Copiii și tehnologia: lecții învățate în pandemie și câteva idei pentru părinți

Acest articol este scris de soțul proprietarei blogului, care cu ocazia pandemiei și-a confirmat niște idei pe care le avea despre copii și tehnologie, dar a și învățat câteva lucruri noi.

Bună, articolul se referă în primul rând la copii „mici”. Mai scriu o dată: mă refer mai mult la copii mici, să zicem până în 12 ani. Pre-adolescenți.

Până să înceapă nenorocirea, copiii noștri (6 și aproape 9 ani) au avut zero acces la computere și un acces extrem de limitat la telefoane, în sensul că uneori le mai foloseau să facă fotografii sau filmulețe sau să acceseze o platformă furnizată de școala pentru exersat limba engleză. De jocuri nu s-a pus și în continuare nu se pune problema. Odată cu pandemia (mai precis o dată cu școala online), acest lucru s-a schimbat, de nevoie: copiii au început să folosească laptopurile și au primit acces și la un telefon pe care nu îl mai folosim noi adulții. Telefonul a fost inițial folosit pentru apeluri video cu colegii lor și pentru exerciții de citit, dar evident că o dată ce restricțiile au fost slăbite, încet încet au început să-l folosească și la alte lucruri…

Photo by Charles Deluvio on Unsplash

CE AM ÎNVĂȚAT SAU MI S-A CONFIRMAT

1. Copiii învață EXTREM de repede să folosească dispozitivele la care au acces.

Există în rândul părinților ideea că este bine/ este chiar nevoie să îi dai copilului cât mai devreme acces la tehnologie (telefon, tabletă, computer etc) ca să aibă timp să învețe să le folosească, să poată fi pregătit pentru era digitală cum se zice și altele asemenea.

Această idee este complet falsă, după părerea mea.

Repet: copiii învață EXTREM de repede să folosească aceste dispozitive. Copiii mei au ajuns în 1-2 luni de la zero cunoștințe despre laptop la cunoștințe suficiente cât să facă școala online neasistați în ceea ce privește accesul, parolele, emailul, internetul, platforma de meeting online, copy/paste, tastatură, word, excel și tot restul. Mai mult, cea mai mare parte a acestor cunoștințe a fost asimilată în primele două săptămâni. Cum sunt sigur că nu am copii supradotați, e clar că asta e valabil pentru toți copiii și e clar că cu cât copiii sunt mai mari, cu atât vor învăța și mai repede. Deci nu există absolut nici un beneficiu să începi mai devreme.

Pentru mine nu e de mirare acest lucru, pentru că toate interfețele de pe telefoane / laptopuri au fost rafinate în ani de zile și au ajuns să fie extrem de intuitive și ușor de folosit. În esență, nu este nevoie decât să știi să dai cu degetul/ mouse-ul. Atât, astea sunt toate cerințele pe care trebuie să le bifezi ca să poți să începi să folosești „tehnologia”. Desigur că ajută foarte mult și să știi să citești, dar nu este absolut necesar, altfel copiii de 2-3 ani nu ar ști să folosească tablete sau telefoane.


Principalul factor limitativ în folosirea computerului sau a telefonului este limba engleză, nu faptul că ai început să le folosești la 15 ani în loc de 2 ani. Acesta este motivul principal pentru care părinții sau bunicii noștri, de exemplu, se descurcă mai greu cu tehnologia, nu faptul că ar fi ceva inerent dificil. Deci dacă vreți să pregătiți copilul sub 10 ani pentru era digitală, ajutați-l să învețe engleză, va fi mult mai avantajat în domeniul tehnologiei decât dacă îi puneți tableta sub nas de la 2 ani.

2. În legătură cu punctul 1, trebuie spus că simplul fapt că folosești de mult timp un dispozitiv nu înseamnă că cunoștințele despre el se măresc proporțional cu perioada în care l-ai folosit.

Există o curbă abruptă de învățare la început, care poate fi parcursă chiar și în câteva ore, dar apoi cunoștințele ajung la un platou și pot rămâne la același nivel pentru totdeauna. Câți dintre noi putem spune că astăzi știu semnificativ mai multe despre cum se folosește un device decât în urmă cu 5 ani, doar ca urmare a faptului că l-am folosit în fiecare zi? Dacă faci cam aceleași lucruri cu device-ul acela în fiecare zi, logic este că nu ai cum să știi mai multe despre el decât ai știut după primele zile/ săptămâni de când ai început să îl folosești.

