Am iubit un psihopat care mi-a întors copilul împotriva mea

Am primit această mărturisire de la o femeie care simte că nu are nicio ieșire. Dacă aveți sugestii pentru ea, le așteptăm cu recunoștință în comentarii sau mesaj privat. Mulțumesc.

Acum câteva luni am rugat-o pe Ioana ajute cu publicarea unui subiect deloc dezbătut și mediatizat în presa românească, dar care devine o realitate pentru unele mame care trec prin divorț în Romania. Subiectul este dramatic. Vorbim de traumatizarea copiilor pe viață. Vorbim de viitori adulți cu răni adânci. Vorbim de lupta femeilor de a se vindeca ele însele de traumă. Susținerea pentru astfel de femei din partea statului român este zero.

În cazul în care ai neșansa fi căzut în plasa unui bărbat narcisist cu înclinații psihopate, care te fi ales din considerente pur financiare (multe femei aleg cariera și apoi pot cădea în plasa unui astfel de bărbat care își alege atent și calculat victimele), vei trece prin cel mai cumplit divorț, cu șanse reale ți se smulgă copilul din brațe.

Dacă ai înghițit câțiva ani buni de umilințe, traume emoționale și fizice provocate de un astfel de „bărbat„, ai șanse mari iți traumatizezi și copilul.

De ce așa ceva este posibil în România?

Pentru legea permite foarte ușor încălcarea hotărârilor judecătorești când vine vorba de copii, sub umbrela prevederilor legate de drepturile copilului aplicabile în UE. Doar în multe domenii România e în UE doar pe hârtie.

Faptic, România mai are mult și bine până la a se situa în UE. În primul rând datorită corupției și a lipsei de educație și moralitate pe care o au mulți dintre cetățenii ei. În 2016, Codul de Procedură Civilă a fost modificat, iar acum, tipologia bărbatului care ademenește o femeie ca fie întreținut de ea, pitit în spatele copiilor și a idei de familie, primește ajutorul legal de care avea nevoie.

Dacă un astfel de părinte trage de copil, îl manipulează, îl cumpără, până la finalizarea divorțului te trezești al tău copil s-a mutat la tatăl lui deja. Deși tu ai o locuință pe numele tău (iar tatăl nu).

Noul Cod de Procedură Civilă menționează atunci când un părinte merge (cu executorul judecătoresc) pună în aplicare hotărârea instanței, daca copilul refuză și manifestă aversiune față de părintele câștigător în fața instanței, indiferent de vârsta copilului, nu poți face nimic. Cu alte cuvinte, nu contează sentința unui judecător.

Unui părinte manipulator i se permite se folosească de propriul copil pentru a încălca o hotărâre judecătorească și pentru a se răzbună pe celălalt părinte. Vorbim concret de Art. 913 din Codul de Procedura Civilă.

Ce se întâmplă în țări civilizate (Germania de exemplu)? Nici ei nu forțează copilul în mod brutal. Însă adulții aplică legea, respectiv respectă hotărârea judecătorească, iar copilul se mută la părintele care l-a câștigat în instanță și în paralel DGASPC susține copilul și cei doi părinți printr-un program de terapie.

În Romania, DGASPC se joacă de-a terapia și fac ședințe de consiliere cu copilul, ședințe total inutile, câtă vreme copilul locuiește cu părintele manipulator care năruiește tot ce a lucrat DGASPC imediat ce copilul a ieșit de pe ușa instituției. Doamna avocat, o profesionistă desăvârșită, îmi spune resemnat: ” Nu aveți ce faceți. În astfel de cazuri, cu psihopați, doar când el se satură, vine și aduce copilul.”

Și atunci, te întrebi: OK. Am greșit. Am iubit un psihopat. Am devenit o umbră dintr-o femeie puternică. Am vrut scap. Am divorțat. Dar acum trăiesc cea mai cumplită traumă pentru o mamă – copilul meu fuge de mine.

Mamele ca mine au zero sprijin. Pentru în România nu există interes real față de copii. Față de femei victime ale violenței domestice. Poliția este total pasivă. DGASPC la fel. Încă ești tratată și cu dispreț ” Dar de ce ați stat? Copilul ține cu tatăl lui.” Și ajungi tot tu, omul normal, femeia independentă, fii privită cu reticență sau dispreț. România… încotro?

Photo by cottonbro from Pexels

43 Comments

  1. Maria

    Draga mea nu pot sa iti spun decât ca ești o femeie puternica, o femeie care a avut curaj sa iasa din sfera abuzurilor 🤫🤗Cat privește durerea pe care o simte o mama atunci cand nu are copilu lângă ea este ceva de neimaginat insa acel copil va creste si va recupera cu siguranță tipul pierduți diferent de cat de manipulator este celălalt printre si pentru asta trebuie sa te pregătești! Trebuie sa fi acolo cu bratele deschise, cu iubire si tot timpul de care dispui ❤️😘

    • Flori

      Tocmai din acest motiv, ca să nu îmi traumatizez copilul pe viață, prefer momentan sa îndur, sa mai aștept. Povestea mea este diferita de a ta, dar rezultatul unui divorț ar fi același, un copil cu traume care îl vor urmări toată viața. Nu vreau sa ii fac răul ăsta copilului meu😢

    • Diana

      Buna seara. Eu va inteleg. Am avut parte de un tata psihopat si manipulator. E f usor de manipulat un copil, stiu din propie experienta. Ce pot sa va spun ca sa va ajut: nu renuntati la copil, la a mentine o relatie cu el, la a-i arata cat il iubiti. Mama asta a facut si a functionat 😊 E f greu de luptat cu sistemul, iar cu un psihopat, lupta e crancena. Va doresc putere, curaj si credinta. Dumnezeu nu doarme.

    • George

      Mai „abuzati” sunt tații de alienarile făcute de elementele de femei!!!

  2. Silvia

    Numai Dumnezeu te poate ajuta. Daca reusesti sa crezi si sa te rogi. Trebuie sa intelegi ceva din incercarea asta. S-ar putea sa fie faptul ca trebuie sa investesti mult mai mult in spiritual. Si copilul tau va creste spiritual din aceasta incercare. Va fi dureros dar va creste. Intre timp cel mai important este sa te apropii de Dumnezeu ca sa iti faci un aliat puternic dar si pentru ca si tu ai nevoie sa cresti.

    • Alina

      Imi pare sincer rau. Banuiesc ca avocatul pe care il aveti este unul care are experienta cu acest domeniu si daca va spune ca nu puteti legal sa faceti nimic diferit probabil ca asa si este. Nu stiu daca ar ajuta cu ceva sa apelati la organisme internationale sau daca se poate.
      Nu stiu ce sfat ar putea sa va dea cineva – poate doar daca reusiti prin acest articol sa luati legatura cu o persoana care a trecut prin acelasi lucru si a reusit sa schimbe ceva.
      Poate puteti macar sa aveti o relatie cu copilul chiar daca nu reusiti sa il/o determinati sa vrea sa locuiasca cu dvs. E posibil ca la un moment dat sa vrea singur/a sa se mute.
      Este un compromis enorm dar poate e mai bine decat sa nu aveti deloc o relatie cu copilul si sa va respingă. Cu cât este mai amenintata relatia copilului cu tatal cu atat va va respinge mai mult.

      Ps: catre doamna Silvia de mai sus – mi se pare foarte ofensator mesajul dvs, nu stiu daca va dati seama.. Sa dati vina pe mama pe situatia asta pentru ca nu a investit spiritual in dumnezeu?!

    • ana

      clasicul victima e de vina. doamne, cum pot manipula niste popi credinta unor oameni

  3. Gabriela

    Sunt mii de femei in situatia asta – eu sunt inca una dintre ele. Dreptate in instanta ? Nu exista asa ceva in Romania ! Am introdus actiunea de divort cand copilul avea o luna … Judecatoarea i-a dat 3 vizite pe saptamana cand copilul era inca alaptat …Iar eu trebuia sa-mi suport agresorul de 3 ori pe saptamana.Sa-i suport ironia, dispretul pentru ca eram obligata prin lege sa il primesc in casa .
    Ce face acum? Manipuleaza copilul prin santaj emotional si frica !

  4. Andreea

    Sigur il poti bate cu propriile lui arme! Esti o femeie desteapta, ti-a scapat ceva. Te bazezi pe autoritati, dar ai uitat sa te bazezi pe tine. Gandeste-te bine! Iesi din bula „n-am ce sa fac cat copilul e acolo.” Ba ai!!
    P.S. Poate ca o fi o mica sansa ca pe moment sa nu vina copilul la tine. DAR sigur va veni cand va vedea sotul tau ce fel de om este. Plus ca, asa cum a zis si dna, intr-o zi se va plictisi fostul de copil si ti-l va aduce in dinti. Poate ca de-asta tine cu dintii de copil acum, ca sa-ti arate ce tare e el, iar tu nu esti asa tare ca el, desi esti net superioara…

    • Valy

      Am citit undeva un articol care se intitula” cum sa scap de un psihopat” și erau câteva sfaturi foarte valoroase cum ar fi: trebuie sa intri in lupta și să nu te aștepți să existe reguli ptr că nu sunt, iar pe parcurs să cauți strategii și să lupți cu propriile lui arme! Eu așa am făcut! Trebuie sa fii puternica, hotărâtă și cel mai important statornică, dacă eziți sau te abați din drum, dai dovada de slăbiciune, iar ei cu asta se hrănesc!
      Eu am trecut prin aceasta lupta timp de 2 ani și am ieșit intreaga, iar el foarte sifonat!
      Nu dați vina pe Instanță, Poliția, DGASPC și rude ptr că nu va înțeleg și cred, nu a fost nimeni în pielea dv, probabil a jucat și teatru în public și este perceput drept un sfânt! Nimeni nu va poate crede pe cv, totul tine de argumente și modul în care te faci auzita și înțeleasa! Ce sa zic, la început și avocatul meu mă credea nebuna!
      Mult succes

  5. Elvira7

    Am o prietena in situatie similara, o femeie inteligenta si puternica, care atunci cand intre ea si sot au inceput discutiile si o decizie de separare, fetita l-a ales pe tatal ei. Prietena mea spune la fel, tatal a facut orice sa-i smulga fetita si sa o intoarca impotriva mamei, sa-si hraneasca nevoia lui de castig, narcisista. Au trecut 10 ani de cand mama se lupta sa-si recastige copilul, fetita este deja adult. (este importanta varsta copilului cand vorbim despre alienare parinteasca, la ei fata avea 12 ani). Greseala mamei ce cred ca nu o va mai putea repara este ca tot timpul acesta i-a vorbit fetei pe tatal ei de rau- fapt pentru care o intarata si mai mult pe fetita impotriva ei. Cand a implinit 18 ani, fata a incercat o legatura cu mama, dar mama, la orice discutie, ii amintea fetei de alienarea parinteasca, toate discutile lor contradictorii le punea pe seama tatalui, tot ce nu mergea perfect intre ele era de vina tatal, si rand pe rand, estompa dorinta fetei de a relua legatura. Lupta mea a fost cu prietena, sa nu mai considere orice divergenta intre ea si fata ca fiind vina tatalui, ca si in relatiile bune parinti-copii sunt divergente, copii ocazional obraznici, etc. Sa o iubeasca si atata, sa nu mai incerce o relatie perfecta intre ele doua cat fata este copil sau adolescent, sa fie acolo pentru fata neconditionat, sa nu-i mai vorbeasca despre tata ci doar sa-i arate, atunci cand poate, ca si ea o iubeste- NU in detrimentul tatalui. Prietena nu m-a ascultat, de 10 ani se zbate cu disperare pentru relatie, de 10 ani este in tensiune si ea si fata. Daca „se potolea” la timp, acum, cand fata era adult, ar fi avut o relatie normala mama-fiica, atata de normala cat putea sa fie cand nu traisera impreuna. Dar era cea mai buna si mai sanatoasa varianta. Nu faci niciun bine unui copil vorbindu-i pe celalalt parinte de rau(oricat de rau a fost pentru tine!). Celalalt parinte are acelasi drept la relatie si dragoste ca si tine, iar copilul are nevoia sa-si iubeasca amandoi parintii ca sa fie implinit ca om. Daca tu te consideri parintiele ala bun (dar daca nu esti?) iubeste-ti copilul neconditionat, nu-i cere sa te aleaga pe tine, arata-i ca-l iubesti de cate ori ai ocazia, nu-i discredita celalalt parinte. Copilul se va intoarce singur la tine atunci cand va fi independent. Iubeste-l si asteapta-l. Prietena mea, luptand sa castige copilul, in numele dreptatii (nu-i dreptate daca-l vrei in detrimentului tatalui, fie el si narcisist) si dragostei, l-a pierdut cu adevarat. Copilul se va intoarce daca ii arati dragoste, pentru ca el are nevoie de ambii parinti.

    • Monica

      Îmi place mult punctul tău de vedere și mi se pare pertinent tot ceea ce ai scris. Nu am avut o experiență similară, dar cred cu tărie că iubirea necondiționată este singura care poate deschide uși, construi relații și apropia copilul de mamă. Știu că e greu când îți simți sufletul rănit, abandonat și dat deoparte, înțeleg și nevoia de a face rău (în numele binelui) în speranța că te vei elibera de povara suferinței, dar lucrurile nu funcționează niciodată așa. Arată-ți disponibilitatea și iubirea copilului dragă mamă și așteaptă, oricât de greu simți că îți este. Copilul îți va răspunde la vocea iubirii negreșit.

    • Elvira, imi place f. mult ce ai scris.
      Eu sunt copilul dintr-un divort cu nabadai, am ramas cu mama dar mare parte din familie cu ura si vorbe la adresa tatalui absent. Nu ca nu ar fi avut dreptatea lor dar eu m-am rupt de toti aia mancati de ura si care o scuipau cu prima ocazie – nu de astea aveam nevoie.

    • Cristina

      Nu mi se pare o situatie similara. Din ce povestiti, mai degraba inteleg ca prietena dvs. si-a protejat ego-ul, si nu copilul sau relatia cu acesta, insistand 10 ani de zile in aceasta abordare. Ar fi fost ideal daca ar fi reactionat dupa cum bine ati sfatuit-o, macar la un moment dat. In cazul acesta, fetita a tot incercat sa se indrepte spre mama. Nu imi reiese din ce povestiti daca el a oprit-o vreodata. Plus ca la 12 ani intelegi mult mai multe decat la 7. Daca ea spune ca sotul a facut tot ce a fost posibil ca sa intoarca copilul impotriva ei, nu inseamna ca este adevarat. Fostul meu sot si-a convins prietenii vechi si familia ce abuzatoare si interesata am fost prin casatoria cu el, dar a omis sa le spuna ca era gelos nejustificat, ca m-a apucat de gat si ca a aruncat cu obiecte dupa mine, ca imi cerea sa nu mai muncesc sau sa imi schimb meseria ca sa dedic mai multa atentie lui (desi el nu avea venit in respectiva perioada), ca m-a amenintat cu moartea, sau ca ma ameninta ca se sinucide (inclusiv cu un cutit in mana) atunci cand il imploram sa mergem sau sa mearga la psiholog.

    • Elvira 7

      Cristina, din povestirea mea, mama si-a iubit fata, dar in disperarea de a o recastiga, nu i-a dat pace si vrand sa scoata la iveala „adevarul” ii amintea fetitei ca tatal este narcisist si o indeparteaza de ea. Fata a sustinut tot timpul ca nu o indeparteaza el, ca ea i-a cerut sa o ia cu el, dar mama nu a crezut-o niciodata. Amandoi o iubeau, dar fata a considerat ca mereu s-a inteles mai bine cu tatal, l-a ales pe el, iar atitudinea mamei (de a o castiga pe ea si a-l denigra pe tata) a indepartat-o de mama din ce in ce mai mult. Crescand, a incercat din nou o apropiere si de mama, sa mai stea si cu ea, cu conditia sa nu-i mai aminteasca de trecut. Dar de cum aveau o divergenta(orice divergenta!) mama nu se putea abtine sa nu-i spuna fetei ca-i din cauza tatalui si a alienarii parintesti pe care el a facut-o voit, planificat, etc. Eu, din afara, vedeam ca sunt divergente normale, provocate din cauza diferentei de generatii si mai ales de personalitati. Fata este foarte iritata cand incearca sa-i spuna mamei ca asta este ea, sunt deciziile ei si tatal nu o invata sau manipuleaza iar mama ii raspunde ca „nu-si da ea seama” dar orice alegere face, este manipulata de el, ca sa o chinuie pe mama. Aici pierde mama. Chiar daca ar fi fost manipulata fetita cand era micuta, daca mama i-ar fi aratat doar dragoste fara ura impotriva tataului, acum ar fi putut avea o relatie buna cu fata.

  6. Tudotita

    Poate există posibilitatea de a duce copilul la un psiholog care să -i arate calea.
    In orice caz , felicit curajoasa mămică de a pune capăt relației . Este un pas foarte greu de făcut.

  7. Mihaela

    Sunt avocat. E adevarat ce scrie in articol. Va spun ce as face eu. Din pacate acum e pandemie, dar va trece…
    As merge la scoala/gradinita la copil, l-as lua pentru o inghetata si apoi i-as zice ca il duc undeva unde stiu ca isi doreste. Si in realitate efectiv l-as muta la mine, i-as lua telefonul si nu i-as mai da voie sa vorbeasca cu tatal lui o perioada lunga de timp.
    Ai o hotarare judecatoreasca in care instanta iti da copilul? Bun. Daca executorul, idiotii de la DGASPC nu sunt in stare, daca statul roman se pisa pe drepturile tale, ia-ti situatia in maini.
    Cata vreme ai o hotarare si procedezi cum ti-am zis eu, nimeni nu are ce sa-ti faca. Muta-te in alt oras cu copilul. Taie-i accesul cu totul. Si explica-i in continuu copilului ce s-a intamplat cu tatal sau care l-a alienat parental de tine.

    • Morera

      Mihaela, tu vorbesti serios !?

    • Buna ziua,
      Imi puteti da va rog nr dvs de telefon? Sunt si eu intr-o situatie disperata, la fel.
      Va multumesc mult!

  8. Mihaela

    Ma aflu în această situație de 2 ani…
    Am un copil de 8 ani și 7 luni,crescut cu mari sacrificii aproape singură pana la 6 ani(el tatal,era mereu absent,avea „treaba”) si m am trezit în această situație.
    Am scris de nenumărate ori la protectia copilul spunând ca copilul este neglijat,că este mutat o data la 6 luni,ca este agresat verbal,ca nu are venituri stabile,ca are dosar penal cu suspendare,si mi au răspuns ca au fost la domiciliu și copilul este foarte bine.
    Nu se implica absolut deloc.
    Mi au dat toate răspunsurile în favoarea tatălui care evident mi a ras în fața…
    Chinurile prin care trece o mamă în astfel de situație sunt inimaginabile stiind ca copilul este traumatizat psihic și nu poate face nimic.
    Se pare ca institutia favorizează si încurajează comportamentul acestor psihopați!
    Mi au spus ca pe ea nu o privește si sa merg sa mi rezolv problema în tribunal.
    Doamna de la protectia copilului mi a spus voalat ca sunt și nebună si mincinoasă ca așa ia spus fostul soț…
    Ma chinuie folosindu se de copil.
    Aceasta este realitatea urâtă în care trăim!
    Mulțumim Prințesei urbane pentru implicare!

  9. Mihaela

    E foarte dureros, dar trebuie sa fii pragmatica si puternica.

    Ce cred eu ca ar ajuta:

    -taie-i sursa – redu pensia alimentara cat de mult posibil. daca asta vrea, bani, arata-i ca nu ii obtine prin manipularea copilului.

    poate poti obtine veniturile prin srl si o perioada sa nu incasezi dividente sau foarte mici.

    poate poti face un apel si pe perioada procesului nu platesti nimic multe luni la rand.

    un avocat si un contabil te pot ajuta mult.

    – petreci cat mai mult timp cu copilul. incearca sa il inviti intr-o vacanta undeva unde ii place lui, sa fiti doar voi doi. suna-l, da-i mesaje, intra pe tik tok, orice sa fii prezenta.

    – spune-i versiunea ta iar si iar, sigur tatal a denaturat.

    – cere ajutorul unui psiholog pt tine – stie multe de psihopati si iti da sfaturi de cum sa descurci manipularea

    Curaj! Psihopatilor nu le place sa aiba grija de cineva. O sa se sature si prin masurile de mai sus o sa se sature mai repede. 🙂

    • Șerban Daniela Veronica

      Îți mulțumesc!sunt sfaturi bune le aplic frecvent dar inca nu am niciun rezultat decât din când în când câteva minute in plus dar probabil că e singura rezolvare.mi as dori sa pot vorbi cu tine și eu mă lupt cu disperare de 4ani sa îmi recapăt fetița aceeași problema. … niște psihopați alienare și instituții de nimic… numele meu este Șerban Veronica sunt din Brăila 0699363843 Mulțumesc

  10. Ruxandra

    Sunt un copil rezultat dintr-o relatie similara. Mi-au trebuit 20 si ceva de ani sa realizez ca tatal meu e un narcisist sociopat. Mama din pacate nu a avut curajul sa plece de langa el. La fel, o ameninta ca ma ia de langa ea. Bine…dar si cand am implinit varsta la care puteam decide eu si am rugat-o sa divorteze, tot nu a vrut. A transformat-o in sluga lui…
    Si pe mine a incercat sa ma manipuleze, norocul meu a fost ca de cand eram mica nu acceptam sa mi se spuna ce si cum sa gandesc. A adoptat insa santajul emotional… Am traume adanci pe care ma chinui sa le rezolv…abia acum jumatate de an am decis sa elimin orice contact cu el. Sunt mai fericita fara el in viata mea. E dureros ca sunt judecata pentru decizie chiar de propria mama, dar o inteleg, ea nu vrea sa vada, ar fi prea dureros sa realizeze ca i-a distrus viata.

    Am povestit asta ca sa inteleaga cumva si perspectiva unui copil. Sfatul meu este sa incerce sa vorbeasca cat mai mult cu copilul, sa ii spuna mereu ca il iubeste, ca e acolo daca are nevoie etc. Probabil se va lovi de un zid mult timp, dar poate va reusi intr-un final sa razbeasca. Sa nu il vorbeasca de rau pe tata niciodata in fata copilului,sa nu il mentioneze de fapt. Sa arate interes doar fata de copil. Si faptul ca e rece, poate fi un simptom al traumei, un mecanism de protectie. Rabdare si dragoste. Astfel de rani se vindeca greu…

  11. Sandor

    articol partinitor: de ce lasa sa se creada ca numai mamele pot pati acest lucru? de ce nu ofera o descriere a manipularii emotionale? este foarte neclara procedura germana elogiata in articol: copilul manipulat emotional iar apoi obligat la terapie nu este la fel de traumatizat? poate ar fi mai buna obligarea neconditionata a ambilor parinti conflictuali la o terapie inainte de a decide care din ei este psihopat. Viata este mai complexa decat apararea retorica a femeilor.

    • Elena

      pentru ca articolul este scris de o femeie care trece prin asta. Nicaieri nu scrie ca este o situatie prin care doar o mama poate trece si un tata nu. Cititi articolul.

  12. Anda

    Alienare parentala se numeste ce face el si se poate redeschide proces pe acest considerent, se pot cere sedinte de consiliere psihologica mama-copil (prin DGASPC sau prin psiholog expert numit de instanta). El foloseste copilul ca sa te pedepseasca pe tine ca l-ai parasit, stie ca asta te doare cel mai tare. Aici este un grup de suport din SUA pentru parinti care trec prin situatii similare:
    https://susanstiffelman.com/narcissism-membership-community/

  13. Mara

    Numai cu armele lui îl poți bate, sau poți măcar încerca, necesita timp și răbdare , ma gândesc ca măcar drept la vizite exista și copilul vine măcar in vizite și vacante la tine, cu multă dragoste si iscusință îl poți la rândul tau manipula , la fel cum face tatăl lui, poate copilul va dori in scurt timp inapoi la tine dacă găsește ceva ce la tatăl lui nu are .

  14. Morera

    Bună dimineața.
    Încurajări și empatie cu siguranță vei primi, sunt mulți părinți aici, pentru mine doar gândul că aș putea să am departe copilul îmi provoacă fiori pe sira spinării..
    Însă sugestii, sfaturi, nu prea știu cum ai putea. Nu au prezentat în niciun fel situația ca să poată fi înțeleasă.
    Spui că e psihopat, dar poate și el spune același lucru despre tine. Despre profesionalismul (nu știu dacă erai ironică) avocatei care a spus ea însăși că e psihopat nu discut, dar să nu te mire dacă și avocatul lui spune la fel despre tine.
    Eu in slujba mea m-am mai lovit tangențial de divorțuri cu copii și mă revoltă mereu lupta pe care o duc părinții și din care cel mai puțin are de câștigat copilul. Nu am pomenit (decât o singură situație din viața personală, o prietenă) divorțuri in care părinții să încerce să aranjeze lucrurile chiar în interesul copilului, e mereu un război între părinți, fiecare are o poliță de plătit și nu se lasă cu niciun chip. Îmi cade în mână o întâmpinare și trebuie să accept „evidența”: da, X e un psihopat. Apoi, ce sa vezi, apare răspunsul la întâmpinare cu .. cealaltă evidență, stai că de fapt Y e psihopat.
    Nici cu perspectiva tatălui nu cred că am putea să înțelegem situația și nu as vrea sa fiu in pielea judecătorului.
    Legat de „tipologia bărbatului care ademenește o femeie ca să fie întreținut de ea, pitit în spatele copiilor și a idei de familie, primește ajutorul legal de care avea nevoie.”.. legea este făcută și altfel încât copilul, mai ales dacă este mic, să rămână la mamă, chiar și dacă mama nu are o slujbă și chiar și dacă tatăl are una.. și atunci lucrurile pot fi văzute invers, mama pitită in spatele copiilor e întreținută de soț. Și chiar sunt situații în care o femeie face un copil ca să țină soțul alături etc..

    Îmi pare rău de situația voastră, mai ales a copilului. Dar nu cred că se poate că totul sa fie așa clar cum descrii tu. Și încrâncenarea nu e decât muniție in războaiele in care mii de copii își pierd sănătatea mintală, divorțurile.

    • Silvia

      Elvira si Morera- sunt total de acord cu voi. Pentru cea care a spus ca e insultator comentariul meu ca mama are nevoie sa creasca spiritual- din conflictul in care se gaseste e evident ca trebuie. E greu de admis ca si cand ni se intampla lucruri care par total nedrepte totusi noi avem o parte din vina mai.mare decat vrem sa recunoastem. Oricum, toata lumea trebuie sa creasca spiritual- asta nu ar trebui considerat insultator. Nimeni nu e perfect pe pamant. Dar Elvira si Morera explica mai departe ceva ce gandesc si eu.

  15. Alina M

    Eu as fi curioasa in ce fel tatal manipuleaza copilul, poate ca un semnal de alarma si pentru alte femei. Practic ei au trait impreuna un numar de ani (nu spune cati), copilul isi cunoaste mama, ce-ar putea sa-i spuna un tata unui copil astfel incat sa ajunga sa nu vrea sa-si vada mama (din nou, mama cu care a trait pana la o anumita varsta, nu e precizata varsta copilului in articol, nu o mama fugita de acasa sau cu care copilul nu a crescut si pe care nu o cunoaste, caz in care ar fi de asteptat sa accepte varianta povestita de tata)? Mai ales ca decizia de a sta cu tatal a fost luata imediat dupa divort, adica destul de repede, copilul a fost intors impotriva mamei cat inca locuia cu ea, mama avea inca acces la copil pentru a vorbi cu el, pentru a-i explica, copilul putea sa-i vada comportamentul si sentimentele fata de el. Bine, banuiesc ca e complicat sa prevezi asa ceva, te gandesti ca nu ti se poate intampla tocmai tie si familiei tale…

    • Alexandra

      Eu cred ca este foarte usor sa obtina acest rezultat, cu un copil mic (fi-mea are 8 ani si prefera sa mearga la tatal ei, in primul rand din motive de stil parental diferit: el este foarte permisiv, eu imi dau seama ca este marisoara si are nevoie si de limite si reguli). Daca mama a fost cea nevoita sa gaseasca alta locuinta si copilului i s-a repetat ca „doar aici este casa ta, casa in care te-ai nascut, aici sunt jucariile tale, nu le poti lua la mama acasa, doar aici te simti bine” etc, plus faptul ca primeste cadouri (lego mari, papusi, telefon, absolut tot ce isi doreste, fara neaparat a exista o ocazie – mai ales in cazul in care tatal nu plateste pensia alimentara, iar venitul sau este mai consistent decat al mamei), deja jumatate din treaba este facuta. Daca i se mai spune si ca „mama te-a abandonat”, „mama nu te iubeste”…Este foarte greu de reparat ruptura. Eu ma straduiesc si sper sa reusesc, de multe ori nu vad luminita de la capatul tunelului… Si este adevarata ca suportul juridic e aproape inexistent in caz de nerespectare a hotararii judecatoresti.

  16. Silvia

    Alina M- eu inteleg cum un copil poate fi intors impotriva parintelui care e responsabil. Daca parintele celalalt ii satisface toate poftele, nu impune limite si o lasa doar pe mama sa impuna masuri disciplinare care sunt total necesare pentru a creste un copil sanatos- ca de genul nu te culci prea tarziu, sau nu te uiti tot timpul la tableta. Eu sunt intr-o situatie similara cu sotul meu desi nu ka fel de grava. El ii face toate poftele si o lasa sa il sefuiasca. Doar eu impun limite. Asa se castiga un copil in mod nedrept.

    • Alina M

      Daca intr-adevar despre asta este vorba si nu despre alte minciuni sau injurii, cred ca isi vor gasi in cele din urma drumul unul catre celalalt. Mama a fost in aceeasi situatie, ea era cea care ne disciplina si statea mereu cu gura pe noi, in timp ce tata era complet relaxat, parintele „cool”, care doar se juca cu noi si ne facea cadouri. Cu toate acestea, mi-am dat seama destul de devreme, cat inca eram copil, ca mama era parintele de nadejde, daca as fi fost pusa vreodata in situatia de a alege, cu siguranta as fi ales-o pe mama, in pofida limitelor pe care le punea, de aceea ma intreb ce ar putea determina un copil sa se intoarca impotriva mamei sale (cu atat mai mult cu cat inteleg ca e vorba de un copil mic, sa fie la aceasta varsta mai valoroase pentru el cadourile si libertatile pe care i le ofera tatal decat afectiunea parinteasca, dependenta de mama caracteristica puilor de om?).
      In fine, nu stim situatia lor, dar sfatul si exemplul dat de Elvira mai sus mi se par foarte valoroase, doar cu dragoste si acceptare va recastiga dragostea si increderea copilului.

  17. Am trecut printr-un divorț și am consiliat mai multe persoane în această problemă. Înțeleg foarte bine situația în care se află doamna respectivă, nu-i ușor cu psihopații, dar nici imposibil. Se poate învinge și normaliza relațiile, dar este nevoie de un plan și o strategie.
    Despre articol – nu am înțeles concret situația, fiind prea vag pentru a-mi da cu părerea. Lipsesc elemente importante: motivul divorțului, a fost soțul abuziv din moment ce mama a rămas cu traume?, cum s-a ajuns la separarea domiciliului dintre mama și copil, vârsta și sexul copilului, ce prevede exact hotărârea judecătorească în cazul divorțului și a custodiei, relațiile mamei cu copilul, relațiile tatălui, etc. Sunt o mulțime de detalii care fiind omise nu se poate da un sfat concret, practic și eficient.
    Ce pot sa concluzionez superficial sunt doua elemente: 1. mama nu a fost (și aș zice că încă nu este) pregătită corect și suficient pentru divorț, 2. atitudinea de resemnarea a avocatului, care-l descalifica pentru etapa următoare a bătăliei – acest divorț este undeva pe la jumătate din moment ce ostilitățile nu s-au încheiat și nici măcar nu a fost pusă în aplicare hotărârea judecătorească.
    @Elvira 7 – mi-a plăcut cea ai scris și sunt de acord cu opinia ta. Copii îi iubesc ambii părinți și nu le putem lua sau suprima acest drept și această nevoie. În ochii lor, părinții sunt egali, chiar dacă nu ne place. Tatăl, așa narcisist cum este, copilul tot îl iubește.
    @Flori – o mamă care îndură într-o căsătorie nefericită, nu-i cel mai bun exemplu pentru un copil, deoarece copilul va avea tendința să-i calce pe urme.

  18. Diana

    Perspectiva unui copil care si-a vazut parintii casatoriti toata viata si si-ar fi dorit din tot sufletul sa nu fi fost asa…jigniri si batai au fost constant in casa, mama plangea si dupa inventa „scuze” (ca si „cazutul de pe scara” cand a ajuns la spital batuta)…in timpul acesta, mama se dadea peste cap sa ne asigure material de toate, tata (cand nu era baut) vorbea cu noi, ne explica chestii, ne trata..ca pe egali, ne intelegea. Mama ne repezea daca o intrebam ceva si ne vorbea de rau de tata, de cum a vrut sa il lase si nu a facut-o de gura lumii parintilor/a noastra, sa avem tata(asta a durut rau) etc…Mereu ca si copil am fost atasata de tata (chiar si asa), de mama imi era frica…adultul de acum tine minte povestile tatei, jocurile, vorbitul cu el, nu ce haine aveam, ce mancare am mancat.
    Acum, de cativa ani, cand efectiv aproape pierdusem contactul cu mama, ea si-a dat seama si a inceput sa se schimbe…sa ne asculte, sa ne intrebe…sa incerce sa nu il mai critice pe tata de fata cu noi (e delicioasa cand ma intreaba de cum e la job…ea nevorbind engleza dar a vazut ca noi vorbim asa, de cum e super activa pe Fb).
    Ce incerc eu sa spun e ca incrancenarea unui parinte de a i se recunoaste meritele va duce probabil la indepartarea copilului…copilul are nevoie de iubire, de intelegere…nu de acceptare a oricarui moft, ci de explicatii…eu cel putin am urat toata copilaria mea „e copil, nu intelege” – ba da, intelegem al naibii de bine, poate nu tot si nu din prima, dar mereu vedem mai departe de varsta noastra. Si mai tarziu fix asta ne amintim…ce am virbit, pe ce ton ni s-a zis, ca am fost tratati ca egali si ni s-a explicat sincer realitatea (bineinteles adaptat varstei), ca a contat ce am vrut noi si motivele noastre …si apoi o sa ne amintim poate de anumite haine, de anumite jucarii ori lucruri materiale (iar, aici e vorba de copil, la preadolescent si adolescent se mai schimba unele..prioritizari)

    • Anca

      Nu pot intelege cum un tata violent si care bea poate fi mai bun decat o mama care se chinuie pentru ca ai ei copii sa aiba tot ce au nevoie. Pur si simplu nu concep dar incerc sa inteleg rationamentul tau. O mama suprasolicitata te mai repezeste tocmai pentru ca abia face fata atator responsabilitati.

  19. Dani

    Ești scoasă afara pe usa? Intra pe geam!

    O posibila varianta:

    Așa e, statul doarme. Dar nu te ajuta cu nimic dacă aștepți numai de la el rezolvarea situației. Ridica-te, scuture-te și fa-ți un plan. Sper ca ai o situație financiară mai buna, care sa îți permită ședințe de consiliere psihologică. Caută un psiholog bun, și lucrează cu el, sa te ghideze sa te apropii de copil. Așa cum zicea cineva mai sus, NU-L critica pe fostul soț copilului, o sa îl îndepărtezi și mai mult. Concentrează-te pe relația ta cu copilul tău. Dacă copilul îl lauda pe tatăl lui/ei, nu contrazice.

    Care este scopul tău? Sa ai o relație mama-copil. Dacă reușești sa-ți recapeți aceasta legătura, atunci cu siguranța ai mai multe șanse sa vina sa locuiască cu tine.

    Îmi imaginez ca ești obosita si ca simti ca nu mai poti. Vrei sa renunți? Este renunțarea o opțiune?

    Dacă reușești sa te concentrezi numai pe scopul tău (keep your eye on your Why!), și sa nu te lași distrasa de alți factori, o sa reușești ce ți-ai propus.

  20. Ana

    A adus avocata in discuție alinarea parentala pe care o exercita ex soțul tău?

    Părerea mea este ca e bine sa nu renunti sa iei legătură cu copilul tau: sa îl suni sa ii scrii, sa ii trimiți o felicitate de ziua lui,sa… orice îți vine în minte ca ar constitui un moment relaxat de care își va aduce aminte cu plăcere. Pentru ca uși va aduce aminte. Va exista un moment când copilul va gândi cu mintea lui. Și atunci nu va putea crede când tatăl ii va spune rautati, de ex ca pe maica-ta nu o interesa.

    Indiferent de vârstă, copilul simte corect și poate discerne. Nu îți pierde speranța pentru ca am vazut întoarceri la 180.

    Foarte important este sa nu încerci tu sa îl manipulezi înspre tine, sa răspunzi la nelămuririle lui fata de situația voastră cât poți de neinversunat pe tatăl lui. Pentru ca îl protejezi tit pe copil. Dacă este băiat, poate deveni violent cu taică-său ka un moment dat și nu e bine pe tru copil inclusiv.

    Și în rest, sa ii repeți ca îl iubești și sa faci gesturi drăguțe, oricât de mici și oricât de inutil pare totul. Nu este inutil, vor fi răsplătite!

  21. ce poti face acum este suport psihologic, sa iti revii emotional. Copilul in timp va alege sa se aprope de persoana calma si pozitiva si calda, sa contactezi constant si uniform copilul, sa construiesti un pod solid. E in firea evolutiei mamiferelor de a se apropia mai mult de invingatori si nu de victime, sa se indrepte langa cei alaturi de care are sanse de supravietuire si ajutor de nadejde, la cei cu stabilitate emotionala / intelectuala / financiara / corporala.

  22. dojo

    Eu am in casa o situatie nasoala de divort: este inca pe rol de 4 ani, inca nu s-a rezolvat nimic. Locuiesc in SUA, aici legile sunt altfel, dar mizeriile din toate partile similare, copilul in terapie. Iti spun repede situatia si cum merge pana acum treaba.

    Cei doi sunt impreuna de 30 de ani, au aprox. 50 de ani acum. O fiica adolescenta (15 ani). Divortul este intentat de ea, dupa ce el a anuntat ca are o amanta si ca vrea divort. In acel moment, relatia mama/fata era nasoala, mama a palmuit fata acum 3 ani, a mica a chemat politia, astia nu se joaca, asa ca mama a stat o saptamana afara din casa, pana cand avocata copilului (exista si asa ceva aici) a considerat ca fata are nevoie de mama.

    In momentul inceperii divortului fata era cu tata, ferm convinsa ca maica-sa i-a busit viata. Au fost in trecut si alte episoade de palmuit, si tatal a mai pocnit copilul. Nu discut metoda coercitiva, eu nu-mi lovesc copilul, dar asta este, chestiile in cauza s-au intamplat in copilaria fetei.

    Ideea este ca ea a inceput separarea dorind la tata.

    El a inceput sa o duca la intalnire cu amanta, incercand probabil sa isi creeze o noua familie.

    Normal, divortul este nasol, certuri, avocati, bani aruncati etc.

    Ce NU a mers in divort (si ce a afectat fata, pana la nevoia de terapie) – eternele certuri si bagatul ei in mijlocul discutiei. Normal, e adolescenta, vrea sa fie miezul, dar nu-i face bine.

    Intre timp s-a intors impotriva tatalui (foarte probabil gelozie fata de amanta) si acum locuieste cu noi si mama ei.

    Mama, care a fost data afara din casa de politie si aproape pierduse copilul acum 2 ani, acum are custodie rezidentiala (fata e pe numele ei, pentru scoala), iar tatal are voie sa o vada odata la 2 saptamani in weekend. Teoretic anul trecut se stabilise o saptamana / o saptamana, dar in ultimele luni (cu pandemia si alte probleme cu amanta, pe care fata nu vrea sa o mai vada), s-a ajuns la asta.

    Deci o intoarcere de 180 de grade.

    Problema este ca fata inca e afectata (normal) si porcaria asta o streseaza / distrage.

    Ce a functionat: mama a renuntat la vechile naravuri, se intelege foarte bine cu fata. Discuta mult, o sprijina in tot ce-si doreste (normal, chestii de bun simt, nu prostii), fata este tot mai atasata de mama, au recuperat ENORM.

    Ce incercam sa facem … sa o tinem departe de mizerie. Eu am avut multe discutii cu fata, sunt un fel de mama a doua, si i-am spus mereu ca din pacate nu poate rezolva mai nimic din problemele parintilor, divort, amanta etc. Ca nu e treaba ei pana la urma.

    Am sfatuit-o sa se concentreze la scoala, sa controleze ce poate: studiul si viitorul ei.

    Raportez cu incantare ca a ajuns de la o eleva mediocra la a fi foarte buna intr-unul din liceele de top din oras. Normal, mai trage si chiulul cu cate un serial sau instagram, dar are note FOARTE bune, e apreciata de toti profesorii si chiar face treaba buna la scoala.

    Deci se poate sa se schimbe schimbarea sa zic asa, dar e nevoie de timp, nervi si poate un pic de noroc.

    Pentru doamna care a scris – nu stiu cat o poate ajuta ce scriu eu, poate o ajuta un pic povestea asta si-i da incredere.

    Eu nu as mai vorbi de rau copilul in fata tatalui. E clar ca e un tip nasol, dar copilul SUFERA cand i se spune asta. As discuta doar chestii de genul „ce a gatit tata?”, „tata ti-a dat voie” etc. TATA si atat. Nu boul, nu tampitul, nu psihopatul. Chiar daca el te face albie de porci in fata copilului, tu esti cu „tata” (sau ce apelativ se folosea normal in familie). Fara a baga copilul la mijloc, fara a comenta deciziile celuilalt etc.

    Eu asta am vazut ca a tampit copilul de cap: acest ping-pong de apelative, draci si scandaluri. Scoate copilul din discutiile astea si concentreaza-te NUMAI pe voi 2 (tu si copilul). Daca aveti timp impreuna, distrativa, povestiti, fii calma, CALDA, concentrata pe copil.

    NU merge din prima, dar in timp functioneaza de minune. Copilul va simti caldura si dragostea, se va simti confortabil acolo unde nu sunt istericale si scandal. Pur si simplu timpul impreuna este al vostru: sa cititi, sa vizionati chestii, nu stiu, ce faceti voi impreuna.

    Nu scapa copilul din mana, exista unii care cred ca trebuie sa le permita copiilor toate porcariile, sa ii castige de partea lor, fii parinte iubitor, ferm cu limitele si intelegator. La noi mama e cea mai drastica (plus noi ca suntem maniaci cu invatatul) si totusi fata alege sa fie cu noi, desi e mai strict aici.

    Nici nu stiu cum sa traduc asta „empower” copilul. Fa-l puternic. Vorbeste-i de viitorul lui, vorbeste despre faptul ca e important sa studieze, sa citeasca, sa fie bun etc. Chestii general valabile. Sa nu se streseze cu chestii care nu sunt sub controlul lui (copiii care trec prin divort sunt incredibil de chinuiti, chiar daca nu se arata mereu), sa faca sport etc. Poti vedea daca faceti un sport impreuna, orice sa ii dea copilului si altceva in minte decar porcaria de divort prin care trece.

    E o lupta lunga, la noi inca nu s-a terminat, dar COPILUL este mult mai bine decat inainte.

    Iti doresc multa bafta si numa bine 🙂

  23. Sunt Paranoic

    Citesc o carte care mi-a fost recomandata in care zice de acest caz. Inca nu am ajuns la acea parte. Se numeste: „Cu cat sunt mai inteligent, cu atat sunt mai usor de manipulat” de Christel Petitcollin

  24. Mihaela

    Cred, desi este greu sa faci asta cand esti mama, sa arati lipsa de interes. Cred ca atunci cand cei arata ca nu iti mai pasa nici el nu va mai vrea copilul. Atata timp cat va stii ca poate folosi copilul impotriva ta , o va face.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *