Acum câteva săptămâni am publicat un articol trimis de o cititoare care a depus o plângere penală împotriva unui bărbat care o agresase pe stradă mai de mult, iar acum, recent, a agresat altă femeie sub ochii victimei sale anterioare. După publicarea acelui articol am primit multe povești asemănătoare, dar una m-a marcat în mod deosebit, și am decis să scriu despre acest subiect, pentru că se pare că perverșii care se freacă de fete și de femei în mijloacele de transport în comun sau la coadă în magazine încă există (eu speram c-au dispărut odată cu copilăria noastră).
Iată mesajul pe care l-am primit de la o mamă care dorește să rămână anonimă:
Am citit articolul cu doamna agresată. Acum o lună, fiica mea în vârstă de 11 ani și 10 luni mergea spre școală (face naveta din Bod Sat în Brașov) cu autobuzul. În autobuz, un individ a făcut un gest de agresiune. Ea s-a ridicat și a mers către ușă cu o stație înainte să coboare și se ținea cu mâna de bară mai jos, pentru că era compostorul de bilete și nu avea în altă parte un punct de sprijin. Individul a venit după ea și s-a așezat sprijinit cu zona lui intimă de mâna copilei, apoi a început să se miște. O bătrână din autobuz a văzut totul și nu a spus nimic. Fata a rămas încremenită și când a coborât a luat-o la fugă spre școală, de unde mi-a trimis mesaj cu ce s-a întâmplat. Am sunat la RATBV și din păcate era un autobuz vechi, fără cameră video. M-au sfătuit să depun plângere la Poliție, ceaa ce am și făcut. Am fost cu fata la Poliție, la Biroul de Investigații Criminale, unde am depus plângere, iar poliția acum caută individul. În stațiile RAT sunt camere și mi-au confirmat momentan că au indentificat-o pe camere când a luat-o la fugă. Fata mea a fost curajoasă și a vrut să depunem plângere, nu s-a mai temut. Deci trebuie să știm ce drepturi avem și să nu ne fie teamă sau rușine. Acum e bine fata mea. I-am cumpărat un aparat pentru apărare, e ca o telecomandă de mașină căreia dacă îi scoate cuiul, face zgomot, ca să intimideze și să atragă atenția asupra ei. Te rog să le sfătuiești pe doamne și domnișoare să poarte asemenea dispozitive. Eu cred că ar avea impact!
Dispozitivul de care vorbește cititoarea anonimă este acesta, Alarmă personală portabilă tip breloc îi zice, or mai fi și alte modele asemănătoare (nu aș da pe mâna copiilor spray cu piper, aparate cu electroșocuri sau alte arme, sunt periculoase).
În plus față de acest device (care, după părerea mea, vine și cu riscul de a-l speria și poate enerva pe agresor, care poate scoate un cuțit și poate face un gest cu urmări ireparabile), cred că e important și să ne educăm copiii, pe cât posibil fără a-i speria, cu privire la cum să se protejeze.
Ce fac eu cu copiii mei, pentru a-i învăța să se ferească de agresiuni de orice fel, inclusiv, dar nu exclusiv sexuale:
- De mici i-am învățat să fie atenți la mediu. În orice loc ești, înainte să te arunci cu capul înainte, te uiți în jur și evaluezi spațiul și oamenii. Sunt copii agitați în partea aceea? Eviți zona. Cineva strigă? Eviți zona.
- Orice faci, rămâi atent la ce se întâmplă în jurul tău.
- Reperezi de la început un adult sau doi căruia să îi poți cere ajutorul în caz de orice. Sunt șanse mici să se întâmple lucruri periculoase, dar e bine să fii pregătit. Un părinte cu copii, cineva de la pază.
- Te poți baza pe instinct în multe situații, dar adună și informații din felul în care se poartă oamenii.
- Educație emoțională de mici: să recunoască de la distanță furia, frica puternică, să și le gestioneze și să se țină la distanță de oamenii care simt emoții puternice.
- Știu că niciun străin sa cunoscut nu are voie să le atingă corpul, în nicio circumstanță, în afară de medic și în prezența unui părinte
- Discutăm des despre secrete (ei știu că am nevoie să știu tot ce e important despre ei, ca să îi pot ajuta și ghida)
- Când se găsesc în situații tensionate, cer ajutorul unui adult. Nu lovesc, nu se luptă, sunt copii și pot fi răniți foarte ușor, pot de asemenea face rău altui om fără să-și dea seama, iar asta le poate afecta viața pentru totdeauna.
- Când merg singuri undeva (se întâmplă deocamdată rar, dar se va întâmpla tot mai des în anii ce vin) și sunt interpelați pe stradă de oricine, îi învăț să ridice privirea, să analizeze contextul și fie să meargă mai departe, fie să ceară ajutor, fie să o ia la fugă.
- Știu pe de rost numărul meu de telefon și știu să roage pe cineva să ne sune, știu adresa de acasă
- Despre situația din autobuz, i-aș învăța să păstreze distanța de persoanele dubioase și să spună tare: STOP, nu ai voie să mă atingi, ajutor!
- Îi învăț că nu e vina lor că există persoane care nu respectă limitele personale, dar că e datoria lor să și le protejeze, și a mea să-i ajut cu tot ce pot.
- Îi încurajez și îi ajut să-și construiască un mini grup de prieteni cu care să se simtă în siguranță.
- De fiecare dată câmnd se întâmplă ceva, sunt de partea lor, intervin, cer adulților implicați să ia măsuri, le povestesc ce facem ca să nu se repete. E important să nu vadă lumea ca pe un loc periculos, ci ca pe un loc unde da, se mai întâmplă și lucruri neplăcute, dar sunt soluții și vom rezolva împreună orice-ar fi.
- Ajută mult și cursurile de autoapărare, pentru că dau copilului un tip de încredere în sine și de atitudine care ajută mult atunci când agresorii își aleg victimele.
- Copiii știu să nu se urce în mașini străine sau în lift cu persoane străine, o iau pe scări sau așteaptă!
Sper să vă fie de folos!
Gretos! Acum vreo 13 ani eram in autobuz, spre statia de metro Republica. Foarte aglomerat, stateam in picioare si un barbat de cel putin 70 de ani se freca de mine cu zona intima si cu mana. Mi-am schimbat putin pozitia, credeam ca mi se pare mie. A continuat… L-am rugat sa ia mana de pe mine si a ridicat mana dreapta ?♀️. L-am rugat sa o ridice si pe cealalta si sa plece de langa mine. Pentru ca nu era loc, o doamna mi-a oferit sa stau langa ea. Oamenii radeau. Primul eveniment de acest gen din viata mea; nu imi venea sa cred ca un “bunic” poate face asa ceva. Sau cat de murdara te poti simti dupa. Si au fost “doar” cateva atingeri.
Ioana, ce parere ai daca ai organiza un live pe tema asta pentru copii?
E o idee foarte buna, o sa ma gandesc!
E extraordinar faptul ca fetita a avut curajul sa ii povesteasca mamei ce s-a intamplat si astfel se pot lua masuri.
Sunt si eu interesata de live, daca il puteti organiza.
O altă măsură de protecție, nu mă urc în lift cu alte persoane, prefer să urc pe scări.
Da, corect, adaug si asta, mi-a scapat, multumesc!
Eram în liceu când a întrat un bărbat după mine , in scara blocului. Nu am mai urcat cu liftul , ci am plecat pe scări. El a venit pe scări după mine, m-a oprit la un moment dat și mi-a spus sa stau, ca nu îmi face nimic, în timp ce a început sa se masturbeze. Nu am stat, l-am împins și am fugit pana la prima ușa unde am bătut. Uneori, sa urci pe scări nu te ajuta.
Ultima parte mi se pare cea mai importantă si cea pe care se insistă cel mai puțin. Dacă știe să se apere nu înseamnă că o sa atace! Înseamnă doar atât, ca in caz de ceva, se poate apăra. Și dacă știe asta nu îi e frică. Iar dacă nu îi e frică sunt șanse mai mici să atragă prădători. Se observă si in grupurile mici, la școală, de exemplu, ca unii copii sunt „ciuca bătăii” mai mult decât alții. La fel si faptul ca pe unii îi atacă câinii si pe alții nu. Aici este diferența. Bineînțeles că într-o lume ideală nu ar exista nici câini nici oameni agresivi, dar nu trăim într-o lume ideală, iar agresivitatea e parte din natură (atât umană, cât si animală). Se observă si in interacțiunile umane non violente o tendință naturală de „dominare”, un adevărat dans al siguranței de sine (reală sau, măcar stimulată) de exemplu, când un interlocutor ține capul mai sus, celălalt îl lasă mai jos, imitarea gesturilor, etc
De la ce varsta crezi ca am putea discuta cu copiii despre asta? Am o fetita de 3 ani dar deja ma gandesc cu groaza la asemenea situatii si stiu ca momentan, chiar daca discutam si intelege, nu are atentia de care e nevoie sa tina minte toate cele de mai sus.
Mersi.
Eram in gimnaziu, nici nu mai stiu exact in ce clasa, la scoala, in timpul orelor in banca cu colega mea, iar profesorul de franceza, care avea in jur de 50de ani sau mai bine la vremea aceea, facuse o fixatie de cate ori trecea pe langa banca noastra sa se sprijine, frece de coltul bancii, uneori se mai si impingea in noi. Pe noi ne bufnea rasul, nu stiam cum sa reactionam, mai ales fiind vorba de un profesor drag noua, mereu avusese un comportament ok fata de toti elevii. Nu stiu daca ceilalti colegi observau asta, nu am vorbit cu nimeni despre asta. In cele din urma profesorul a avut niste probleme de sanatate si s-a retras pt o perioada si astfel am ‘scapat’ de el. E important sa vb cu copii nostrii, sa ii facem sa constientizeze si recunoasca pericolul, sa fie atenti chiar si la cele mai apropiate persoane si sa vorbeasca atunci cand nu se simt sigure, confortabile in anumite situatii. Eu nu am facut-o pt ca nu am fost invatata, insa voi avea grija cu copilul meu.
Sa va povestesc eu un episod.. Prin vara urc în autobuz cu copilul și în timp ce îmi făceam loc îmi cad ochii fără sa vreau pe ecranul telefonului unui bunic. Rămân perplex.. Film porno! Pe scaunul de vizavi de el ii stătea nepoata, presupun, scaunele fiind fata în fata, fetita având în jur de 5 ani. Nu va zic ce filme mi am făcut în cap!am vrut sa reacționez cumva, dar efectiv nu am știut cum.
Nu ma pot gândi decât ca părinții copilei au încredere în bunic sa le ia fetita de la gradinita, iar el… Cine știe ce poate face.. Și acum mi se face rău când ma gândesc.
Buna ziua ma ea horror când ma gândesc că copila fiind numai știu cati ani aveam dar cred ca in jur de 13 14 ani m-am dus la un coleg de clasa si m-am urcat în lift langa mn urca un domn il cunoaștem din vedere.ma întrebat Ceva după a pus mâna pe mn ma sărutat si pipat nu știam cum sa fac sa cobor mai repede el dădea ba la et 10 ba la parter numai sa mă pipăie noroc a fost ca am dat si într-un final sa oprit liftul la.parter si am reușit să scap de el,a fost groznic m-am simțit murdara umilita speriata nu știam dacă sa ii spun mamei sau nu.parca iam spus numai retin si numai știu ce mia zis eu atunci aveam dresuri groase si o fustă pe mn.oricum am rămas marcată.plus că într-o zi un boșorog ducanduma de la gară acasă iese dintr-un tus cu părțile intime si isi facea treaba si se uita la mn eu fiind pe partea cealaltă a străzii.am fugit mâncând pământul urate momente.eu vreau sa îl învăț pe copilul meu de 5ani jumate despre aceste lucruri da nu știu cum să nu il sperii stie ca nu are voie nimeni sa il atinga decat mami si tati cand il spalam si atât.
Acum vreo 4 ani,însărcinată fiind eram in autobuz si stateam pe unul dintre primele scaune..un barbat in varsta s a asezat langa mine si dupa vreo 2 minute s a deschis la pantaloni si a inceput sa se mângâie..am crezut efectiv ca mi se pare..in momentul 2 m am ridicat si am plecat..i am zis dansului ca este dezgustător ce face..masina era aproape plina si nimeni nu a reacționat..din contra cateva persoane au început efectiv sa rada…am ajuns acasa speriata si i am povestit soțului care mi a zis sa mergem la poliție..dar bineinteles ca nici pana in ziua de azi nu s a rezolvat nimic..mi e frica sincer sa ma gandesc ca asa ceva s ar pautea intampla si copiilor mei…o zi minunata!!
Numai prin constientizarea/educarea noastra , a tuturor a acestor comportamente si gasirea solutilor legale cat si practice impotriva lor se poate schimba ceva.
Ajuta mult si politia in ce demersuri au dansii de facut si ajuta si ulterioare alte victime sa stie ca nu sunt singure si sa fie incurajate sa depuna plangere penala.
Deja exista si la noi registrul persoanelor care au savarsit infractiuni sexuale , ca si instrument de prevenire si de combatere a acestui tip de fapte, deci tine de fiecare dintre noi sa vina in fata si sa ajute autoritatile in gasirea acestor persoane pentru ca ei sa nu mai prezinte o amenintare si pentru altcineva si sa nu ajunga sa comita si alte infractiuni si mai grave.
Felicitari fetei si mamei pentru curajul si puterea de care ambele au dat dovada.
E semn clar ca fetita a simtit ca se poate bizui si ca are incredere in mama sa la nevoie.
Nu e putin lucru. Cred ca abia in astfel de cazuri (din pacate ) iti poti da seama cu adevarat daca copilul tau chiar are incredere in tine sa ti se destanuie cu probleme deosebit de grave si marcante.
Ma bucur ca frica dispare incet incet din mentalul nostru si ca incepem usor usor sa ne auzim propria voce si sa nu ne mai temem sa vorbim si sa apelam la caile legale.
Fie ca macar pentru ca altii sa nu se mai confrunte cu astfel de lucruri.
Va imbratisez si ma bucur ca fetita este bine si sper ca politia sa il gaseasca pe faptas.
Multumesc Ioana pentru campania asta continua de informare/constientizare/educare a publicului tau pe astfel de teme/subiecte sensibile si grave.
Iti iei mereu rolul foarte in serios si chiar cred ca asta face diferenta, drept dovada mesajele pe care le primesti de la oameni si curajul pe care acestia l-au capatat in ultimii ani.
Țin minte ca am pățit și eu asta, când eram prin gimnaziu, acum vreo 20 ani. În tramvai, când mergeam sau veneam de la școală, era un pedofil/agresor nu știu cum sa l numesc… Erau dăți când se freca de ghiozdan sau de mine sau se împingea intenționat… Urate momente… Ma mutam în alta parte a tramvaiului și își alegea alta persoana. Nu cred ca am spus nimănui pt ca îmi era rușine!
Avem 24 de ani in Bucuresti, intr-un autobuz aglomerat, un tip a ejaculat pe blugii mei. Nici nu mai numar de cate ori mi s-a pus mana pe undeva prin autobuze sau pe strdada sau de cate ori n-am auzit cuvinte jignitoare.
Buna ziua,
Va rog sa nu aveti impresia ca glumesc – am auzit si de antrenori – inclusiv de arte martiale – pedofili (care opereaza „discret”). Un dobitoc din Constanta, in speta, pe nume Osoros – si frustrat si figurant – care se da la elevele lui minore si/sau le exploateaza cu eforturi fizice peste masura lor (nu ca mandea ar fi mamulos, ma… abtin – sa ramana asa), dar sirul e luuung, nene. Nu va uitati ca au facut ceva sport, ca au facut sporturi de dat cu picioru si cu capu in diverse lucruri, aceste persoane sunt niste gunoaie care ar trebui sa imparta macar o zi o cusca cu dobermani. Ele se hranesc cu teama si pasivitatea noastra, ca niste gandaci, asta le face sa prospere. Daca dati de o astfel de persoana, aliati-va, va rog, impotriva ei si dati-i lectii fara limita de decenta si intelegere, pana se vindeca. O simpla rugaminte, atat, daca pot spera.