Ba mai mult, în ce privește gradul de înțelegere a dispozitivelor pe care le folosim de ani de zile, îndrăznesc să spun că foarte mulți dintre noi avem o înțelegere foarte limitată. Și nu mă refer aici la faptul că de multe ori nici măcar nu avem idee despre cum anume funcționează device-urile pe care le folosim zi de zi – asta e normal, având în vedere că ele au devenit extrem de complexe și avansate tehnologic.

Nu, mă refer la faptul că de multe ori nu știm pur și simplu să le folosim nici măcar pentru lucruri de care am avea nevoie, lucruri care ne-ar face viața mai ușoară.

Exemple:

  • În primul rând, am observat că foarte mulți oameni pur și simplu nu știu sau nu vor să folosească google sau internetul în general. Este incredibil cât de des sunt întrebat lucruri al căror răspuns îl găsesc pe google în 2 secunde, asta dacă nu îl știu deja tot de pe google.
  • Cunosc mulți oameni care nu știu să facă anumite lucruri simple în mail sau word deși le folosesc de zeci de ani. Despre excel nu mai vorbesc, deși la fel, e folosit de ani de zile. Despre softuri mai avansate nu are sens să pomenesc.
  • Foarte mulți oameni care au telefon smart de ani de zile nu știu cum să facă share la locație pe google maps sau în altă aplicație.
  • Eu mai fac tranzacții pe OLX sau pe forumurile de acvaristică și când e vorba să ne întâlnim, aproape jumătate din oamenii cu care vorbesc îmi cer să le explic cum să ajungă la locul de întâlnire, pentru că evident nu știu cum să navigheze la adresă folosind o aplicație de navigare.
  • Dacă vă uitați pe stradă la șoferi, o să vedeți că foarte mulți țin telefonul în mână când vorbesc, deși au mașini scumpe (care sigur au bluetooth) – pentru că nu știu cum se împerechează telefonul cu bluetooth-ul mașinii, asta presupunând desigur că știu că mașina are o astfel de funcție.
  • Întrebați-vă câți dintre cunoscuții voștri (inclusiv voi) știu să facă următoarele lucruri de care ne-am lovit aproape toți la un moment dat: să instaleze windows de la zero pe un computer; să dezactiveze din setarile telefonului notificările pentru orice aplicație; să înlocuiască cartușele consumate la imprimantă; să conecteze telefonul la televizor (sau dacă știu măcar dacă asta e posibil la televizorul pe care îl au).

Aș putea să continui așa toată ziua. Sigur, o să spuneți că nu aveți motive să știți lucruri de care nu v-ați lovit și că dacă e cazul, o să știți când veți da de ele. Sau o să spuneți că nu vă interesează să știți anumite lucruri și că preferați să apelați la cineva care știe și care vă poate rezolva problema, când e cazul.

Acestea sunt desigur abordări perfect valabile, dar noi discutam despre altceva, anume despre ideea că e bine să dăm copiilor acces devreme la tehnologie, ca să aibă timp să învețe să folosească cât mai bine tehnologia. Așa că întreb: dacă noi adulții nu am învățat să o folosim „cât mai bine” deși o folosim de mulți ani de zile, ce ne face să credem că pentru copiii noștri va fi diferit?

De unde ideea asta că dacă îi pui tableta copilului de la 2 ani sub nas îi crești considerabil șansele să devină un programator de geniu? Singurele șanse pe care i le crești sunt acelea să devină dependent de jocuri, pentru că….

3. Este o iluzie să credem că odată ce am dat acces la tehnologie copiilor, putem să ne asigurăm SAU să controlăm în vreun fel că ei o vor folosi preponderent pentru scopuri educative.

Vă rog să nu uitați cel mai important lucru despre internet, anume că „THE INTERNET IS FOR PORN”. Ok, am glumit, deși unele estimări puneau pe seama pornului aproximativ 30% din tot traficul de pe internet. Probabil că nu este chiar „for porn”, dar e clar că e „for fun”, adică cea mai mare parte a timpului (liber) petrecut de cea mai mare parte a oamenilor pe internet este folosit pentru entertainment (sub diferite forme, e.g. social media, infotainment, angertainment etc) și nu pentru educare.

Ca să vedeți că este așa, gândiți-vă la cum folosiți voi timpul pe internet. Cât din acest timp este folosit pentru educație, și mă refer aici în sens larg, adică consider educație inclusiv să te uiți pe youtube la un tutorial? La mine daca e 20% e bine, și cea mai mare parte din acești 20% sunt pentru hobby-uri, adică este tot „for fun” în esență. Restul timpului e petrecut pe știri, bloguri, cumpărături, facebook, youtube, filme, muzică. Mi-am propus la un moment dat să învăț sau să aflu în fiecare zi măcar un lucru nou dacă tot stau atât de mult pe internet, dar nu sunt sigur că îmi îndeplinesc acest scop minimal chiar în fiecare zi.

Și atunci, ce motive avem să credem că la copiii noștri va fi altfel? Nu este clar că și ei vor ajunge să folosească internetul preponderent pentru distracție, adică pentru jocuri la început și social media mai după aceea? De ce am vrea să acceleram momentul când se va întâmpla asta, în loc să îl întârziem cât de mult putem? Mai ales ca…

4. tehnologia și internetul provoacă dependență, iar social media și jocurile sunt practic droguri

Că internetul dă dependență nu cred că mai are rost să argumentez – dacă e cineva pe aici care nu e dependent de telefon într-o măsură mai mare sau mai mică îl rog să-mi spună și mie cum reușeste. Dar poate afirmația că social media și jocurile sunt droguri de sinteză vi se pare exagerată. Păi, să știți că studiile spun că modul în care creierul reacționează la ele este similar cu cel în care reacționează la substanțele care dau dependență. Atât social media, cât și jocurile, sunt proiectate și optimizate pentru a ține utilizatorul cât mai mult timp interesat (engaged), pentru că așa se fac banii. Există cineva pe aici căruia nu-i pasă câte like-uri ia la un post sau comentariu pe Facebook? Dacă da, îl rog să ne explice cum reușeste să facă asta.

E de fapt un pic înspăimântător faptul că algoritmii folosiți de social media au ajuns să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și că folosesc toată activitatea noastră online pentru a deveni din ce în ce mai buni la a ne ține interesați. Vă recomand în acest sens să vedeți filmul „The social dilemma” în caz că nu l-ați văzut, s-ar putea să fiți surprinși să aflați unele lucruri – eu cel puțin am fost.

În aceste condiții, este oare de mirare că copiii care apucă să joace jocuri sau să intre pe social media au tendința să nu mai facă altceva decât asta? Cum ar putea niște copii care încă nu au creierul complet dezvoltat, la care centrii recompensei și controlul impulsurilor sunt încă imature, să reziste unor jocuri sau social media care sunt SPECIAL optimizate să îi țină cât mai mult ocupați, adică să provoace dependență?

Aud despre părinți care spun că nu mai pot avea încredere în copiii lor după ce copiii au ajuns să se joace în timpul orelor de școală, deși acest lucru le-a fost interzis și ei au fost de acord cu interdicția. Aud despre părinți care le-au interzis complet copiilor să mai joace jocuri, dar care i-au surprins apoi noaptea jucându-se pe ascuns.

Dragilor, vă rog să înțelegeți că nu e vina copiilor că nu pot să se abțină de la a se mai juca sau de la a sta pe internet. Pur și simplu copiii nu sunt capabili să se lupte cu acest gen de dependență. Uneori, de multe ori, nici adulții nu sunt. Eu de exemplu am rămas în București în vacanța de primăvară din ultimul an de facultate ca să îmi scriu teza de diplomă la computerul unui coleg de cameră, dar tot ce am reușit să fac 2 săptămâni a fost să joc Age of Empires, în continuu zi și noapte. Vă spun sincer că astăzi mă bucur că am fost sărac și nu am putut să-mi cumpăr calculator cât am fost liceean sau student, că în felul ăsta am fost ferit de dependența de jocuri.

Sfaturi pentru părinți

Din păcate, dacă copilul vostru este deja dependent de internet sau de jocuri, nu știu ce sfat să vă dau pentru a rezolva problema, în afară de a o aborda ca pe o dependență sau început de dependență, adică ca pe o treabă serioasă cu tot ce decurge din asta (terapie etc).

Eu pot să dau niște sfaturi pentru a mai reduce din damage sau pentru a preveni să se ajungă acolo.

  • În primul rând, dacă ați decis să instituiți o interdicție, fiți fermi și păstrați-o atât timp cât e nevoie. Dacă astăzi i-ați interzis accesul la telefon, dar mâine i-l dați înapoi pentru că s-a milogit de voi și a promis că nu se mai joacă, nu ați rezolvat nimic. Copilul nu este pur și simplu capabil să se țină de această promisiune, cu toată bunăvoința lui.
  • Nu uitați că noutățile în materie de tehnologie/ internet/jocuri se răspândesc printre copii ca focul într-o pădure uscată sau precum Covidul în România :-). Adică dacă unul descoperă ceva nou (joc, site, cum să instalezi ceva etc), în câteva zile vor ști toți colegii lui. Deci nu vă bazați pe faptul că, poate, al vostru copil încă nu știe despre una sau despre alta, pentru că nu mai durează mult până va afla. Unul din copiii noștri a instalat într-o singură oră nu mai puțin de 21 de jocuri pe telefon urmând la început instrucțiunile unei colege și apoi dând click fără să își dea seama pe ce dă click, deși până atunci nu jucase și nu instalase nimic niciodată. Cu acea ocazie au pierdut ambii copii ai noștri orice fel de acces la telefon.
  • Copilul trebuie să folosească computerul cu un user care nu este administrator. Asta îl va împiedica să instaleze ceva pe computer (adică jocuri) și este oricum o practică bună și împotriva virusurilor sau a altor programe malware pe care le poate descărca și instala de pe internet fără să își dea seama.
  • Folosiți un DNS care are funcție de family protection și de safe search, pentru că pe site-uri porno sau de gambling (sau mai rău) se poate ajunge și întâmplător. Eu folosesc DNS-ul de la AdGuard. Sau măcar activați controlul parental peste tot unde se poate (Google Chrome de exemplu are și el niște setări în acest sens).
  • Blocați accesul individual la site-uri care pot da dependență, de la youtube la facebook sau tiktok. Tiktok de exemplu e o mare porcărie, feriți copilul cât de mult timp puteți.
  • Nu rămâneți logați în site-urile magazinelor online, ca să nu vă treziți cu cumpărături pe care nu le-ați făcut voi ci copiii. Am citit recent despre un caz în care un copil de 5 ani a comandat marfă de niște sute de dolari de pe Amazon folosind Alexa 🙂
  • Pentru telefon sau tabletă, puneți parolă de acces la orice aplicație pe care nu vreți să o folosească copilul, inclusiv la aplicația care permite instalarea de alte aplicații (e.g. google play pe android). Sau măcar activați controlul parental la aplicațiile care au așa ceva (google play de exemplu are).
  • Puteți închide router-ul noaptea folosind orice priză programabilă dacă el nu are această funcție în softul de administrare.

Cum se fac toate aceste lucruri vă rog să căutați pe internet 🙂

18 Comments

  1. Ana

    Geniala replica de final :))))
    Dar da, m-am lovit de adulti care nu stiau sa creeze o adresa de mail pe Yahoo.

  2. Luminita

    Nu stiu ce sa zic, depinde. Fii-mea are de exemplu 8 ani, are tableta si diverse jocuri din seria Mario pe TV, unde se mai joaca ocazional cu taica-su. O face foarte rar! Nu i-am interzis nimic, dar nu sta in mod clar numai cu nasul in TV. Cu tableta, la fel, are momente cand se joaca, insa noi controlam la ce jocuri are acces. In rest citeste in 2 limbi fluent (noi locuim in Belgia) si in engleza binisor, e pasionata de desenat /pictura/bricolaj, inca se joaca cu jucarii (are ditamai casa de papusi), iubeste dansul si inotul. Ce vreau sa spun este ca una nu o exclude pe alta si nu toti copiii reactioneaza in acelasi fel daca sunt expusi la aceeasi stimuli.

  3. Adt

    Foarte fain articolul.
    Puteti sa ne dati mai multe informatii cu privire la pregatirea voastra, ca parinti, in ale tehnologiei?
    Varsta, studii, domeniul de activitatea, cand a fost primul contact cu un calculator/laptop/smartphone ? E evident ca persoana care a scris articolul e peste nivelul utilizatorului de rand. Multumesc.

    • Robo

      Buna, nu am pregatire formala in domeniu, dar intr-adevar sunt ceva mai interesat de tehnologie decat media. Tot ce stiu am invatat exclusiv de pe internet, intr-un mod nestructurat, adica nu am facut cursuri despre ceva anume, ci ori de cate ori am vrut sa fac ceva am cautat pe internet sa vad cum se face. Pe internet gasesti absolut totul si orice, trebuie doar sa ai interes sa cauti. Primul calculator personal l-am avut in 2003, la 25 de ani, iar primul telefon smart in 2010.

    • Rox

      @adt – eu am avut primul calculator acasă prin 97, aveam 14 ani, cel mai mult îmi plăcea să scriu în word că eram fascinată de bătutul la mașină încă din copilărie (mi-aș fi dorit o mașină de scris de jucărie, dar nu cred exista așa ceva). Am avut și câteva joculețe (Prince of Persia sau Pipes pt. cunoscători), dar n-am făcut niciodată o pasiune pentru ele, am continuat să mă ocup și cu cititul de cărți. În facultate am avut opțional ore de informatică și în fiecare semestru am făcut altceva – Word, Excel, PowerPoint, Access, Photoshop sau ceva de genul ce era pe atunci (primii ani 2000). Nu sunt ceea ce se cheamă pasionată de tehnologie, dar am nevoie de ea în munca mea așa că am învățat să o folosesc cât mai bine posibil. Google e sfânt. Cum zice și Robo, și pe mine mă suprind oamenii care întreabă tot felul de aiureli pe care le pot găsi mai rapid pe google. De exemplu ce înseamnă cutare cuvânt sau cine e cutare personaj etc. Mulți oameni habar n-au să caute informațiile de care au nevoie.
      Smartphone am de prin 2012-2013, mai mult de nevoie am trecut la el, nu din pasiune pt gadgeturi.
      Nu știu să dau share location (acum am căutat pe google maps și nu găsesc), dar știu să pun o adresă și să ajung la ea și pe jos și cu mașina. Cu telefonul pe bord, nu în mână. Cine nu se știe descurca acum cu google maps, foarte probabil nu se știa descurca pe vremuri nici cu harta în mână.
      Nu știu să instalez windows sau MS Office sau antivirus (mi se par chestii serioase și mi-e frică să nu fac ceva greșit 🙂 ), aș prefera să facă altcineva, dar știu să-mi instalez un program de care am nevoie pt job.
      Știu să scot cartușul din imprimantă, să-l duc la umplut și să-l pun la loc fără să stric nimic. Nu de alta, dar imprimanta vine cu instrucțiuni, are inclusiv stickere pe ea cu pașii de făcut, trebuie să fii împiedicat rău să nu fii în stare 🙂 Știu și să-mi amuțesc notificările (mereu mă surprind oamenii cu replici de genul „mi-a piuit nu-știu-ce azi-noapte”, eu noaptea opresc internetul pe telefon, iar în weekend îl pun și pe silent și am „do not disturb” într-un anumit interval orar toată săptămâna).
      Zic că mă descurc destul de bine fără să fiu cu adevărat pasionată de tech & gadgets, ci doar de nevoie.

  4. Oana

    Un articol foarte interesant si bine documentat, multumesc frumos Robo. Nu sunt inca mama dar sfaturile astea o sa-mi foloseasca cu siguranta cand va veni vremea.

  5. Foarte fain articol! 🙂
    Una dintre recomandarile de la final mi-a adus aminte de o faza – cand sora mea era mai mica (nu stiu cati ani avea, cred eu ca in jur de 5), parintii mei au primit o hartiuta in posta sa mearga sa ridice un colet de la oficiul postal. Desi nu stiau sa fi comandat nimic, s-au dus sa vada despre ce e vorba, iar cand au ridicat si-au dat seama ca sora mea comandase o carte de pe internet. A stiut sa introduca singura numele, prenumele, strada unde locuieste, numarul, orasul, sa apese ‘ comanda’, evident fara sa o invete absolut nimeni asta. Macar isi luase o carte draguta, pt copii. 🙂 Dar totusi, am fost cu totii socati de cum a reusit sa faca asta singura.

    Eu, adult de 27 de ani crescut cu PC de la 10 ani si internet de la 12, confirm din experienta mea si din cea a surorilor mele mai mici – care, prin urmare, au avut primul PC si internetul la indemana la varste mai mici ca mine – ca ai dreptate cu tot ce ai scris si ca oamenii care o sa te asculta o sa-si faca un mare bine lor, copiilor si familiilor lor. 🙂

    PS: Din ce-am mai observat, cred ca unii parinti dau tehnologia (adica mobilul) pe mana copiilor de la varste mici ca sa-i faca sa taca/sa stea linistiti, deci nu neaparat ca sa-i invete de la 2 ani sa-l foloseasca si sa fie tehnologizati cand cresc. Iar faptul ca telefonul reuseste acest proces de calmare – am vazut cu totii in restaurante copii care mananca in timp ce se uita la desene si urla cand le iei mobilul din fata, deci clar trebui sa-l dai inapoi ca sa taca – este pt mine doar o dovada a cat impact au asupra unui creier nedezvoltat complet ecranul si imaginile miscatoare care pun copiii intr-un soi de transa din care le este greu sa iasa. Pentru ca dependentele sunt grele pentru toata lumea, mic sau mare!

  6. Andreea

    Aveam multe idei inainte sa nasc. Acces redus spre deloc la tv/tableta/telefon era unul dintre ele. Never have I been so wrong. Nu ma intelege gresit. Ii admir pe cei care reusesc, pentru ca nu e usor deloc. Nu stiu sincer cum reusesc. Eu nu am putut. Ma simt o mama foarte rea de multe ori, pentru ca recurg la tableta in tot felul de situatii – munca, sedinte, facut mancare uneori, nevoia de o pauza uneori. Fetita e inca mica, vrea constant joaca, atentie, ceva de la mine. Aud unii parinti cu 0 telefon, 0 tableta. Stau si ma gandesc cum naiba e posibil. Eu daca folosesc telefonul si e inevitabil vrea imediat sa vada. E acolo langa mine. Daca fac o poza sau aude un sunet vrea sa vada. Deci cum vine asta cu fara tehnologie? N-am mai vazut un film de mai bine de 1 an jumatate. Acum cateva zile m-am enervat si m-am uitat, pentru ca simt ca o iau razna. Si nu, nu pot sa ma uit dupa ce doarme, pentru ca adorm de regula cu ea, de multe ori cred ca pic inaintea ei. Deci care e secretul?

    • Robo

      articolul se lupta doar cu ideea ca e „benefic”, altfel cred ca toata lumea intelege ca exista situatii in care e f greu daca nu imposibil sa tii copilul departe de ecrane si cred ca nu tb sa te simti vinovata pt asta – faci ce poti cum poti.

      nu stiu exact care e secretul… dar uite de exemplu zici ca copilul e curios cand tu folosesti telefonul.
      sigur ca e curios… o idee ar fi sa ii arati si apoi sa ii spui ca din pacate telefonul e doar pt oameni mari si ca nu i-l poti da.
      sau o lasi doar sa faca poze, cum am facut noi – si cand am vazut ca cer din ce in ce mai des, le-am cumparat lor aparate foto, tocmai ca sa nu ceara telefonul.
      ei au fost multumiti, ca nu stiau cate lucruri face in plus un telefon.

      asta desigur functioneaza numai la inceput, cand copilul nu stie despre ce e vorba, deci nu resimte frustrarea de a nu avea.
      o data ce i l-ai dat, e f greu sa i-l mai iei inapoi…

      dar se poate si asta. Ii explici ca nu ii face bine si ca trebuie sa renunte la el.

      desigur ca va protesta zile sau chiar saptamani intregi… dar la un moment dat ii va trece.

      asta repet, doar daca exista alternativa pentru timpul eliberat de ecran.
      ca daca esti un parinte singur care mai si munceste, e foarte greu daca nu imposibil.

