Jocul aprecierii înainte de „noapte bună”

Într-una dintre serile trecute, când ne spuneam noapte bună, am observat că Sofi era un pic tristă. Era vorba, desigur, despre existența fratelui ei. Își făcea griji, din nou, că pe el îl iubesc mai mult.

Așa că mi-a venit să fac altceva în loc să îi spun a mia oară că îi iubesc la fel, că sunt la fel de importanți pentru mine. E destul de clar că să-i spun lucrurile astea, să fiu atentă la ce zic și fac cu amândoi și să îi dau timp doar ei în reprize scurte nu e suficient.

Și am făcut acest joc, pe care mi-l cere acum în fiecare seară.

Cred că vă poate fi de folos și vouă, indiferent că aveți un copil, doi sau cinci. Poate fi făcut pe rând cu fiecare în parte, în fiecare seară sau când vreți voi.

Am început prin a-i zice:

– Somn ușor, iubita mea! Să treacă repede noaptea asta, pentru că abia aștept să te văd mâine dimineață!

– Da? De ce? m-a întrebat curioasă.

– Pentru că-mi place să văd ochii ăștia ai tăi de culoarea ciocolatei. Și perișorul tău moale ca mierea.

Am simțit cum se topește toată în brațele mele.

– Și sprâncenele astea fine ca mătasea de porumb.

– Și mai ce?

– ȘI zâmbetul ăsta perfect. Și năsucul mic. Și pata asta din naștere de pe pleoapă, care zici că e pictată de un artist foarte talentat. Și mânuțele tale care odată erau cât niște bezele.

– Urechile, nu?

– Și urechile astea de spiriduș fermecat. Și să aud vocea ta de clopoțel cum îmi spune bună-dimineața!

– Mami, cât de mult te iubesc!

– Și eu te iubesc!

– Acum inima mea e bucuroasă.

– Noapte bună, inimioară!

A doua zi de dimineață a venit la mine toată zâmbind.

– Ochii mei de ciocolată s-au deschis cu gândul la tine, mi-a zis.

M-am dezmeticit repede și am tras-o lângă mine.

– Și tu ai păr frumos și moale. Și miroși frumos, a vacanță acasă!

– Bună dimineața, drăguțo, i-am zis, mulțumesc!

M-am bucurat nu doar s-o văd strălucind de bucurie (ce mod extraordinar să-ți începi ziua!), dar am și primit de la ea apreciere înapoi, fără s-o cer, deși normal că am și eu nevoie. Pentru că atunci când paharul tău cu bine dă pe-afară, e foarte ușor să fii generos cu iubirea și recunoștința, vorbele frumoase și comportamentele amabile. Speranța mea e că încet, încet, copiii vor învăța să fie așa și când nu sunt neapărat super mega fericiți, să înceapă ei acest joc cu noi și cu alții, după ce vor observa cât de multă bucurie aduce genul acesta de act de afecțiune.

PS: Normal că am făcut jocul și cu Ivan, dar asta știm doar noi doi. 🙂

5 Comments

  1. 😛

    Ce frumos! Foarte bună idee de conectare cu copii!

  2. Raluca

    Super idee. Multumim! Chiar și noi trece prin momente de competitie intre cei doi copii și e greu de gestionat. Mai ales ca mai este un bebe pe drum.
    Abia aștept sa încercăm diseara.

  3. Alexandra

    Noi ne spunem in fiecare seara:
    Iarta-ma, te iert, te iubesc, te apreciez, multumesc…

  4. Andra

    Frumoasa idee! O voi incerca si eu cu picii mei.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *