Educația în lume: Franța

Ioana mi-a scris despre cum e școala în Franța, mesajul ei e mai jos.

Salut,

Îți scriu de pe poziția de profesoară (de 10 ani) și mamă cu copii la școală (10 și 12 ani). Copiii mei vorbesc română și franceză, sunt născuți în Franța, tatăl lor e francez.

Școala e obligatorie acum de la 3 ani, grădinița se cheamă „școală”. Copiii schimbă educatoarea în fiecare an. În grupa mică au o siestă în program, în grupele mijlocie și mare doar un „timp calm” în sala de clasă. Unele școli îi lasă cu jucăria lor peferata („doudou”), altele nu. Nu îi ia cu scutec, trebuie să fie „propres”. Al meu n-a făcut caca la grădiniță niciodată, făcea când venea acasă 🙂 Nici acum în a șasea, nu face la școală.

Comunicarea cu profesorii

În primară: la început de an se organizează o reuniune cu părinții, unde li se explică mersul treburilor. În primară li se dau caiete de la școală, cărțile rămân acolo, folosesc un dosar rigid în care aduc lecțiile pe o săptămânpăsau două acasă, după care au evaluare, și le lasă în clasă, în alt clasor. Au caiet de poezii, de engleză, de lecții de mate și franceză, care stau în clasă. Nu prea sunt mulțumită, mereu au un caiet de poezii sau engleză care e pe trei sferturi gol. Nu vin acasă cu un orar oră după oră, ci fac module (dimineață franceză și mate, după masă istorie, știință, sport).

În gimnaziu fiecare elev are un caiet de corespondență părinte-profesor cu care intră și iese din școală. În el punem observații în caz de probleme sau mesaje pentru părinți. Dacă are prea multe observații, îi dăm o ora de „detention”: o oră în care face un lucru suplimentar sau ce crede profesorul necesar. Eu le cer să copieze regulamentul intern, să le treacă pofta de făcut prostii 🙂 

Teme

În principiu în primară nu se dau teme mai lungi de o jumătate de oră. Pe mâine de exemplu are de conjugat două verbe, două adunări de numere cu zecimale și 5 lecții despre vulcani de învățat (!!!). Evaluarea e la sfârșit de capitol, dar le spune din timp să învețe lecție după lecție, deci azi e un fel de mare recapitulare. Nu e fericit, da na…

Program

Dimineață îi poți lasă la școală de la 7 jumătate și după masă până la 6 jumătate (termină la 4 jumătate, dar orarele variază lejer în funcție de școală). Timpul de dimineață și seară e organizat de primărie, se plătește doar o dată pe lună. Miercurea nu au școală, îi poți duce la școală totuși, sunt supravegheați de animatorii primăriei, fac jocuri de obicei. Poți să îi lași toată ziua, eu pe al meu îl iau înainte de cantină, costă destul de mult.

Elevii schimbă învățătoarea în fiecare an, ca și colegii de clasă. Nimeni nu e traumatizat de asta 🙂 ba chiar le place să schimbe. Părinții pot să indice dacă vor că copilul lor să fie cu un altul în clasă, dar dacă dinamica între ei nu e bună, nu îi pun împreună. În general sunt destul de mulțumiți de cum ies clasele, cu mici excepții, că de obicei.

Masa

Cantina se plătește în funcție de tranșa de impozit în care se află părinții. Am o prietenă singură cu doi copii și nu plătește mai nimic (ceva centime pe zi), fiind în tranșa cea mai de jos: au multe activități aproape gratuite: tabere, excursii, activități extra școlare.

Cum previn bullyingul?

Nu există cursuri specifice de educație emotională, dar au tot felul de intervenții în timpul școlii în funcție de vârstă (despre cum să treacă stradă la pericolele internetului, de exemplu).

Rezolvarea conflictelor

În primară sunt reglate de învățătoare și directoarea școlii, în cazuri mai grave îi cheamă pe părinți. În cazuri extreme, le cere să mute copilul la altă școală. În gimnaziu au „vie scolaire”, cu un sau o „Conseiller principal d’éducation”. În biroul ei se reglează conflictele, și dacă se repetă, se organizează o comisie educativă unde profesorii discută de față cu elevul și părinții și i se repetă obligațiile. Elevul se angajează să le reespecte și dacă nu se întâmplă așa, e exclus (trimis la altă școală). Trebuie scolarizat obligatoriu până la 16 ani.

Gimnaziu

*După cinci ani de primară, la 11 ani, trec la gimnaziu. Elevii se mută din clasă în clasă, în funcție de materie. Eu am clasa mea de exemplu, în care vin toți elevii, pe rând. E mai practic pentru ei (că se mișcă între cursuri), fiindcă încep la 8 și nu au pauză decât la 10 fără 10, deci la 9 pleacă în altă clasă, se mai dezmorțesc pe culoare. Eu am timp să pregătesc cursul următor. Am un computer și internet, și un proiector. Am un număr limitat de fotocopii pe an, nu folosesc manual, eu îmi fac toate cursurile. Colegii de istorie, fraceză au manual. Cei de-a cincea au un dublu joc de manuale: acasă și la școală, ca să nu le care cu ei.

NOTE

Notele le trecem pe site ul școlii (un intranet al regiunii) și sunt vizibile imediat pentru părinți. Acolo scriem și ce am făcut la oră și atașăm documentele de lucru, pe care unii le iau când sunt absenți, sau nu, ca de obicei. Mai mult nu le iau, sincer…

29 Comments

  1. Anonim

    Multumim pt initiativa, foarte interesant subiectul.
    Cateva completari din experienta proprie, la o scoala de stat din regiunea pariziana, moyen section:
    – in mod normal dimineata se face intrarea intre 8:20-08:30 pentru unele grupe si 8:30 si 8:40 pt celelalte. La 8:45 se inchid portile, daca ai intarziat nu iti mai deschide nimeni, nu mai primesc copilul. Daca ai intarziat conform orarului grupei tale, dar portile erau deschide, deci aj putut lasa copilul, esti notat pe o lista. La 3 intarziere, pierzj dreptul de a mai lasa copilul in arfara orarului grupui, nu il mai primesc.
    – copiii merg in excursii gratuite (acum mai rar din cauza Covid). Ultima excursie a fost la o ferma, am putut merge si eu ca insotitor. Au fost 1 adult la 3 copii, s-a mers cu autocarul, s-au grupat 2 clase pt a ocupa un autocar.
    – copiii fac foarte multe activitati la scoala, clasa lor este impartita in zone. O zona artistica (unde picteaza, lipesc stickers, fac ceva costume de “déguisement” din carton (ex: o masca, o coroana, un coif, pe care si le decoreaza cum vor ei si le poarta ziua respectiva). O zona de joaca, unde au foarte multe jucarii din care pot alege. O zona de gatit, unde fac activitati specifice. Alta zona pt citit, scris, etc.
    La aceasta grupa de varsta fiecare stie care este initiala prenumelui sau, majoritatea stie chiar prenumele complet (scris si citit).
    Pe un perete au rafturi cu sertare pt fiecare elev. Copiii stiu sa isi identifice sertarul, pun acolo plasele cu ce au pictat in fiecare zi.
    O alta zona este cu o tabla magnetica mare – acolo fac prezenta dimineata, adunari si scaderi, invata cifre si litere, si multe altele, prin joaca. Au si o mica marioneta a clasei, o jucarie are este “coleg” cu ei si care uneori ii ajuta la activitati, le da sfaturi sau le atrage atentia cand depasesc limitele (cand e prea galagie, pe jucarie o doare capul, etc).
    – nu ni s-a cerut niciodata bani pt nimic, nici pt excursii, nici pt planse sau materialele folosite pt diverse activitati (si folosesc din plin)
    – exista un fond al clasei, un fel de fond de ajutor, cu titlu de donatie pt clasa respectiva. Este 100% voluntar, nu te controleaza nimeni daca dai si cat dai. Daca vrei sa dai ceva pui banutii in plic si il lasi in clasorul copilului sa fie gasit de “doamne”. Din ce stiu de la niste prieteni, in general se dau sume de 2-3-5€. Banii sunt folositi pt a aduce materiale extra sau a face imbunatatiri clasei (de ex anul trecut au cumparat niste saltelute mai calitative pt somnul de pranz).
    – cantina poate varia ca pret, iar unele scoli primesc si ceva suventii. Mancarea este foarte buna, si se tine cont de preferinte si alergii. Sunt foarte stricti cu asta, nu este voie de ex sa pui mancare in ghiozdan copilului, iar la clasa noastra chiar verifica invatatoarea, pt ca stim ca un coleg are alergii si restrictii alimentare.
    – unele scoli au si optiunea de “garderie” sau “loisir”, deci poti duce copilul fie dimineata inainte de inceputul orelor (7-8:30), seara dupa ore (16:30-18:00) sau miercurea (in mod normal este zi libera, nu se face scoala. Acesta este un serviciu contra cost si se opteaza pt diversele optiuni la primarie, cand se face inscrierea la inceput de an.
    – pe perioada vacantelor scolare se pot inscrie copiii la loisir, contracost. Aici inscrierile se fac individul pt fiecare vacanta cu cateva saptamani inainte. Daca ai ratat fereastra de inscriere, nu se mai poate apoi.
    – la garderie sau loisir copiii se joaca, in general afara, uneori ies si in parc, asculta muzica, danseaza, picteaza, aduna frunze, etc. Activitatile se fac de catre voluntari sau angajati ai primariei, nu de catre profesori.
    – unele scoli au colaborari cu centre sportive, de ex de la scoala noastra se poate opta sa vina cei de la judo sa ia copiii la finalul programului, iar in loc de ora de garderie de seara sa faca judo. Singurul inconvenient este ca uneori se rateaza gustarea de dupa-amiaza daca se suprapune programul. Dar copiii isi pot lua fructul si sandwich-ul cu ei la judo. Orele de judo se platesc la asociatia de judo, ceva suma modica din ce am inteles, noi nu suntem inscrisi.
    – profesorii se schimba des, pana acum copilul nu a fost afectat. Dezavantajul pe care il vad eu este ca poate se pierde din “istoricul” copilului si din legatura elev-profesor care ia timp sa se dezvolte.
    – trimestrial se organizeaza sedinte cu parintii 1 la 1, in care se discuta despre evolutia copiluluj si lucruri de genul. Fiecare copil are un dosar cu activitatile facute precum si observatiile profesorului. La final de an, in functie de acest dosar se evalueaza si se decide impreuna cu parintele daca se poate face trecerea la sectiunea superioara sau se repeta anul.
    – periodic se fac teste oftalmologice si cognitive. De cateva ori pe an se fac simulari de incendii si de atacuri teroriste (ma gandesc ca nu e asa peste tot, dar ajci fiind zona de risc…)

    • Ina

      Superb descris si explicat! Multumim mult!

    • Ana

      Scoala franceza din Bucuresti este in mare parte la fel cu ce s-a descris aici. Exceptie facand taxa scolara si activitatile extra ce trebuie platite si nu sunt chiar “modice”.
      Dar este foarte bine ca putem avea aceasta alternativa si chiar fac o treaba foarte buna.

    • Mariana

      Buna ziua !
      Lucrez intr o scoala in Paris🙂si vreau sa va spun ça se face scoala miercurea pana la 11h30!
      Apoi , extrascolar, pana la 18h30(activitati manuale, teatru, sport, conservator etc)

  2. Duta Ana Maria

    Parca ar fi alta lume! Parca noi chiar traim pe alta planeta! Bietii copiii! Al meu are 24 de kg si cara un ghiozdan de 6, 7 kg pana la etajul doi al scolii, clasa a doua! Nu inteleg de ce nu „copiaza” modelul, incet dar sigur, cred ca ar reusi! In loc sa ne puna sa cumparam auxiliare mai bine am da bani de coli si tus! Nu cred ca ne vom face bine vreodata!

  3. Iulia

    In ceea ce privește sistemul de sănătate in Franța , acesta este gratuit in sensul ca oricine poate beneficia de el atâta timp cât justifica de un domiciliu de cel puțin 3 luni . Exista partea CMU și mutuelle care se plătește separat de fiecare in parte , sau e plătită de către angajator. Acestea din urma permite rambursarea aproape integrala a costurilor , căci in Franța avansezi costul unei consultații la medic și ești rambursat ulterior de casa de sănătate . La farmacie , dacă ai mutuelle , in general nu plătești medicamentele.
    Dacă ai nevoie sa consulți un specialist, deseori au o depășire de onorariu . In funcție de unde locuiești in Franța , zona urbană sau rurală , accesul la medici este diferit datorită unei penurii de medici in zona rurală .
    Programarea pentru un specialist poate dura pana la 3 luni , chiar și 6 luni in unele cazuri .

    • Marc

      @Iulia: „oricine poate beneficia de el atâta timp cât justifica de un domiciliu de cel puțin 3 luni” = aceasta e teoria, care in Franta e frecvent diferita de practica. In practica, poate fi dificil, chiar imposibil in unele cazuri, sa devii asigurat doar facand dovada de domiciliu. Trebuie sa lucrezi undeva. De exemplu, medic care lucreaza full-time si plateste absolut tot in materie de taxe/impozite, dar sotul/sotia care sta acasa cu cei 1-2-3 copii nu este asigurat(a) (desi teoretic oricine are dreptul bla bla). Cunosc in detaliu 3 situatii in care asigurarea sotului/sotiei a durat intre 3-5 ani in realitate. Intre timp, daca ai o urgenta, se ocupa de tine, apoi primesti factura acasa (nu e modica!). Daca nu ai o urgenta dar ai totusi nevoie de medic, iei avionul si te duci in tara. Ipocrizia maxima e ca nu exista optiunea de a plati o suma lunara pentru a iti asigura sotia/sotul pentru ca, asa cum li s-a spus in audienta la casa de asigurari de sanatate: „in Franta sanatatea e gratuita pentru toti, nu puteti plati. Trebuie doar sa aveti rabdare” (5 ani). Diferenta dintre teorie si practica in Franta se simte puternic si in educatie, unde in practica, cine doreste o cariera universitara (de ex medicina) pentru copil trebuie sa se astepte la cheltuieli serioase suplimentare (scoala privata, pregatire extra scolara etc). Sistemului nu ii pasa daca 70% merg la scoala de meserii si restul pe la BTS-uri comerciale diverse pentru ca Franta e o tara inca bogata si atractiva pentru specialisti formati in zone mai sarace (ingineri, medici samd), pe care ii importa industrial. Timpul de asteptare pentru anumite specialitati (d.ex oftalmologie), in anumite zone, poate depasi un an.

    • V.

      De acord. Noi ne-am mutat in Franta si eu la vremea respectiva nu lucram (fetita era mica), dar sotul da. El a primit cardul Vitale (asigurarea lor medicala) in cateva luni, la mine a durat peste un an, timp in care m-au puricat enorm si mi-au cerut zeci si zeci de documente.
      Multumesc pentru initiativa, foarte utila! Nu stiam prea multe detalii despre scoala de aici. Urmeaza un articol si despre scoala din Elvetia? Ar fi interesant de citit pentru mine.

    • AmaliaB

      Noi suntem veniți in Franța din Ianuarie 2020. In Februarie am depus actele prin scrisori recomandate cu “aviz de Recepție”. Soțul a primit cadul vital in Martie. Eu Aprilie am primit număr provizoriu și in luna mai cardul vital.
      Nu e raiul pe pământ. Sunt lenți, dar toate se rezolva!
      In Franța am scăpat de mita, șpagă, atenții, fondul clasei, bani stransi pt ziua doamnei, Crăciun, paste, vacanța (și orice eveniment care e considerat potrivit pentru a bucura buzunarele părinților de niște bani in minus), maculatura, caiete, cărți, analize de laborator, medicamente și multe, multe altele! Ma repet: nu e raiul pe pământ, dar nici bătaia de joc din romania!

  4. Georgiana

    Si uite ca nu au facut scoala pe mii de euro. Concluzia: daca e sa te duca, capu, te duce si daca inveti la o scoala dintr-un oras provincial.

    • V

      Sigur ca se poate, dar iti este mult mai greu si te dai cu capul de mai multi pereti. Iti spun din proprie experienta, si eu si sotul meu am fost studiosi in Romania, dar o data ajunsi in strainatate, ne-am dat seama cat de mult avem de recuperat fata de alti colegi, de la mentalitate, spirit antreprenorial, capacitate motivationala etc pana la numarul de limbi straine vorbite

  5. Ana

    buna! In Italia e cam la fel va in Franta,doar ca nu se schimba invatatorilor,raman aceeasi pana la terminarea ciclului scola

  6. Anica

    Interesant acest nou proiect.Chiar mă interesează , eu fiind profesoară.
    Mi-a plăcut mult articolul despre școala în Noua Zeelandă.
    Cât privește școala franceză , aș avea niște nedumeriri.De ex. , de ce nu se face școală miercurea , cata vreme studiile psihopedagogice spun că la mijlocul săptămânii randamentul școlar este cel mai ridicat.

    • Roxana

      Buna, eu locuiesc in Norvegia si miercurea este cea mai scurta si “ușoară” zi pentru ca este la mijlocul saptamanii si “te recreezi” pentru a face fata următoarelor 2 ! Un studiu spune ca miercuri la ora 15 suntem cei mai “urâți”

    • Lydy

      Buna ziua.
      Depinde de zona,noi in Paris avem scoala miercurea la toate cele 3 scoli (maternelle, élémentaire si collège).
      Au parti bune dar si rigide,e normal.

  7. Elena

    Interesant. Are si Franta partile ei bune, dar e si putin „conservatoare” si tributara unor valori invechite ca orice tara de rangul ei:))

  8. Dacian Pora

    Ceea ce te șochează in Franța sunt notele mici pentru toți. Urmarea ? Neîncrederea în sine, depresia la vârsta fragedă, pesimismul tinerilor, etc…La noi, sunt multe note mari (10) și, paradoxal, cred că e foarte bine așa.
    Alta problema mare : islamul și copii care nu mănâncă carne de porc, etc… Nu vă dau detalii, dar pregatiti-va să vorbiți despre Mohamed cu copiii voștri și despre alte subiecte de genul asta.
    Apoi mai este stresul foarte mare ( am auzit că unii snobi de români vor să-și dea copii la liceele de elita franțuzești, o să-i ierte săracii copii peste 20 de ani, că nu știu ce au făcut) care nu e compensat prin distracție pe măsură ca la noi. Băieții francezi nu dansează, la chefuri beau și critica orice, etc… Au admiterea la facultate la doi ani după Bac de exemplu, și au scoli speciale unde acești 2 ani sunt infernali, mai ales daca vrei sa fii admis la o școală de ingineri, etc….
    Mai ar fi și drogurile mult mai răspândite ca la noi, ideea că e mai bine să lucrezi la stat ( comparativ la noi cam 50 % din absolvenți vor să-și înceapă propria afacere), poluarea foarte mare in marile orașe ( copilul meu era suspect de astm și lua ventolina, dar după ce ne-am repatriat și-a revenit frumos), ideea care li se sugerează că nu sunt prea buni la nimic, etc…
    Concluzia mea: învățământul francez creează ființe fragile, sensibile exagerat de mult, fara încredere în ele, și care au multe temeri și frica de risc ( vorbesc comparativ cu ceea ce am cunoscut eu in Romania). De analizat daca excursiile „gratuite” și alte „avantaje” merita riscurile ( nu mai vorbim de îndepărtarea de bunici, lupta pentru o bona decenta chiar de origine magrebina, faptul că nu sunt locuri în școală, că o școală privată costa până la 1500 euro pe lună, etc…)

    • Dacian,
      asta nu depinde de Franta ci de deciziile familiei. Si Bucurestiul este extrem de poluat si cazurile de alergii si astm sunt mai mari, si eu dupa mutatul din bucuresti nu am mai avut nevoie de ventolin si de cortizon. Si in Romania sunt parinti ce pun presiune pe copii sa ia doar 10 si duc l 3 meditatii diferite saptamanale si ajung copii cu probleme de orientare si oboseala si stres si sa fuga de la scoala, sa bea, fumeze, si sa se drogheze. Si in Romania sunt multi de religie musulmana, poate nu la tara la Vaslui dar in Dobrogea sunt de sute de ani, in bucuresti iar si unii sunt super oameni. Si in Bucuresti multi copii cresc cu bone (moda noua si scumpa e bona filipineza, un fel de echivalent magrebian) pt ca fiind oras mare, parintii ajung sa fie departe de casa si familie in trafic + la munca. Si in Romania varsta de pensionare a crescut la 65 ani asa ca bunici pe post de bone neplatite sunt f.rar.
      Fiinta fragila e construita de acasa, din familii nesanatoase. Fiecare isi stie locul si e responsabilitatea noastra sa il gasim daca nu ne simtim bine undeva. Articolele astea arata ca se poate simplu si mai bine, ca nicaieri nu e perfect, si ca unii sunt nefericiti si vor vedea ca e rau oriunde si altii fac bine oriunde ar fi, si ma bucur ca voi v-ati gasit locul si acasa, unii nu si l-au gasit in Romania si pleaca in alta tara.

    • G

      Wow, si care a fost problema asa mare cu Islamul si ‘vorbirea de Mohamed’? Eu sunt din Constanta si sunt de etnie tatara, religie musulmana. Stateam de mica si la orele de religie crestina, daca se nimereau intre ore, si ascultam, si n-am patit nimic. Si copilul meu la fel. Din contra, inveti de mic sa respecti oamenii cu religii, etnii, si chiar gandiri diferite. Si sa renunti la rasism. Lumea nu se invarte in jurul crestinismului sau al islamismului sau a oricarei alte religii. Sa trebuiasca sa explici unui copil ca alti copii sunt diferiti fata de el mi se pare o obligatie parinteasca in primul rand, nu un chin, cum ai descris’o.

    • Dacian

      Problema cu islamul sunt atentatele, sentimentul de frică, faptul că nu mai poți merge la cinema fiindcă soției tale îi este frică, samd. Apropo, eu inca mai am prieteni arabi in Franța și majoritatea sunt foarte bine integrați, chiar m-aș fi bucurat dacă bona magrebina l-ar fi învatat pe copil arabă. Problema mai e când te obosesc discuțiile prea dese despre Mohamed ( nu am nimic cu omul sau cu religia lui). Dar e obositor sa te întrebe copilul zilnic ce aude la școală de la musulmani și asta să discuți cu el toată ziua acasă. In fine, sunt detalii care nu par super deranjante, până nu le trăiești. Ca detaliu, in multe regiuni din Franța nu se mănâncă la cantina decât carne „halal”, chiar daca tu ești creștin, budist, etc…

    • Zoe

      Traiesc in Franta de 25 de ani si am o fiica de 11 ani care este in ultimul an de scoala primara (CM2).
      Nu sint de acord cu ceea ce spuneti, dimpotriva. Ma bucur ca fiica mea sa invete si sa se joace cu copii de culturi diferite. Copiii sint mult mai toleranti si, daca li se explica corect, inteleg multe.
      I-am explicat fiicei mele cum a fost cu atentatul de la Charlie Hebdo si consecintele acestuia, pe care le vedem inca si azi. A inteles.
      Cit despre obiceiuri alimentare, prietena ei cea mai buna este intoleranta la gluten si are regim special. Cind vine la noi avem grija la ce maninca, la scoala isi aduce mincarea cu ea pentru a nu fi probleme.
      Mincarea pentru cantina se pregateste in acelasi loc pentru toate scolile din oras iar apoi este distribuita la fiecare scoala. Au meniuri echilibrate, cu multe produse bio. Meniul este anuntat cel putin cu o sapt inainte asa ca parintii stiu la ce sa se astepte. Copiii care au restrictii ex. musulmani pot evita ce nu au voie sa manince. Oricum, in Franta se consuma mult mai putin porc decit in Romania.
      Pe noi cantina ne costa 4.25€ pe zi, de 4 ori pe sapt dar e in functie de resurse, este 2.30€ pentru someri de ex.
      Orasul nostru ofera conditii f.bune si pt activitatile extrascolare, care sint sponsorizate in parte de primarie. Un astfel de curs (muzica, teatru, desen, limbi straine, tenis, fotbal et.) costa intre 150 si 200€ pe an scolar, ritmul fiind o data pe saptamina, cu pauze in timpul vacantelor. Acelasi pret se aplica si pentru adulti care au acces la activitati specifice.
      Exista un conservator in oras si cursurile artistice se incadreaza in parcursul de conservator. Elevii au note la fiecare semestru si pot continua pe filiera muzicala daca doresc.
      Exista in anumite scoli clase cu orar amenajat pentru copiii care studiaza materii artistice sau urmeaza cursuri sportive. Pentru a intra in aceste clase se trece un test.
      In ceea ce priveste scolile si nivelul lor, exista clasamente in functie de rezultatele obtinute. Fiica mea merge anul viitor la colegiu (echivalentul claselor 5-8 in Ro). Ne-am interesat de colegii private pentru ca cel de linga noi nu are reputatie buna.
      Colegiile private din zona noastra sint catolice, cu accent mai mic sau mai mare pe religie.
      Fiind private, costa cam intre 3000 si 4500€ pe an, in care intra si o excursie in strainatate pe an, cantina si anumite activitati. Criteriile de selectie sint inca destul de neclare pentru mine dar in colegiile foarte bine clasate se intra in functie de rezultate. Mai iau in considerare si cum se prezinta copilul, care trebuie sa treaca un interviu pentru a fi acceptat. Aspectul religios nu conteaza totdeauna. Cunosc copii musulmani acceptati in colegiu catolic.
      Ritmul in colegiile private este foarte intens si necesita o perioada de adaptare.
      Despre religie n-am auzit de la fiica mea sa se discute la scoala. Franta se mindreste ca e tara laica deci in sistemul de stat nu are loc religia, care este in general privata. Fiecare face ce vrea acasa… In sistemul privat exista educatie religioasa dar este optionala (si nu doar in vorbe…).

  9. Jual

    Pot sa confirm ca este asa cum a scris Ioana. Eu locuiesc in Franta si situatia familiala e asemanatoare numai ca ai mei copii sint mai mari: 18 si 16 ani.

    Ceea ce surprinde pentru cei care n-au facut scoala in Franta este numerotarea claselor: dupa cei 3 ani de maternelle, se incepe ciclul primar cu CP, apoi CE1 (cours élémentaire 1), CE2 (cours élémentaire 2), CM1 (cours moyen 1), CM2 (cours moyen 2). La collège se incepe cu clasa a 6-a, apoi a 5-a, a 4-a si, in fine, a 3-a. Liceul se incepe cu Seconde, apoi Première si, in fine, la 18 ani, Terminale.

    La liceu se intra fara examen, la liceul de care apartii in functie de unde locuiesti. Clasele sint foarte incarcate, cu un maxim 35 elevi. Au un orar zilnic incarcat, cu multe ferestre libere. Dimineata incep la ora 8, la 12 au 1 ora de pauza de masa (in general maninca la cantina sau uneori ies si maninca un sandwich cu colegii) si termina adesea la 17 sau 18. In unele licee se invata simbata dimineata. Uneori incep mai tirziu dimineata sau termina mai devreme. Pt ai mei nu se schimba mare lucru, pt ca stam la tara, liceul la oras si trenuri nu sint decit dimineata si seara. Cind aveau liber mergeau la biblioteca liceului sau a orasului sau in cite o sala de clasa libera.

    La collège nu au multe teme, insa la liceu incepe sa fie mai dur sau chiar foarte dur, in functie de reputatia liceului. Un elev care intra la liceu poate alege intre: liceu profesional sau liceu „general si tehnologic”. Dupa primul an de liceu general se poate alege filiera generala (teoretica) sau tehnologica (intermediara intre generala si profesionala). Bacalaureatul general a fost reformat acum 2 ani si e contestat de o buna parte de elevi si practic de toti profesorii. Practic, la sfirsitul anului de Seconde, elevii aleg 3 materii de specialitate, dupa 1 an renunta la 1 specialitate si dau bacul la celelalte 2. La care se adauga filosofia si „Marele oral” (un interviu pe baza materiilor de specialitate). Celelalte materii sint evaluate in control continuu (istoria-geografia, limbile 1 si 2, sportul, educatia stiintifica). A, bacul de franceza, scris si oral, se da la sfirsitul clasei de Première.

    La facultate se intra fara examen, pe baza de dosar si repartitiile sint cunoscute inainte de rezultatele la bac. Asta in teorie, pt ca asa cum exprima cineva inaintea mea, la scolile de ingineri sau comert, adica la cele mai ce, se da concurs dupa 2 ani de clasa „préparatoire” si e foarte greu.

    • Spre Lyon, dar nu oricum

      Draga Jual,

      Ma intereseaza foarte mult sa aflu in amanunt despre invatamantul din Franta. Am un copil in clasa a 8-a si unul in clasa a 12-a. Vor sustine atat capacitatea cat si bacalaureatul in Romania, iar cel mare va sustine examenul de admitere la medicina.
      Doresc sa stiu daca cel mare se poate transfera la o facultate de medicina in Franta, iar cel mic daca se poate inscrie in clasa a 9-a, asa cum este cursul aici, in Romania.
      Intentionez sa ma mut la Lyon, dar daca acest lucru pune in pericol cariera in medicina a celui mare sau transferul la liceu al celui mic, trebuie reconsiderat tot acest efort.
      Apreciez foarte mult acest ajutor,
      Multumesc

  10. jual

    „Spre Lyon,dar nu oricum”: copilul de clasa a 9-a va fi inscris la liceu, dupa virsta. Daca nu vorbeste suficient franceza, va fi integrat pt o perioada mai scurta sau mai lunga de timp intr-o clasa „allophone”, pt copii in aceeasi situatie.

    De intrat la o facultate de medicina e relativ usor, pentru absolventii bacalaureatului francez, care au note (foarte) bune. Se intra pe dosier. In schimb, dupa examenele din primul sau al doilea an (a venit reforma si nu stiu exact) mai ramin doar 25%. Din ce am auzit, ritmul este infernal. Nu cred ca este posibil un transfer in timpul facultatii. Multi tineri francezi pleaca in România, la Cluj sau in alte orase, sa studieze medicina. Daca ar fi posibil sa se transfere din România in Franta, dupa 1 an sau 2, ar face-o, iti dai seama.

  11. Lavinia

    Bună ziua, soțul meu lucrează de mai mulți ani în Franța avem, 2 copii 14 ani( clasa a VII) și 9 ani (clasa a II a),intenționăm sa încercăm o mutare definitiva în Franța, ce sfaturi îmi puteți da sa aștepte sa termine clasa a 8 în România, sa ne mutam mai devreme, este o alegere buna pentru sistemul de Învățământ francez? Mulțumesc anticipat, aștepte răspunsul dumneavoastră!

    • Mirela

      Locuiesc in UK si o colega de la munca imi spunea ca s-a mutat in tara asta pentru ca fiul ei de 6 ani sa ajunga sa studieze la Oxford. Cand am intrebat-o ce materii studiaza la scoala, nu a stiut sa raspunda. A venit a doua zi si mi-a spus ca l-a intrebat pe fiul ei si ca acesta i-a spus ca studiaza vreo patru materii. Atunci am gandit fix asta:mai repede ajung elevii de la LVA din Galati sa fie acceptati la Oxford decat cei care fac scoala aici. Bravo elevelor din Galati!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.