Decodificarea comportamentului băieţilor de după şcoală sau grădiniță

Azi a plecat la tipar cartea Mame pentru băieții noștri, un titlu nou și foarte bun în colecția Educație cu blândețe, al douăzecelea!

Mulțumesc, Roxana Soare, pentru copertă, Ona Frantz pentru redactare, Ana Irimescu pentru traducere.

Lectura acestei cărți m-a ajutat să-mi înțeleg mai bine feciorul (dar și soțul, ha!), atât de diferit de sora lui mai mare, atât de minunat în felul lui încăpățânat de a gestiona lumea, atât de bătăios, dar atât de sensibil în același timp! Simt că acum îl pot iubi și prețui chiar mai mult!

Autoarea Maggie Dent, mamă a patru băieți și cunoscută profesoară și educatoare parentală în Australia și Europa, ne arată în cartea asta valoroasă cum arată lumea văzută prin ochii băieților noștri. Trăim într-o lume în care nenumărate modele de masculinitate toxică ne fac să ne simțit neputincioși ca părinți.

Maggie scrie cu umor și profunzime despre felurile în care încă din uter băieții sunt fiziologic și emoțional diferiți de fete și explică bland de ce a-i compara constant nu este o strategie bună.

Cartea conține multe referințe la studii științifice, multe mărturii ale unor bărbați maturi despre relația lor cu mama în copilărie și multe strategii pentru a ne ghida băieții spre a deveni adulți  siguri pe ei, echilibrați, fericiți și plini de compasiune.

Vă las mai jos un capitol care mi-a plăcut mult și mi-a explicat multe!

De ce se poartă băieții atât de ciudat deseori după grădiniță sau școală?

Am văzut foarte des băieţei care erau incapabili să exprime ce simt, aşa că acţionau fizic, de multe ori inadecvat şi fără să‑şi dea măcar seama de ce o fac. De exemplu, băieţelul care iese din sala de clasă şi, văzând‑o pe mama sa după mai multe ore, după o zi foarte stresantă, fuge la ea foarte repede şi o prinde de picioare, cât pe ce s‑o doboare. Unii pot vedea scena prin lentila unui băiat prostuţ sau neastâmpărat. Este însă mult mai probabil ca acest băiat să vrea să exprime cât de dor i‑a fost de mama lui şi cât de bucuros este s‑o revadă. Cu toate astea, în volatilitatea emoţională a momentului, el exprimă aceste lucruri în mod fizic, reconectându‑se puternic cu mama lui.

Aceeaşi experienţă are loc deseori după şcoală, când băieţeii se întorc în sfârşit în maşina familiei. De multe ori, atunci are loc un colaps masiv, iar ei pot deveni agresivi verbal sau fizic şi pot face o criză de plâns, iar uneori acest lucru se declanşează subit. Poate fi foarte derutant pentru părinţi. Pentru băieţel, este o provocare să fie departe de mama lui, iar îndepărtarea de ea într‑un mediu şcolar uneori derutant şi aglomerat poate semăna puţin cu o plecare la război. Toată ziua s‑a străduit să ţină garda sus, să fie băieţel cuminte şi să nu facă prostii. Copiii se străduiesc foarte mult să‑şi aducă aminte regulile şi să facă ce pot ei mai bine ca să‑şi găsească drumul prin peisajul confuz al dinamicii sociale de la locul de joacă. Este epuizant şi le consumă toată energia, iar la sfârşitul zilei, majoritatea băieţilor sunt supraîncărcaţi cu cortizol, un hormon de stres. Asta înseamnă că în mica lor lume emoţională n‑a mai rămas niciun strop de bunătate.
Fiul tău va avea nevoie de puţin ajutor ca să‑şi umple lumea emoţională cu câteva sentimente şi emoţii pozitive, iar cel mai bun mod prin care poţi face asta este să‑l ajuţi să‑şi creeze neurotransmiţători pozitivi – şi anume serotonină, dopamină şi ceva endorfine. Cea mai rapidă modalitate de‑a pune cortizolul în mişcare este prin mâncare, iar noi ştim că băieţilor li se face foame mai repede decât fetelor, aşa că aceasta este prima nevoie de care trebuie să ne ocupăm după o zi lungă la şcoală.

