favoarea comentatoarelor care o gratuleaza.

  • Alexandra spune:

    Cat ma bucur cand atingi acest subiect. E adevarat, nu trebuie permise asemenea comportamente.
    Opiniile sunt libere, nu si obligatorii. Dar de la opinie la jigniri e cale lunga…
    Pe net, ca si in viata reala exista reguli de bun simt.
    Folositi instrumentele la indemana pentru a bloca aceste comportamente unde le gasiti: block, report. Raportati si corectati asemenea comportamente. Lumea nu se duce de rapa din cauza raului, ci din cauza ca cei buni nu fac nimic. Oameni buni, nu va feriti sa raportati comentariile rautacioase, fiti moderatori virtuali al bunului simt in spatiul online.

  • Iordachescu Claudia spune:

    Bună! Pe net gasim o grămadă de opinii pe diverse subiecte. Eu cred ca cel mai ar fi sa citim,sa analizăm și să luăm din ele doar informațiile pe care noi le considerăm necesare noua. Este foarte usor sa aruncam piatra… 😘

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *