Vine o vreme când se va desprinde de tine. Îți va fi bine atunci, dar îți va fi și greu…

Azi am simțit să scriu pentru mamele de copii mici care au nevoie de ele la fiecare pas, care vor doar în brațe, care adorm doar legănați, care stau la sân cu orele, care plâng dacă sunt lăsați o clipă singuri în fața ușii închise de la baie, care nu vor să stea cu nimeni altcineva, care par lipiți pentru vecine de trupurile obosite, dar pline de iubire și putere ale mamelor lor. Nu va fi întotdeauna la fel! Încet încet, vin vremuri în care puiul se desprinde, iar mama începe să-și regăsească și celelalte rosturi, dimpreună cu dorul de primii ani, când un omuleț perfect te considera universul lui întreg, când cineva te iubea complet, fără să-i pese ce faci.

Curaj, dragă mamă!

Chiar dacă pare imposibil de crezut acum, vine o vreme când nu va mai fi nevoie să ștergi pe nimeni la fund!

Nu mai ai mult de așteptat și copiii tăi nu doar că vor merge la toaletă fără tine, dar nici nu vor mai fi interesați să te însoțească ei pe tine când te așezi pe tron.

Vine o vreme când își fac singuri bagajele pentru vacanțe (tot ce trebuie să faci este să-i inviți să numărați împreună perechile de chiloți și de șosete, ni s-a întâmplat ca în loc de NOUĂ să înțeleagă DOUĂ și să spălăm chiloți în chiuvetă șapte zile la rând).

Vine o vreme când nu va mai fi nevoie să asiguri program de divertisment copilului în avion, restaurant, în sala de așteptare la medic, pentru că se va descurca singur cu cartea pe care singur și-a pus-o în rucsac, cu agenda în care desenează sau cu filmul ori muzica pe care și le-a descărcat.

Vine o vreme când își vor lua singuri mâncarea din frigider.

Când ai timp să citești, pentru că ei se joacă fără tine.

Își aleg singuri toate hainele și o fac în feluri care nu-ți declanșează toate alarmele.

Când se trezesc singuri să meargă la școală.

Când se spală pe dinți fără să le mai zici tu de 50 de ori.

Când bolile trec aproape fără să le mai observi, pentru că nu se mai văicăresc și știu singuri ce să facă să se simtă mai bine.

O vreme când se vor desprinde singuri de copiii care le fac mai mult rău decât bine.

O să te simți bine atunci, vei ști că ai făcut bine.

O să te simți și rău atunci, pentru că vei ști că ei nu mai au nevoie de tine ca până atunci.

Dar nevoie de tine au și vor avea mereu, în feluri mai subtile, mai ușor de dus dacă suntem acolo să-i auzim, să-i vedem și să-i iubim, să ne vedem și să ne iubim.

4 Comments

  1. Cristina

    Eu astept momentul cand se va desprinde singura de copiii care ii fac mai mult rau decat bine

  2. Hritiuc Anca

    Salutare, te urmăresc de vreo 2 ani, iar de cele mai multe ori mă regăsesc în rândurile scrise de tine! Am doi copilași, o fetiță de aproape 9 ani (împlinește în august), și un băiețel de 5 ani și 7 luni. Continuă să scrii, faci atât de bine treaba asta iar articolele tale sunt minunate, transpun în cuvinte toate trăirile noastre, ale mămicilor! ♥️🤗

  3. Cristina Pupaza

    Ce bine imi prinde articolul tau Ioana draga, am un baietel de 6 ani si gemeni de un an si noua luni…..greu mai este, cand cred ca avem o zi mai usoara vin 5 grele, sa nu mai vorbesc de nopti, am impresia ca cei mici sug mai des ca la doua luni.
    Vad luminita de la capatul tunelulului si ma proiectez in viitor cu cei trei copii marisori in parc, la mare, la munte.

  4. Anastasia

    Chiar acum citesc cartea : Copilul tau, părinții tăi, tu! Și sunt exact la pagina 69 : Primul an împreună)))) Daaaa….. Chiar e trecător! Am prima fetița de 3 ani și a doua are 6lunițe împlinite, pai pe asta mica mai ușor o cresc, chiar și cînd plînge îmi place! Pentru că repede trece și deja mii dor de primele 24de ore împreună!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.