Ajutor, din cauza unui stil de viață restrictiv în copilărie (am făcut gimnastică), am o relație nesănătoasă cu mâncarea!

Am primit acest articol pentru a-l publica aici anonim, pentru voi. Vă invităm să ajutăm cu idei și susținere.

Bună seara, Prințesă urbană!
Aș vrea și eu să publici dacă se poate, articolul următor, dar sub protecția anonimatului.
Mă numesc Andreea, am 40 de ani și 2 copii minunați . Sunt o femeie destul de curajoasă, disciplinată și cu mulți prieteni, datorită firii mele blânde, înțelegătoare și mai ales vesele.

În copilărie, am practicat 11 ani de gimnastică artistică de performanță. În anii ’90 tactica antrenorilor era una foarte dură, cu multă muncă, disciplină, umilințe și bătăi nenumărate. Practic toată copilăria mi- am petrecut- o în sala de gimnastică, fiind privată de multe.

Cel mai tare sufeream de foame, din cauza efortului fizic uriaș pe care îl depuneam zilnic. Visam la mâncare, mă culcam noaptea fericită că a doua zi voi mânca. Înainte să încep acest sport, părinții și bunicii mei erau foarte îngrijorați, pentru că nu mâncam nimic, nu îmi plăcea nimic. În afară de asta, nici de dormit nu dormeam, uneori o noapte o dormeam, cealaltă stăteam trează, efectiv nu simțeam somnul.

La 5 ani am început sportul de performanță, fiind o fire foarte activă, problemele de mai sus s -au rezolvat ca prin farmec, la scurt timp. După 1 an în care mergeam cu drag, a început munca cu adevărat. În afară de comportamentul antrenorilor, mai erau 2 alte spaime, frica de a nu rata sau a mă lovi grav (gimnastica fiind un sport periculos) și frica cântarului.

În fiecare zi eram controlate și fiecare dintre noi avea un tabel în care zilnic erau trecute kilogramele pe care le avea.

Cântarul a avut și are repercusiuni și în viața de adult. Știu că nu sunt singura femeie de pe lume care are această problemă, dar la mine e din copilărie și este o traumă.

Am grijă la ce mănânc, sunt foarte extremistă din punctul acesta de vedere, altfel nu reușesc. Cum spuneam, am grijă vreo 2 sau 3 săptămâni, slăbesc foarte repede, deoarece și în ziua de azi sunt activă, dar apoi inevitabil cad în extrema cealaltă și infulec și mă îngraș la loc foarte rapid și sunt deprimată din acest motiv.

Trebuie să precizez că sunt o gurmandă și mereu am în cap, cu toate că sunt perfect rațională și știu exact ca există mâncare la discreție, că trebuie să mănânc cât mai repede și să mă îndop, pentru că poate nu mai am șansa să mai mănânc.

Spre exemplu, atunci când particip la un eveniment, sau când sunt invitată la masă, eu mă bucur și mă gândesc cu jind oare ce anume se va servi de mâncare, în loc să mă bucur de evenimentul în sine. Este foarte trist, deoarece conștientizez, chiar fac mișto de mine însămi, însă această problemă mă apasă și mă întristează.

Mereu am avut totuși un control, exact cum am scris mai sus, când ajung să mă consider respingătoare uitându-mă în oglindă, imediat iau măsuri și mă bag singură la regim, fiind foarte riguroasă și mai ales cu atâta experiență în acest domeniu.

Din cauza acestei probleme de alimentație, sau cum s-o numi ea, am probleme de digestie, colon iritabil, cu balonare excesivă, adică îmi cam fac rău cu mâna mea, cum s-ar zice.

Mă simt atât de bine fizic, atunci când sunt la regim, corpul meu cred că zice bogdaproste și atât de rău atunci când o iau pe „pustiu”. La terapeut nu am ajuns încă, poate voi reuși la un moment dat. Până una-alta, sunt curioasă de ce eventuale sfaturi voi primi aici, mă gândesc că poate mi-ar fi de folos. Nu-mi place să mi se plângă de milă, cu toate că situația aceasta ar putea fi considerată demnă de milă, pur și simplu am scris în speranța vreunui sfat, sau vreunei experiențe similare.

Mulțumesc anticipat, dacă îmi publici acest text! Multe salutari și numai bine la toată lumea, cu optimism și veselie, le-om duce pe toate 🙂

17 Comments

  1. Eliza

    Nu stiu cine poate da sfaturi pertinente. As vrea sa iti spun ca nu esti singura, ca nu esti gresita si ca vreau sa te imbratisez. Kilogramele nu te definesc, procentul de grasime nici atat. Esti asa cum ai zis, blanda si vesela. Esti un om bun, complet, intreg, iubibil si plin de iubire.

  2. Anca

    Îmi este foarte cunoscuta problema ta..de parca as fi citit despre mine. Cu siguranța trebuie sa apelezi la un psiholog specializat in problemele alimentatiei. Doar asa o sa poți sa trăiești liber și fericit!

    • Ana

      Mancatul pe fond emotional nu se rezolva cu diete. Asa cum spuneai te pricepi si stii f bine ce e de facut. Se rezolva cu timp pe care ti-l dedici tie sa faci ce iti place, cu rabdare cu tine, cu acceptare, si o abordare blanda a ta (sa nu te mai desconsideri si sa te numesti intr-un anumit fel daca te ingrasi), si sa mergi la terapie cu toata inima si increderea. Pe mine terapia m-a ajutat enorm, iar colateral mi-a rezolvat si aceasta stare in care te gandesti la mancare desi te duci la un eveniment sa sovializezi, exact cum o descrii si tu. Traumele din copilarie sunt cele care iti afecteaza sanatatea acum. Sa te cantaresti zilnic si sa fii sub un asa stres, departe de familie, intr-un mediu ostil, nu a fost deloc usor pentru tine ca copil. Te imbratisez si iti doresc sa fii blanda cu tine!

  3. Iulia

    Andreea, am citit cu multa compasiune și empatie mesajul tău. Sunt destul de familiarizată, din varii surse, cu „protocoalele” din gimnastică și implicit traumele provocate, care uite, nevindecate, te mențin acum pe drumul acesta sinuos. Însă întocmai că este un drum, ai posibilitatea să îl alegi sa fie altfel pentru tine de acum. Primul pas l-ai făcut, întocmai scriind acest mesaj cu atâta curaj și autenticitate. Tind sa cred că partea disciplinată din tine are nevoie sa fie echilibrată de latura blândeții de sine. În acest sens, poate vei alege pentru sinele tău care știe că merită, să cauți un psihoterapeut cu care rezonezi, care să te susțină în demersul tău în a-ți „lua puterea înapoi”. Îți recomand de asemenea cu cea mai mare căldură cartea lui Dr. Michael Greger „How not to diet”, respectiv cartea de bucate cu același nume (pe care acum câteva zile am primit-o și sunt super excited about it). Iar pe YouTube găsești prezentarea sa presărată cu umorul specific lui, „Evidence-based weight loss: live presentation”. Îți doresc să găsești ceea ce ai nevoie!

  4. Anonim

    Am aceeași problema care a apărut imediat ce am terminat liceul. Am reușit să-mi controlez organismul pana la 40 de ani. De câțiva ani încoace se pare ca nu ma mai asculta și kilogramele au început să se vadă din ce în ce mai mult. Slăbesc foarte greu în ultimul timp, iar colonul și stomacul îmi creează un disconfort foarte mare. Durerile de stomac și balonarea sunt la ordinea zilei. Oricât efort as depune (am lucrat și la temperaturi ridicate), efortul parca e în zadar. Nu am cert sfaturi nimănui pt ca am fost și sunt judecată. Incerc sa evit discutile de acest gen pt a nu-mi crea un disconfort și mai mare. Din păcate, nu sunt în măsura sa dau sfaturi. 😔

    • Claudia

      Recomand blogul unei nutritioniste:
      https://www.artenediana.com/blog-nutritie/

      Acolo explica logic ce se intimpla in corp cu mincarea si cu kilogramele. Printre rinduri spune tot ce ai de facut ca sa te impaci cu corpul tau. Are si citeva carti foarte simpatic scrise, cu sfaturi utile.

      Daca ai putea sa te duci la ea la consultatie, iti garantez ca nu te va judeca. Mi se pare o persoana exceptionala. Mi-e drag de ea, recunosc.

  5. Roxana

    Buna, Andreea! Eu sunt Roxana, tot 40 de ani si un copil minunat. Nu am practicat oficial sport de performanta, dar am bagat destul, de bunavoie, pe anumite perioade destul de intens, dar fara presiunea psihica, pedepse, etc. Am fost si sunt o gurmanda, la mine nevoia asta de a manca cat mai mult a venit din saracie, sa zic asa. Nu era niciodata de ajuns, eram multi (la tara mancam si in 3 randuri, ca nu incapeam la masa), dar si nevoile mele erau peste masura. Mie imi spuneau parintii: dar mai opreste-te si tu, fata! (tot dupa o varsta, de cand am inceput sa merg la scoala, inainte, la fel, nu mancam mai nimic). Initial, a fost bucurie mare, mananca copilul, apoi se trezeau dimineata cu frigiderul gol si nu stiau cum sa imi puna stop, consumam prea mult :)) Imi amintesc senzatia de foame continua, dar crunta, rau, plecam de la joaca si le spuneam celorlalti copii ca trebuie sa ajut pe acasa, eu mergeam sa mai bag ceva. Le faceam temele colegilor la scoala la troc cu mancare 🙃 Obsesia si compulsia sunt o mare, mare problema la mine, din mai multe puncte de vedere. Anyway, am gene bune si nu am avut mari probleme cu greutatea decat de la niste pastile. In general, cum zicea sotul meu, cand ma rotunjeam un pic, „las’ ca mergi la serviciu, te stresezi un pic si in cateva zile esti la loc”. Dupa o varsta, se mai schimba lucrurile. Ce am descoperit e ca niste obiceiuri simple, binestiute, adica pe cat se poate low carbs, low sugar, fac minuni. Cat mai fara paine (oricum painea din comert cat de cat accesibila la pret face mai mult rau decat bine). Si cat mai fara cartofi, paste, prajeli, cat mai putin zahar, sunt indulcitori naturali care merg f bine in substitutia zaharului (miere, sirop de artar, stevia…astea le-am testat eu si in combinatie cu sport (destul de intens), acum cativa ani nu ma desprindeam de oglinda, eram fotomodel, imi venea sa ma pup :)) Si cat mai putina carne am incercat eu, ca eram o carnivora, nu se chema ca am mancat daca nu avea carne. Iaurt, branza, oua, peste (la gratar), fructe de mare, legume si fructe la greu, dar si zile fara proteina animala. In timp gustul se schimba, daca asta e o problema, simti din ce in ce mai mult savoarea alimentelor simple, naturale, nu mai simti nevoia de prajit, calit, etc, ce zic unii ca e mancare gustoasa. Da, la mine a fost si incerc sa fie un fel de keto, cu dieta alcalina (tot din cauze interne, sindrom de colon iritabil, etc.), cat mai putina sare (tot din cauze interne). Se obisnuieste gustul, simti mult mai savuroase lucrurile simple. Dap, la mine asa functioneaza. Si relativ de curand am descoperit un nene cu canal de YouTube care explica f bine impactful asupra starii generale de sanatate si de bine, nu doar asupra aspectului fizic: Dr. Sten Ekberg, medic holistic si fost atlet de performanta. Mie imi plac video-urile lui. Daca ai si exercitiul autodisciplinei (ceea ce eu nu am), nu ar trebui sa ai probleme. Pe „scurt”, la mine cam asa functioneaza, cata vreme ma tin. Bafta! Cred ca poti sa te infrupti si sanatos.

  6. Roxana

    Buna, Andreea! Eu sunt Roxana, tot 40 de ani si un copil minunat. Nu am practicat oficial sport de performanta, dar am bagat destul, de bunavoie, pe anumite perioade destul de intens, dar fara presiunea psihica, pedepse, etc. Am fost si sunt o gurmanda, la mine nevoia asta de a manca cat mai mult a venit din saracie, sa zic asa. Nu era niciodata de ajuns, eram multi (la tara mancam si in 3 randuri, ca nu incapeam la masa), dar si nevoile mele erau peste masura. Mie imi spuneau parintii: dar mai opreste-te si tu, fata! (tot dupa o varsta, de cand am inceput sa merg la scoala, inainte, la fel, nu mancam mai nimic). Initial a fost bucurie mare, mananca copilul, apoi se trezeau dimineata cu frigiderul gol si nu stiau cum sa imi puna stop, consumam prea mult :)) Imi amintesc senzatia de foame continua, dar crunta, rau, plecam de la joaca si le spuneam celorlalti copii ca trebuie sa ajut pe acasa, eu mergeam sa mai bag ceva. Le faceam temele colegilor la scoala la troc cu mancare 🙃 Obsesia si compulsia sunt o mare, mare problema la mine, din mai multe puncte de vedere. Anyway, am gene bune si nu am avut mari probleme cu greutatea decat de la niste pastile. In general, cum zicea sotul meu, cand ma rotunjeam un pic, „las’ ca mergi la serviciu, te stresezi un pic si in cateva zile esti la loc”. Dupa o varsta, se mai schimba lucrurile. Ce am descoperit e ca niste obiceiuri simple, binestiute, adica pe cat se poate low carbs, low sugar, fac minuni. Cat mai fara paine (oricum painea din comert cat de cat accesibila la pret face mai mult rau decat bine). Si cat mai fara cartofi, paste, prajeli, cat mai putin zahar, sunt indulcitori naturali care merg f bine in substitutia zaharului (miere, sirop de artar, stevia…astea le-am testat eu si in combinatie cu sport (destul de intens), acum cativa ani nu ma desprindeam de oglinda, eram fotomodel, imi venea sa ma pup :)) Si cat mai putina carne am incercat eu, ca eram o carnivora, nu se chema ca am mancat daca nu avea carne. Iaurt, branza, oua, peste (la gratar), fructe de mare, legume si fructe la greu, dar si zile fara proteina animala. In timp gustul se schimba, daca asta e o problema, simti din ce in ce mai mult savoarea alimentelor simple, naturale, nu mai simti nevoia de prajit, calit, etc, ce zic unii ca e mancare gustoasa. Da, la mine a fost si incerc sa fie un fel de keto, cu dieta alcalina (tot din cauze interne, sindrom de colon iritabil, etc.), cat mai putina sare (tot din cauze interne). Se obisnuieste gustul, simti mult mai savuroase lucrurile simple. Dap, la mine asa functioneaza. Si relativ de curand am descoperit un nene cu canal de YouTube care explica f bine impactful asupra starii generale de sanatate si de bine, nu doar asupra aspectului fizic: Dr. Sten Ekberg, medic holistic si fost atlet de performanta. Mie imi plac video-urile lui. Daca ai si exercitiul autodisciplinei (ceea ce eu nu am), nu ar trebui sa ai probleme. Pe „scurt”, la mine cam asa functioneaza, cata vreme ma tin. Bafta! Cred ca poti sa te infrupti si sanatos.
    Bineinteles, asta inseamna si inlocuirea tuturor astora cu proteine si grasimi sanatoase. Dar, crede-ma ca se poate si e DELICIOS, nu-s tocmai retetele noastre traditionale sunt chiar muult mai bune. Aici vine, normal si „ingredientul” cost. Ingredientele de buna calitate costa si trebuie si f multa atentie, ca multe nu sunt ce spun ca sunt. Beneficiul e insa enorm.

  7. Roberta

    Buna! Și eu am făcut gimnastica ritmică de performanța in anii 80, nu pot zice ca relaționez cu aceasta problema a ta pt ca eu am avut “norocul” sa fiu mereu prea slaba, și presiunea cu cântarul nu am simțit-o, dar cunosc bine mediul de atunci, și voiam sa îți zic ca într-adevăr e foarte traumatizant și din alte puncte de vedere și ca neaparat ar merita sa mergi la un psiholog care sa te ajute sa depășești traumele de atunci, inclusiv aceasta problema. Cu mult drag!!

  8. Eli

    Buna! Caută pe YouTube video Valentin Bunea (body engineering).Are f multe filmulete încărcate free…daca te convinge poți intra in programul lui. Pe mine mă ajută enorm… Are o abordare diferita..

  9. M

    Bună! Eu una îți recomand un psiholog care să lucreze pe traumele ce le-ai dezvoltat în acea perioadă și să cauți un grup de suport pe rețelele de socializare pentru BED;găsești pe Facebook în română și engleză;ce mi-am dat și eu seama este faptul că e important să iei acest proces pas cu pas și să nu îl vezi ca o „nouă dietă” ci o vindecare și creștere personală;este important să găsești o comunitate care să te susțină și pe care să întrebi sau observi cum gestionează alte persoane această boală;s-ar putea să nu reușești din prima, este firesc și eu am colapsuri și zile/săptămâni când nu mai țin cont dar grupurile astea mă ajută extrem de mult să înțeleg că nu sunt singura care se confruntă cu asta;am văzut că cineva mai sus ți-a dat „sfaturi sănătoase” și ea probabil având această tulburare alimentară;te rog să ții cont de tine și organismul tău înainte să faci aceste schimbări bruște pentru că și eu am încercat și îți spun sincer că nu este ușor și nu știu ce efecte fizice și psihice au asupra ta doar tu îți poți da seama cu ajutorul unui psiholog; Ai încredere și răbdare cu tine!!

  10. Ana

    Mi-as dori mult sa pot ajuta, dar nu pot decat sa spun ca inteleg ce simti…Citesc unele comentarii si din pacate va spun ca noi in situatia aceasta, ca ma alatur autoarei, stim bine ce e sanatos, nu necunoasterea esta problema, suntem experti in teorie dupa ani si ani de lupta cu noi…
    Eu nu am facut sport de performanta dar am avut o familie care a facut intruna comentarii despre cum arat, despre cum sunt ‘dezvoltata’. Nu puteam manca o inghititura fara ca tata, fratele, bunica sau matusa sa ma atentioneze ‘sa nu mananc ca ma ingras’, ca ‘nu ma mai plac baietii’ si alte bazaconii. Imi amintesc cum o matusa m-a atentionat inclusiv sa nu mai beau apa ca ma ingras.
    Si cand ma uit la poze eram doar un copil normal care intra in pubertate mai devreme.
    Si acum mi se aminteste ‘nevinovat’ cum eram ‘bine dezvoltata’ de mica, inca ma ia cu palpitatii cand aud.
    Alta origine a problemei dar ma regasesc total in comportamentul de adult descris de autoare. Nu am solutii din pacate, caut si eu…te imbratisez cu drag

    • Andreea R.

      Credeam că doar mie mi se spunea să nu mai beau apă că îngrașă… În cazul meu era bunica, și și în cazul meu era doar pubertatea….
      Ce să zic… Te îmbrățișez și pe tine și pe copilul care eram. Să ne fie bine!

  11. Irina

    Multe femei sufera de această problemă din păcate. Unele au făcut sport de performanță, ceea ce e de admirat, altele „sport de performanță” cu sistemul dintr-o societate haotică. 😊 Unele au metabolism bun și sunt calme în privința mâncării, altele agitate cu tendințe de liniștire prun mâncare (e un moment când creierul percepe plăcere… e o placere mare și trebuie să fie așa) 😊. Cunoaștem și impatizam. Există o carte terapeutica ” Manualul de scadere în greutate”. Acolo sunt descrise tehnici de schimbare a gândirii și împăcarea cu sine. Se mai spune că și crierul are nevoie să-și creeze noi cai neuronale timp de aprox. 6 săptămâni, apoi menținută gândirea pentru restul vieții. E un drum greut, dar merită pe deplin. Viața e mult mai frumoasă după.
    O altă metoda e stilul viață în conexiune cât mai mare cu natura. Fie că sunt plimbări, jogging, exerciții în natură, fie meditație cât mai mult posibil afară. Corpul are nevoie de o reintrare în ritmul său natural. De asemenea, înlocuit mâncatul compulsiv cu alte plăceri în masura posibilităților: shopping de orice fel (piață, cautat cele mai bune legume și fructe de diverse culori și texturi), haine (cautat corieli potrivite său vânat de reduceri pentru un best buy). Întâlnirile cu prietenele. Schimbul feminin de informații și energie este implinitor dacă aveți cu cine. Hobby-uri feminine în principal, cele legate de lucru manual (grădinărit, croșetat, cusut, decorațiuni). Toate sunt terapeutice pentru femei și fac bine atât creierului cât și sufletului. Succes!

  12. Sabina

    Eu am tendinte de ingrasare din cauza tiroidei + probleme cu ovarele ( merg mana in mana ) Dincolo de aspectul psihologic, solutia e unica, eu o numesc : numaratul firimiturilor :)))
    Am grija sa nu sar calul, si daca il sar, tin dieta pana revin la greutatea dorita. Este mai usor sa previi ingrasatul decat sa slabesti 10-15 kile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.