Curând nasc a patra fetiță, soțul meu nu mă vede, nu mă susține, mă lovește și flirtează online. Mai stau sau plec?

Am primit acest mesaj de la o cititoare care dorește să rămână anonimă. Are nevoie de dezbatere pentru a-și clarifica intențiile. Vă invit s-o ajutăm cu blândețe. Mesajul ei integral e mai jos.

Am 37 de ani, sunt cadru didactic, iar anul acesta ar urma să împlinesc 13 ani de la căsătorie. Spun „ar urma”, deoarece nu știu dacă voi mai putea continua.

Când m-am căsătorit, eram plină de speranțe și de un romantism dus la extremă. Visam la Făt-Frumos și la o viață perfectă împreună. Soțul meu era însă un om foarte pragmatic, deloc visător, rațional până în măduva oaselor. Recunosc că nu ne-am cunoscut suficient… El lucra în străinătate, venea o dată la câteva luni și ne întâlneam puțin, timp în care nu comunicam suficient. Adesea eu vorbeam, iar el se mulțumea să mă aprobe. Când mergeam la vreun eveniment împreună, mă simțeam tare nefericită… El mă trata cu răceală în fața prietenilor, nici măcar când dansam nu-mi zâmbea, nu simțeam că se bucură de prezența mea, că e mândru cu mine. A doua zi îmi spuneam că rup relația, dar nu mă înduram. Totuși, îl iubeam.

După vreo 2 ani, ne-am căsătorit. Pot spune că atunci a început singurătatea mea. El a plecat în străinătate din nou, eu stăteam singură. Când am rămas însărcinată și am pierdut sarcina, am suferit o depresie, dar nu m-a înțeles. Spunea :”Ăla era copil, așa mic?” Când l-am rugat să nu plece pentru a încerca din nou, a refuzat, astfel încât mi-am luat concediu fără plată pentru a merge eu în străinătate câteva zile. Minunea s-a întâmplat, am rămas însărcinată și am născut prima fetiță.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult… El era tot plecat, eu singură cu fetița. Menționez că, deși castiga foarte bine, noi locuiam cu chirie. Toți banii îi investea în utilaje, pe care le ținea la părinții lui și de care beneficiau și frații săi. De fapt, totul era la comun, deși doar el plătea. Niciodată nu voia să facă cum îl rugam eu. Îmi amintesc cum, la botezul nepoatei, eu eram însărcinată în nouă luni. La ora 1 noaptea am vrut să plecăm pentru că nu mai puteam, dar el m-a dus acasă, după care s-a întors…

Prima palmă am primit-o de 8 Martie, când fetița avea 2 luni… Mereu m-am simțit singură, nu empatiza cu ce simțeam, nu era acasă în ajunul sărbătorilor, mereu muncea, dar continuam să locuim cu chirie. După 4 ani am mai născut o fetiță, dar lucrurile se înrăutățeau. Între timp, am mai schimbat 2 locuințe cu chirie… După vreo 10 ani, ne-a cumpărat mama un apartament. 

Lucrurile au luat-o razna cu totul când, într-o seară, părinții mei au dat buzna în casă și l-au jignit, reproșându-i că nu a făcut nimic pentru noi timp de atâția ani. Menționez că a făcut credite pentru a renova casa alor lui și a cumpăra terenuri, pe care le-a trecut pe numele mamei sale. Din acea seară, a început iadul. Mi-a propus să ne mutăm din casa alor mei în altă chirie, în capătul celalalt al orașului. Am refuzat, deoarece fetița cea mare a făcut o criză la gândul de a părăsi școala și colegii. Într-o noapte, l-am surprins căutând pe site-uri de matrimoniale.

De atunci, au început scandalurile, eu acuzându-l, el spunând că doar se relaxa. Pe Facebook avea o persoană căreia îi dădea aprecieri, într-o zi respectiva mulțumindu-i pentru asta printr-un mesaj. Tot l-am acuzat, el spunea că face ce vrea. Am blocat-o pe respectiva, el a deblocat-o.Am rămas din nou însărcinată cu a treia fetiță, iar când aceasta avea 10 zile am descoperit că o suna pe acea femeie. Am intrat pe fir, am descoperit că îi făcea avansuri, dar a spus că sunt doar glume și că eu l-am împins la asta, acuzându-l pe nedrept. A trecut un an, nu s-au întâlnit, nu știu cum, deși stabiliseră asta. Când a văzut că am aflat, din nou a spus că glumeau. Viața mea actuală este o căutare continuă pentru a afla dacă se întâlnesc sau ba…

Mă gândesc la divorț, pentru că simt că nu mai pot. Ai lui i-au intors spatele, neagă orice a făcut pentru ei, iar eu îl susțin financiar. El este ruinat. Aici ar fi multe de povestit – la un moment dat aveam poprire pe salariu din cauza unui credit făcut de el. Plus că nu mă ajută defel… Nici măcar vasele nu le spală.

Am uitat să menționez că iar sunt însărcinată, iar cu vreo 3 săptămâni în urmă mi-am primit o ploaie de palme, pe motiv că a găsit-o pe mama mea la noi – cu care el nu vorbește. Simt că nu mai pot… Îmi este foarte greu fizic cu 3 copii, îndată cu 4. Financiar este ok. El nu mă ajută defel, nu ii lasă nici pe alții să mă ajute. Colac peste pupăză, îi face avansuri acelei femei care, poate va accepta într-o zi. Nu știu ce să fac: să merg mai departe astfel, de dragul copiilor – de care oricum nu se ocupă – sau să continui singură?

159 Comments

  1. alice popescu

    Eu apreciez ce scrii tu, dar nu înțeleg neam de ce publici scrisorile astea. Este partea din prințesa urbană care mă face să-mi pun întrebări cu privire la prințesa urbană.

    • Printesa Urbana

      Le public pentru ca oamenii care imi scriu au nevoie de sat ca sa se inteleaga, sa cearna gandurile, sa se vada prin ochii altora. In foarte multe cazuri, odata cu publicarea au venit solutii neasteptate, si eu ma bucur ca pot sa ajut.

      In plus, sunt multi cititori care se regasesc in aceste situatii si pe care ii ajuta indirect articolele, pentru ca se regasesc si nu se mai simt singuri si pentru ca primesc si ei claritate in comentarii.

      Nu vad ce anume ar putea sa ridice semne de intrebare, mie mi se pare foarte in linie cu toata munca mea aceasta rubrica de Cititoarele scriu. Suntem aici unii pentru altii.

    • Mary

      Îmi pare rău să încep astfel un comentariu către tine, dragă doamnă, dar singurul sfat pe care ți-l pot da este acela de a pleca cât mai curând. Doar acesta mi-a răsărit în minte când am citit despre prima palmă. Când agresiunea fizică se întâmplă, când se ajunge de la o palmă la o ploaie de palme nu mai poate fi vorba de comuniune, iubire, cămin, soț – soție – copii, ci doar despre control și dominare. Să stai cu frică, să crești copiii într-un asemenea mediu, să fii la discreția celui care ar trebui să fie soțul, tatăl, omul pe care să te bazezi nu poate fi viață. Doar un fel de închisoare. Este doar un sfat. Multă putere fiindcă de asta ai nevoie. Nimic nu va fi ușor dacă alegi această cale dar nimic nu se compară cu libertatea de a fi cine ești cu adevărat, cum dorești să fii, cum dorești să te simți, cum vrei să evoluezi. Ai toate drepturile din lume și nimeni nu are vreun drept să te considère inferioară chiar dacă îți e soț și tatăl copiilor. Niciodată. Nu discut celelalte aspecte fiindcă sunt chestiuni mai intime dar și acolo pare că soțul încearcă singur o ieșire.

    • Irina

      Sunt o mama singura cu 2 băieți unu care face in 23una aceasta 4 ani și unde 6 ani și suntem în 3 deja de 2 ani. Nu am fost bătută în căsnicie dar mă simțeam singură și am decis sa pun punct. In momentul de fata l-am despăgubit și am rămas singura cu casa și am liniște cu copii și e câtă de cat bine . Sfatul meu este sa îți vezi de viața singur și bucură-te de cele 4 minuni și o să fi mult mai fericita

    • Elena

      Bai, Ioana si fetelor, nu stiu, numai eu ma gandesc la Crima de la Gradinita si la Nicoleta? Da, clar solutia nu este sa stai cu un om violent, numai sa nu se transforme Doamne iarta-ma in ceva extrem. Ioana, daca cineva are posibilitatea sa o ajute cu terapie pe aceasta femeie si pe acest barbat(ea sa-l convinga), oameni buni, aici vor gasi si solutia, separat sau impreuna. Altfel, el cu mecanismele pe care pe care le are risca sa faca gesturi extreme de violenta la adresa sotiei si fetitelor. El e defect, va crede isi apara familia astfel. Ma mira ca nimeni nu pune problema asa.

    • Mihaela T

      De acord!

  2. Marta

    Recomand sa plece si sa isi vada de viata linistita Sugerez pt sanatatea ei mentala si linistea copiilor.

    • Alexandra

      Mie mi se pare ca mult prea mult timp ai stat deja in aceasta relatie complet nesanatoasa. Intrebarea este in primul rand despre tine: de ce ? Si raspunsurile la acest “de ce?” te vor aduce mai aproape de tine. Dar ai mevoie zic eu de dostantare ca sa te regasesti si sa iti recapeti puterea, linistea. Iar pentru copii, esential este sa fii fericita NU sa fii victima! Te imbratisez.

    • Mie mi se pare ca mult prea mult timp ai stat deja in aceasta relatie complet nesanatoasa. Intrebarea este in primul rand despre tine: de ce ? Si raspunsurile la acest “de ce?” te vor aduce mai aproape de tine. Dar ai nevoie zic eu de distantare ca sa te regasesti si sa iti recapeti puterea, linistea. Iar pentru copii, esential este sa fii fericita NU sa fii victima! Te imbratisez.

    • Ruxy B

      Buna,

      Sunt mama de fata si gandindu-ma la viitor, cred ca l-as manca de viu pe individul care i-ar face asta fiicei mele (si eu si tatal ei). Apoi, cred ca m-as urca pe pereti de durere. Din acest motiv, am o datorie morala sa ma asigur ca intelege cum trebuie sa fie tratata de viitorul partener. Si relatia dintre noi doi e primul etalon al cuplului pe care il vede.
      Daca totusi ar ajunge in situatia asta, vreau sa ma asigur ca ii ofer cel mai bun exemplu pentru a o gestiona. Adica sa plece si sa nu se mai uite inapoi.

      E nevoie de mult curaj si putere sa faci ce urmeaza sa faci. Dar vei fi un exemplu care le va transforma viata fiicelor tale.

    • Natalia

      Buna. Cit de greu nu ar fi de la asa persoana nu ca sa pleci ,trebuie sa fugi. Mai ales ca ai unde, Nu ramii pe drumuri. Te asigur ca pentru copii nu e mai bine cu asa tata. Copii au neviie de o mama linistita si fericita. O sa fiti mult mai fericiti fara el. Si desigur ai nevoie de un ajutor psihologic. Iti doresc sanatate si sper ca vei face alegerea corecta.

    • Inoki

      Când citesc comentariile cu „fugi, nu te uita înapoi !”, mă pufneşte râsul…in fine, râsu’-plânsu’…
      In primul rând cei 3 copii au un tată in actul de naştere. Va urma un proces, la tribunal, pt stabilirea domiciliului copiilor şi a programului de vizită. Mare minune de nu s-o trezi vreo instanţă sā dea 1-2 copii tatălui şi unul plus nou-născutul mamei, aşa, pt egalitatea femei-bărbaţi.
      Apoi vor urma niste ani de fugăreala, nervi, asmuţirea copiilor …(având in vedere caracterul domnului tatá cā işi bate nevasta gravidá…te aştepti la orice, inclusiv la fugitul in lume cu copiii după el, nu de dragul lor, ci ca să-i facă rău femeii…)
      Cam ăsta e viitorul …
      Povestile cu „am rămas prieteni de dragul copiilor” sunt rarisime .
      Cel mai bine ar fi sa-si găsească domnul alta si să plece de acasa de bunavoie si nesilit de nimeni…caz in care o sfătuiesc pe doamna sa-i facă in grabă valizele şi să schimbe yala .

  3. Alexandra

    Nicio femeie nu merită să treacă prin ceea ce treci tu… îmi pare foarte rău că în loc să vă bucurați de voi și de copii se întâmplă toate acele lucruri extre de grave. Violența nu poate fi tolerată, te afectează și pe tine și pe copii, care cred că înțeleg ce se întâmplă. Pot doar să te sfătuiesc să-l părăsești, să obții un ordin de restricție împotriva lui… sunt sigură că familia ta îți va acorda tot sprijinul. Îți transmit gânduri bune, putere și încredere!

  4. Mihaela

    Draga mea, fugi, fugi, fugi. Te ve descurca, crede-mă. Ai tai te vor ajuta. Iti nenorocești viata si iti inveti fetele ca asta trebuie si ele sa accepte. E greu, dar vei reusi.

    • Daniela

      Nu scriu romane, îți spun doar : pleacă și nu mai privi înapoi!!!

    • Cătălina

      Daca crezi că financiar te-ai descurca cu copiii atunci nici nu sta pe gânduri. Cred că o viață împreună fericita nu puteți avea nici voi, nici copiii. Sunt sigură că și pentru copiii ar fi un calvar continuarea vieții actuale. Liniștea sufletească care o vei câștiga în timp îți va face și viața de mamă mai ușoară. Sigur vei avea nevoie de ajutorul cuiva apropiat sau a unei bone, cel puțin o perioadă măcar pentru câteva ore pe zi/săptămână, dar încet lucrurile se vor așeza. Gândește-te la violența fizică care o trăiești, că poate degenera, Doamne ferește, și se pot întâmpla drame. Multă putere și să iei cea mai bună decizie!

  5. Mihaela

    Eu nu inteleg daca chiar cere un sfat sau nu. Si nu sunt ironica in niciun fel. Daca chiar cere un sfat, as zice ca e rost de divort. Palme? Ignorat? Certuri? Infidelitate? Stres? Santaj emotional poate. Tinand cont ca oricum singurul ajutor nu vine de la el, eu nu vad rostul sa continue. Viata trebuie sa continue. Si probabil mai linistita fara el.

    • Diana

      Priveste-te peste 10 ani si vezi daca mai esti in viata cu atata suferinta si tristete.
      Priveste-ti copiii, vezi daca zambesc, daca sunt fericiti, daca e soare afara.Si atunci vei sti, daca trecutul nu ti-a dat nicio lectie.
      Spune o rugaciune si mergi mai departe daca te intalnesti cu tine peste 10 ani.

    • Lenu

      Gândește-te ce ai indemna pe una din fiice sa facă dacă ar fi într-o astfel de situație și fă tu acel lucru.
      Ești puternică,dar ești om!
      ❤️

    • Geo B.

      Poate suna dura si rautacioasa reactia mea, o luati cum doriti… Dar trebuia sa plecati de la prima/primele palme. Nu sa stati si sa mai faceti inca un copil, sa mai primiti inca niste palme, sa mai faceti inca un copil, si apoi alte palme si alt copil. Ce pretentii sa avem de la femeile needucate, din medii defavorizate, care nu au niciun sprijin si stau si indura o viata intreaga plina de nedreptati si abuzuri?! Nu are nicio calitate acest barbat, din ce povestiti. Ce rost are sa va distrugeti viata in continuare si sa lasati sechele pe viata in copilaria fetelor pentru un asemenea barbat? Daca aveti sprijinul parintilor si financiar va veti descurca, plecati cat mai repede. Mergeti la un psiholog sa va ajute sa depasiti despartirea si consultati si un avocat neaparat. Spunea cineva mai sus ca acest barbat poate deveni mult mai periculos in situatia in care se va vedea in fata unei despartiri, mai ales ca nu este intr-un moment bun in viata sa nici pe celalalte planuri. Sa aveti in calcul si varianta in care va vrea sa se razbune pe dvs si/sau copii. Cereti ajutor de la familia dvs, de la un avocat, poate si de la politie. Dar daca pana acum nu ati reportat episoadele in care v-a lovit s-ar putea ca politia sa nu va poata ajuta. Plecati cat mai repede, cat inca puteti sa va salvati copiii, sanatatea fizica si mentala. Mult curaj si putere!!!

  6. Mira

    Draga mea,

    Tu stii cu siguranta care e raspunsul, dar poate n-ai destula forta si incredere. Ai 3 fete, sa fie sanatoase, dar asta nu e viata. Copiii sunt fericiti cand mama e fericita. Copiii simt si cu siguranta nu-ti doresc viata asta. Apoi ele cresc, ramai singura. Viata e atat de scurta si nu merita sa te sacrifici intr-o astfel de casnicie. Soacra mea a avut o casnicie grea, trecand prin umilinte. Si acum se invinovateste pentru orice fleac😞. Imi doresc sa iei decizia cea mai buna pentru tine si copiii tai. O ai pe mama ta, te va putea ajuta🥰.

  7. Anamaria

    Nu sunt intr-o relatie abuziva insa am crescut intruna si tot ce pot sa iti spun este urmatorul lucru. Nu contribuie cu absolut nimic bun in viata ta, si crede-ma ca singura ai fi mai bine. Nu ar fi usor insa ar fi mai bine. Tot asta i-am spus si noi mamei noastre care continua sa fie intr-o relatie abuziva desi nu ne facea bine niciunuia. Inteleg cat este de greu de facut acest pas insa uneori este necesar.

    • Cristina

      Nu sunt intr-o relatie abuziva. Nici nu am iesit din vreuna. Nici nu stiu dar, probabil am avut noroc. Pentru ca nu poti stii decat tarziu, sau foarte tarziu, cu cine traiesti. Dar eu am fost copilul. Unul din cei doi copii care au asistat la palme, injuraturi, certuri, abuzuri emotionale.
      Nu imi amintesc sa fiu scoasa la un suc de tata, nu imi amintesc sa fi fost mandru. Nici nu cred ca stie cum se numea liceul urmat de mine. Imi zicea ca e mandru de mine, dar niciodata cu adevarat. Insa mama nu l-a lasat niciodata, cumva din cauza noastra, dar si din cauza ca el ii lua banii si ea nu putea strange sa plece din casa mamei lui. Pentru ca da, traiau cu mama lui, bunica mea.
      Cand aveam 3 ani si fratele meu 7 ne-am pus in fata lui ca sa il oprim sa nu o mai loveasca pe mama. Toate astea sunt traume pe care cu greu mi le scot din cap. Am copilarit intr-un mediu toxic. As fi preferat de 1000 de ori sa fi fost noi copiii doar cu mama. Atat pentru ea, cat si pentru noi.
      Daca poti, daca ai posibilitatea financiara si o familie care sa te sustina, fugi de el. Copiii cresc frumos si fara tata. Ai grija de tine. Daca te macina, te va macina pana te va distruge, si atunci ce se intampla cu copiii tai?
      Te imbratisez, mama curajoasa!

  8. Cristina

    Mi-ai frant sufletul cu acest articol, parca mi-am citit o parte din propria poveste (mai putin partea cu copii pe care am avut „norocul” sa nu faca parte din ecuatie, in cazul meu). Eu i-as spune doamnei ca e deja singura de mult, cu el sau fara el pare ca e o diferenta, dar e doar o impresie de suprafata. Va fii greu sa se rupa de acolo, dar eu ii garantez ca eliberarea pe care o va simti dupa divort cantareste enorm daca pune de partea cealalta a balantei suferinta actuala. Daca crezi de cuviinta, ne poti pune in legatura pe mail sau oricum. E genul de situatie din care am impresia ca mereu descoperi lectii noi, chiar si dupa ani dupa ce ai luat decizia (la mine sunt deja 3).

    • Anca Raluca

      Te rog sa faci ce este mai bine. Ai spus ca te simți ca și singura când ești cu el, ca nu te apreciaza, ca nu te vede…dar totuși ați făcut impreuna 4 copii. El „are bucurii”sau cauta relații noi pe care tu le urmărești temandu-te ca te părăsește? intr-un fel ar fi bine sa plece…ai fi tu liniștită și ti-ai reorganiza viața. Ia vezi??? nu asta ti-ar trebui? Tu îl iubești…este clar dar în același timp te lași umilita si asta nu este IUBIRE și viața plăcută în familie. De ce îl lași sa se apropie de tine dacă nu îți oferă ceea ce îți dorești? o familie este fericita când mama este iubita.
      Iubeste-te putin și pe tine ca să poți sa vezi realitatea 🤗p

  9. Cristiana

    A stat prea mult chiar. La prima palmă eu am plecat. Nu am mai stat pe gânduri, să vină și altele. Apoi eu am o vorbă :nu sunt roată de rezervă a nimănui. Îi trebuie altă femeie? Liber! Oricâți copii aș fi avut, tot plecam dintr-o relație toxică, infectă. Nu am 2 vieți.

    • Ami

      Imi pare foarte rau ca treci prin asta, banuiesc ca e foarte greu si e multa durere acolo.
      Daca puteai sa iesi din relatie, ieseai de mult si acum pare ca tu contemplezi despartirea. Schimbarea e grea pentru ca familiarul desi greoi, e ce stii. Si chiar daca e spre mai bine, poate nu ai instrumente inca sa stii ce sa faci cu binele.
      Pare ca sunt niste traume puternice acolo care nu sunt doar despre sotul tau, ci poate si de pattern-urile din copilarie care sunt unice. Nimeni din exterior nu poate sti ce ai tu nevoie in aici si acum. Si nu, nu incurajez abuzul. E riscant sa stai langa un om abuziv fizic/gaslighting/avoidant etc. Spun doar ca relatia victima-abuzator de multe ori e mai complexa de atat si tine de generatii care au transmis asta.

      Cred ca un terapeut te poate ajuta pentru ca e un proces in care e nevoie de multa compasiune si rabdare si suport. Sper sa gasesti o cale spre sinele tau autentic care ar vrea sa plece. Ai grija de tine!

    • Claudia

      Eu nu inteleg care este unor femei de va folosiți copii drept scuza sa stati cu un abuzator. Care „de dragul copiilor” daca el nu se ocupa deloc de ei. Eu o urăsc pe mama ca a folosit de atatea ori expresia asta in relatie cu tatal meu care se purta urat cu ea si nu m ar mira daca si fetele dvs vor face aceleasi lucruri in viitor. De ce nu recunoașteți ca „de dragul copiilor” e doar o scuza in capul dvs si n are nicio legătura cu copiii de fapt, ci cu faptul ca sunteți bolnava dupa dragostea lui care nu va fi si nu a existat niciodată (asa cum dvs ati relatat la început). Faptul ca ati stat pana acum e halucinant. Totuși avem acces la informatie, ati stat si atata timp singura cat el era in străinătate.. De ce sa alergati dupa el sa va faca un copil, 2, 3 cand de fapt el de l a început nu v a suportat? De ce nu încercați sa va tratați sa vedeți ca realitatea dvs nu exista si nici macar iubirea pt el nu exista.. Caci aia nu e iubire e un atașament toxic, o obsesie a ego ului pt ca vreti sa aveti ce nu ati avut niciodată, iubirea lui sau poate iubirea unui parinte. Întrebarea daca sa plec sau nu e penibila, faptul ca aveti nevoie de o „dezbatere” din partea celorlalți e de ordin patologic. Ce va așteptati sa va spuna alți oameni? Pentru o dezbatere e e nevoie de lucruri si pro si contra.. Care este lucrul pro aici??întrebați-vă asta singura si sa nu îndrăzniți sa ziceți copiii ca asta ar fi o lașitate din partea dvs.

  10. Alina

    Desi nu sunt în masura de a da sfaturi cred ca cel mai bine sa sa spui stop.desi ai 4 copii nu te amăgi singura.sa stai pt copii e cea mai mare greșeală. Dacă tu nu ești bine cu tine însuți nici copiii tai nu vor fi oricât vei putea sa păstrezi aparentele. Liniștea ta va fi binelesuprem pe care îl faci pt copiii tai.! Din punctul meu de vedere esti eroina…si poti sa reușești si fara sotul tău…te îmbrățișez!

    • Beatrice

      Eu zic sa pleci…ai fii mult mai fericita și împlinită alături de copiii. Plus ca ai fii mai linistita sufleteste!

  11. deea

    Eu pe autoare as ruga-o sa citească aceasta scrisoare ca și cum ar fi scrisă de mama ei și apoi sa vada ce simte când citește dilema “ sa merg mai departe de dragul copiilor”. Pare o viața de coșmar pentru fete, care oricum și-ar dori mama fericita, dar atmosfera și tot ce se intampla in casa e clar ca sunt o sursa de nefericire pentru ele, o trauma ale carei urmari se vor vedea mai târziu. Drumul este clar și este unul singur, din punctul meu de vedere.

  12. Elena

    Buna!As vrea sa te întreb daca pentru un minut te-ai gândit la fetițele tale in momentul in care vor fi martore la acele
    Scene de violenta.ce vor gândi?stii cata suferința poate provoca certurile dintre soți și ce traume poate lasa adânc in sufletele lor nevinovate? Nu mai văd nici un motiv in a sta intr-o căsnicie in care nu mai ai sprijin moral și financiar.nu te simți vinovata ptr nimic!dar simte-te vinovata când fetițele vor deveni părtașe la suferința ta și viitori Adulți traumatizați și cu stima de sine scăzută care,din nefericire ,vor prelua,poate,modelul căsniciei tale!esti puternica!nu esti singura!parintii tai îți sunt alături!

  13. Silvia

    Dragă tu,
    Îmi pare tare rău că treci prin asemenea experiențe și îți admir curajul și intențiile bune. Pare că știi deja răspunsul pe care îl cauți, îți doresc să ai forță să îți poți urma intuiția și putere să te descurci cu fetele. Să fii curajoasă, așa cum ți-ai dori să fie și fetele tale când cresc. Fii așa cum știi tu să fii, fidelă ție în primul rând. Trimit gânduri bune, forță și o îmbrățișare strânsă.
    Cu drag,
    Silvia

  14. Elena

    De ce ai rămâne cu el de dragul copiilor? Copiii sunt supuși unui stres teribil atunci când părinții se cearta, mai ales când sunt și lovituri la mijloc 😞. Eu una sunt destul de toleranta, nu primesc mare ajutor în gospodărie din partea soțului, dar ma respecta și nu as tolera nici măcar o palma…

    • Anca

      Draga mea, soluția problemei tale se afla la tine. Cheia se afla in buzunarul tău. Tot ce pot sa spun ca o relație abuziva nu face nimănui bine, atât tie cât și copiiilor. Îți doresc mult curaj! Iar dacă îți vei regăsi încrederea in tine vei fi cu siguranta capabilă sa cucerești lumea!

    • Alice

      1.Din punct de vedere financiar….nu depinzi de el
      2. DIN PUNCT DE VEDERE EMOTIONAL NICI PE-APROAPE…
      3.SA -ȚI FIE AJUTOR IAR NU SE VEDE NIMIC
      4.DE CE STAI ? CARE SUNT AVANTAJELE?
      *SOTUL TAU NU A EVOLUAT CATRE DEFINITIA SOTULUI ESTE INCA BLOCAT LA CATEGORIA BURLAC
      * ESTI PROFESOR …Analizează cu subiect și predicat nu doar Subiectiv…
      Fetele au tendinta sa viseze dar sa si actioneze (din pacate)pentru a face posibil visul…Tu ai încercat și nu ai reușit iar acum ai fetitele ce vad un tată ce pentru ele va putea reprezenta standard in alegerile lor…ASTA VREI ? POTI RISCA SA ASTEPTI SA VEZI CUM VOR ALEGE FETITELE SAU LE ARATI DE PE ACUM CA NIMENI SI NIMIC NU ESTE MAI PRESUS DE RESPECTUL CEL MERITA O FEMEIE…
      AI PARINTII APROAPE …BUCURATE SI EVOLUEAZA ALATURI DE FETELE TALE …EDUCATIA SI CULTURA UNEI FEMEI IN ASTA CONSTA ,SA ASPIRE SI SA FACA SINGURA ALEGERI COERENTE SI SA INSPIRE PUTERE CHIAR DACA ESTE GINGASA SI DULCE (SA NU DEPINZI DE UN BARBAR ESTE O PUTERE)
      APROPO IN AFARA FAPTULUI CA II DAI SA MANANCE ,IL SPELI SI IL ACCEPTI SEARA CE TE BUCURA IN RELATIE?
      SA NU CUMVA SA TE GANDESTI LA FINANTE …DACA VREI SA FI PLATITA PENTRU CEEA CE FACI (GRATIS)VEI DESCOPERI VA POTI PRIMI MAI MULT FINANCIAR DACA AI FACE ASTA IN PARALEL CU MESERIA TA DEOARECE NU VA MAI O PERSOANA IN PLUS LA INTRETINERE,NU VEI MAI CONSUMA DETERGENT SI MANCARE PE O PERSOANA
      AM încercat doar un punct de vedere pragmatic…ajută la calculul pro și contra. Copilele tale vor fi fericite ca după 3 ore de parc sa mănânce un iaurt și sa doarmă dar sotul va fi?Acestea fiind spuse …daca este dormitorul nemăturat fetele vor face scandal sau se vor bucura ca ati fost la plimbare cu bicicleta?
      TU POTI ALEGE DOAR ,DAR DOAR DUPA CE -TI STABILESTI PRIORITATILE IN VIAȚA…DOAR DUPA CE VEI REUSI SA ACCEPTI CA SOTUL A FOST MATERIALUL FERTIL SI A RAMAS ACOLO NU A EVOLUAT …

  15. Carina

    Evident sa plece. Daca povestea este asa cum este prezentata nu exista niciun motiv sa continue: tata absent, sot violent, financiar doar mama exista, casa e a parintilor ei, ea se simte singura. Pe la ga toate o si inseala. Se muta cu parintii si scapa si de un om de intretinut, si de batai. Copiii au nevoie de caldura si liniste nu scandal.

    • Anca Raluca

      Te rog sa faci ce este mai bine. Ai spus ca te simți ca și singura când ești cu el, ca nu te apreciaza, ca nu te vede…dar totuși ați făcut impreuna 4 copii. El „are bucurii”sau cauta relații noi pe care tu le urmărești temandu-te ca te părăsește? intr-un fel ar fi bine sa plece…ai fi tu liniștită și ti-ai reorganiza viața. Ia vezi??? nu asta ti-ar trebui? Tu îl iubești…este clar dar în același timp te lași umilita si asta nu este IUBIRE și viața plăcută în familie. De ce îl lași sa se apropie de tine dacă nu îți oferă ceea ce îți dorești? o familie este fericita când mama este iubita.
      Iubeste-te putin și pe tine ca să poți sa vezi realitatea 🤗.

  16. Theo

    Eu cred că tu deja știi răspunsul. Doar aștepți încurajare că ceea ce vrei sa faci nu e greșit. Și nu e greșit să divorțezi și să începi să fii fericita. Atâta timp ai alergat după fericire încât ai uitat cum e sa fii ferita și să te bucuri de ce ai in jur. Ai sprijinul părinților tăi, financiar ești ok, nu știu ce te mai tine. Multe femei rămân Intr o relație din asta pentru că nu știu cum să se descurce singure. Dar tu știi. Ia-ți viața în mâini și bucură te de copii, departe de el. Daca Își iubește copiii, n-o sa i uite și o să fie prezent în viața lor, dacă nu i iubește destul o să găsească orice motivație sa nu ii vadă.
    Eu am fost în situația ta. Am divorțat la 41, cu 3 copii, fără casă și fără vreun sprijin. Acum după 6 ani, regret că nu am divorțat mai devreme. Viața mi a adus un om minunat in cale, iar copiii mei nu i duc lipsa tatălui lor. Băiatul cel mare mi-a și zis că se bucură că sunt fericită că se săturase să audă numai certuri și lacrimi.
    Nu sta, că o viață avem, meritam sa din fericiți.

  17. Kea

    Cate pot indura unele, e incredibil. Palmele alea cu siguranță nu vor fi ultimele, mai ales ca de acum vor aparea frustrarile ca a eșuat in ce a facut cu ai lui. Faptul ca a preferat ca banii munciti departe sa ii ofere parintilor lui si nu familiei lui arata cat de mult contati. Daca vrea sa fie tata o poate face si fara sa mai fie sot, dar omul asta nu merita sa ramai langa el cand nu il întereseaza nimic legat de voi. Daca deja cauta o alta atentie, desi vine al 4-lea copil probabil e ceea ce a făcut si cat timp a fost plecat in afara. Repet, nu merita efortul de a menține o casnicie deja esuata.

  18. Aura

    Draga mea, nimeni nu merita sa fie chinuit, nici măcar un animal. Eu îți recomand să vorbești cu mama ta pt ca nu ești singura. Dacă ea te susține cel puțin moral, nu se merita sa te chinui cu acest individ ignorant. Știu ca nu este ușor cu trei copiii si a-l patru-Lea pe drum,dar ești mama, mamele sunt puternice și luptătoare ca niște eroi. Dumnezeu te va întări dacă lupți pt. o viata mai buna a copiilor tai și a ta. Tu pentru ce îl ții pe individ?! Sa îi speli, sa îi faci mâncare, sa strângi după el? Nu-ți ajung trei copii? Gata ia pauza și concentrează te asupra ta și a copiilor. Sa nu crezi ca dacă vine și următorul copil o sa te aștepte acasă cu flori. Genul asta de oameni egoiști nu se gândesc decât la fericirea lor. Ești puternica, lupta pt. tine și copiii tai,restul sa nu mai conteze.

  19. Lavinia Almasan

    Buna ziua draga mamica, din povestea ta reiese că știi de mult răspunsul la întrebare. Te întreb cu toată blândețea: ce model vrei sa oferi fetelor tale? Cum vrei sa fie viața lor? Pentru că ele vor copia ce vad la tine…
    Nici un copil nu merita sa treacă prin iad de dragul presupusei conștiințe împăcate a mamei că a făcut tot ce tine de ea sa ii ofere un tata. Lasă tata sa ofere un tata daca poate… Multă sănătate, putere, răbdare, și inspirație îți doresc! Sa mai scrii de tine, să știm cum ești. Te îmbrățișez!

  20. Dora

    Draga mea pleaca !Nu-ti vei gasii nici linistea si nici fericirea langa un astfel de om !Eu stiu ce inseamna asta,m-am sacrificat pentru fetita mea care azi are 15 ai,nu am divortat de el pentru fetita mea si am gresit enorm!Eu sunt mama rea care o educa si o formeaza pentru viata si el este tatal cel bun care-i face toate poftele !De cate ori i-am facut observatie sotul meu i-a tinut apararea!Fiica mea mi-a spus azi ça am impresia ca totul se invarte in jurul meu !Si cand consternata i-am spus Multumesc mi-a raspuns sarcastic « Cu placere ! »Traiesc de 20 de ani un calvar de jigniri si umiliri !Am vrut sa-mi iau viata pentru ca simtit ca nu mai am de ce sa traiesc !Am 53 de ani!Din femeia puternica,cu o cariera ,cu o dorinta si bucurie de viata am ajuns o leguma !Nu face greseala pe care eu am facut-o !Acest om nu te iubeste !Nici eu nu sunt iubita si nu am fost niciodata !Dar din teama nu am divortat!Eu azi mi-am jurat si i-am spus ca voi divorta !Ultimii ani din viata II vreau linistiti,vreau sa ma regasesc !Eu sunt singura printre straini,sunt in somaj dar stiu ca voi reusii sa fac ceva bun si pentru mine !Nu vreau sa-ti spun ce sa faci dar gandestete si la tine !Te va distruge !

  21. Alina C

    Om bun, trăiești cu un abuzator. Ești în pericol.
    Documentează abuzurile și obține ordin de restricție.
    Divorțează!

  22. Loredana

    Clar ar trebui să plece, să-l lase. Nimic din ce spune nu motivează continuarea unei căsătorii cu un om care, nu numai că nu-i oferă iubire și sprijin dar o mai și abuzează fizic și psihic. Trebuie să aibă curajul de a pune punct și de a o lua de la capăt, oricât de greu i-ar fi. Riscă siguranță fizica a ei și a copiilor lângă un om violent pregătit,cred, oricând să o părăsească. De dragul copiilor și pentru binele ei ar trebui să divorțeze.

  23. Elena

    O sa scriu asta cu majuscule, sa vada oricine e in vreo situatie similiara si sta pe ganduri: FUGI DE LA PRIMA VORBA URATA!
    Un barbat care nu isi apreciaza sotia, nu participa la ingrijirea copiilor, nu face nimic in casa, NU MERITA prezenta familie. Daca pe deasupra mai are si iesiri violente, cu atat mai putin. Din cate inteleg, doamna in cauza are apartamenul de la parintii ei, are venituri ok, se descurca oricum singura cu copiii…nu exista niciun motiv sa stea langa un astfel de barbat. Fetitelor le este, cu singuranta, mult mai bine singure cu mama lor, decat alaturi de un tata absent si violent. In plus, trebuie sa inteleaga ca exemplul pe care il vad la el nu este deloc de urmat si ca un barbat trebuie sa isi sustina si respecte sotia.
    Doamna, contactati un avocat, cantariti f bine lucrurile si continuati-va viata fara oameni toxici. Sunteti tanara, aveti toata viata inainte si meritati liniste.

  24. Marcu

    Draga mămică minunata, mergi mai departe singura. O sa îți fie greu, dar nu mai greu decât îți deja. Dacă nu poate sa îți fie alături, sa te ajute, sa te bucure, măcar nu îl lasă să îți facă viata un iad, avându-le martore pe fete, dar și pe părinții tăi. Greșim, facem alegeri din impuls sau în necunoastinta de cauza, dar tot noi putem schimba asta, putem alegem sa ne fie bine. Toate suferințele lasă urme adânci, urme care la un moment dat se vad pe fizic și e păcat, viata e frumoasa și ne putem bucura zilnic de noi înșine și de cei dragi noua.

  25. Cami

    Multumim ca ai impartasit cu noi, felicitari pentru curajul de a te opri un pic din furtuna in care tocmai esti. Comportamentul pe care il are fata de tine si de copii este daunator pentru o familie. Pregatirea si educatia sper sa te intareasca si sa iti poti create copii in liniste. Foecare copil vine cu o lectie si asa cum in calitate de cadru didactic iubesti copii si iti doresti sa ii investigate ce este mai bine asa si in propria ta familie. Te imbratisez si sper sa ai parte de sprijin pe noul tau drum.

  26. Rox

    Draga mea , tu știi ce ai de făcut , îți trebuie doar curaj sa spui stop . E clar ca sotul este pentru familia lui , și nu pentru familia pe care tu o crezi ca o ai cu el. Niciodată nu este târziu sa o iei de la capăt . Eu personal am lăsat o relație toxica de 11 ani , m-am mutat într-un oraș unde nu știam pe nimeni , nici servici, doar o chirie, acum după 5 ani , am o fetita minunata , casa mult visata si o cariera pe care o iubesc . Nu mai sunt cu tatăl biologic al fetiței si asta pentru ca nu m-am compromis din nou intr-o relație doar de dragul timpului sau pentru “ tatăl copilului “ care oricum nu-i pasa deoarece nu era implicat in creșterea ei . Ce te sfătuiesc este sa nu lași copiii sa decidă , nu pune soarta ta pe umerii lor , replica “ pt voi am stat mama sa aveți tata “ a distrus multe copilării . Ia decizia in funcție de ce vrei tu , de cum simți tu si atât. Și încă o chestie , uneori este ușor sa ne mințim frumos , sa credem ca lucrurile se schimba dar ne mințim pe noi înșine. Sa faci lucrurile la timp si sa iei deciziile corecte sunt enorm de grele dar pe termen lung aduc numai bine in viața noastră.

  27. Mădă M

    Lasă-l cât mai repede! Din câte înțeleg poți apela la mama ta pentru ajutor, ceea ce e un lucru bun. Și dacă financiar stai atât de bine încât să crești 3 copii și să îl susții și pe el, înseamnă că te vei descurca.

    Un om care nu te apreciază, nu te ajută, vorbește cu alta și investește tot ce are (spiritual, mental, financiar) în altă parte nu te merită. Nu cred că el se va schimba și asta înseamnă că tu nu vei fi niciodată fericită. Să nu mai zic de traumele pe care pot să le trăiască copiii. E mai bine să vă știe despărțiți decât împreună dar fără iubire, înțelegere, respect.

    Vei fi mai liniștită, te vei redescoperi pe tine ca femeie, vei fi o mamă împlinită. Trebuie să îți învingi teama și să fii puternică, să nu cedezi la eventualele lui rugăminți sau promisiuni. Alege o persoană apropiată care să te ajute să nu te răzgândești. Sper să auzim de bine.

    • Gabriela

      Fugi, fara sa te uiti inapoi! Fetitele vor creste crezand ca este ceva normal sa fie abuzate fizic, emotional si inselate.
      Din cate inteleg, parintii tai sunt gata sa iti ofere suport si ajutor.
      Verisorii mei au crescut intr-un mediu similar, fiecare a ramas cu traumele lui; cu o singura exceptie, toti au ajuns adulti nefunctionali emotional, violenti…
      Sa stai intr-un asemenea mediu e cel mai rau lucru care il poti face pentru fetitele tale. Daca nu pentru tine, atunci pentru ele.

  28. Caty

    Pleacă, nu mai sta! Va fi mai rău…..gândește te la tine și la copiii tăi! Nefericirea îți mănâncă sufletul! Pur și simplu nu ai pentru ce să lupți! Nu va fi ușor, dar va fi mai bine, mai liniște!
    Fii tare! Te îmbrățișez!🤗❤

  29. Lory

    Draga mea, tu deja te descurci singura ca el nu e prezent oricum, deci care ar fi diferența dacă ai divorța? Chiar dacă pare greu la început, îți va fi mult mai ușor după, te vei elibera și vei putea să-ți crești copiii frumos. Nu poți schimba ceea ce nu poți controla. Cauta sa te pui pe tine pe primul loc și vei vedea ca altfel sau lucrurile. Învață să te iubești și sa te prețuiești tu pe tine. Putere!

  30. Anca S

    Buna. Imi pare rau ca treci prin aceasta situație. Orice persoana ti-ar spune sa pleci și sa nu te mai uiți în urma, sa iti ordin de protecție și sa scapi de el, însă societatea din România este una patriarhală și în ziua de azi doar niște bârfe și zvonuri iti pot face viata un calvar. Dacă ma întrebi pe mine ar trebui sa fii deșteaptă, sa începi prin a aduna cât mai multe dovezi împotriva lui(pentru a le avea eventual în instanta, dacă încearcă sa iti ia custodia fetelor) și sa apelezi la o asociație ONG care protejează femeile aflate în situația ta. Știu ca nu este ușor, esti cel mai probabil prizoniera emotional în acea relație, însă crede-ma când îți spun, nu stai cu el pentru copiii tai ci din cauza propriilor temeri. Iti doresc mult succes și curaj!

  31. Silvia

    Inca ma trezesc noaptile, la cei 36 de ani ai mei, rugandu-ma de mama sa il paraseasca pe tata…din aceleasi considerente. Fa sa le fie greu copilasilor doar pt o perioada, nu pentru toata viata:( Multa forta si cere ajutor daca simti ca nu poti duce singura aceasta lupta!

  32. Oana

    Ca parinti cu toții ne dorim si suntem mândri când ai noștri copii sunt siguri pe ei, au încredere in forțele proprii si stimă de sine ridicată. Iar toate astea pornesc de când sunt mici, prin învățături si exemple. Iar acum este momentul tău de mama eroină (la propriu!) de a-ti înfrunta realitatea si a le demonstra fetelor tale ce înseamnă respect si stimă de sine. Tu știi foarte bine ca trebuie sa pleci si sa te rupi, rupe lanțurile si vei zbura! Iar fetele tale vor vedea un adevarat exemplu de urmat in viață. Nu ai niciun motiv sa te sacrifici, absolut niciunul. Tine minte ca viața asta este făcută din alegeri, iar asta este o răscruce de drumuri importantă pentru tine si viitorul fetelor tale. Sunt sigura ca ti s-ar rupe sufletul sa-ti vezi fetele traind calvarul pe care îl trăiești acum. Poți schimba asta! Îți doresc putere si liniste sufletească, tot ce-i mai bun abia urmează!

  33. Laura

    Sincer, eu as cere sprijinul familiei si daca exista intelegere din partea lor (macar sprijin moral) as intenta divort. Bine, eu sunt si o fire mai egoista, dar cred cu tarie ca daca mama nu e bine (fizic, psihic), nici copiii nu sunt bine si ai dreptul sa fii macar linistita, daca fericirea poate pare mai greu de obtinut

  34. BabyGroot

    Cred ca stii si singura raspunsul la ultima ta intrebare. Nu ai nevoie nici de confirmarea noastra, nici de parerea altora.
    Cel mai bun lucru pe care il putem face pentru copiii nostri e sa fim fericiti.

  35. Roxana

    Buna seara. Eu as zice sa raspunzi sincer la intrebarile Cum ma vad peste 1 an in casnucia asta, dar in afara ei? peste 3 ani, peste 5? Cum prefer sa fiu? Intelepciune, incredere, sanatate, ganduri bune.

  36. Andra

    Nu stiu sa iti spun ce sa faci. Nu cred ca are nimeni dreptul sa iti spuna asta. E o vorba. E greu sa ai copii si e greu sa nu ai copii; e greu sa fii singura si e greu sa fii intr-o relatie (fie vorba aici, mai ales intr-una in care simti ca nu apartii).
    Pot in schimb sa iti spun ce am facut eu.
    Piciul meu de doi ani si jumatate a fost un miracol (tatal lui avea 3% sanse sa faca copii). Copilul s-a nascut din dragoste.
    Chiar daca lucrurile au luat-o la vale foarte repede, si cu viteza, a fost si dragoste.
    La mine nu au fost trei copii, ci doar unul. Nu a fost ploaie de palme, si in niciun caz nu recurente, ci doar o imbrancitura si violenta verbala. Si flirt, si inselat, si pasivitate, si absenta.
    Am mai stat acolo 8 luni dupa ce s-a nascut pitic. Dar m-am oprit cand nu puteam sa nu plang si imi calculam cum as putea sa inchei socotelile mai repede – sarind de pe bloc sau in fata metroului.
    Am decis ca fiul meu e cel mai important. Si ca maica-sa ca o ruina, depresiva, invinsa si singura in doi nu e suficient pentru ca el sa se dezvolte sanatos.
    Relatia copilului meu cu mama sa e relatia sa cu lumea. Si are nevoie de mine – sa fiu prezenta cu adevarat in relatia asta. Asa ca am plecat.
    A durut sa plec. M-a distrus. Nu mi-am revenit. Am pierdut o mare dragoste. Am cazut de sus. E coplesitor uneori sa fii mama singura. Dar am resurse mai multe pentru fiul meu.

    • Cristofora

      Draga mamica, apeleaza la ajutorul unui avocat pentru ca el te poate indruma atat pe partea de divort cat si pentru ordinul de divort. Fa rost de cat mai multe probe( flirtul lui cu alte femei , situația lui financiara defectuoasa , dacă te -a lovit in prezenta cuiva-acea persoana ar putea fi un potential martor, martori care sa arate cine s-a ocupat de cresterea si ingrijirea copilului) . Nu-i spune despre intentia de a divorta pentru ca exista riscul sa devina violent, sa faca un gest necugetat. Atata timp cat timp de 13 ani el nu a făcut nimic pentru tine si copii si a preferat sa investeasca in familia lui, atunci sa rămâna cu ea. Va incerca cu siguranta dupa ce va vedea actiunea de divort introdusa sa te faca sa va impacati convingandu-te ca va iubeste( insa el de fapt este constient ca va ramane fara confortul financiar pe care tu i-l oferi si fara casa, fara menaj, deci clar va ieși din zona de comfort). Roaga-te lui Dumnezeu sa faci cele mai bune alegeri pentru copilul tau. Si trebuie sa fii mandra pentru copilasii tai si sa te iubești si pe tine. Si tu ești importanta si contezi si Meriti Ceva Mai Bun de la viata. Nu-ti fie mila de un om care te-a injosit, te-a abuzat fizic si psihic si care a profitat de tine. Mult succes, Capul Sus si Drept Inainte!

  37. Doamna draga iubeste-te mai mult pe tine decât pe el, și pleacă de lângă acesta urma slaba de bărbat. Acest om nu te ajuta cu nimic, ba mai mult, te trage în jos, în primul rand psihic dat și financiar. Ești o eroina ca ai rezistat atât, și felicitări deoarece rezistând atât te-ai ales cu 4 fete minunate, îngerii vieții tale. Gândește-te la ele, se spune ca o fata își alege soțul după modelul din viata ei, adică tatăl lor, doamne ferește sa aibă și ele aceeași soarta,sa nu fie înțelese, iubite, ajutate….cam tot ce îți dorești de la omul de lângă tine. Îmi pare rău pentru dumneavoastră, dar e vremea sa luptați pentru dumneavoastră și pentru ele. Luați-vă inima în dinți și plecați, raul de acasă îl știți, exista o luminița la capătul tunelului. Va doresc o viata liniștita, plina de bucurii alături de cele 4 minuni și de cei care va iubesc.

  38. Oana

    Draga mamica,
    Eu nu pot sa iti spun cum sa procedezi. Raspunsul trebuie sa il gasesti tu, in sufetul tau. Daca te uiti bine ai sa vezi ca deja il ai, trebuie doar sa ai incredere in ce iti spune intuitia de mama si de femeie!

    Un lucru in schimb sa tii cont de el: copii invata imitand adultii!
    Intreaba-te ce invata fiicele tale de la tine din aceasta situatie si vezi daca iti place.
    O sa te ajute sa iei decizia mai usor!

    ❤️

  39. Suzana

    Ooooff, câte griji, draga de tine.. griji de soție, de mamă, de femeie puternica ce’a dus multe.
    Dar mai ales cata trauma, dumnezeule, prea multa !
    Eu ca psihoterapeut as zice ca niciodata sub nici o forma si in nici un context nu trebuie acceptata violenta fizica. Copiii chiar daca nu sunt loviti sunt afectati serios si pentru tot restul vietii ca martori si victime secundare la un asemenea context..
    Din mesajul tău aud multa singurătate, si pare si o relatie abuziva psihologic.
    Numai tu știi ce decizie ti se potrivește, dar te rog, nu rămâne cu el doar de ochii lumii ! Poate lucrurile se pot schimba, poate faceți terapie de cuplu sau tu poti avea un psiholog care sa te ajute, dar daca situatia ramane asa cum o descrii azi, sau se inrautateste… atentie -> fata terapie premiza ca ramai cu el pentru copii devine falsa, doar nu poti sa crezi vreo clipa ca fetitele tale vor fi fericite asa.
    (Ar mai fi teoretic si optiunea sa faca el terapie, dar stiu ca asta e utopic, din pacate).
    Curaj, ai grija de tine si de sarcina, si aduna in jurul tau tot ajutorul care poate exista !

  40. Corina

    Bună!

    Am citit povestea cu un nod în gât. Îmi pare rău că ai trecut prin atâtea, e de-a dreptul cumplit. Pot spune, din perspectiva unei femei cu soțul la fel, plecat prin alte țări și eu crescând 3 copii(3 băieți în cazul meu) foarte mult singură, că NU acesta este comportamentul unui bărbat/soț și tată. Nu există scuză pentru niciuna dintre fapte. Te admir pentru cum ai rezistat, adică, știu bine ce înseamnă singurătatea, lipsa unui umăr pe care să te plângi când uneori nu mai poți, dar să adaugi și palmele și tot greul, cred că e cam mult. Asta nu e viață, părerea mea. Bănuiesc că dacă ai scris și vrei o părere/îndrumare, undeva știi deja ce ar trebui făcut și care este pasul următor. Iar eu nu pot decât să îți zic că e timpul să spui stop, să nu îi mai permiți nici măcar palma ridicată doar, să cauți ajutorul familiei tale(care din spusele tale a văzut ce fel de om este și care sigur te-ar ajuta să te desprinzi de el). Va fi greu, dureros, se poate lăsa cu multe probleme, dar nu mai e cazul să stai așa. Poate sunt oameni care ar zice că un duhovnic ar ajuta, sau terapia de cuplu, comunicare etc. Când sunt ani de neglijență, de abuz, nepăsare, f greu să întorci lucrurile pe alt făgaș. Schimbarea oamenilor vine din interiorul lor, adesea, f puțin conectată la ce se întâmplă în exteriorul lor.
    Căsniciile nu sunt perfecte, oamenii greșesc, dar unde-s 2 puterea crește iar în cazul vostru, nu mai sunt lucrurile așa de ceva timp. Fără comunicare, sprijin, empatie și fără visurile alea comune nu ai o fundație deloc stabilă. Iar de dragul copiilor oamenii nu trebuie să tolereze durerea cauzată fix de partenerul care trebuia să fie sprijinul, nu inamicul.
    Și ca să îți răspund la întrebare:
    De dragul copiilor ar trebui să nu-i permiți lui vreodată același comportament de până acum. Niciun copil nu merită crescut în așa mediu. Bărbații nu lovesc femeile, niciodată. Și singură nu vei fi, ba dimpotrivă aș zice, vei avea familia ta, vei avea copiii, care, vor vedea în tine o femeie puternică, o femeie care a luptat pentru viitorul ei și al lor și care de dragul lor, a spus stop. Nu băga-n seamă gura lumii. Și eu am 3 copiii, dar la palma ridicată aș face stânga-mprejur. Crezi că m-ar putea face un străin să mă simt prost c-am zis nu unui bătăuș? Nu există așa ceva. Femeia e o forță ce poate face orice își propune. Un pic de voință să fie. Și, dacă e să cred că un om se poate schimba, cu adevărat, o văd realizată doar într-o situație de genul, când femeia spune în sfârșit nu și nu îi mai permite niciun abuz. Doar atunci poate-poate ceva se va declanșa și poate va remedia. Poate va fi prea tardiv pentru relație, dar e și el tată și are și va avea mult timp, responsabilități.

  41. Adriana

    Nimic nu merita sa stai într o relație toxică, nici chiar ,,de dragul copiilor”pt ca ei cresc în acel mediu nesănătos și ceea ce tu consideri acuma un sacrificiu de dragul lor este de fapt cel mai mare rău pe care îl faci atit lor cit și ție. RENUNTA,MERGI MAI DEPARTE SINGURĂ,ESTI PUTERNICA!POȚI!Am fost în aceeași situație, copilul este mare acum și crede ma ca nu mi mulțumește pt sacrificiu ( nu ma nici acuză, sa nu se înțeleagă gresit)dimpotrivă îmi spune ca faptul ca am plecat, chiar 29 de ani mai târziu, este cel mai bun lucru pe care l am făcut vreodată

  42. Dana

    Draga mea draga, te aud, parca te si vad! Esti o eroina! Esti mama de 3 copii, in curand 4, te rog: FUGI! Nu te merita, copiii tai nu merita sa traiasca in asa atmosfera! Am fost copil intr-o relatie abuziva si nu mi-a adus niciun beneficiu!
    Ce simt eu e ca ti-a reprosat atatea si ti-a pus in cârcă toate chestiile urate incat ai ajuns sa crezi unele din ele si imi pare rau m. Simt ca esti o femeie minunata, ridica-te si fugi, tu si copiii aveti dreptul la o viata normala!

  43. Egiana

    Mintea mea nu poate sa proceseze asa ceva si ma gandesc cu groaza ca sunt mii, poate milioane de femei care trec prin asemenea traume, si nu pot sa nu ma intreb, cat de tare poti sa te urasti pe tine insati, ca sa te pedepsesti intr-un asemenea fel, atat pe tine, cat si pe copiii tai? Cata lipsa de iubire, cate traume ai trait in copilaria ta, cat de jos poti sa te tarasti, cata lipsa de stima de sine, Doamne Dumnezeule Mare? Este evident ca s-a „tarat ” singura in aceasta poveste. Cum sa te casatoresti cu un barbat care nu te asculta, nu te iubeste, nu e langa tine, nu te vrea, nu te sustine, ,te respinge, nu comunica, si sfarseste prin a lovi si insela ? Nu am inteles niciodata cum pot aceste femei sa iubeasca asemenea monstri?De ce sa te tranformi singura in aceasta victima? Normal, ca victimizandu-te singura, traind in energia victimei, incepi sa atragi numai situatii care sa iti confirme starea de victima pe care o traiesti. Primul pas este sa iesi din starea de victima si sa incetezi sa iubesti un monstru. Viata nu ti se intampla, ci se intampla pentru tine, in favoarea ta. Ai abilitatea sa manifesti viata pe care ti-o doresti, pentru ca esti creatorul vietii tale. Internetul e plin de carti de dezvoltare si vindecare personala, foarte multe resurse gratuite, chiar nu poti sa mai invoci lipsa banilor. Incepe sa te iubesti si sa iesi din starea de victima si apoi toate vor veni de la sine.

    • Bianca

      Sunt total de acord cu ce spui . Știu ca suna dur dar bărbați ca el exista pentru ca au femei ca ea sa ii accepte ! A avut toate semnele acolo și tot s-a măritat cu el , a făcut copil după copil și acum are altul pe drum . Sincer , ii doresc sa găsescă puterea de a se iubi și respecta pe ea însuși ! E mama de fete , sper sa poată intr-o zi sa le arate ce înseamnă o femeie cu respect de sine , ce sa nu tolereze la un bărbat , ce înseamnă o dragoste adevarata .
      Cum ai spus și tu , atitudinea de victima , de sacrificat pentru dragul copiilor e foarte greșita și nimic pozitiv nu o sa iasă din asta .

  44. Irina

    Eu am multe femei eroine în viata mea, care au plecat din relații abuzive. Pe bunica, pe mama(pe care eu am convins-o sa dea la divorț), pe vecina de la tara. Ultima avea și ea o fetita mica, când și-a luat prima palmă. S-a auzit de la noi din gradina. Femeia și-a luat bagajele și copilul și a plecat. Mult curaj pentru o femeie de la tara. Bineînțeles, ca au urmat bârfe și vorbe, gen:”Și-a meritat-o! Dar la copil nu s-a gândit, când a plecat?,” etc. Și drept dovada ca a făcut corect, vecinul și-a bătut toate soțiile și partenerele, cu care a mai trăit și mai trăiește. Eu te sfătuiesc simplu, ca ai fete:”Ce le-ai spune lor, dacă ar fi în locul tau? Ce i-ai spune copilului din tine, fetitei mici și naive, care spera și ea la o iubire ca-n povesti? Ce le-ai spune elevelor tale, fiind cadru didactic, pentru viitor? Hai sa fim puternice pentru ele și sa dovedim, ca nu meritam asa atitudine, și sa le motivam sa plece și ele din orice relație violenta. Undeva e acel bărbat, care te va iubi pe tine și copiii tai, dar o sa te aștepte mult și bine, dacă mai stai unde ești. Fii ‘egoista’ pentru el, copiii tai, și o generație de fete pe care o educi. Și eu as face la fel pentru fetita mea, dacă as fi într-o astfel de situație. Multa putere și curaj, dă-l afara pe nemernic din viata ta! „

  45. Dana

    Draga mea,
    Raspunsul il ai deja. In minte, in inima. Aceasta nu este iubire. Este doar profitare de o singura parte. Daca asta e iubirea, sa stii ca mai bine fara ea!
    Fetele tale vad. Acesta este stilul de viata pe care doresti sa il aiba ele drept model?
    Eu tot ce vad e ca el doar te incurca. Una-doua te mai lasa si insarcinata si desi cred ca esti daramata pe interior, eu una m-as simti ca ma mint pe mine insami daca as continua asa relatie.

    Eu as accepta ajutorul parintilor mei, casa oferita de ei.
    As divorta fara sa ma uit o clipa inapoi. Crede-ma, niciun carnat nu merita sa iei tot porcul!!!!

    Eu sunt de parere ca, dupa ce te vei regasi(pentru ca acum esti pierduta lrintre ganduri, palme, vorbe grele si santaj emotional), vei fi mult mai fericita fara el! La fel si fetele tale!

    Curaj, poti!
    Ai 3 copii, curand 4! Nimic nu te mai doboara!

  46. Nu înțeleg cum de ai stat atâția ani… cum de ai făcut atâția copii…înțeleg un copil, apoi doi, dar 3 și acum al 4-lea??? Cum??? De ce?? Pleacă pana nu mori intr-o zi gândindu-te ce viața nefericita ai dus pana acum și cât vei duce dacă vei mai fi cu el. Nu ai absolut nici un motiv sa mai stai cu el dacă nu te-a apreciat niciodată,nu te-a ajutat, mai si filtrează cu altele și pe deasupra te mai și bate. Chiar mi-as dori sa îmi citești comentariul si sa iti răspunzi tie, ce te face sa rămâi lângă el, sa fi bătaia lui de joc?

  47. Ioana

    Lucrurile se vor inrautati daca mai sta cu el. In plus fetitele vor avea probleme mari si un exemplu prost vazand-o pe mama lor abuzata. Cu cat cresc cu atat vor intelege mai mult si va fi mai greu sa se obisnuiasca cu un divort. Cat sunt mici e mai usor si se vor obisnui mai usor fara tata. Cel mai bine ii pui valiza la usa si iti iei un ordin de restrictie de la politie. Cea mai mare pedeapsa si durere pentru el va fi sa fie total ignorat, si daca ea ar putea sa faca asta si sa nu se coboare la scandaluri si certuri ar fi cel mai bine. Detaliile cu vizitele copiiilor si custodie se pot stabili mai tarziu, primul pas si cel mai bun este sa-i pui valiza la usa si sa-l ignori. Restul lucrurilor si le poate lua altadata cand sunt ai ei prezenti de exemplu. Ultima problema este femeia cu care el flirtteaza, nici nu mai are importanta asta si nu ar trebui nici macar sa aduca vorba despre ea, asta numai ii alimenteaza lui orgoliul si mai mult, prima si cea mai importanta problema este faptul ca o loveste si ca nu o respecta. Va fi mult mai bine fara el.

  48. Maria

    Am fost copil intr-o astfel de casnicie. Iti pot spune din propria experienta ca fetitele sufera alaturi de tine. Eu cred ca raspunsul la aceste intrebari il stii sigur doar ca ai nevoie de opinii pentru a nu te invinovati ca separi copiii de tata, dar mamico fugi cat mai tare, eu am suferit foarte mult. Iti doresc sa ai curajul sa iei decizia corecta. Te imbratisez si nu uita ca nu esti singura, parintii iti vor fi alaturi si te vor sustine.🤗♥️

  49. Alexandra

    Iubirea mea , imi vine sa te strang in brate desi nu te cunosc. Nimic nu se va schimba daca stai cu el, absolut nimic ba chiar se vor inrautati lucrurile. Se va intalni cu ea , fii absolut sigura , nu s au intalnit poate pt ca ea nu a avut chef Dar daca e dupa el, s ar intalni in timp ce tu vei naste, pot sa pun pareu. Singura schimbare I’m bine pentru tine e aceea de a ii face bagajele si a schimba yala la usa. Va fi greu Dar don cate scrii am inteles ca nici nu ajuta in casa asa ca pana la urma nu cred ca va fi greu deloc Peace and love ❤️

  50. Bela

    De ce sa pleci tu..?Dă-l afara pe fatalul ăla ce ii spui soț,pai ăla e bărbat de CE TE-A lovit?
    Ăla te înșeală de înainte să-l iei de sot,de-aia te tratează așa , VISEAZA MEREU LA ALTA și te va înșela și de acum înainte ,îți face copii că sa nu îl părăsești..e isteț..păcat de tine și de copii că întreții așa un GUNOI CARE NU-ȘI RESPECTA NEVASTA SI COPII ..AFARA CU EL ..termina cu iertarea și delăsarea ..ori Pleacă odată nu mai fii victima ia atitudine și fii Alfa!!!

  51. Oana Popescu

    Avand langa ea 3 copii, al patrulea pe drum, ajutor financiar din partea parintilor si poate si apartamentul in care locuieste, pe numele ei, cel mai indicat ar fi sa isi suflece manecile si sa se puna pe ea pe primul loc, pentru sănătatea ei fizica si mintala, cat si pentru binele copiiilor. Daca violenta fizica e acolo, poate ar trebui sa obțină un ordin de restricție împotriva monstrului care o abuzează.
    Daca are un loc de munca stabil și un venit stabil, nu ar trebui sa își creeze probleme pentru custodia copiiilor….
    Dar o viata cu asa individ, nu e viata…
    E inertie nesănătoasă si foarte păguboase pentru ea și fetele ei
    ….

    Sper sa se încheie cu bine aceasta trista situatie!

  52. Gina

    Mamica draga, ia decizia cat mai repede, copiii tai au nevoie de un camin liniștit, si de o mama liniștita si calma. Daca ai un acoperis deasupra capului, crezi ca financiar te vei descurca baga divorțul. Copiii se adapteaza la situatie, nu iti face griji, daca a început sa fie si violent asta nu se va opri aici, copii vor ramane cu sechele. Mai bine raman doar cu tine liniștiți si fericiti impreuna!
    Un asemenea om nu merita tot ce ii oferi…
    Imi pare rau ca trebuie sa treci printr o astfel de situație, mama ta la fel suferă ca nu te poate ajuta …
    Pune ti ordine in ganduri si vei vedea ca ai avea mult mai multe de castigat fara el.

  53. Cristina

    Nu pot decât să îmi imaginez o mica parte din suferința ta, dar crede-mă că nu o meriti! E normal sa ne mai certam într-o familie, e normal sa te gândești la copii, dar la tine te gândești? Și eu mă certăm cu soțul chiar și când eram gravida cu primul băiat, e veșnic nemulțumit, știu că a trecut prin multe, nu este vina nici a lui, dar nici a mea. Nu a dat în mine niciodată, dar certurile dintre noi m-au făcut că într-o seară din eu cea care ziceam mereu hai sa mai incercam, uite câte am realizat, gândește-te la băiat, la STOP, „dacă vrei să pleci ușa este acolo”. Acum suntem bine, mulțumesc lui Dumnezeu, cred că totuși acel episod a contat, avem acum doi copii și am învățat să gestionam altfel situația. Ne mai certam și noi că este normal, însă atunci când băiatul cel mare simte tensiune între noi se activează instant, începe să se agite și el, vine la noi și ne zice: „mami, tati, gata, nu vă certați, vorbiți frumos!”. Pe mine una mă rupe in doua treaba asta și dacă până atunci mai mă pierd cu firea când îl aud pe el mă topesc de tot. Copiii noștri simt si sunt afectați de tot ce se întâmplă în jurul lor. Al nostru aude rar cate o ceartă și nu a asistat niciodată la ceva serios, dar vad pe el cat de tare îl afectează, acum gândește-te la fetele tale ce e in sufletele lor când simt toată tensiunea din casă și asista la cate o scenă nepotrivita.
    Eu acum câțiva ani buni am ajutat o colega de munca sa fuga de un soț bătăuș. Ea avea pe atunci o singura fata, însă nu i-am fost ușor, mai ales că nu aveam nici familia aproape, așa că eu și soțul meu am făcut tot ce am putut noi pentru ea. Acum este bine și are inca trei minuni de fete. Viața se așează, trebuie doar sa ai curaj si să nu lași frica sa te domine. Ai familia langa tine, pleacă fără să te uiți înapoi și ofera-le fetelor tot ce ai tu mai bun. Viitorul sigur are multe zâmbete pentru voi daca tu ii dai voie. Te îmbrățișez și îți trimit toate gândurile bune. Mult succes in alegerea ta!

  54. Silvia

    Gândește-te daca ti-ar placea ca ai tai copii sa treaca prin ceea ce treci tu!
    Te gandesti ca flirteaza cu altele… poate te-a inselat, poate nu… nici nu conteaza, conteaza doar sa stii ca nu esti tu de vina pentru ceea ce face el, dar trebuie sa iti asumi vina pentru ceea ce faci tu.
    „Ploaie de palme ” tu fiind insarcinata?? Ce te face sa crezi ca se va opri doar la asta?
    Parintii tai au facut si fac tot ceea ce este mai bine pentru tine, tu de ce nu faci la fel?
    Gândește-te la TINE dar si la copii tai.
    Stii ce ai de facut!
    Sper doar sa ai curajul sa faci ceea ce trebuie!
    Parintii tai te vor ajuta! Si sunt sigura ca vor fi si altii care o vor face!
    Esti puternica femeie!

  55. Marius

    In primul rând, dacă mai rămâi cu el va trebui sa apelezi la un medic ca sa te ajute sa nu mai rămâi însărcinată. Patru copii cu o persoana incompatibila este deja inadmisibil.

    Apoi încerca sa cauți ajutor la un psiholog, cred ca după 13 ani te-ai obișnuit cu abuzul si nu mai ai puterea sa te detașezi singura, îți trebuie cu siguranța ajutor de la exterior.

    Cu drag,
    Un om care te înțelege

  56. Raluca

    Până la „sa-l iert, să nu-l iert, îl iubesc, mă iubește, nu mă iubește „…vrei să-ți povestesc eu ce simte un copil când își vede mama bătută? Că am învățat să acord primul ajutor la 12 ani…de nevoie? Fetele tale au nevoie de un tată, dar la pachet cu o mamă care se stinge treptat? Peste ani, când poate își vor lua palme de la iubiții lor pt că așa au văzut că e „normal”, le vei sfătui să stea din…iubire? Imaginează-ți treaba asta și vei știi singură ce ai de făcut.

  57. Ginna

    Draga mea, sfatul meu este sa pleci. Am crescut într-o familie abuzivă, știu din proprie experiență că nu au cum sa fie bine copiii. Iar tu nu poți fi bine pentru ei, in situația dată. Și nu doar pentru copii. Crezi că el se că schimba dacă până acum nu a făcut-o? Cum va fi viața ta alaturi de el peste…10 ani, de exemplu?…
    Meriți un bărbat care să te respecte, iubească, nu un abuzator.

  58. Elena

    Din păcate în situația descrisa de tine sunt multe mămici si nu doar din România, este o poveste clasica în estul Europei. O astfel de poveste de viata a fost si cea a mamei mele. În linii mari, aceeași sustinere pentru părinți, care în momente de cumpana ale tatălui meu nu l-au ascultat, si nici nu i-au dat ajutor. Din păcate, tatal meu a avut o perioada de 10 ani aproape cand nu a lucrat fiindcă era la munca la sat. Bineînțeles ca si noi, copiii lui, a trebuit de mici sa muncim la câmp cu părinții si bunicii, si astfel cei mai frumoși ani ai copilăriei, cand imi doream sa mergem la munte sau la mare s-au limitat la aceste munci grele.
    Din fericire, mama ne-a încurajat foarte mult sa invatam sa plecam de la sat si sa nu ne mai întoarcem. Mama ne-a susținut cu ultimul ei banut si cu multe scene de violenta si ochi tumefiati, nas spart, cap spart, si cand te gândești ca totul a început cu O PALMA cand mama era gravida în 6 luni. Bătăile si certurile în general de la bani au continuat pana la 34 de ani de căsnicie cand dupa o bătaie violenta cu amenințări cu moartea, mama a decis sa divorțeze. Regreta ca nu a luat decizia aceasta cu mai multi ani în urma, dar niciodată nu e prea târziu. Mai este un aspect, mama a mai avut o tentativa sa divorțeze cand eram destul de mici, insa parintii mamei au zis ca nu o vor primi cu noi. Deci a trebuit sa indure, si noi, cei mici o dată cu ea.
    Va fi putin dificil atat pentru tine, cât și pentru copii, dar te sfătuiesc sa mergi mai departe cu fruntea sus. Din moment ce ai crescut 3 copii, în curând al 4-lea, cred ca ești o mamica puternica și cu capul pe umeri. Cred ca sotul tau este slab de înger si manipulat de părinți, iar în situația data, sustinere din partea familiei soțului sa iti ia apărarea nu prea vad. Obiectiv vorbind sotul sa plătească creditele pentru parinti si o viitoare pensie alimentară, iar tu ai un apartament și o slujba. Nu ai nevoie de un trântor langa tine, sau al 5-lea copil. Decât vai de 6 suflete, mai bine vai de sotul tau.

  59. Iissa

    Sper că se mai găsește un dram de demnitate necesar pentru a lua o hotărâre. Inima plânge, sufletul tace, rațiunea se răzvrătește, demnitatea automutilată. Aș căuta la sursa inițială: de ce o femeie, educată, s-a lăsat trasă în astfel de situații. Unde, în copilărie, s-a greșit emoțional față de această fetiță devenită acum mamă. Stima de sine este importantă acum, restul ce va urma este un proces de eliberare care se realizează în timp. Curaj și putere!

  60. Daniela

    Mi se pare ficțiune, n-ai cum sa duci atâta durere ani de zile și sa faci și copii, eu am un sigur copil făcut la 35 de ani, și nu as duce așa povara pentru nimic in lume. Am plecat și îmi iau viața de la capăt. Cum sa stau cu Dușmanul în casă? Mai bine singura. Nu judec, chiar deloc. Eu am divorțat după 9 ani și nu aveam copil, doar ca își făcea cărțile cu parintii. Sper sa va fie bine, împreuna sau separat!

  61. Natalis

    Nu îl mai ierta, nu pentru tine ci pentru fetele tale. Faptul ca te-a lovit, însărcinată fiind, denota ca nu îl interesează nici de copii lui. Pentru ce sa mai ai alături un astfel de om? De complezenta?! Ce vei face când îți va lua și fetele la palme? Nu are scuze, nu il mai scuza și dă-l afara.

  62. DDE

    Trebuie neaparat sa poti ! Sa poti sa pleci, poti orice iti propui😊
    Esti o femeie puternica daca esti mama in primul rand si pentru ei trebuie sa faci acest lucru. Nimeni nu merita astfel de tratament, iar daca ramai, incurajezi… intoarce-te la ai tai, ar face orice pentru tine, sunt sigura.baga divortul-O sa poti pune restrictii legale, o sa poti incepe o viata noua, daca prinzi curaj sa incepi! In orice lucru intampinam in viata, Dumnezeu ne da sansa de a alege. Mereu avem doua obtiuni.Mereu, orice impas intalnim! Ale tale variante sunt sa stai, sau sa pleci!
    Nu ii poti lasa pe acest individ sa distruga 5 vieti. Este datoria ta fata de tine, copii si societate sa iesi din stare. Suntem ceea ce gandim! Traim ceea ce visam!
    Ai incredere in tine si totul vine de la sine. Personal cred ca asta ai pierdut. Increderea.
    Recapat-o si mergi mai departe !
    Nu pot spune ca inteleg situatia, Doamne ajuta ma ferit si Dumnezeu si cred ca si eu de astfel de situatii! Ceea ce vreau sa zic este faptul ca ‘ce isi face omul cu mana lui, este lucru’ manual….’
    Ceva a lipsit, cand se pierde ceva, ambii sunt datori sa repare, neesential acum ce a fost in acest caz datorita situatiei ireparabile la care sa ajuns.
    Ai permis de sa ajuns aici, destule. La prima trebuia sa pleci. Toti traim diferite situatii iar eu am avut cateva in viata.Toti avem probleme.toti avem necazuri, toti suntem victime de diferite feluri.
    Nu te complace, rezolva!!!!
    Pastreza-ti calmul, gandeste, planuie cea mai buna metoda sa scapi, pregateste terenul si start!
    Nu uita! Recapata-ti increderea! Suntem ceea ce gandim! Sper sa revi cu decizia.

    • Nina

      Draga autoare a acestei “scrisori”,
      Din ceea ce am citit tind sa cred ca deja ai raspunsul si stii ce iti doresti si nici de curaj nu duci lipsa, tinand cont de faptul ca ai apelat la ajutor si sustinere si pe langa asta ca ai rezistat atat de mult in aceasta relatie… poate ca prin lipsa lui de iubire si apreciere, ai inceput sa crezi ca tu esti problema, ca atat meriti si nu vei primi niciodata mai mult, ba chiar ai inceput sa crezi ca prin faptul ca el inca este cu tine este o dovada ca esti dorita atat cat meriti tu. Dar asta nu este adevarat, cum se comporta el cu tine nu tine absolut deloc de tine, demonstreaza doar despre incapacitatea si lipsurile lui. Poate te-ar ajuta sa asterni pe o foaie tot ce iti place la tine si ce te face demna de iubire, pot fi atribute ce tin de personalitate, de caracter sau chestii pe care le faci, iar daca iti e dificil, intreaba-ti parintii, prietenele…. Iar in legatura cu copiii… acestia vor intelege…ori acum ori mai tarziu (iar asta iti spun din proprie experienta, fiind un copil care a inteles ca divortul parintilor a fost necesar si sa ii fi vazut pe amandoi impreuna dar nefericiti nu m-ar fi imbucurat mai tare…in schimb sora mea a acceptat doar mai tarziu… desigur, exista varianta de psihoterapie sa-i ghideze if they have a hard time…sau pentru tine 🙂 ). Ca tii la copiii tai si ca te gandesti la ce e mai bine pentru ei e clar, dar ia in considerare si ce e mai bine pentru tine.
      PS: daca ti-e teama ca “nu te va dori nimeni cu 4 copii”, mama mea vitrega l-a acceptat pe tata si cu doi copii si sarac :):) oameni frumosi se gasesc peste tot…
      Iti doresc numai bine si sa ai grija de tine.

  63. Mihaela Jucos

    Cand nu mai e iubire nu mai e nimic,totusi de ce ati ajuns la al 4 lea copil daca situatia statea așa inca de la început?
    Nu sunt in masura sa va judec doar mi am spus parerea si cel.mai bun sfat ar fi sa pleci cat vezi cu ochii,iti pierzi anii aiurea pentru un om care nu merita.
    Anii nu se mai intorc si la un moment dat o sa vina vremea sa faci pasul asta si ai sa regreti ca nu ai facuto mai demult.Multa putere!

  64. Anda

    Salut.
    Din pacate sau din fericire inteleg partial prin ce treci.
    Am si eu doi copii mici, sub 3 ani si sunt in divort 🙂 si sunt recunoscatoare pentru ceea ce traiesc azi. E liniste si calm in mare parte, chiar daca uneori frici razlete isi fac simtita prezenta.

    Si am sa iti spun scurt si concret parerea mea. Daca tu esti bine psihic si emotional, atunci si copii tai vor fi bine. Si da-mi voie sa te intreb cu drag ceva. Iti doresti ca fetitele tale superbe sa vada in tine o femeie care si-a sacrificat viata si ulterior (poate!!) sa iti reproseze ca ai facut asta pentru ele, sau ai prefera sa vada in tine o femeie puternica, care se respecta ea pe ea in primul rand, si care da tot ce poate ca sa devina libera si independenta?
    Poti!!! Stiu ca poti! 🧡
    Sunt absolut convinsa ca viata ta sta doar in mainile tale si in puterea ta!
    Decide in asa fel incat la final sa poti sa spui “Băi, a fost misto!”

    Te imbratisez, oriunde esti!

  65. Ana

    Draga mea, având în vedere că părinții tăi au cumpărat apartamentul, că nu depinzi de el financiar, că poți să te descurci financiar fara el, scoate l afara, o sa te trateze toată viața că pe un nimik, la fel că până acuma, viața ta langa el e un lung sir de nefericire, de tristețe, copii tai nu merita așa ceva, tu nici așa, nu mai sta pe gânduri, o sa te simți eliberată, liniștită, bucura te de copii și de viață…..te îmbrățișez cu drag🤗

  66. Maria

    Citește scrisoarea ta, ca fiind scrisă de una dintre fiicele tale.
    Tu ești exemplul lor ca femeie, nu doar ca mamă!
    Iar el, tatăl lor… vrei să fie exemplul lor, ca bărbat?

    Lipsă de respect, jigniri, bătăi, trădări… asta a primit și mama.
    Când aveam 13 ani i-am URLAT mamei în fața tatălui meu: „Divorțează, lasă-l!” Au rămas muți amândoi.
    Nu m-a ascultat… a fost alegerea ei.
    Au continuat așa; iar când „nu mai putea”, mama ne spunea „câte-am suferit și suportat pentru voi!”
    Peste câțiva ani i-am spus: „Nu ai rămas pentru noi cu el!”
    Ultima dată când a lovit-o (cu mine în casă), aveam 18 ani. Am țipat la el: „Nu ți-e rușine? Dacă nu de ea, măcar de mine! Dacă o mai lovești vreodată te denunț! Chiar dacă ea nu a făcut-o, o fac EU!”

    Acum sunt eu mamă și am o fetiță.
    Vreau să fac ce e bine pentru mine, dar și pentru ea. Relația mea cu tatăl ei o trec prin „sita” relației părinților mei – exemplu de „așa nu”.
    Mi-e frică să nu-i fiu exemplu negativ fiicei mele.
    Să știi că e „natural”, normal sau pur și simplu mai UȘOR să trăiești ca mama ta. E în firea noastră, a oamenilor să facem cum am „văzut la alții”… E dificil să faci opusul!

    Acum spune-mi, dacă peste câțiva ani fiica ta va fi ca tine (într-o relație ca a părinților ei), ce i-ai spune?
    „Răspunde-i” tu la scrisoare… fiicei tale!

  67. Anca

    Draga mea, ce bine le faci tu la fetele tale sa aiba asa un tata? Ce model este pentru ele si la ce ajuta (de tine nici nu mai zic)? O sa invete ca este ok sa stea in relatii abuzive si sa fie mopul unuia si a altuia? Asta vrei pentru ele? Te rog, ia-o de la capat. Copiii tai vor intelege intr-o zi si iti vei salva copiii de la casnicii defecte si traume de o viata. Binele este si pentru ei, si pentru copiii lor.
    Mama mea a fost intr-o relatie abuziva, ne-a crescut un tata betiv. Degeaba l-am avut, mult mai bine ne-ar fi fost si mie si fratelui meu daca nu il aveam, daca mama avea un dram de curaj. Pe mine m-au salvat bunicii mei care mi-au fost mama si tata primii 10 ani din viata mea, insa fratele meu, nascut la 5 ani diferenta, luand in plin din mic tot ce a vazut la taica-su si fiind mult mai expus ca mine, a mostenit niste chestii infioratoare.
    Daca iti iubesti fetele, pleaca. Nu e nicio tragedie, vei avea liniste. Financiar vei gasi solutii, o sa vezi. Mai bine paine cu gem si iubire decat de toate si relatia in care esti tu. Curaj!

  68. Carmen

    Buna draga mama de 3 prunci, imediat 4. Respectul, care pare ca lipseste cu desavarsire din relatia voastra, este respectul pe care, fetitele tale, trebuie sa il invete. Asta ca sa nu perpetueze relatii abuzive, apoi, si in propria lor viata. Sfatul meu este sa pleci pentru tine si copii, usor nu va fi, dar cu siguranta va fi bine. Multa iubire!

    • Ioana

      Draga Mamica minunata ,

      Ai fost și ești cu adevărat o femeie puternica .
      Copii tai au mare nevoie de tine atât psihic și fizic . Pleacă de la el , aduna- ți sufletul, împachetează tot și nu te mai uita in urma.Dacă ai reușit sigura atâtea lucruri și el este doar de decor cu siguranța poți și fără el in viitor .
      Îți doresc din suflet putere sa ieși din acest cerc vicios .
      Deși nu te cunosc te imbratisez cu sufletul !

  69. Maria T

    Te îmbratişez si iti doresc numai bine. Să ai grija de tine si incredere in tine! Fiecare persoana merita sa fie iubita si apreciata.
    Cred ca te afli intro relatie abuzita si toxita care nu le face deloc bine nici fetițelor.

    * Vreau să atrag atenția că atunci cand decizi să te desparți sa fii foarte atentă şi precaută pentru că un abuzator atunci cand vede ca isi pierde controlul pe care il avea asupra victimei poate sa devina mult mai violent si imprevizibil, nu il confrunta cu astfel de decizie singura. Informeaza-te de la persoane specializate in asta, sunt ONG-uri care consiliaza cum e organizatia necuvinte si cei care au raspuns pe facebook ca ofera consiliere si ajutor/informare si prin telefon.

    Ca o paranteza, cand o sa treci peste toata agitatia asta si o sa ai parte de liniste iti recomand sa citesti carti si articole despre dezvoltare personala si autocunoastere, Printesa urbana poate sa iti recomande cu siguranta surse foarte bune.
    E nevoie sa te cunosti mai bine si sa inveti sa te iubesti si sa te apreciezi pe tine! Asta ca sa nu risti pe viitor sa mai repeti aceleasi alegeri ca in trecut: sa continui relatia si chiar sa te casatoresti cu cineva pe care nu ai apucat sa il cunosti foarte bine si care nu te apreciaza/sprijina/sustina/asculta, acel „il iubeam” mie mi s-a tradus prin: o forma de ataşament toxică. Sa insisti sa faci copil cu el chiar daca nu te-a sprijinit dupa pierderea sarcinii iar apoi a plecat iar in strainatate iar tu ai plecat dupa el ca sa faci un alt copil. Trebuie sa iti pui intrebarea care era graba? inca esti tanara si acum. Oare ai vrut prin acel copil sa nu mai fi singura? Sa umple golul facut de sotul tau?

    Mult succes si o viata mai linistita si implinita!

    PS: sa nu iti pese de „gura lumii”, „ce zice lumea” lumea chiar daca zice ceva (barfeste) a doua zi zice despre altcineva dar viata, linistea si binele tau sunt mult mult mai importante decat frica de o barfa!

  70. Delia

    Bravo pentru curaj! Nu, nu mai sta! Pleacă! Fetele vor învața că așa sunt bărbații și că așa merită să se poarte cu ele.
    Meriți și meritați liniște! Încrede-te în familia ta, cere ajutor, povestește prin ce treci!

  71. Rosu Aprins

    Draga Suflet,

    Vin dintr-o familie in care mama a fost crunt abuzata. Imi permit sa imi astern gandurile…pentru binele copiilor tai si al tau-pe acelasi loc: pleaca azi, nu maine, azi. Le datorezi asta pruncilor tai, ii datorezi asta fetitei din tine-tie (tu cea de acum cativa ani).

    Imi inchipui ca iti este greu cadru didactic fiind, financiar vorbind…deci nu iti zic doar sa pleci, ci adaug o solutie. Daca esti in Bucuresti, poti contact urmatorul adapost:
    https://casaioana.org/contact/

    Daca nu esti in Bucuresti, spune si iti caut adapost in zona ta. Da, te ajut cu cautarile. NU esti singura desi cred ca asa pare de multe ori.

  72. Anca

    Pleaca pana nu prea tarziu! Te-mbratisez! 🤗

  73. Ioana

    Draga mea ,ai apartamentul primit de la părinți, ai parinti care sunt alături de tine ,ia fetele și pleacă.O sa fiți bine.

  74. Lucian M

    Permiteți și părerea unui bărbat?
    Fugi!
    Caută ajutor în exterior și nu mai sta cu el.
    Dacă în toți anii lucrurile au ajuns cum au ajuns, după al patrulea copil, am mari indoieli că vor deveni mai bune.

  75. Daida

    E greu. Dacă ar fi doar alb și negru, ar fi mai simplu, dar sunt atâtea nuanțe de gri. Atâtea lucruri care te-au făcut să rămâi până azi langa el… E si multa mila, compasiune față de el, acolo. Ce trebuie sa înțelegi e ca nimeni nu e salvatorul nimănui. Încearcă sa îți faci doua liste, una cu motivele pentru care ești încă langa el și o alta cu acele motive care te fac sa nu îl mai vrei in viața ta. Apoi, ieși din zona de confort, calca-ti peste frici și judeca”la rece”.
    Cum spunea cineva aici în comentarii, ca sa ieși dintr-o asemenea relație o sa ai nevoie de susținere(dar din ce vad din mesajul tau, ai sprijinul părinților tăi).
    Fa hoponoopono, sa poți să-l ierți,o sa îți faci un mare bine. Dar tine cont că a-l ierta nu înseamnă să și accepți acele comportamente care îți fac rău. Iubește-te pe tine, probabil o sa fie nevoie de timp sa faci asta, că ajunsa in acest punct, in care ți-ai calcat de atatea ori demnitatea „ca sa fie bine” te-ai lăsat demult la o parte.
    In general, oamenii cum e și soțul tău, cara in spate niste pietroaie emoționale imense. Dar, subliniez, nimeni nu e salvatorul nimănui. Tu sa fii bine cu tine in primul rand! Și când o să fie așa, nu o sa mai aibă loc persoane toxice în viața ta.
    Îți doresc sa ajungi sa iei o decizie asumată, sa poți să smulgi raul din rădăcină, că altfel tiparul o sa se repete, chiar daca îl excluzi pe sot din viața ta (o sa”atragi” același tip de oameni în viața ta).

  76. Liliana

    Ia legătura cu o asociație care ajuta și sprijină femeile aflate în asemenea situații!

  77. Raluca

    Fugi mâncând pământul! Să stai pentru copii? Pă i stai când iese ceva bun pentru ei, dar nu când ei te văd că ești nefericită din cauza unui tată absent. Lasă-l să-și vadâ de ai lui și tu ocupă-te de viața și copiii tăi. Îți este greu, dar nici cu el nu-ți va fi mai ușor. Decizia asta trebuia să o iei la prima ploaie de palme.

  78. Georgiana

    Bună, îmi amintesc ca în ziua nuntii un lucru m-a marcat foarte tare, în cadrul slujbei preotul l-a un anumit moment amintește ca femeia este datoare sa fie supusa bărbatului i-ar bărbatul este dator sa respecte soția ca pe sine însuși căci nu mai sunt doi oameni separați ci un singur suflet. Bineînțeles că în viata reală lucrurile stau altfel și este greu sa găsești ritmul comun și calea fără certuri și supărări, dar personal eu cred ca atunci când soțul nu își respecta familia, când el nu este un exemplu pentru copii și mai ales când răspunsul la unele situații tensionate sunt palmele este momentul sa te întrebi care sunt valorile și emoțiile care se transmit copiilor! Oricine îți poate spune pleacă, fa-o pentru tine și pentru liniștea ta, dar cred ca dacă toate încercările de înțelegere s-au epuizat, dacă pentru copii tatal nu încearcă sa fie un exemplu și sa insufle valorile reale și necesare pentru a trece prin viata cu inimile curate atunci este momentul sa mergi mai departe, fără el ca și partener și sa te bucuri de viata de familie din rolul de părinte singur.

  79. Andreea

    Eu cred ca știi deja răspunsul. Nu exista alta cale decât divorțul. Un divorț care ar fi trebuit sa se întâmple demult, după părerea mea.

    Și e tocmai pentru binele copiilor. Ăla e model de tată? Ăla e mediu bun se crescut copiii?
    Îmi pare rău dacă par lipsita de empatie, dar tocmai empatia ma face sa spun pe șleau : pleacă cât mai poți!

  80. Dara

    Draga mama eroina,
    Ori cat de multe sfaturi si pareri ar fi, e important ca decizia sa o iei tu pentru tine.
    Din afara, in functie de sistemul nostru de valori, noi iti putem spune multe, insa puterea de a lua o decizie, va fi doar a ta.
    O sa iti impartasesc din experienta mea, nu se comoara cu a ta, insa e vorba de factor de decizie: relatia cu prima mea dragoste a durat 8 ani, dragoste a din Liceu si facultate. Mereu impreuna. Am decis sa ne casatorim, insa simteam acel sentiment de instrainare maxima din partea lui, si il intrebam, vroiam sa inteleg ce se schimbase. Intamplator am aflat ca discuta cu alta femeie, si de fapt era indragostit de ea si ma inselase. Ce a urmat? Un chin psihic; inainte as fi zis oricui ca daca partenerul ma in sala, il scot afara. Crezi ca am putut? Nu… Nu pe moment. Am mai incercat cateva luni, insa evident totul era pus sub semnul intrebarii, si ne-am despartit ulterior.
    Au urmat 2 ani de chin, am tinut totul in mine, toata durerea, frica de singuratate, de a fi parasita, de esec, de a nu fi dorita etc.
    Acum sunt casatorita, astept al doilea copil, si din experienta de mama la care adaug casatorita nefericita a parintilor mei (certuri, bataie, vorbe irate, minciuni, inselat) acum stiu ca intr-o experienta similara nu as mai sta pe ganduri, as pleca. De ce? Ca sa fiu bine pentru copiii mei, trebuie sa fiu eu bine psihic si fizic.
    Daca imi permit, eu as recomanda terapie specializata/consiliere. Ajuta, mult.
    Indiferent ce decizie ai lua, sa fii bine, tu cu tine, in primul rand.

  81. Alexandra

    Eu îți trimit o îmbrățișare. Cunosc femei (cu 2 sau chiar 3 copii) care au divorțat de la mult mai puțin. Și care zâmbesc și au putere sa se concentreze pe ele și pe minunile lor. Fac terapie, sport și au răgaz sa respire fără sufocarea din relația toxica. Îmi imaginez ca e f greu sa iei o decizie de genul acesta, sper sa găsești putere sa te gândești ca ai dreptul sa fii fericita, auzita, mângâiată, înțeleasă. Nu e o fantezie, asta chiar se poate întâmpla. Indiferent de vârsta, indiferent de statut. Multă putere și încredere in tine!

  82. Oana

    Draga mama de 4 omuleti, iti voi spune povestea mea, asemanatoare, dar nici pe departe la fel de grava. Sunt intr-o relatie de multi ani, in care de asemenea nesiguranta pluteste (consider ca exista multa nesiguranta si in cazul tau deoarece nu a investit pentru familia voastra si pentru copiii vostri, fapt care mie imi da impresia ca este intr-o negare, ca si cum nu ati fi ai lui). Traiesc (necasatoriti) cu cineva care nu imi aplica ploaie de palme ce-i drept, dar rabufneste des, din nimicuri si nu zice nimeni ca asta nu va evolua in timp spre o ploaie de palme. De ceva vreme stau pe ganduri daca este o relatie care merita continuata deoarece mai sunt si alte multe frustrari. In toata analiza asta, am realizat ca nu vreau sa imi pun niciodata un viitor copil in situatia de a fi abuzat emotional constant pentru ca el nu isi rezolva problemele din cap, asa ca am decis ca nu voi face un copil atata timp cat inca voi fi in aceasta relatie. Ce vreau eu sa subliniez aici este ca sunt sigura ca nici tu nu vrei ca ai tai copiii sa fie urmatorii pe lista sotului, sunt convinsa. Daca oricum nu te ajuta in niciun fel, nici financiar, nici cu copiii si te descurci singura sau te ajuta parintii, eu una as divorta. Nu cred ca este datoria ta morala sa il sustii pe el financiar pt ca familia l-a respins dupa ce i-a sustinut atat. Este adult si va supravietui. Daca tu patesti ceva, nu stiu, vede negru intr-o zi in fata ochilor si te nenoroceste, pe copiii tai cine ii va ajuta? Ca nu prea pare ca el. Cred ca fix pentru copii trebuie sa o faci, pentru ca ei merita o mama linistita, care nu sta cu grija cand ia urmatoarea palma. Sper din suflet sa iei decizia cea mai buna. Succes si ti-as fi zis sa fii puternica, dar stiu deja ca esti.

  83. Manuela

    Îți vorbește o femeie care a fost în ceea ce ești tu acum. Știu ca ai nevoie de curaj,crede-ma ,deja îl ai stănd alături de el. Por sa spun ca rănile tale vor trece în timp,ești puternică, dar cele făcute copiilor voștri poate nu vor trece niciodată. Gândește-te la ei și pleacă. Oricum nu au un exemplu bun. Eu acum ma lupt cu traumele băiatului meu care are 29 de ani ,tocmai pentru ca nu am plecat la timp.

  84. Iojo

    Sincer… Fără pufi, pufi, linguseală…vezi ca n-are nici o treaba cu tine, nici măcar înainte de a face copii, dar tu nu doar ca insiști, dar mai și faci 4!????!??
    Încă de la început am reținut partea cu „câștiga bine”… In condițiile în care el nu s-a comportat în nici un moment ca și cum ar fi vrut o relație pe termen lung, nu îmi rămâne decat impresia ca deși cu chirie, ai avut un anume confort financiar, ca să ma exprim voalat… Nu ai ce sa iubești la asa om care mai și dă în tine… Nu spiritual, moral etc… Deci…

  85. Steliana Pirvulescu

    Imi pare rau pentru situatia prin care treci. Eu, in locul tau, sustinandu-te financiar singura si avandu-i pe parinti aproape as iesi din relatie fara sa clipesc. Copiii nu trebuie sa treaca prin aceste traume, nu ii ajuti ramanand in aceasta relatie abuziva ci, dimpotriva! Ai curaj! Primul pas, prin aceasta scrisoare, l-ai făcut. Continua! Succes si multa sănătate!

  86. Alina

    Draga cititoare anonima, am fost in situatia in care aveam o casnicie de 10 ani, o fetita de 10 ani si o ‘cucuvea’ care ii dadea roata sotului meu si la care care sotul meu de atunci nu dorea sa renunte , sub pretextul ca visez eu, imi fac filme in cap, fabulez….etc. Domnul sor dorea sa duca o viata duala cu consimtamantul meu :)). In urma acestor rataciri ale lui, am ramas insarcinata cu cel de al doilea copil, de data aceasta baiat. Nu au existat palme si nici batai, violente fizice absolut deloc….insa violenta verbala da, mult santaj emotional ….desi insarcinata fiind cu al doilea copil, am ales sa rup pisica in doua, l-am gonit de acasa, am convenit amandoi sa vindem si fiecare a luat o pe drumul sau. Cum ar veni l-am ajutat sa aleaga un drum…..spre libertate….spre cine doreste el. Pentru linistea mea si a copiilor mei. Nu puteam duce o viata asa alaturi de el. Da, am divortat amiabil, copiii isi vad zilnic ambii parinti, este implicat in viata si educatia copiilor, zilnic…..se ocupa mai mult alt decat o facea cand eram o familie cu acte. Si-a refacut viata, eu inca nu. Scriu in detaliu pentru ca vreau sa arat ca exista viata frumoasa si atunci cand faci anumite alegeri care la momentul respectiv au durut ca naiba si care m-au reintregit cu totul ca femeie, mai apoi. Curaj draga mama si femeie. Viata este cum vrei tu sa fie nu cum ti o dicteaza altii. Numai sa indraznesti!

  87. Oana

    Asa cum ai spus, viata ta e o continua căutare sa vezi dacă cei doi s-au cautat, întâlnit. Zici ca dpdv financiar ești ok, te poți susține pe tine și copii. Cauta o ieșire, divorțează, nu rămâne de dragul copiilor. De fapt, de dragul copiilor desparte-te de el! El e un om care te folosește, întreaga ta viata e în jurul infidelităților lui. Ti-a demonstrat demult cu cine ai de a face. E greu, însă nu imposibil! Curaj!

  88. Flori

    Casa e a ta, copii sunt in grija ta permanenta. Bagajul ai putea sa i-l faci pentru ca nu te merita si nici nu te mai iubeste din moment ce el vorbeste cu alte femei, te supune unui chin, te-a lovit. Asta nu e iubire!
    Legat de copilul nenascut, viata merge mai departe. O sa fii mama de 4 copii.
    Primeste ajutor de la parintii tai si incearca sa te linistesti.
    Toate datele problemei sunt in favoarea ta! El pare ca e calaul tau pentru ca e doar fizic mai puternic, insa tu ai toata puterea!! Succes in decizie si o viata frumoasa alaturi de copii tai!

  89. Maria

    Cere ajutorul alor tai,pentru ca e clar ca iti e greu și divorțează!Probabil v-a fi o perioada grea,dar nu este deloc bine pentru cei mici sa crească intr-un asemenea mediu,după o furtuna vine și liniștea,lupta acum pentru liniștea voastră.
    Multă putere!🤗

  90. Radu

    Salutare. Eu am fost in postura soțului tau. Imi gaseam mereu altceva de facut, decât sa stau cu sotia si fiica mea. Sotia mea se simțea mereu singura si neimportantă, iar certurile erau zilnice, era un mediu toxic pentru fiica noastră. Is mai multe motive de ce faceam asta, le-am conștientizat in urma sedintelor de psihoterapie, la care am mers dupa ce s-a pus problema divorțului.
    Sfatul meu e sa divorțezi si sa nu dai înapoi. Sa nu te oprești din milă față, de el. Violența e o linie roșie, care daca a fost trecută nu mai e cale înapoi. Daca dupa divorț va reuși să își puna viața la punct, sa isi reevalueze prioritățile e f bine, poate va reuși măcar atunci sa fie un tată bun pentru copiii lui, pentru ca acum sigur nu e.
    Pe moment, el e abuzatorul si tu victima și nimic nu se va schimba înspre bine.

  91. Andreea

    Draga mamica de ingeri💜om bun frumos si Luminos,
    Te imbratisez si te admir pentru curajul de a scrie. Esti un om puternic. Doar cineva puternic ar putea fi viu si respira in continuare dupa cate ai îndurat pana acum de la un suflet de om pierdut, rătăcit, cu tulburare de personalitate si care are nevoie de ajutor psihoterapeutic, pentru el in primul rand. Dar aici e despre tine. Doar despre tine. Si Doar tu stii daca a venit momentul sa spui stop sau nu.
    Eu iti sunt alaturi. Si te asigur ca nu esti singura. Tocmai ti-ai asezat in cerc de partea ta o armata de suflete gata sa te sustina. E bine ca ai cerut ajutorul. Ingerii sunt cu tine, ingerii copiilor sunt cu tine.
    Om bun, bland si luminos, doar un suflet mare ar îndura cate ai îndurat tu. Din aceasta suferinta acum renaști si devii si mai puternica. Tu poti muta si muntii. Tu poti.🙏💜 Tu poti orice.
    Esti vie si respiri. Inainte sa iei orice decizie, te rog apelează mai intai la ajutor psihoterapeutic pentru tine. In cazul tau, ai putea merge la institutul din bucuresti Schema Terapy, specializat pe probleme borderline si narcisism. Sau mai exista institutul de Traumatologie, poti cauta si acolo pârghii. Dar sunt multe multe variante.
    Noi te Putem ajuta cu banii de sedinte. Punem toate. Si poate stam si cu copiii cat mergi tu la terapie. Anunta politia daca esti abuzată. Si mergi cu incredere mai departe. E corpul tau si viata ta si tu alegi unde ramai si cu cine. Si nu esti singura in asta. Si esti puternica.
    Te imbratisam, si te iubim,
    Cu incredere infinita in tine, om drag🙏💜🕯

  92. Daiana

    Alege-te pe tine măcar o dată:) oricum doar tu cu tine ai fost și o să rămâi toată viața, așa că respectă-te tu, pentru că el nu a făcut-o și nu o s-o facă. Multă sănătate și putere să mergi mai departe!

  93. Patricia

    Scriu si ofer un sfat din perspectiva unui copil a carei mame nu a plecat de langa un sot similar, mult mai violent. Este un iad pentru copii. Ei vad si simt totul, indiferent cat isi ascund parintii certurile, plansetele si durerea. Draga mea, pentru tine si fetele tale, pleaca.

  94. Ioana

    Sa pleci. Copiii nu au nevoie de un tata care le lovește mama. Sa pleci pentru copii.
    Copilul din burta simte când iei lovituri.

    • Ioana

      Sau dacă decizi sa mai ramai, sa știi măcar de ce ramai. Ca ți-e frica sa pleci, ca are și calități etc, dar sa nu zici ca stai pt copii.

  95. Mădă

    Încerc să înțeleg prin ce treci tu și îți văd disperarea dar nu poți trăi cu o lipitoare lângă tine care îți ia tot din viață;nu vezi că te-a rupt și izolat de familie? nu vezi că nu face nimic să se schimbe?! cât mai aștepți,când copiii o să spună ei singuri să pleci? ai apartamentul, ai banii ai puterea de a-l da afară pe ușă cu ordin de restricție; fă-o!! nu îți fie milă de un om rău și toxic pentru că lui nu îi este milă de tine!! el asta și vrea și pe asta se bazează!! te consideră slabă DAR NU EȘTI!! ești o persoană puternică capabilă să se rupă de un om abuziv și care luptă pentru familia ei, pentru siguranța și fericirea copiilor ei!! Nu te lăsa doborâtă!!

  96. Alexandra

    Bună! Sunt copil provenit din familie destrămată, tatăl alcoolic și agresiv. Cat am fost mica a fost uneori greu, însă de pe la adolescenta am inceput sa ii mulțumesc în mod constant și conștient mamei că a preferat orpobiul social (pe vremea mea, era dificil pentru o mamă singură) pentru a ne creste in liniste. Nu as schimba nimic și nu îmi pare deloc rău.

  97. Andrea

    Buna. Nu am trecut prin asa ceva, nu sunt casatorita dar simt nevoia sa iti las un mesaj prin sutele de mesaje pe care o sa le primesti. Intotdeauna in relatiile avute m-am ghidat dupa un lucru. Daca persoana este rece, plec. E greu sa te detasezi si sa renunti la o asemenea relatie, mai ales avand copii dar dupa un timp sa iti dai seama ca ai ales bine. Pentru noi este usor sa vedem situatia din exterior, din interior este mai greu. Gandeste-te putin la ceea ce aduce el in relatie in acest moment. Aduce ceva? Din ce am inteles din scrisoarea ta, in prezent tu il intretii. Esti o femeie cu copii, care au nevoie de tine. Esti insarcinata, si tu ai nevoie de liniste. El nu ti-o ofera. Sfatul meu este sa pleci. Din cate am inteles el este atasat de ai lui si toti banii i-a investit acolo. Pentru familia lui nimic. Poate este genul de om care nu poate trai cu o familie, nu e facut pentru asta. Dar sa stai si sa induri palme, nu este o solutie. Gandeste-te in primul rand la copii si la tine. Pune-te pe tine pe primul loc si o sa vezi ca ti se schimba viata. Nu va fi usor sa pleci, dar nu va fi usor nici daca ramai. Multa putere iti doresc!

  98. Ana

    Fa-ti curaj si pleaca cat mai repede. Esti intr-o relative toxica si periculoasa. Este greu, foarte greu, dar se poate. Si vei fi atat de multumita si mandra de tine.
    Recomand cartea „Femei care iubesc prea mult” de Robin Norwood. Sunt explicate foarte clar relatiile toxice, deasemenea care sunt pasii pentru a le depasi.
    Copiii tai au nevoie in primul rand de tine, sanatoasa fizic si emotional.

  99. Adriana

    M-a intristat si m-a infuriat in acelasi timp mesajul. Eu scriu din perspectiva copilului care a crescut cu un tata autoritar. El a lucrat departe de casa toata viata. Cand aveam 14 ani, s-a pensionat si a stat cu noi zi de zi. Nu era violent cu mama, dar certurile erau la ordinea zilei. De cate ori nu m-am bagat intre ei, de teama sa nu o loveasca… Eu mai am 4 surori. Pe niciuna dintre noi nu ne-a ajutat financiar. Mama mea ne-a oferit toata dragostea din lume. Ne-a crescut cum a putut ea mai bine. Eu am mers la facultate datorita surorilor mai mari, care m-au ajutat financiar. Tatal meu a spus ca nu poate si a ridicat din umeri. Dupa ce s-a pensionat mai ales, a inceput sa bea si mai tare. Toti banii se duceau la crasma. Mama nu l-a lasat. Nu avea unde sa mearga. Acum 30-40 de ani nu erau posibilitatile de acum. Am inteles-o si nu am judecat-o. Dar sa stii ca in sufletul meu imi doream atat de mult sa se desparta. Tata nu petrecea timp cu noi. Nu avea rabdare. Ne certa tot timpul. Nu-mi placea deloc cand era acasa. Abia asteptam sa se intoarca la munca. Ne era atat de bine doar cu mama acasa. Plus ca eram mai linistita. Uneori adormeam cu frica. Daca ii face ceva rau mamei peste noapte?
    Cred ca in sufletul tau stii ce ai de facut, doar ca ai nevoie de o confirmare. Sa ramai langa el e ca o moarte lenta. Incet si sigur. Poate crezi ca le faci un bine fetitelor tale ramanand langa el, dar poate te-ai gandit ca si ele isi doresc sa va despartiti? Multe femei nu au curaj sa faca pasul asta pentru ca nu au o casa sau un serviciu. Se gandesc probabil cum se vor descurca. Inteleg ca la tine nu e cazul. In motiv in plus sa nu te lasi influentata de aspectele materiale. Apoi palmele primite de tine. Deja spune multe prima palma data. Nu mai zic de celelalte. Nu te apreciaza. Tu trebuie sa te convingi ca asta e o relatie toxica, ce te distruge putin cate putin. El are luptele lui interioare pe care trebuie sa si le rezolve. Daca isi doreste sa fie un tata bun pentru fetite, poate face asta si daca voi divortati.
    Curaj sa iei cea mai buna decizie! Meriti mai mult!

  100. John

    Unde sa pleci ? Nu pleci nicaieri. Tu stai in casa mamei tale. El este cel care trebuie sa plece.

    Eu stiu ca totul are o limita si fiecare rezista atata vreme cat limita nu este depasita. Cred ca pentru tine limita a fost deja depasita, dar numai tu stii de ce ai suportat chiar mai mult de atat.
    Tot ce ai de facut acum este sa indepartezi tot ceea ce iti face rau. Pune piciorul in prag pentru ca este casa mamei tale si mama ta ti-a dat tie acest drept.

    Certificatul de casatorie l-ar putea face sa creada ca si-ar putea aroga vreun drept asupra ta. Din acest motiv, eu consider ca divortul este necesar pentru a pune lucrurile in ordine. Tu esti un om liber si libertatea iti da dreptul sa iti faci viata asa cum doresti.

    Copiii nu ii ia nimeni, dar copiii nu inseamna un drept ci mai curand obligatii. Acorda-i libertatea de a isi asuma aceste obligatii si de a se achita de ele cat poate el de bine. Asta nu inseamna ca va ramane sa locuiasca cu tine, ci doar ca poate veni sa-si vada fetele atata timp cat se comporta civilizat.

    Mult curaj si incredere in tine !

  101. Petrut

    E o poveste pe care am citit-o in nenumarate variante, si totusi e aceeasi poveste. Prin ceea ce tu treci acum, nu se va sfarsi decat daca tu decizi.

    Sunt destule persoane abuzatoare, de ambele parti in diferite grade de abuz. Din cum ai descris, e lesne de inteles ca ai parte de momente grele si inteleg ca ai un discernamant sanatos sa intelegi si tu asta. Iti este insa si mai greu sa decizi pentru ca esti mama si insarcinata. Sper sa iti fie de folos ce-ti scriu si imi cer scuze daca nu ma pot exprima mai empatic.

    Pleaca.
    1. Copii tai vor creste intr-un mediu toxic si chiar daca ascundeti asta, copii simt. Personalitatea lor va fi influentata, viata lor va fi modelata pe baza experientelor din familie. Abuzul naste abuz. In zilele noastre copiilor deveniti adulti le e mai usor sa rupa acest lant al abuzurilor, dar nu as paria pe asta. Riscul ramane mare ca fiicele tale sa faca alegeri proaste sub presiune sau ca fii tai sa devina abuzatori la randul lor.
    2. Increderea e rupta demult si nu inteleg ce ar putea el face acum. Se va intoarce la obiceiurile proaste pentru ca stie ca poate fi iertat sau tolerat. Poate chiar si-a construit un mecanism toxic in mintea lui ca aceste minciuni sunt tehnic ne-minciuni si ca el nu te inseala. Cheia ramane de fapt increderea, distrusa demult. Nici o persoana nu poate trece complet peste asta, indoiala va persista tot timpul: „spune adevarul?”
    3. Violenta va degenera. O vorba rastita va deveni o palma, va deveni un picior, tot timpul in mai rau. Nu ti se face pielea gaina sa te gandesti cum ar fi sa creasca copii tai orfani de mama? Nu sunt pasi multi pana acolo.

    Sunt multe alte straturi ale problemei pe care le poti discuta cu un psiholog. Trebuie sa renunti la el, nu are ce sa schimbe. Schimba tu, schimba-te tu. Scarificiul matern nu inseamna sa induri pentru copii, ci sa ii cresti sanatos. Prea multi parinti confunda asta.

    Sper sa iti fie de ajutor. Consulta un avocat inainte sa demarezi divortul. Multa bafta.

  102. Adriana

    Of!Este foarte tristă situația ta. Consider că singura soluție este divorțul chiar daca nu va fi ușor. Din păcate, iubirea trebuie sa fie reciprocă. Pot să înțeleg multe greșeli pe care i le-ai iertat dar când se ajunge la agresiune fizică e deja prea mult. Mult curaj și înțelepciune îți urez.

  103. Altcineva

    ‘Femei care se iubesc prea mult ‘este o carte f buna.
    Documenteaza te despre codependenta (dar ai grija la discutii , sa nu apara certuri cu el, sa nu ii dai de banuit). Vezi ca nu cumva sa iti urmareasca cautarile.
    Cel mai bun lucru pentru tine ar fi sa plece cu alta, dar nu o va face pentru ca nuu va mai gasi una care sa il sustina financiar.
    Cum vad eu lucrurile:
    Esti intr-o relatie periculoasa!!
    Intrebarea e nu daca sa inchei relatia ci cum sa o inchei nevatamata (fizic si psihic).
    Cauta ajutor specializat , vorbeste cu un avocat, ong Uri specializate, aduna probe cu mare prudenta, sa nu afle.
    Discuta cu parintii tai ca sa nu mai faca gesturi prostesti si care nu te ajuta.
    Treptat si cu grija, motivand cheltuieli legate de copii eventual dar fara sa te justifici excesiv, retrage-i sustinerea financiara, sa fie minima.
    Pune totul la cale si divorteaza.
    Nu pierzi nimic, dimpotriva. Castigi linistea de care ai mare nevoie pentru a-ti creste copiii.
    Roaga te lui Dumnezeu pentru ajutor!

    Am stat si eu intr-o relatie toxica mai multi ani si doar dupa ce s-a terminat mi-am dat seama cat de greu si periculos a fost. Am constientizat ca traiam niste roluri de victima-agresor si ca eu sustineam comportamentul lui fara sa imi dau seama. Numai Dumnezeu m-a pazit de multe rele. Cand am incheiat relatia am trait in frica mult timp, si acum mai am gandul ca m-ar putea cauta. Insa am o familie mare si sunt fericita si puternica.

    • Altcineva

      Scuze. Cartea are titlul’ Femei care iubesc prea mult’ (nu SE iubesc)

    • Ana

      Subscriu la cele scrise mai sus in comentarii.
      Si completez, desi nu cred ca mai este cazul: tu trebuia sa pleci după prima palma. Acum nu trebuie sa pleci nicăieri, e casa primită de la părinții tai. El trebuie sa plece acum. Nu cred ca ar trebui sa te intereseze unde pleacă și cu cine. Ești singura deja, demult, si te încăpățânezi sa crezi ca el se va schimba, ca îl va schimba ceva. Ori esti foarte naiva, ori… nu știu ce sa cred…. Undeva este si la tine o problema, dacă tu încă mai crezi ca ești salvatorul soțului tau, sau nu știu ce crezi… Crezi ca oamenii te vor judeca pentru ca ai divorțat? poate ca este mai importantă gura lumii, decât fericirea ta si a copiilor? Te afectează mai mult ca vei fi mama singura, sau ca ești nefericita in căsnicie? Tu speri sa nu te însele… cum sa te MAI însele? Te-a tot înșelat deja, ți-a înșelat toate Așteptările. Îți amintești ce așteptări ai sau ai avut la începutul relației? Înșelatul asta este de multe feluri, nu doar fizic… vrei sa te însele si fizic, sa mai faci încă 2-3 copii si abia după aia, sa te convingi ca s-a sfârșit? Cauta un avocat, fără sa ii spui soțului ca divorțezi, și vezi ce strategie e mai potrivită, înainte de a face orice pas. Mai ales ca soțul e agresiv si sunt cazuri destule cu femei omorate, victimele violentei domestice, copii omorâți, sau copii ajunși ai nimănui. Vorbește cu părinții tai, eu așa as face, cere-le ajutorul, fără sa știe soțul tău, si roaga-i sa te ajute, păstrând confidentialitatea intenției tale de a divorța. O sa ai nevoie de sprijin, mult sprijin. Și de multă putere, pe care n-ai avut-o nici după prima palma, nici după primul copil, al doilea, etc. Soțul tau nu este un soț bun, nu pare un om bun. Și el este orice, numai tata pentru copiii lui, nu. Nu este un exemplu, iar copiii vor repeta toată experiența ta, peste câțiva ani, sau poate mai rău, caci li se va părea ca așa e normal sa se întâmple intr-o familie. De fapt ai 4 copii si urmeaza al 5 -lea. Oricum pare ca tu il sprijini si pe soț, el pare o povara mare si îndărătnică. E trista povestea, trist ca așa ceva se mai întâmpla in zilele noastre. In orice vremuri. Îți doresc sa iei cea mai buna si înțeleapta decizie pentru tine si copii. Pentru soț, nu trebuie sa decizi tu, e major, are peste 18 ani 😐.

  104. Andreea

    Am crescut cu un tata violent, alcoolic si care avea relatii extraconjugale. Violenta a inceput cu mama, dar ulterior am ajuns sa merg la scoala cu ochii vineti pt ca am sarit in apararea mamei mele. Nici sora mea nu a fost ‘iertata’. Din perspectiva unui copil care a trecut prin asta, fara dubii, mergi inainte de una singura! Te vei descurca negresit, linistea sufleteasca este atat de importanta!!! Si mama a stat pt copii pana nu s-a mai putut, am fugit toate de acasa si am incurajat-o sa divorteze.
    Copiii tai merita sa ai curaj pt ei, sa te gandesti la tine si sa le arati ca te iubesti si te preocupi de binele tau in primul rand. Copiii tai au nevoie de mama lor linistita si fericita, nu de doi parinti cu orice pret! Esti tanara, viata nu se termina aici…

  105. Ești o zeița, nu o cârpa!

    Buna! Ești puternica și foarte curajoasa. Ești extrem, inimaginabil de puternica! Știu, încă nu te vezi la adevarata ta valoare. Am fost acolo. Am trecut prin așa ceva. Violenta verbala, fizica, economică ( esti extrem de norocoasa ca ai in salar și nu te constrânge cu banii), am suferit, am urmărit, am văzut, am citit … zeci de conversații cu femei ușoare, escorte, propuneri de întâlniri, plecări in cluburi, plecări in alte orașe. Un coșmar pentru sufletul și mintea mea. Cu toții trebuie sa ne învățam lecția. Nu mai cauta dovezi ca te înșală. Pentru ca te înșală. Cu mintea, cu inima, cu trupul, cu totul.
    Ce îți recomand este sa îți cauți un avocat extrem de bun, dar extrem de bun, sa fii discreta cu planul de divorț, sa fii deșteaptă si agila, sa aduni PROBE pentru ce va urma. Ca sa câștigi custodia copiilor, va trebui sa aduni dovezi cât mai clare pentru instanța, conversații, înregistrări, video uri dacă te mai lovește. Instalează in casa o camera spion de supraveghere, un Voice recorder. Aduna probe. Trebuie sa arați in fata judecătorilor ca e un ticălos. Asta in cazul in care nu iei proasta decizie de a fi buna cu el și sa accepți divorț la notar, unde te va manevra și șantaja. Divorțează. Exista viața și după divorț. Va dura pana la pronunțarea hotărârii definitive, însă nu esti obligata de nimeni sa stai in casa cu el. Dacă de mai lovește, dacă te învinețește, fii deșteaptă și cheamă poliția. Fa i plângeri la poliție. Te lovește din nou? Imediat mergi la INML și scoate certificat Medico legal! Dacă lovește copiii la fel, la INML! Neaparat! Ai nevoie de cât mai multe probe!! Probe grele. Nu conversațiile lui cu escorte- instanța nu tine cont se așa ceva.
    Succes și fii puternica cel puțin la fel si pana acum. Sa naști de 4 ori și sa trăiești așa ceva… nici nu ai idee ce munți poți muta, Draga femeie minunata!

  106. Elvira7

    Trist, foarte trist! Un miracol s-ar mai putea intampla sa puteti fi o familie frumoasa. Niciunul nu sunteti bine in relatie. Tu te-ai simtit invizibila de la inceput, nici sotului nu-i este bine cu reprosurile tale(chit ca si le-a cautat), nici macar nu va oferiti loc de vindecare. Fetitele nu au nici mama nici tatal de care au nevoie sa creasca sanatos. Tinand cont ca este vorba si de violenta, o separare este absolut necesara, inca o palma este deja prea mult. Nu promite nimeni fericire daca va despariti, dar trebuie sa faceti ce puteti mai bine din situatia in care ati ajuns. Tu il cunosti mai bine pe sotul tau, stii daca poti avea o discutie ca doi adulti (fara reprosuri de femei, site-uri matrimoniale ci despre ceea ce este intre voi doi) fara ca sa te pui tu in pericol. Astfel de discutii trebuie sa inceapa in momente de calm si pace. Daca stii ca ai provoca violenta intr-o discutie civilizata in care i-ai cere separarea de exemplu, implica un specialist care sa te ajute. Sfatul meu: nu-l trata pe tatal copiilor si pe barbatul cu care ai ales sa faci o familie ca dusman. Si el vede ca nu va intelegeti, si el vede ca suferiti amandoi( nu-i mai reprosa doar lui situatia voastra, ai stiut ca te mariti cu un barbat „rece”), asa ca luati o decizie impreuna daca se poate, spre binele tuturor. El ramane tatal copiilor si este bine sa va intelegeti foarte bine la educarea si mai ales timpul petrecut cu ei. Macar acolo poate reusiti sa ramaneti tovarasi. Fii inteleapta. Nu lua decizii abrupte, sub influenta frustrarii, tristetii sau geloziei tale. Sfaturile primite, majoritatea sunt de „fugi, nu te uita in urma” . N-ai cum sa nu te uiti in urma, sunt 4 fetite care traiesc datorita a ceea ce a fost, poti sterge pentru tine ce a fost dar nu si pentru ele. Poti pune stop relatiei tale cu el asa cum a fost pana acum. Acolo trebuie neaparat sa se schimbe ceva. Si tu, si el, aveti nevoie sa va schimbati daca ramaneti impreuna, iar tu trebuie sa te schimbi pentru copii si pentru tine, daca vei ramane doar cu copiii. Ma indoiesc ca iti traiesti zilele cu bucurie alaturi de fetitele tale, separand simtamintele pe care le ai fata de el!

  107. „Îmi este foarte greu fizic cu 3 copii, îndată cu 4. Financiar este ok. El nu mă ajută defel, nu ii lasă nici pe alții să mă ajute. ”

    Aici este cheia.

    Financiar e OK? Pleaca. Te poate ajuta mama cu copiii, poti gasi o bona. Garantat, daca esti LINISTITA si fericita, va fi mai usor, mai ales ca domnu’ sot nu face nimic sa ajute.

    E greu sa faci un asemenea pas, dar cred ca merita.

    SUCCES iti doresc si sa ne tii la curent. Vei reusi 🙂

  108. Dan

    Eu cred că autoarea textului nu va pleca, iar a da sfaturi (în sens de soluții de ieșire din situație) este o pierdere de timp. Pe scurt, cred că e doar o încercare de tip catharsis sau eventual de pus problema la gazeta de perete a întreprinderii, cu speranța ca cel vizat să-și altereze cumva comportamentul.

    Problema pornește de la atașamentul față de un bărbat indisponibil emoțional; autoarea a văzut relația cu el precum elevul de liceu care ia note mari la toate materiile, lună de lună, an după an, eventual premiul 1 la cel mai bun liceu din oraș și tot nu reușește să atragă atenția părinților. Autoarea a făcut copil după copil așa cum elevul poate lua premiu după premiu, dar la fel cum părinții copilului nu se „obosesc” să fie prezenți la festivitatea de premiere de la sfârșit de an școlar, nici soțul autoarei nu se „obosește” să îi acorde vreo atenție. Iar dacă elevul protestează cumva acasă cu diploma în mână, ia palme la fel ca autoarea textului. Paralela nu se oprește aici, fiindcă e un mecanism mental la mijloc – părinții indisponibili lasă loc partenerilor indisponibili și în final (pe la pensie) se ajunge la „copii indisponibili”, ajunși la disperare din cauza nevoilor emoționale ale părintelui.

    Oamenii prinși într-o astfel de dinamică nu ies singuri din ea, în general sunt „dați afară” din relație de către partenerii care își găsesc pe altcineva, uneori la propriu. Am în familie un caz aproximativ similar, femeia respectivă – acum trecută de 80 de ani și cu aproape 40 de ani de căsnicie cu al doilea soț – încă se gândește și parcă îl mai iubește pe „nenorocitul” care i-a schimbat încuietoarea la ușă fără să îi spună.

    • Jual

      Da, Dan, imaginea cu diplomele si premiantii explica foarte bine cei 4 copii, cind toti cei care am citit aici ne intrebam cum e posibil sa faci nu 1, nu 2, ci 4 copii cu un asemenea specimen.

      Parerea mea e ca nu va avea curajul sa se desparta de ticalos:
      1. Pt ca e cadru didactic intr-un oras de provincie (foarte probabil) si nu vrea sa-si piarda „reputatia”, si imaginea pe care cei din jur au despre familia ei. E posibil ca nimeni in afara de parintii ei sa nu stie prin ce infern trece. Din afara se vede probabil ca o familie realizata, armonioasa…altfel de ce ar fi facut 1, 2, 3, 4 copii?!
      2. Pt ca divortind ar insemna sa acteze sfirsitul viselor romantice pe care le-a avut si continuat de la 18 ani incoace. Ar trebui sa realizeze esecul. Ar trebui sa deschida ochii si sa vada ca s-a mintit in tot acest timp, ca nu a servit la nimic sa faca 1, 2, 3, 4 copii cu acest nemernic sperind ca in acest mod il leaga mai bine de ea si familia minunata pe care i-o ofera (nu e ironie in ceea ce spun), il dezleaga de familia lui toxica si profitoare si il transforma intr-un tatic si sot perfect.

      Mai vreau sa spun doar ca ma mir de sfaturile (unele, nu toate) primite aici: cum sa-i spui „pleaca!” cind de fapt e casa ei?! Pai frate, chemi parintii sa fie prezenti cind il dai afara, ca s-o apere in caz ca energumenul e violent si pasul urmator e sa schimbe broasca. Unde sa plece ea, femeie insarcinata cu 3 copii?!! Sa-l lase pe el acolo, pasha intr-un apartament pentru care nu a adus un pai? Sa-si aduca amanta, iar ea saraca sa stea claie peste gramada cine stie unde?!! Pfuai, ce ma enervai…

  109. Maria

    Acesti oameni au o boala serioasa, au psichism Diferit de oamenii normali. Se numeste sadist narcisisim. La acesti oameni nu ai cum sa ajungi cu cuvinte,ei nu stiu a comunica, Ei nu au empatie, jale, iubire, nu se ataseaza emotional, Copii nu iubesc, pentru El sunteti un object, el cauta idelul in alte femei, femeia de acasa are Rolul de functional, curat copii, casa, va izoleaza de toti oamenii. Iti bat joc si primesc placere, niciodata sa nu plingeti in fata lui sau sa ararati suferinta asta e placerea lor maxima. Ei nu se schimba niciodata. Sunteti intr-o relatie toxica si Copii sufera foarte mult. Unica solutie sa va salvati de acest Om. Sunt si eu in asa relatii mérita sa studiati pe internet. Sa va adresati poate la un psiholog, Dar cel mai bine sa stiti cum functioneaza acesti oameni si cum si ce comportamente sa adoptati. Acesti oameni distrug pina la imbolnavirea victimes.

  110. Alexandra

    Ca de obicei copiii sunt prinsi la mijloc dar am incredere ca prin bun simt, comunicare si dragoste neconditionata pt fete veti ajunge sa va intelegeti si sa incheiati amiabil relatia. Nu e un capat de lume sunt si cupluri fericite ce cresc copiii mari si cu mare bucurii dar la un moment dat aleg alt drum si se despart. La voi a fost diferit ca inca de la inceput iubirea nu a fost reciproca(cel putin asa vad din text) si prin aducerea copiilor pe lume ai crezut ca il vei convinge cumva sa fie parte din familie. Acum cand e mai mult decat evident ca nu merg lucrurile si indirect el a cam incheiat deja relatia, nu ai de ales. Va trebui sa fii puternica sa cresti fetele si sa fiti bine impreuna. Daca pana acum relatia voastra si iubirea ta pt el erau prioritate, de acum as sugera sa fie fetele prioritate si sa va intelegeti la terapia pt divort de dragul lor. Ar fi fost bine daca erau referiri la relatia fetelor cu tata, mama cu fetele nu se spune in text nimic de ele doar despre ei doi e vorba ceea ce ma face sa pun la indoiala existenta personajului ce se doreste anonim. Eu sa fiu nu as putea scrie doar despre mine si sa nu mentionez mai nimic despre copiii nostri, cum sunt ei afectati si cum suntem toti impreuna. Am citit multe astfel de testimoniale, si mereu mama memntiona macar cateva detalii despre copii, comportament si starea relatiilor sau ceva. Asta e banuiesc pt cele ce doresc de fapt sa iasa din relatie de dragul copiilor, nu sa stea ‘din cauza’ copiilor. Practic pt copii respira mama si ei sunt centrul atentiei in acest stadiu al relatiei, protectia lor mai ales daca e vorba de abuz.

  111. Cami

    nici eu nu cred ca va pleca, ca daca era sa plece pleca de ani de zile, nu mai statea sa ia palme, inselat si ssa faca copil dupa copil cu un asemenea om. Ne alintam ca cioara-n lat, vai ce sa fac. Daca vrei faci, nu ceri pararea necunoscutilor pe internet despre ce sa faci cu viata ta. mentalitatea de victima obisnuita cu raul ca si cainele cu lantul. Daca vrei sa-i desfaci lantul te musca de mana, ca asa functioneaza sindromul Stockholm.

    • Cristiana

      Wow, Cami, ce comentariu oribil 🙁 Ce e cu voi, oameni buni? Cata vreme autoarea citeste aici, chiar nu gasesti o alta forma civilizata de a spune ce crezi? Sau si mai bine, chiar nu poti sa taci daca nu ai ceva uman de zis? Groaznic. Efectiv groaznic mi se pare nivelul asta la care am ajuns, in care ne educam, teoretic, copiii cu blandete, dar noi, adultii, suntem niste nemernici, care facem bullying cu o clara victima si avem empatie zero. Haha, sindromul Stockholm, am citit pe google despre el, dar suntem incapabili sa intelegem ce este si in continuare avem impresia ca abuzul se vindeca doar prin vointa. Absolut oribil.

  112. Cami

    Cristiana, calare pe cal alb in apararea bietei femei!
    abuzul trebuie constientizat, cu ajutor specializat, daca nu esti capabil singur sa mai judeci clar.
    ce e groaznic, toata lumea pe aici ar trebui sa o compatimeasca ipocrit?
    sau in situatii din astea in care sufera si 3 copii , mai trebuie si treziti oamenii din somn si cu ce nu le convine sa auda?
    Care e scopul publicarii povestii atunci? Sa spunem fiecare ce credem, sau sa ne dam empatici cu cineva care oricum nu ne va asculta si clar are nevoie de ajutor specializat?
    Cam exageram cu sugar-coatingul si cu corectitudinea si empatia, daca e bullying ceea ce am spus eu.

    • Cristiana

      Cami, esti un bully, iata, asa stii tu sa vorbesti cu oricine, nu doar cu cele pe care le crezi inferioare si „caini in lant”. Este bullying, 100 la suta, recunosti sau nu. Si pare ca nu poti mai mult, din pacate pentru tine. De pe calul meu alb iti transmit ca exista forme de a te exprima care nu sunt gretoase si oribile. Si mai exista si optiunea de a pastra veninul in propriile taste.
      „Exageram cu empatia” ?? Tu ai citit ce ai scris, te-ai imaginat spunand asta cuiva fata in fata? Eu zic ca exageram cu nesimtirea, daca tu consideri ca ce ai scris e normal. Tot la capitolul citit, ia vezi ce scrie la inceputul articolului: Vă invit s-o ajutăm cu blândețe. Deci?
      Asa ca lasa acest complex de superioritate, nu e deloc cazul. Esti doar o persoana mica, mica de tot. Care crede ca altii au nevoie de ajutor specializat, dar nu se uita la propria persoana, careia ii lipsesc terapia si o minima educatie. Minima!
      Absolut oribil si josnic. O ri bil! Atat.

  113. Roxana

    Parerea mea generala este ca, dupa prima palma, e cazul sa pleci. Cu atat mai mult cu cat, din pacate, in cazul tau, au urmat si altele. Ia copiii, cere divortul, partajul, pensie alimentara. Dumnezeu sa te ajute!

  114. Pîrvuță Georgiana Lorena Ionela

    Bună seara! Sinceră să fiu este primordial să rupi această legătură care nu îți face bine deloc nici ție nici copiilor. Din cele menționate de tine, soțul tău nu te vrea lângă el, nici măcar nu te mai vede. Ce sens are să rămâi acolo unde nu ești dorită, unde nu ai liniște? Aceste lanțuri ale unei iubiri trecute trebuie rupte, copiii tăi au nevoie de multă iubire iar tu de multă afecțiune și susținere din partea părinților pentru că nu este ușor sa ai 4 copii,să îi crești, sa le oferi o educație de calitate, să le dai iubire și sa fii implicată și în jocurile lor. Și eu am 3 fetițe si știu ce înseamnă!
    Tu poți merge mai departe deoarece ești puternică și poți face cea mai bună alegere gândindu-te la fetițele tale, la ce vrei pentru ele! Analizează situația, pune în balanță lucrurile pozitive și cele negative din această relație și fii sinceră cu tine mai presus de toate. Dacă știi ca poți purta o discuție deschisă cu soțul tău, fără sa se ajungă la violență fizică/verbală atunci spune-I ferm și cald ce simți și ce decizie ai luat. Cred ca cel mai bine este sa ii oferi libertate și sa își găsească fericirea în alta parte oricât de mult pe tine te-ar durea. Pentru început va fi dificil însă pe parcurs vei vedea lucrurile altfel. Viata ta se va schimba ușor în bine, fără stresul ca te înșală , fără nopți plânse, fără certuri, fără bătăi, fără acuzații sau alte lucruri. Eu cred cu tărie că trebuie să ai grijă de tine, sa te iubești mai mult și sa fii sănătoasă, puternică pentru a-ți crește minunile de fetițe. Nu ai de unde sa știi cum într-o zi vei întâlni un om absolut minunat care să îți aducă liniștea sufletească de care ai nevoie, să îți ofere tot suportul lui, să fiți o familie unita și tu sa fii foarte fericită că în sfârșit ai afecțiunea și toată atenția pe care cu siguranță le meriți! Deci capul sus și fa schimbarea! Ajunge cât ai suportat! E adevărat ca e bine sa acorzi și a doua șansă dar el deja a primit atâtea șanse și lucrurile sunt din ce în ce mai rele! Este inuman sa ai un asemenea comportament! Nu sunt eu Dumnezeu sa il judec dar în această căsătorie nu se mai poate sta! Ai mare grija de tine și te rog sa faci ceva pentru fetite care nu ar trebui să fie martore la asemenea lucruri!
    Având în vedere că sunteți cadru didactic cred ca înțelegeți foarte bine tot ce v-am scris și sper să luați atitudine! Stop, pana aici, vă puteți înțelege mult mai bine separat, fiecare sa meargă pe drumul lui!
    Aș vrea să găsești rezolvare în toate aceste mesaje însă rezolvarea este la tine pe care o știi și tu deja și pe care ai tot amânat-o din cauza unor frici. Lasă-le de-o parte! ACUM este momentul cel mai bun, nu mâine, nu poimâine!
    M-aș bucura să ne scrieți și sa știm ca noi toată această comunitate v-am ajutat!
    Te îmbrățișez și sper din tot sufletul sa citești acest mesaj din inimă 🙏💐!

  115. Cami

    Cristiana, tu ai un sfat/parere pentru femeia asta sau ai comentat doar ca sa-mi sari mie la gat?
    Nu ai spus nimic despre situatia ei, doar o aperi asa, de bully, avocato! :))))

    • Cristiana

      Nu, Cami, nu am un sfat pentru autoare, incredibil, nu? Sau daca as fi chiar eu autoarea, ai avea tupeul asta de baietas din Berceni daca m-ai privi in ochi? Asa cum am zis, nu e nevoie sa vorbim sau sa comentam daca nu suntem in stare sa ne exprimam, daca habar nu avem despre ce vorbim, daca e un subiect sensibil pentru noi sau daca nu avem sapte ani de acasa si pare ca nu avem sapte ani in total, asa ca tine cu raspunsurile astea infantile. Stiu, e greu de inteles pentru tine, care crezi ca daca ai spus ca e un caine in lanturi cu mentalitate de victima din perfectiunea ta aroganta ai rezolvat problema. E necesar sa am un sfat? Esti atat de inchisa in propria minte ignoranta incat sa nu percepi si alte motive pentru care cineva (spre exemplu eu) citeste comentarii dar nu da si „sfaturi”? Poate nu esti, soc, asa inteligenta emotional cum te crezi. Sa umilesti pe cineva nu e un sfat, draga Cami. Din nou, nu ma astept sa intelegi.
      Si nu o apar pe ea, neaparat, desi faptul ca am raspuns nesimtirii tale care efectiv nu inteleg cum a putut fi aprobata de Ioana aici (omg, sunt pro-cenzura, corectitudine, cum s-a ajuns sa nu mai poti sa ii zici cuiva ca e un caine in lanturi pe Internet, unde o sa ajungem????) transmite un mesaj pentru ea, daca citeste aici, si sigur citeste, cum citesc si alte victime, te asigur. Apar principiul conform caruia oamenii ca tine trebuie sa priveasca un pic inspre ei inainte sa isi scuipe veninul in neant si daca tot vor sa il scuipe, sa il impacheteze un pic, ca sa nu stropeasca asa tare. Acum, ca tu nu ai capacitatea de a intelege ca gresesti si te hlizesti cu cei doi neuroni rataciti pe aici, asta nu e problema mea. Si da, esti un bully si ar trebui sa iti fie rusine de asta, ca nu e misto sau o mare onoare sa fii bully, dar tu tii coada pe sus, ca tu nu esti caine in lant, vorba aia.
      P.s. Victimizarea asta tip „sa imi sari mie la gat” este tot un semn clasic al unui bully. Da, am comentat ca sa „iti sar tie la gat”, e o problema cand iti sare tie cineva la gat, dar tu poti sa sari la gat altora cu epitete oribile? Grow up. Alege terapia. Fii naiba mai buna, ca mistocareala asta slabuta si rautatea extrema nu te fac speciala in nici un fel.

  116. Laura

    Ma tem ca indiferent de ce sfaturi primesti nu vei pleca. Daca pana acum, si dupa atatea suportate, nu ai facut-o inseamna ca esti atat de dependenta de el emotional incat nu vad decat, poate, terapia sa ajute – dar doar cu un terapeut care face minuni.
    Orice alt motiv pe care il enumeri nu sta in picioare: nu poti ramai cu el pentru copii pentru ca, de fapt, ramai impotriva copiilor: le faci un rau imens. De tine nu mai zic: dar pana la urma ar fi ok daca alegerile tare te-ar afecta doar pe tine.
    Ideal este ca el sa gaseasca pe alta si sa-ti ofere libertatea:
    1. Nu cred ca tu poti alege libertatea, decat cu mult ajutor terapeutic.
    2. Daca gaseste alta „atractie” este posibil sa-si directioneze atentia catre ea si sa nu-ti faca atatea probleme dupa ce va despartiti.
    Sper sa aflu ca ai iesit din aceasta asa zisa casnicie.
    Iti doresc tot ce e mai bine.

  117. Carmen

    D-na draga esti dependenta de suferinta, dar daca tu vrei sa suferi in aceasta relatie, te rog sa fii responsabila pentru suferinta copiilor tai. Nu esti empatica pentru copii tai. Te rog sa te pui in locul unui copil cand esti lovita. Ce crezi tu ca simte copilul tau? Dar, ce simt trei copii? In curand 4… incredibil…Cate intrebari iti pui pe zi despre tine, nu despre sotul tau? Daca spui ca iti iubesti sotul, nu te cred. Nu vrei sa te trezesti? Ai dezvoltat un atasament? Cere ajutor! Eu zic sa nu te mai alinti atat daca sa pleci sau nu, stii foarte bine ce ai de facut. Femeile sunt mult mai puternice decat cred ele. Vrei ca sotul tau sa te respecte, dar tu te respecti pe tine? Iti respecti si protejezi copii? Stai cu ochii pe el sa vezi daca se intalneste au alte femei, nu ar fi mai bine sa stai linistita si te uti la un film? Daca se intaleste cu alte femei ce vei face? Daca nu se intalneste, ce decizi? Ai incercat o separare in toti acesti ani? Ai facut o reclamatie pentru lovire? Cine crezi ca trebuie sa iti rezolve problemele?

  118. Geo

    Singurul motiv pt care o femeie cu copii ar ramane cu tatal copiilor desi nu mai e nimic intre ei este faptul ca acei copii au nevoie si de un tata pt a creste echilibrati. Intre acesti oameni nu a fost nimic real niciodata. Tipul evident nu e tata in nici un fel. Nu judec de ce a facut cu el 4 copii. Probabil din dorinta disperata de a avea niste fiinte langa ea care sa o iubeasca neconditionat. Daca se descurca financiar, ceea ce inteleg ca da, sa nu mai piarda vremea. Inca are timp sa gaseasca un tata adevarat pt copii. Sunt si barbati care ar accepta-o cu copii. Eu cunosc pe cineva caruia i-a murit sotia si a ramas cu un baietel. Un astfel de om are nevoie de o sotie buna. Eu votez sa plece si sa isi vada de viata ei. Copiii se obisnuiesc si cu un alt tata, mai ales unul adevarat

  119. O_femeie

    Draga, doamna!

    Sper ca ai plecat deja. Daca mai era nevoie de inca un indemn pe langa zecile deja primite, am sa il scriu si eu pe al meu. Din perspectiva copilului.

    Mama mea nu a trait intr-o relatie abuziva, dar tatal meu a fost alcoolic (din fericire, dintre cel inofensivi, care se culca atunci cand sunt beti). Relatia lor insa nu a fost una model nici inainte de alcoolism. Imi aduc aminte si acum certurile dintre ea si tatal meu, cauzate de dificultatile financiare prin care treceau la momentul respectiv. Certuri pe tema banilor, reprosuri nesfarsite parca… Stau si ma intreb daca s-au iubit, ma uit la ei azi si vad ca exista o dependenta, care poate fi considerata iubire, poate, dar mie relatia lor mi s-a parut toxica intotdeauna.

    Imi aduc aminte de suferinta prin care a trecut ea din pricina alcoolismului lui, imi aduc aminte ca m-au facut sa imi doresc toata adolescenta sa plec de acasa, imi aduc aminte ca in clasa a IX-a ma gandeam intens la suicid. Imi aduc aminte ca plecarea la facultate a fost o evadare, iar mersul acasa nu era niciodata ceva ce asteptam cu bucurie…

    Tatal meu este si in ziua de azi alcoolic. Desi realizez ca si el a trecut probabil prin probleme psihice grave (depresii) care l-au impins la alcoolism, mie gandul imi sta tot la greutatile prin care a trecut mama din pricina lui. Si cred din suflet ca ne-ar fi fost mai bine daca ea pleca. Poate ca si el renunta la alcool, daca ea ar fi plecat, nu stiu…

    Acum sunt si eu mama la randul meu si inteleg greutatile vietii mai bine decat o faceam in adolescenta. Si inteleg ca mama era dependenta financiar si s-a temut probabil ca nu ar fi putut sa ne creasca singura.

    Dar tot cred ca ar fi fost mai bine pentru noi si pentru ea sa incerce.
    Ma simt vinovata ca nu am reusit sa o ajut in niciun fel sa ia aceasta decizie, ma simt vinovata ca probabil pentru mine si sora mea a ramas in suferinta…
    Desi stiu ca nu era responsabilitatea mea, vinovatia asta ma apasa pe mine ca adult si ne apasa si noua relatia.

    A trai intr-o casa lipsita de armonie nu este si nu va fi bine niciodata pentru fetele tale. A te vedea victima nu le ajuta sa devina adulti puternici.

    Daca modelul tau de casnicie nu este ceea ce ai visat, atunci nu il pune in fata fetelor drept exemplu de normalitate, pentru ca NU este.

    Am avut si eu suisuri si coborasuri in casnicie, nu tot timpul lucrurile merg asa cum ti-ai dori, nu tot timpul e lapte si miere, dar respectul reciproc nu poate lipsi niciodata.

    Daca lipseste asta, atunci nu esti intr-o relatie, esti intr-o inchisoare.

    Sper sa ne scrii ca ai reusit sa rupi gratiile inchisorii. Vorbeste cu parintii tai si roaga-i sa te sfatuiasca sa faci pasii corecti din perspectiva legala / pragmatica.

    Daca sotul tau este atat de pragmatic pe cat l-ai descris, iar tu o visatoare, dupa cum pari, vei avea nevoie de sprjin din punctul acesta de vedere. Pentru ca el isi va calcula fiecare pas din punct de vedere legal cu precizie matematica. Va trebui sa o faci si tu inainte de orice actiune.

    Te rog mult, nu lasa iluzia iubirii (pentru ca asta este, o simpla iluzie), sa te impiedice sa iesi din aceasta situatie toxica.
    Serios, ce importanta are ca poarta discutii pe Facebook cu nu stiu ce tipa? Voi doi sunteti impreuna doar de forma, din tot ceea ce ai povestit… si din pacate a fost valabil de la bun inceput…

    Un copil venit intr-o relatie nefunctionala sau toxica nu face decat sa mareasca prapastia dintre soti. Mai multi copii doar o transforma intr-un hau. Niciodata un copil nu va repara o relatie defecta, din contra. Am vazut si eu asta la nasa mea de cununie, care trece printr-o viata similara cu a ta.

    Tu ai sperat probabil ca v-ar apropia, acum cred ca ti-e clar totusi ca nu este cazul.

    Iti tin pumnii sa te eliberezi, dar mai ales sa iti eliberezi copilele din aceasta inchisoare.

    Te imbratisez!

  120. Mihaita Boss

    nasc a patra fetita, sotul meu nu ma vede nu ma sustine ma loveste si flirteaza online. Mai stau sau plec ? Raspuns de la un barbat: mai femeie, nu ai cu msa pleci, esti addicted la „golani” (aka: macho men). Nu cred ca brusc s-a schimbat barbatul tau, ci cred ca a fost mereu asa mai golanel. Ce ai cautat ai avut ! Punct. No way to feel sorry ! E in ADN-ul tau scis totul ! Daca pleci, vei suferi dupa golaneala…daca ramai, ramai cu durerile fizice…offf greu de inteles femeile !

  121. Androix

    Sunt bărbat. Am 33 de ani, căsătorit de 2 ani. Îți scriu pentru că mama (63 de ani) divorțează de tata după 35 de ani de căsnicie. 35 de ani în care a îndurat multe abuzuri fizice și psihice, stat pe drumuri și în chirie din cauză că el era un bețiv care nu a făcut nimic pentru familia lui. La fel ca soțul tău a făcut foarte mulți bani, bani pe care i-a spart pe distracții cu frații lui. Tot din cauza lui, și ca să încerce să facă un viitor mai bun copiilor (eu și sora mea), a plecat în Italia acum vreo 12-13 ani. S-a îmbolnăvit din cauza condițiilor grele de acolo, stat departe de copiii ei, iar el nu o susține deloc de când a venit. S-a hotărât să plece, iar noi o susținem. Deja s-a mutat singură, iar el se victimizează teribil că „dezbină familia” și „nu se gândește că au 2 copii”, de parcă noi avem 3 ani, nu 30 de ani. Așa că, pleacă. Nu sta. Violențele nu se vor opri și vei regreta mai târziu că nu ai făcut pasul ăsta.

  122. Andreea

    Bună! Nu știu dacă vei mai intra aici să mai citești comentariile, dar îți scriu cu speranța că poate vei apuca să îl vezi și pe al meu!

    Ești tânără, ai un loc de muncă, ai casă cumpărată de mama ta și ai 4 Minuni de fete. Ai încercat atâția ani sa fii cu acest om și vezi că lucrurile nu se schimbă în bine, ba dimpotrivă, devin mai grele, mai urâte. Dacă nu simți că ai puterea sa pui punct pentru tine, fă-o pentru cele patru Minuni! Și tu, și ele meritați să aveți o viață liniștită, cu iubire și înțelegere.

    Mama mea a fugit cu mine și fratele meu atunci când eu aveam doi ani și un pic, iar el avea câteva luni, a traversat toată România, de la Cluj până într-un sat din jud. Vaslui, unde la acea vreme era prima femeie care făcuse un astfel de gest și a luat totul de la capăt, in ciuda prejudecăților, acuzațiilor. Asta se întâmpla în timpul comunismului.

    Te îmbrățișez și sper să reușești să te rupi de el!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.