Îmbrățișează ceea ce ești (Hold your own, traducere după Kae Tempest)

Am ascultat acest poem recitat de Kae Tempest și am rămas mută. L-am reascultat de câteva ori, apoi l-am citit. Mi se pare atât de adevărat, de crud, de palpabil, de frumos. Vorbește despre singurătate, moarte, traumă, fericire, vindecare, copii, părinți, decizii, liniște. Asta am găsit eu în el, e complex, deși e scurt. Dens. Tare mult mi-a plăcut. L-am pus și copiilor. Ei au găsit altceva în el, prietenie, libertate.

Îl puteți vedea și asculta mai jos:

L-am și tradus, pentru cei care nu vorbesc engleza (am cerut acordul lui Kae pentru asta). Mi se pare că sună mult mai frumos în engleză, iar eu nu sunt traducătoare, am făcut cât am putut de bine, am tradus cu mâinile și cu inima, mai puțin cu capul, așa cred că se cere pentru un astfel de text.

Sper să vă placă.

Când timpul separă viețile unele de altele,

Îmbrățișează ceea ce ești.

Când totul e fluid și nimic nu e sigur,

Îmbrățișează ceea ce ești.

Îmbrățișează-te până simți că ești acolo

La fel de întunecată și de densă și de umedă ca pământul,

La fel de vastă și luminoasă și dulce ca aerul,

Când tot ce știi e că simți ceea ce simți

Îmbrățișează ceea ce ești.

Cere-le mâinilor tale să cunoască ceea ce țin.

Știu că zilele trec în mare viteză

și e un zgomot infernal,

Oprește-te să respiri

și simte că respirația ta îți aparține,

legănându-se ca o ușă deschisă când vine furtuna,

îmbrățișează.

Timpul ne ia pe sus,

Iubirea e misiune,

Muncim din vocație până intrăm în remisie

Și ne dorim să fi avut răbdare

Și să le fi dat mai mult timp copiilor noștri

Simte fiecare decizie pe care o iei

Simte-o, ia-o, îmbrățișeaz-o.

Îmbrățișează ceea ce ești.

Îmbrățișează-ți iubiții,

ține-i de mâini,

ține-le sânii în palmele tale

ca și cum mâinile tale ar fi sutienul lor

ține-le obrajii în palmele tale ca într-o rugăciune

îmbrășează-i toată noaptea,

simte cum te îmbrățișează și ei

nu te abține,

îmbrățișează ceea ce ești.

Fiecare durere

Fiecare suferință,

Fiecare junghi de rușine,

Fiecare zi petrecută cu un demon în minte

Alergându-te,

Îmbrățișează-le.

Lupii care te hăituiesc vor deveni în timp cățelușii care-ți aduc papucii de casă

Iubește-i cum trebuie și-i vei simți sărutându-te

Când vor veni să te muște,

Boturile lor fierbinți vor scurma după îmbrățișarea ta

Cu coții lor însângerați

Îmbrățișează.

Nimic din ce pot cumpăra nu mă va face mai întreagă,

Nimic din ce pot fi nu mă va face mai întreagă

Nimic din ce pot îmbrățișa nu mă va face mai întreagă

Totul ne face să ne simțim mereu incompleți.

De asta pornesc în căutarea fericirii

Atâtea lucruri după care tânjesc o secundă

De-asta vei sta acolo, cu iubitul pentru care ai luptat

În mașina pe care ai cumpărat-o după ani lungi de muncă,

Purtând inelul la care ai visat toată viața,

Iar o parte din tine tot nu va fi sigură că asta e ce-ți doreai cu adevărat.

Nu-ți mai dori.

Te rog să mă lași să nu-mi mai doresc.

Lasă-mă să îmbrățișez ceea ce am

Dar

Dacă sunt mulțumită cu ce sunt, n-o să mai am nevoie să cumpăr

Farduri noi, haine noi, oale și tigăi noi

În care să gătesc meniuri noi și interesante

Pentru oameni noi și interesanți

Ca să mă simt persoana nouă și interesantă care sunt sigură că trebuie să fiu.

Brandul fericire

Nu e fericirea.

Fericirea altora nu e fericirea.

Suntem mai inteligenți decât cred ei că suntem

Ne cred idioți

Asta e problema lor

Dacă ne purtăm ca niște idioți,

Atunci asta devine problema noastră

Așa că îmbrățișează ceea ce ești.

Respiră adânc pe o plajă înghețată,

Gustă sufletul unei prietenii,

Observă cum se mișcă un străin,

Îmbrățișează ceea ce ești.

Lasă totul să fie.

Kae Tempest

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

6 comentarii

  1. Vaai ce fain! (ca doar cum altfel ma pot exprima in romana cand ceva e fain decat aducand depresivul „vaaai”).

    Multumesc, chiar multumesc frumos! La sfarsit de zi nebuna…am plans de drag de mine. Avema nevoie de aceste randuri si nici nu stiam.

    No pai asta este inca un motiv pentru care te citesc.

  2. Complicat și ciudat cu traducerea, observ ca e făcută ca și cum s-ar adresa unei persoane de gen feminin, iubiții au sâni – chiar asta e o provocare, cum se traduce la genul neutru toată poezia? Fiindcă eu sunt sigura ca e chiar pentru persoane fluide, non-binary ( așa cum este și autoarea/autorul), e un mesaj subtil acolo pentru a fi pur și simplu, nu femeie sau bărbat, doar tu, cu toate poftele și nevoile și dorințele la vedere, fără a despica și a complica inutil totul, fără a mai încerca sa te potrivești in niște tipare. E mai curând despre o femeie care iubeste femei ( lucru controversat și poate dezamăgitor pentru cei din jur, adică unde e bărbatul și inelul și toate), ca apoi sa realizeze ca nici măcar femeie nu se simte, așa ca lasă totul sa curgă, imbratiseaza ceea ce este, nu își mai pune întrebări, nu mai are dileme, nu mai are timp si chef sa explice si sa se explice. Eu asta înțeleg din textul original și stiu ca autoarea/ul a fost o vreme femeie ( lesbiana cred) iar acum e non-binary. Mi se pare ca trăim vremuri extrem de complexe și complicate.

    • Da, da, asa e, eu am citit-o si asimilat-o ca pentru mine, de aceea am tradus-o asa, imi era imposibil sa o traduc neutru, am incercat dar suna groaznic. Poate reuseste un traducator adevarat, I did my best.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *