Femei cu meserii considerate „de bărbați”: Felicia, sudoriță (și bunică)

Continuăm seria de povești adevărate despre femei cu meserii neobișnuite, considerate mai degrabă „de bărbați”, femei care conduc tiruri, macarale, echipe de constructori, femei tâmplar, femei neurochirurg, femei instructor de condus motocicleta, femei jandarm, femei căpitan de vas, femei pilot de avioane, MIG-uri și tancuri. Scopul demersului meu este de a zdruncina un pic stereotipurile de gen și de a inspira fetele, adolescentele, dar și femeile mature care nu sunt mulțumite de cariera lor, să-și urmeze visul.

În luna mai voi demara un demers similar pentru bărbați care au meserii considerate cultural „meserii de femei”. Dacă aveți o meserie considerată specifică sexului opus, vă rog să-mi scrieți un mesaj la ionouka@gmail.com. Iar dacă aveți copii de gimnaziu sau de liceu, poate că le va plăcea să citească aceste articole.

Dragă Ioana,

Deoarece pe 8 martie este ziua de naștere a mamei mele, m-am gândit să îți scriu câteva cuvinte despre ea. Nu știu dacă va fi cel mai potrivit articol pentru povestea ta, dar merita să încerc. Pe mama mea o cheamă Felicia, locuiește în Ploiești și în prezent este cea mai tare bunică din lume! Fără ea nu m-aș fi descurcat în veci cu doi copii mici.

Încă de când avea 17 ani, mama mea a profesat ca sudor în același loc de unde a și ieșit la pensie, Upetrom 1 Mai SA. Poate că pentru unii meseria de sudor este cumva unisex, dar condițiile în care a lucrat nu erau nicicum potrivite pentru o femeie. Ani de zile a lucrat în frig, pe fierul rece, purtând echipament greu, din piele, special pentru sudură și o cască mai grea decât casca de motociclist, 8 ore pe zi.

În timpul regimului comunist a lucrat în schimburi, fie noapte , fie zi , fie weekend , fie sărbătoare. Și a făcut-o cu demnitate și pricepere, ajungând cel mai bun sudor al întreprinderii. Ușor nu i-a fost nicicând. Nici din punct de vedere al condițiilor de lucru, nici din punct de vedere al echipei. Când ești cel mai bun în ceea ce faci, rar se întâmplă ca cei din echipa să te admire, să te prețuiască sau să te aprecieze. S-a lovit de nenumărate ori de răutatea oamenilor. Dar asta nu a oprit-o, ba dimpotrivă, a ambiționat-o să devină și mai bună! Când ești cunoscută și apreciată la nivelul Consiliului de administrație al unei societăți atât de mari, chiar înseamnă ceva. Au fost lucrări pentru care au fost aduse echipe de sudori din Austria, datorită complexității, însă mama mea a fost mai bună! Totul s-a făcut cu mâinile ei! A lucrat în secție , a lucrat în aer liber, în ger, ba chiar a lucrat în deplasări pe platforma maritimă în Constanta! Și s-a întors mereu apreciată și cu treaba făcută exemplar!

Sursă: arhiva personală a autoarei

Mulți tindem să subapreciem oamenii… eh, e sudor, ce să-i ceri! Dar când afli cu adevărat ce înseamnă viața fiecăruia dintre noi în funcție de profesia aleasă, înveți să apreciezi oamenii. Chiar dacă nu au studii superioare, chiar dacă se murdăresc și poartă salopete la locul de muncă, pot fi cei mai buni în ceea ce fac și din mâinile lor ies lucruri fără de care viața noastră ar fi infinit mai grea. „Whatever you are, be a good one!” spunea Abraham Lincoln . Mama l-a ascultat cumva, deși sigur nu a auzit în veci vorba asta! Acum este o bunică extraordinară, devotată, chiar dacă meseria a lăsat urme adânci asupra sănătății ei. Nu i-am spus niciodată cât o prețuiesc, așa mi-e firea, ce să fac…. Dar fără ea, viața mea nu ar fi fost viață, iar copiii mei nu ar fi atât de bine crescuți ! Mulțumesc, mama !

La mulți ani!

4 Comments

  1. Roxana

    Felicitari pentru frumoasa urare pe care ati facut-o mamei, de ziua ei.

  2. Cristina Pupaza

    Ce emoționant! Felicitări mamei ca a crescut așa o fiica și pentru curajul de a alege așa o materie grea.

  3. Morera

    Uimitor
    Bunicile. Le ador. Nu se scrie suficient despre ele (nu mă refer neapărat ficțiune, deși și ficțiune personal îmi amintesc să fi citit doar două cărți, Cartea verii pentru copii și Bunica mi-a spus să îți zic că îi pare rău, amândouă cu bunici puțin cam trăsnite, și deși povești frumoase, mie mi-au lăsat impresia că despre bunici merită să se scrie doar dacă sunt ieșite din comun – cum de altfel este și bunica din însemnarea aceasta 💕)

    Probabil cu generațiile din urmă, de copii născuți după 35 de ani, se va scrie și cunoaște și mai puține despre bunici.

    • Printesa Urbana

      Eu scriu mult despre bunicile mele! Si o sa mai tot scriu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.