Educația în lume: Elveția

Anamaria ne-a scris despre sistemul de învățământ din Elveția, îi mulțumim. Dacă doriți să scrieți și voi despre sistemul țării în care trăiți, îmi puteți trimite textul la ionouka@gmail.com.

Episoade anterioare din seria #Educatiainlume:

Episodul 1: Noua Zeelandă

Episodul 2: Franța

Episodul 3: California

Episodul 4: Grădinița în Danemarca


Când am venit acum 12 ani în Elveția în Zürich, aveam acea imagine idilică din filme (Sunetul muzicii și Heidi 🙂 O țară în care iarba e ca un covor verde ce acoperă dealurile. E o țară frumoasă, unde oamenii au cluburi pentru orice și sunt activi până la vârste înaintate și datorită drumețiilor pe care le fac, nu doar că mănâncă puțin și sănătos, nu de alta dar carnea și peștele se vând la 100 de grame și cel mai mic preț e de 3 franci.

E greu să-ți faci prieteni elvețieni, tocmai de aceea există cluburile (Verein). 

Elveția, țara cantoanelor, țara cu 4 limbi oficiale, țara în care copiii nu au 3 luni vacanța mare, ci 5 săptămâni și vacanțele diferă de la oraș la oraș. 

Structura învățământului

Voi începe prin a spune că mamele după ce nasc primesc 16 săptămâni concediu de maternitate, de aceea multe aleg să stea acasă cu copiii sau să muncească 20%, 40%, 60% sau 80%. Noi am ales să meargă copiii la creșă pentru a învăța limba germană. Noi acasă vorbim exclusiv doar română și asta a fost un criteriu important pentru noi. 

Creșa poate începe de la 4 luni până la 4 ani. Orice creșă se plătește și este foarte scumpă. La creșele particulare e un tarif fix pentru toată lumea pe zi și copiii trebuie să meargă minim 2 zile pe săptămână. La creșele de stat tariful este calculat în funcție de venitul familiei. Dacă un copil merge 5 zile pe săptămână suma poate ajunge și la 3000 de franci pe lună. 

Grădinița este obligatorie și gratuită și începe la mijlocul lui august. Toți copiii care până la 31 iulie au împlinit 4 ani vor merge la grădiniță. Aceasta nu se plătește și nu trebuie să cumperi absolut nimic. Copilul va fi repartizat la cea mai apropiată grădiniță din cartier și vor fi încurajați să meargă pe jos singuri. În prima zi primesc Leuchtli, o banderolă portocalie reflectorizantă pe care o poarta la gât să fie vizibili când traversează strada. Un polițist vine în prima lună și le explică regulile de circulație. La fel se întâmplă și în clasa 1a, iar banderola o poartă doar un an.

Grădinița durează 2 ani, iar copiii merg în aceeași clasă, nu sunt pe grupe, mare, mică etc. sunt copii de anul 1 și de anul 2 în aceeași clasă. La început de an cei mari sunt desemnați Nași (Götti) pentru cei mici. Le arată jucăriile, le explică toate pe unde sunt și, cel mai important, se joacă cu ei. În luna noiembrie de obicei educatoarea le dă un test să vadă dacă sunt pregătiți pentru școală.

În funcție de acel test și de comportamentul copilului în clasă se evaluează dacă mai stă un an la grădiniță și face trei ani sau merge la școală.

De obicei au o zi pe săptămână în care merg la pădure dimineața.

Altă dimineață merg la sala de sport și altă dimineață (în unele localități de la grădiniță, în altele începând cu clasa 1a) merg la înot.  

Pentru copiii străini au un program DaZ (Germana ca a doua limbă) și un profesor de limba germană ia de 2 ori pe săptămână câte un grup de 2 – 3 copii și face jocuri și vorbește cu ei doar în germană pentru că la grădiniță limba vorbită în clasă este dialectul elvețian (Schweizerdeutsch). 

Din anul 2 de grădiniță copiii merg două zile pe săptămână și după amiaza. 

After-school

Începând cu grădinița, părinții pot alege dacă vin copiii acasă sau rămân la after-school. Acesta este cu plată, dar nu este foarte scump. Poate rămâne copilul fie doar pentru masa de prânz (Mittagstisch) sau la Hort până la ora 18:00, unde  își fac tema daca sunt la școală și au așa ceva. Noi, spre exemplu, am ales să vină copiii acasă și să meargă înapoi după amiaza. 

Școala începe după cei doi ani de grădiniță și este gratuită. Există localități sau mai bine zis școli care au optat pentru un sistem mixt, adică copiii de clasa 1a și a 2a formează o clasă, a 3a cu a 4a, a 5a cu a 6a. La școala copiilor mei merg pe varianta clasică. Școala primară include clasele 1 – 6.

În luna martie în clasa a 6a se da un examen care este foarte greu și pe care copiii nu sunt obligați să îl susțină, doar cei care sunt foarte buni la învățătură și care vor să meargă mai departe la liceu. Cei care nu susțin acest examen sunt repartizați după notele din școală.

Cea mai mare notă e 6. Cei care au 5 și 6 sunt considerați copii foarte buni la învățătură. Nota de 4 este considerată bună și de trecere. Ce este sub 3,9 spre exemplu este insuficient să treci testul. Cei care au susținut și luat examenul fac clasa 7a și a 8a, 2 ani materie generală (primele 6 luni sunt decisive dacă elevul rămâne sau nu la liceu, daca are note peste 4 e ok, altfel își pierde locul), apoi își aleg profilul real sau uman, muzică, sport, ce fel de liceu doresc mai departe. Cei care nu au luat sau nu au dat examenul fac și ei 2 ani materie generală și sunt împărțiți în 3 categorii: Sek A, Sek B sau Sek C. Cei de la Sek A și B au dreptul să mai dea o dată examenul, dacă doresc. De la clasa a 9a își aleg o meserie cei care nu sunt la liceu sau profilul. Din momentul în care și-au ales o meserie, fac practică ca angajat și lucrează cot la cot cu angajații. Așadar la vârsta de 15 – 16 ani trebuie să-și facă un CV și scrisoare de intenție și să aplice la joburile care îl interesează. Poate aplica la multe până va fi acceptat, au un profesor desemnat care îi ajută în toate demersurile. La școală se merge 2 zile pe săptămână și 3 la muncă.

Dacă după un an copilul își dă seama că nu îi place meseria pe care și-a ales-o, anul următor poate aplica pentru altceva.

La vârste mai mari, dacă vin copii din alte țări și nu știu limba pot face un an de învățat limba cantonului. 

Temele

La clasa întâi temele nu durează mai mult de 10 minute pe zi.

La clasa a 2a nu mai mult de 20 minute pe zi și tot așa, crește durata în funcție de clasa în care sunt.

Dacă un copil are dificultăți la matematică spre exemplu, există un profesor care lucrează suplimentar în timpul orelor de școală cu acel copil. Părinții nu plătesc nimic. În clasa întâi nu primesc note și nici teste. Din clasa a 2a primesc calificative și la final de semestru primesc un Zeugnis, o foaie cu calificative și notele la matematică și germană.

Calificative sunt insuficient, suficient, bine și foarte bine și le primesc pentru: concentrarea cu care au lucrat la ore, punctualitate, lucrul în grup, acuratețea și cât de frumos au lucrat. Învățătoarea îi dă fiecărui elev Zeugnisul lui și discută cu fiecare separat despre el. Niciun copil nu știe ce a primit altul. Doar daca vor ei sa vorbească între ei. Ceea ce de obicei nu prea se întâmplă decât rar. Nu este încurajată comparația și fiecare progresează cum și cât poate.

Partea proastă mai ales pentru noi străinii care venim cu altă mentalitate este că nici mersul la liceu nu este încurajat, de aceea rata celor care fac liceu este de circa 30% în Elveția. Facultate se poate face și dacă termini o școală de meserii. Mulți au urmat acest traseu. Aici partea proastă e că trebuie să muncești și să înveți. După școala de meserii se face un colegiu și după colegiu facultate în meseria pe care ai ales-o deja, de obicei inginerii aleg această cale. 

Bineînțeles medicina, avocatura au alte criterii. 

Ședințele cu părinții se țin doar între profesor, părinți și copilul lor. Pot participa și alți profesori. Comunicarea cu cadrele didactice se face prin E-Mail. Testele trebuie semnate de către părinți și returnate la școală. În fiecare an există două zile pe care copiii le pot lipsi nemotivat, Jokertage. Începând cu clasa întâi o zi merg în excursie la ski, plătit totul inclusiv masa de către școală. Unele școli pot cere să ai echipamentul dar altele îți oferă unul gratuit.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că poliția se implică în ceea ce privește altercațiile dintre elevi în afara școlii, pe drumul spre casă. Am asistat la o altercație între un elev de clasa a 5a care a luat de gât pe un copil de grădiniță și pentru că am fost martoră la eveniment am fost sunată de 3 ori de poliția locală să mă întrebe cum s-a întâmplat, dacă mai mi-am amintit ceva și i-am văzut patrulând în zona școlii destul de mult timp după întâmplare. L-au identificat pe băiatul implicat și au stat de vorbă cu el. Nu s-a mai întâmplat vreun eveniment de atunci. 

Photo by Jose Llamas on Unsplash

21 Comments

  1. Andreea

    Multumim Anei pentru detalii si tare m-ar ajuta dacă mi-ar putea spune cum se face integrarea pentru un copil de liceu(clasa a X a) în Elvetia,ce știe limba engleza B2 și nu știe limba germana.Poate merge in sistemul de stat sau doar la scola privata?Multe imbratisari calde!💝

    • M

      Sistemul de invatamant public se incheie in clasa 9. Deci un copil de clasa a 10 care nu vorbeste limba nu prea are multe optiuni. La varsta aia colegii lui sunt deja la gimnaziu (extrem de greu de intrat si pentru nativi) sau in scoli profesionale (imposibil daca nu esti fluent).
      Singura posibilitate e o scoala privata in engleza (cam 25k CHF pe an). Daca as fi in situatia asta eu as mai sta 2 ani in tara pana copilul isi termina liceul si l-as aduce in CH la facultate pe un track de engleza (sau invata germana intensiv in Romania). Facultatea e f ieftina, mai ieftina decat ASE la taxa.

  2. Sanda

    Sistemul de invatamant elvetian are particulatitatea de a fi foarte flexibil. Chiar daca se decide prea repede, adica la scoala secundara , care corespunde cu preadolescenta viitorul profesional, exista « punti » posibile de evoluare si trecere la o alta optiune. Adica, un copil care face ucenicie care se incheie cu un certificat federal, foarte apreciat aici, poate sa mearga mai departe , sa integreze un liceu de specialitate sau de cultura generala si sa si completeze cursusul cu un bacalaureat. Dupacare poate face Ecole d’Ingéniers, un fel de subingineri , foarte bine pregatiti si cautati in economia elvetiana. De aici poate merge mai departe la o politehnica federala sau universitate si chiar sa faca un doctorat. Cunosc multe persoane care au schimbat macazul . Un Medic, director de spital care a fost intai ceasornicar..Zidar care acum este asistent medical..
    Chiar si cei care raman doar cu meseria, au multe posibilitati sa evolueze, sa faca formatiuni complementare. Aici, meseriasii sunt foarte bine pregatiti si apreciati. Si se privilegiaza pregatirea tintita de cat mai timpuriu. Nu este o rusine sa nu ai facultate, atata timp cat ai o meserie si esti util si onest societatii.
    Diplomele reflecta adevarata capacitate a persoanei si angajatorul se poate baza pe asta.
    Sistemul elvetian de invatamant dezvolta capacitatea de analiza si Incurajaza formarea continua si dezvoltarea talentelor.

  3. Sanda

    Ma scuzati, nu m am prezentat, buna ziua, noi am venit in Elvetia in 90, dupa mineriade ne am speriat si am plecat cu doi copii mici de 2 si 3,5 ani, deci copiii au urmat toata scoala aici, au invatat limba la cresa (franceza) si apoi le am incurajat sa invete si germana, una a facut scoala secundara in germana si cealalta universitatea. Acum lucreaza intr un oras bilincv. Sunt bunica si ma intereseaza mult subiectul educatiei cu blandete, citesc cartile Mariei Montesori si alti psihologi francofoni. Noi am venit aici direct din « gulag » si socul cultural a fost foarte mare.
    Nepotelul meu va incepe scoala la 4 ani, un concept semiprivat, se numeste scoala in padure,Doar primii doi ani, care corespund cu anii de gradinita, copiii sunt tot timpul afara si invata de la
    natura. Apoi va integra sistemul de stat.
    Va multumesc pentru blog si carti, le am aproape pe toate. Am inceput sa le traduc in franceza, este mai usor de inteles pentru nepotei.
    Mult succes In noua viata! Aveti incredere in copii si in sistemul de invatamant. Si nu ezitati sa interveniti daca e nevoie. Unii invatatori sau profesori trebuie sa stie cu cine au a face..

  4. Livia

    Multumesc cititoarelor pentru articole și Prințesei pentru alegerea subiectului. Trăiesc in G de 32 ani, copiii mei s-au născut aici, eu am lucrat la primul copil dubla 5 luni, la al doilea după 3 luni. Între timp divortasem. De precizat ca este nevoie in general de 2 salarii pt a achita cheltuielile casei fie chirie sau rata și taxele aferente. Fiecare tine la serviciul lui pe care nu îl găsești ușor. Poate citeva cuvinte despre putinele zile de conc medical pentru copii.

  5. Angelica

    Buna ziua !
    Stiti , cumva , cum se pot echivala studiile facute in Romania , pentru a putea activa in Elvetia ?

    • M

      Depinde de experienta. In domeniul medical e mai complicat, sunt forumuri si grupuri de FB dedicate. E mare cautare de asistente medicale si medici dar e nevoie de germana la un nivel foarte avansat, C la Goethe (nivel nativ).
      In alte domenii gen IT sau finante nu e nevoie de echivalarea studiilor dar conteaza experienta. Un expert contabil cu experienta pe statuar romanesc nu va lucra niciodata in Elvetia dar un analist financiar cu experienta in multinationale are sanse mari.
      In IT e si mai simplu, se gasesc joburi de entry level relativ usor mai ales pe leasing de personal (salarii mici, fara beneficii dar ofera o poarta de intrare). In IT si finante germana nu e necesara, engleza e limba de baza.

  6. M

    Sunt enorm de lucruri bune in sistemul de invatatmant elvetian dar eu nu sunt de acord ca e de mare succes. Sistemul lor de scoli profesionale si chiar prejudecatile lor impotriva facultatii si studiilor superioare a dus la o penurie mare de profesionisti.
    Medicii sunt in mare majoritate straini, la spitalul universitar din Zurich elvetienii sunt minoritari. La cel din Geneva majoritatea angajatilor sunt francezi.
    Joburile din IT sunt luate de romani si est europeni (tari cu scoli solide de matematica, da functiile alea care imi dau cosmaruri si acum se pare ca sunt apreciate de Google). In firma in care lucrez (multinationala cu 800 de oameni) avem 18% elvetieni. Atat!
    Eu si sotul meu avem joburi si cariere de succes in Elvetia tocmai pentru ca copii lor nu sunt incurajati in directia asta. Si asta o recunosc cu jumate de gura si putinii mei colegi elvetieni cand iesim la pranz.
    Ma ingrijoreaza foarte tare viitorul copiilor mei, scoala nu ii stimuleaza deloc. Cel mare vrea sa fie medic, are mai multe sanse sa faca facultatea la Cluj si sa se intoarca aici sa profeseze. Din pacate noi nu putem sa ne gasim de lucru in tara deci suntem prinsi intro dilema destul de stresanta.

  7. M

    Hai ca azi am multe de zis :))
    E adevarat ca tot ce tine e early education, e la cresa la clasa 1 e de foarte buna calitate. Mult timp am crezut ca am castigat la loterie si ca traiesc in rai.
    Problemele incep la scoala si mai ales dupa clasa 4 cand lucrurile devin serioase. Scolile nu au suficiente resurse, invatatorii sunt prost platiti se se rotesc foarte repede. Nu merge cu invarteli ca la noi, copii sunt alocati la scoli in functie de adresa. Case de cumparat sau inchiriat sunt foarte greu de gasit deci daca ai nimerit alocarea la o scoala proasta, ghinion!
    In clasa celui mic sunt 20 de copii, da mai putin ca in tara, daar 5 sunt copii de imigranti sirieni si 3 au nevoie speciale. Invatatoarea si asistenta de pedagogie nu fac fata pentru ca nivelul copiilor e atat e diferit si au nevoie sa lucreze cu ei individual. Ideea de integrare e excelenta dar au nevoie de mai multi oameni si scolile nu au fonduri (da sunt sub finantate la fel ca in Romania). Sunt implicata in comitetul de parinti si astea sunt probleme de care se plange toata lumea, nu e doar parerea mea.
    Ca dovada ca lucrurile merg prost au inflorit scolile private. Au un succes asa de mare incat cantonul Zurich a trebuit sa interzica cetatenilor elvetieni sa-si dea copii la cele bilingve, cu curicula internationala, doar strainii au voie.

    • Lia

      Wow, să nu le dea idei si alor noștri ca si aici, in București, au înflorit :). Oricum, mi se pare ridicolă o astfel de interdicție.

    • T

      In sfârșit citesc si eu altceva decât veșnicul sirop obositor și veșnică adorație a școlilor dinafară 😂.
      În același fel și exact pe aceleași motive mi s a năruit mie visul englezesc . Deși nu pot deschide gura fata de o gramada de prieteni din UK care sunt efectiv leșinați după cât de fericit e copilul lor la școală 😂. Eu una am și alte criterii pe care judec succesul in scoala și mă tem pt viitorul băiețelului meu. Din exact aceleași motive expuse de tine mai sus. Ajung sa dau multi bani sa fie performant copilul meu . Și să rămână relevant. Și atunci cu ce e diferită scoala asta de cea din Romania cand viitorul e tot al celor cu bani? Fie că e bani de meditații, fie că e bani că sa plătești un mortgage sau o chirie Intr o zona buna , fie că plătești școală privată în esență trebuie sa ramai Intr o categorie financiara .
      As putea să zic mersi că avem banii ăștia dar tot nu pot sa fiu leșinată după sistemul englezesc cum sunt maj pe care îi știu eu

  8. Sanda

    Intr adevar sistemul nu impinge la performanta, dar, ca si in Romania, cine poate isi da copilul la scoli private , echivalentul meditatiilor private, daca este nevoie. Insa se tine cont in primul rand de apritudinile copilului.
    Ce este bine, este ca fiecare isi gaseste locul pana la urma. Desigur ca sunt locuri putine de formatiune universitara de grad inalt, mai ales medici, dar bine ca in Cluj este sectie franceza la Medicina si chiar si la alte facultati….
    Incep sa si dea si ei seama de aberatia aceasta si se lucreaza la remedieri, dar cum in Elvetia ia timp mult o asemenea implementare, poate vom mai astepta putin.

    • M

      La inceput eram si eu de acord cu teoria asta ca si scoala profesionala e buna, ca isi gaseste fiecare rostu, etc…
      Nu mai sunt de acord si o sa-mi cheltui ultimul franc pe pregatire suplimentara si scoli private. De ce? Pentru ca lumea se schimba si joburile de vanzator la supermarket sau muncitor pe banda dispar. Meseria mea de acum 10 ani e facuta acum de 2 interfete de AI.
      Sistemul elvetian e invechit, functiona foarte bine acum 10,20 de ani cand piata fortei de munca era inchisa. Atunci era simplu sa te angajezi pe santier sau in fabrica sau asistenta medicala in spital. Acum piata fortei de munca e mult mai deschisa si copilul incurajat sa faca profesionala se trezeste ca nu-si gaseste job pentru ca pe santier lucreaza portughezi, in supermarketuri sunt albanezi, spitalele sunt pline de nemti si in finante e totul automatizat sau externalizat la Praga sau in Polonia. Mai raman cateva domenii inchise imigrantilor gen banking dar si acolo AI elimina joburi la greu.
      Deci? La ce scoala profesionala sa-l incurajez? Doar de zugravi ca acolo e mai greu cu AI.
      Pana si politicienii elvetieni se scarpina in cap cand realizeaza ca majoritatea studentilor de la facultati sunt straini deci statul finanteaza studiile est europenilor in timp ce somajul in randul tinerilor elvetieni creste.
      Elvetia are unul dintre cele mai bune sisteme de cercetare academica din lume, finantat de stat si din taxele cetatenilor. Atat ca cercetatorii sunt straini, multi din ei romani. Copii nascuti si crescuti aici sunt impiedicati de sistemul scolar de stat sa ajunga in cercetare.
      Si da se dezvolta un sistem paralel de meditatii (perfect legale si cu factura). Dar asta inseamna din nou ca viitorul e al celor cu bani in timp ce majoritatea vor ajunge someri nedumeriti peste 10 ani.
      Si ii inteleg de ce urasc strainii si nu vor in UE si vor sa limiteze migratia.
      E un subiect tare sensibil pentru mine, odata cu intrarea copiilor la scoala mi s-a naruit visul elvetian.

    • Martina

      Ma indoiesc ca in ziua de azi „profesionala” inseamna numai zugrav, casier, muncitor. Din cate am vazut in tara unde locuiesc eu profesionala imseamna IT, design, arhitectura, nutritie, pedagogie etc.

    • Lia

      Mai este si faptul că și dacă își găsesc de muncă in construcții, să zicem, e o muncă mult mai grea decât munca de birou pe care ar avea-o după facultate. Nu cred ca românii se duc buluc la facultate din snobism, pentru că nu ar avea respect pentru vânzătorul de la supermarket, instalator sau altele, ci pentru ca e o muncă mult mai grea, chiar distructiva pentru fizic, și, in multe cazuri, mai prost plătită. Nu știu câți am alege pentru copiii proprii să lucreze in construcții la peste 30 de grade vara, să aiba spatele praf până la 40 de ani. Parcă sună mai bine un latte decaf băut lângă laptop într-un birou curat. Eu, cel puțin, prefer să îi împing un pic de la spate cât depinde de mine (școală privată, la un moment dat si meditații) decât să se chinuie ei când vor fi mari.

  9. Rosu Aprins

    @M
    De ce nu te intorci sa ai copiii in sistemul romanesc de educatie daca esti atat de nacajita pe cel elvetian?

    Am obosit sa aud ce mare noroc au cu noii toate celelalte popoare, ca altfel nu s-ar descurca fara noi romanii si prea faimoasa zicala „la Microsoft, a doua limba vorbita e romana”.

  10. Livia

    In G este sistemul asemanator cu cel din Elveția. După 4 clase primare se despart copii: unii merg la liceu (foarte putini), marea majoritate la școala reala pina in clasa a 10a și la Hauptschule pună in clasa a 9a inclusiv. Ajung destul de putini sa studieze. Școlile de meditații sint private, legale și pe bani. De obicei se lucrează in grupe. O meditație numai pt un copil ar fi foarte scump.

  11. Carmen

    Buna!

    Noi locuim in Elvetia din 2007 si am ales sa trimitem copiii la o scoala privata tocmai din motivele mentionate mai sus de M. Sunt foarte multumita de alegerea facuta desi costa enorm ( 35000 chf/ an/ copil) si cred ca oportunitatile pe care le au urmand acest sistem de invatamant ( Bacalaureat international) merita efortul financiar.
    Daca ar fi sa mentionez un aspect negativ este ca limba oficiala a cantonului ( germana in cazul nostru) este invatata ca si limba straina la scoala si noi a trebuit sa platim in plus pentru meditatii.
    Initiativa de a prezenta sisteme diferite de invatamant mi se pare extraordinara. Am aflat multe lucruri noi si sunt recunoscatoare pentru asta.
    Mi se pare important sa fie mentionate si aspectele mai putin „roz” pentru ca in felul acesta cei care sunt interesati pot lua o decizie sau macar pot sa investigheze mai mult si sa isi faca propria parere.

  12. Cristina

    @M mă bucur că ați scris toate lucrurile acestea. Exact aceasta este și ceea ce am observat și ne-am lovit și noi. Suntem de un an în Elveția cu fetița care a intrat în clasa 1 când am venit și care nu a știut deloc germana și dacă nu insistam noi la școală și primărie, ar fi tinut-o un an fără să facă deloc germana. Ni s-a spus că doar din clasa a 2-a este prevăzut DaZ. A fost un an foarte greu pentru ea și pentru noi. Da este adevărat că nu îi impulsionează deloc pe copii la școală. La test au avut 6 exerciții de făcut și le-a spus să facă cat vor. Dar notarea este pentru tot testul. Fetița acum în clasa a 2-a pierde jumătate din lecțiile de la clasă pentru că este la germana intensiv. Am fost la ședința și am întrebat ce este de făcut că ea este în urmă cu materia, răspunsul a fost că trebuie să recuperez eu acasă cu ea. Sunt 3 învațătoare la clasă, câte 2 in fiecare zi cu 23 de copii în clasă. Au ore dimineața și după-amiază până la 3.30. Este foarte obosita mai ales că ea trebuie sa lucreze mai mult acasă decât ceilalți. Eu stau acasă cu băiețelul de 3 ani pentru că nu creșă este ffff scumpă. Am încercat sa mă angajez dar salariul meu împreună cu al soțului înseamnă impozit mai mare, plus creșa care costa foarte mult, am ieșit pe minus. Adică câștigam mai puțin decât dacă eu nu lucrez. La grădiniță mai are de așteptat pentru că el împlinește 4 ani in septembrie deci nu poate merge decât la 5 ani 🙄. Și da ni s-a spus că nu are nici o șansă la facultate aici pentru că locurile sunt limitate și numai cei mai buni din cei mai buni pot merge spre facultate, ceilalți meserii. Au nevoie de forță de munca in domeniile în care nu vor să aducă din afară. In IT, medicina, și altele sunt nevoiți să aducă pentru că ei nu au astfel de specialiști. Noi am venit în Elveția doar pentru 2-3 ani, am vrut sa vedem cum este în altă țară dar dorim să ne întoarcem în Romania.

    • Ella

      De ce nu aveți răbdare cu fetița? Limba germană nu e o limbă pe care să o înveți de pe azi pe mâine.Cât îi ia unui copil român să învețe limba română?2-4ani? Așteptați-vă atunci ca pentru germană să fie nevoie de mai mult(declinări, topica propozitiei diferită, articole diferite)
      Lăsați copilul să învețe în ritmul lui și gândiți-vă că oricum aude în jur limba natural, nu transferați stresul Dvs asupra ei.
      În România copiii învață Deutsch als Muttersprache(nu DaZ) și se descurcă chiar și ei…

  13. Horica

    De acord cu M. Suntem in tara vecina, Franța. Dacă la inceput te entuziasmezi de gradinita, scoala primara activitatile si excursiile gratuite (in fond platite de noi din impozite) cand copiii cresc vezi ca situația nu e roz deloc. In Franta se vorbește mult de ” nivellement par le bas”, adica majoritatea o sa aiba un nivel f redus la scoala. Procedura de repartiție la liceu si apoi la universități e criticată de toti părinții. Multi copii fac studii universitare dar nu-și găsesc loc de munca in domeniu. Scolile private sunt f căutate.
    Iar copiii nu mai pot veni la scoala in Romania pentru ca ei sunt acum de-ai locului, deci te adaptezi la sistemul de aici si depui dosarul la școli private sperând să fie acceptat copilul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.