Asigură‑te că mâncarea pe care i‑o dai nu este plină de zahăr – nimic nu se compară cu un sandviş sau wrap de calitate. Dacă nu ai la îndemână mâncare atunci când apare o cădere emoţională, poţi încerca alte lucruri. Încurajez mamele să se pregătească având întotdeauna în maşină „obiecte de recuzită“. Dacă vezi cum se întunecă la faţă, pune‑ţi o perucă în culori violente, o pereche de ochelari cu neon sau poate o pereche de colţi! Orice poate aduce noutate va lumina imediat starea de spirit a băieţelului tău. Dacă nu eşti în stare să tragi vânturi la comandă, îţi sugerez să‑ţi cumperi o pernă de tras vânturi, pentru că nimic nu egalează un pârţ bine sincronizat când trebuie să faci un băiat să zâmbească. Dacă ai noroc să ai copilul la o şcoală care le permite copiilor să rămână la joacă după ore, acest lucru va contribui şi el la umplerea cupei de bunătate a băiatului tău înainte să ajungi cu el la maşină.


Lucruri pe care să le eviţi în maşină dacă ai băiat:

Evită să‑l interoghezi cu privire la cum i‑a mers ziua.
Cum a fost azi?
Ţi‑ai mâncat mâncarea la prânz?
Cu cine te‑ai jucat?
Ce ai învăţat?
Cum a fost astăzi educatoarea/învăţătoarea?

Cei mai mulţi băieţi habar n‑au despre astfel de lucruri – şi cu siguranţă nu şi le pot aminti la comandă imediat după ce pleacă de la şcoală. Acesta este unul dintre lucrurile cele mai dificile pe care trebuie să le facă mamele de băieţi. Nouă, femeilor, ne place să fim puse la curent instantaneu cu toate lucrurile care s‑au întâmplat de când i‑am văzut ultima oară. Băiatul tocmai îşi revine dintr‑o experienţă foarte stresantă de pe câmpul de luptă. Are nevoie de o perioadă de acomodare. Chiar te rog să‑l îmbrăţişezi, să‑l baţi uşor pe spate sau să‑l gâdili, însă nu‑i pune întrebări. Spune‑i, pur şi simplu, că ţi‑a fost dor de el.


Când face baie sau când se duce la culcare sunt momente excelente în care poţi povesti cu el despre cum i‑a fost ziua. Cumva, pe măsură ce se relaxează acasă şi se află aproape de persoanele importante care‑l îngrijesc, memoria îi revine. Acesta este un obicei pe care te încurajez să‑l formezi împreună cu băieţelul tău – să povesteşti relaxat cu el, fără să‑l interoghezi, acum, când se află într‑un loc mai calm. Conversaţiile din baie şi din pat, pe întuneric, sau conversaţiile din timpul unui joc – toate acestea sunt situaţii când se simte mai puţin ameninţat şi mai dornic să se conecteze cu tine. Acest ritual te va ajuta mai târziu, când va trebui să ai o discuţie cu fiul tău despre alegeri proaste, despre ratare şi, da, despre fereastra aceea spartă sau despre caca din vasul de toaletă fiindcă n‑a tras el apa.

Apropo de mersul la toaletă…

Vorbind despre caca, marea majoritate a băieţilor noştri nu defechează la şcoală! Motivul este destul de logic. După cum am spus, mediul de la şcoală e ca o zonă de război, foarte stresant. Băieţii şi bărbaţii trebuie să se simtă foarte calmi ca să poată defeca. Aceasta este o diferenţă esenţială între genuri. Cele mai multe femei tind să se ducă la toaletă când simt că trebuie, fac ce trebuie să facă şi gata. Bărbaţilor le ia o veşnicie, iar de când a apărut telefonul mobil, unii dintre ei petrec obscen de mult timp la toaletă. Şi, odată ce vedem de ce băieţii sunt mai greu de învăţat la toaletă decât fetele, acceptăm că stresul are un impact evident asupra performanţei în acest sector. Anxietatea de performanţă e reală şi pare să se instaleze devreme. Niciun băiat nu vrea să facă caca în pantaloni, întrucât acest lucru este considerat o formă de ratare.

Întorcându‑ne la mediul şcolar, având în vedere că băieţii nu defechează la şcoală, încearcă să nu întârzii prea mult când îl iei pe fiul tău după ore, că poate are nevoie să meargă la toaletă. Am auzit de băieţei care au început brusc să‑şi lovească mama când s‑a oprit să povestească cu cineva după şcoală. Din nou, le este greu să găsească cuvintele cu care să te informeze că trebuie să facă caca, aşa că acţiunile lor sunt o încercare de a comunica acest lucru. O altă sugestie, înainte să te opreşti să vorbeşti cu cineva, este să te apleci în tăcere şi să verifici dacă este OK să porţi o discuţie. Acesta este un fel de cod, verifici dacă este foarte urgent, destul de urgent sau dacă mai durează. Când băieţii mei erau mici, era destul de stresant pentru mine, ca mamă, să ajung de la şcoală acasă, la numai două toalete, cu patru băieţi.

O altă sugestie este să încerci să eviţi să‑ţi duci copilul epuizat de la şcoală într‑un centru comercial fără să‑i umpli cupa cu mulţi neurotransmiţători pozitivi. Practic, îl pui în postura de‑a da greş într‑un mediu atât de puternic stimulativ, plin de lucruri pe care i‑ar plăcea să le aibă sau să le atingă. Te rog să fii conştientă de acest lucru, chiar şi atunci când nu se întâmplă după orele de şcoală, întrucât centrele comerciale mari prezintă foarte multe riscuri şi factori de stres pentru micii noştri luptători. Să ne amintim că ei se pot concentra pentru perioade de timp mai mici decât fetele – câteodată cam cât un ţânţar –, aşa că trebuie să fim atente să nu‑i facem să dea greş într‑un loc plin de oameni. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul cafenelelor, care nu sunt potrivite pentru băieţi până când învaţă să‑şi controleze corpul în mişcare, emoţiile derutante şi mecanismele de autoreglare foarte slabe. Este deseori mai bine pentru mamele însoţite de fiii lor să ia o cafea la pachet şi să meargă într‑un parc sau într‑un loc deschis. În timp, micuţul va deveni mai capabil să‑şi dezvolte capacitatea de‑a gestiona medii sociale puternic stimulatoare… dă‑i doar puţin timp.

11 Comments

  1. Elena

    Buna!
    As vrea sa comand toate cartile tale despre educatia cu blandete. Sunt in UK si as vrea sa le comand direct aici daca se poate. Ai cumva un cod de discount te rog? Multumesc 😃

  2. Elena

    Multumesc. Ma bucur ca sunt la reducere. Le voi comanda acolo si voi ruga prietenii sa mi le trimita atunci.

  3. Andrei Besliu Andreea Maria

    De unde pot cumpara cartea „Mame pentru baietii nostri”?

    • Printesa Urbana

      Buna, abia a plecat la tipar, nu e gata inca, o sa anunt cand va fi disponibila pe site-ul editurii si in librarii!

    • Printesa Urbana

      Buna, deocamdata de nicaieri, abia a plecat la tipar, mai dureaza pana va fi gata.

  4. Mirela

    Buna, exista cumva si cartea pentru fete?🙂

  5. Florentina

    Bună, Ioana! Te rog mult să anunți public atunci când această carte iese de sub tipar. Suntem multe mame interesate 🙂 Mulțumesc frumos!

  6. Monica

    am un exemplu personal ..baietelul meu in primul an de gradi..il ridica tatal de la gradinita ..veneau apoi cu masina sa ma ia si pe mine de la birou pentru a ne indrepta spre casa..cu el in masina nu se intampla nimic..cum apaream eu cum incepea jihadul..plangea tipa ..uneori lovea ..era clara treaba corpul tb cumva sa scape de ce acumulase ziua in timpul gradinitei iar prezenta mea il ajuta sa faca asta ..la inceput nu am inteles. dar am mai cititit ne-am documentat ..si am inteles ..a ajutat mult sa pot contine eu toate starile lui si sa pot fi acolo pentru el ..urmeaza scoala din toamna ..ma bucur ca am citit articolul ca o reamintire

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.