  7. Cora

    Foarte bine argumentat articolul și total de acord cu ideea ca nu prea ajungi la un grad mai ridicat de folosire a tehnologiei în timp, nici ca minor, nici ca adult.
    Totusi, oamenii sunt diferiti: pe mine jocurile pe calculator ma plictisesc, prefer un boardgame, ca am interacțiune umana, fie ea și cu un pusti de 4-5 ani, nu am știut niciodata dacă am jocuri pe calculatorul de la serviciu, nici acasă, dar știu sa folosesc decent Word, google, Excel, știu sa schimb cartușul imprimantei la job, însă nu am Facebook sau orice fel de cont social media și nici nu ii înțeleg pe oamenii care folosesc asa ceva.
    Adică daca nu sunt Printesa Urbana sau Delia sau alta persoana cunoscuta, de ce as pune poze/ganduri/alte informații pe Facebook sa le vadă urmăritorii, ca mamei sau soacrei ori prietenei pot sa ii dau mesaj pe mail…

    • D-na V

      Eu sunt plecata de 7 ani din Romania. FB este o modalitate buna de a tine legatura cu oamenii pe care i-am lasat in urma, cateva sute bune, de la fosti colegi de scoala si facultati, la fosti colegi de munca, rude si prieteni. Dar inteleg punctul tau de vedere. Eu nu inteleg insa instagramul si twitter-ul. Am conturi pe Gmail, FB si LinkedIn. Atat. Si mi se par prea multe si foarte time-consuming desi ultimele doua le folosesc cel mai putin. Suntem singurii insa care ne putem pune limite referitoare la platformele pe care vrem sa fim si pentru cat timp.

    • Rox

      @Cora, pentru mine facebook e principala sursă de informare cu privire la ce se întâmplă în jurul meu. În sensul că urmăresc câteva site-uri de știri (gen digi, europa fm) și câtiva jurnaliști-bloggeri. Altfel aș fi ruptă de lume pentru că nu mă uit la televiziuni de știri și nici n-aș intra pe site-urile lor direct din browser. Așa, văd titluri de știri pe parcursul zilei și deschid ce-mi trezește interesul.
      Pe lângă asta, cum s-a zis mai sus, țin legătura cu prietenii răspândiți prin lume. Și urmăresc chestii care-mi dau o stare de bine când scrollez (animale, mâncare, călătorii, pagini amuzante).

    • Cora

      @Dna V
      @Rox
      multumesc pentru feed back. Eu tocmai asta nu inteleg, si poate pierd ceva, ca nu mai intra lumea direct pe site urile Tv de stiri, de ex, ci pe FB Tv de stiri. Deja am inceput sa imi revizuiesc parerea, pentru ca am cautat informatii, de ex, despre o gradinita care ma interesa, si nu am gasit nimic, nici de bine, nici de rau, apoi am auzit o mama ca a gasit o gramada de recomandari despre gradi respectiva. Ups! mi am zis, le o fi gasit pe vreun grup de FB si eu nu am cont…

  8. Alina

    Zilele astea am descoperit un site de invatat engleza. Cred ca e un site nou. Este vorba despre https://www.engleza-rapid.ro unde avem exercitii si un dictionar integrat super ok. La un „double-click” putem avea traducerea cuvantului, ceea ce mi se pare super tare.

  9. Puzica

    Robo, ai ceva recomandari de laptop/ configuratie pe care le-ati luat copiilor pentru scoala online?
    Vreau sa cumpar unul pentru o fetita de 7 ani sa il foloseasca la lectiile online. Nu am mai folosit laptopuri non-Apple de vreo 10 ani si nu prea sunt la curent cu ce performante sunt considerate decente acum pentru Windows (e suficient un procesor i3 4GB?)
    Am inceput putin sa caut pe net (conform sfatului de la sfarsit), dar ma gandeam ca poate ai ceva link direct cu cod de afiliere.
    offtopic: o sugestie de imbunatatire pt blog – butonul de search de pe homepage e aproape invizibil, nu l-am gasit numai dupa ce m-am uitat in codul sursa al paginii sa vad daca mai exista.

    • Robo

      Copiii folosesc laptopurile noastre vechi, unul are i5 si 8gb ram (windows 10) iar celalat este i3 cu 4gb (win 7), ambele se descurca onorabil. Nu pot sa zic ca ma pricep sa recomand configuratii, dar eu as lua macar i5, ca sa poata fi folosit cat mai mult in viitor.

      Stim de butonul de search, multumim si scuze. O sa rezolvam, dar e nevoie de programator si mai dureaza putin.

    • Puzica

      Multumesc pentru raspuns, o sa ma orientez spre un i5.
      No worries legat de buton, m-am descurcat, stiu cum e cu programatorii 🙂 (fiind si eu unul/a)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *