Ca de obicei seara, după masă, spălat cu milioane de rugăminți, poveste, fiecare în camera lui, îmi fac runda de spus noapte bună. Întâi la ea, că deh, e prima născută, dar și pentru că la ea durează mai puțin.
Mă întind lângă ea, o miros, întotdeauna trag pe nas izul creștetului și frunții ei, o recunosc, e a mea, îi spun că o iubesc, ea îmi spune că a avut o zi bună (uneori spune că nu a fost bună, apoi spune și de ce), apoi îmi spune că sunt o mamă foarte bună, te iubesc, noapte bună, zâmbește, o pup pe frunte, zâmbesc, ies.
Intru la flăcău, care mă roagă să urc în patul lui și să mă așez în partea lui stângă, cu capul pe pieptul lui, peste inimă. Acolo te potrivești la fix, mami, îmi spune, apoi râde, greutatea capului meu îl și gâdilă un pic.
Ca să mai tragă de timp, fie începe tot felul de jocuri, fie îmi face declarații deșănțate de iubire eternă, vreau toată viața să stăm numai așa, mami, ce fericit sunt cu tine, etc etc.
Aseară îmi zice că el poate să imite 300 de voci diferite. Și eu intru în joc.
– Poți și de urs?
– Graaaa, zice el.
– Poți de șarpe?
– Ssssigur că potsssss…
– Poți de Ivan?
– Vreau lego, mai mult lego, lego legoooo de pe emaaag.
– De mami poți?
Se gândește puțin, apoi zice cu o voce ca un cântecel:
– Te iubesc, ești minunat, viața e frumoasă!
Normal că m-a apucat plânsul (discret, dar tot i-am udat puțin tricoul de somn). Pentru el așa e vocea mea, vocea de mamă. Când se gândește la mine, în cap îi răsună vocea asta.
(uneori, alteori îi răsună probabil vocea mea care spune Nu mai putem lua Lego, îmi pare rău, va trebui să aștepți până la ziua ta)
Cred că e unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am sperat de la relația noastră. Ca ei să știe că sunt minunați, că îi iubesc și că, deși sunt și zile proaste, viața e frumoasă.
M-a făcut fericită băiețelul.
Copiii sunt extraordinari în atât de multe feluri! Nu mai pot de dragul lor!
Am un bebeluș de 3 luni, exact asta e starea: „Nu mai pot de dragul lui!” Inimioare, inimioare 😀
Dragul de Ivan, tot „indragostit” de mamica lui minunata….e asa frumos…si eu am un baietel la fel de „indragostit” de mine….sper sa tina cat mai mult!!!!
Delicios. Eu am 2 baieti, unul de 5 ani și unul mic mic de 3 luni. As vrea sa te întreb dacă poți recomanda niște tips and tricks pt furiile și geloziile pe care le are pt ca nu mai sunt doar a lui toată. Acum e iubirea, acum se rupe lanțul de iubire. E un carusel emoțional. Te îmbrățișez și eu îți mulțumesc pt tot ce împărtășești. Irina
Buna, poti cauta aici pe blog dupa frati, am scris mult despre asta.
Am scris si in cartea Copilul tau. Parintii tai. Tu un capitol despre asta.
Si poate te ajuta si asta. https://soundcloud.com/ioana-chicet-macoveiciuc/drag-mam-de-copil-mic-care-i
Foarte frumos scris! ❤
Ma,i mai , trebuia sa il faci cu, atentie pericol de emotie!. Este adevarat ca atunci cand ne mai dragalim din cand in cand si ii arunc un te iubesc imi raspunde asa intr-o doara „si eu” de fiecare data. Plus maxima cand mi-a spus ca este fericit. Iti dai sema? La aproape 4 ani are notiunea de FERICIT!
Mai, mai , trebuia sa il faci cu, atentie pericol de emotie!. Este adevarat ca atunci cand ne mai dragalim din cand in cand si ii arunc un te iubesc imi raspunde asa intr-o doara „si eu” de fiecare data. Plus maxima cand mi-a spus ca este fericit. Iti dai sema? La aproape 4 ani are notiunea de FERICIT!
cat de frumos ai exprimat! v-am vazut, auzit, am simtit si am fost acolo cu voi parca, asa de frumos ai detaliat tot. Multumim ca ne aratati frumusetea voastra suflete minunate!
Imi doresc si eu mult sa ii pot adormi separat, fiecare in camera lui mi se pare ca ar fi mai usor, deocamdata toti 3 ii adorm impreuna si recunosc, imi e tare tare greu. Ei par sa se bucure…dar cateodata cred ca nici ei nu simt acea atentie pe care ar avea-o daca ar fi 1 la 1, in camera lui fiecare, nu stiu