Tocmai mă urcasem pe bicicletă să merg s-o iau pe prietena mea de la tramvai (mai facem și noi câte-un sleepover, nu doar copiii, ah, ce mult îmi place să stăm la un pahar de vin în grădină și să cotcodăcim în șoaptă până târziu, mai ascultăm muzică, râdem ca vulpile, apoi mergem la culcare, mai stăm la povești încă juma de oră în pat, apoi sforăim buștean și dimineața vin copiii peste noi, mâncăm împreună, oare de ce nu am făcut asta mai des până acum?), când apare Sofia, roșie toată la față, răcnind:
-Mami, vino repede, să-l salvăm, repedeeee!
O fi căzut vreun copil din vecini în canal sau poate chiar un vecin de pe casă, își mai curăță oamenii singuri burlanele. Încep să pedalez și întreb:
-Pe cine salvăm?
-E mic, roșu și are clești! Hai, repede, în poienița de la papagali!
Bun, deci nu e un vecin, nici pui de vecin.
-Un crab?
-Nu e crab, doooh, știu cum arată un crab. E mai degrabă ca un gândac uriaș!
M-am oprit brusc, iar Sofia s-a lipit de roata mea din spate.
-Nu salvez niciun gândac, ai înnebunit?
-Nu e gândac, e altceva. E un omar!
Omar e un fost coleg de-al lui Ivan, recent emigrat în Dubai. De ce ar avea nevoie colegul din Dubai să fie salvat de mine din poieniță?
Încă nu mă mișcam de pe loc, așa că a continuat cu explicațiile:
-L-a scăpat o coțofană din cioc, mami, și e viu, se mișcă, e mic, roșu, cu clești, și merge doar în spate! Te rog, mai repede, mami!
Un rac era!
-Rac?
-Nu știu, mami, ce contează cum îi zice, hai, vino, mai e puțin.
În trei minute sosea tramvaiul cu prietenea mea în el și eu eram la 1 km de stație, în salvarea unui rac.
Am parcat, am alergat pe iarbă, Sofi îl acoperise cu niște frunze mari, să nu-l prindă alte păsări. Isteață fata mea! Ridica ochișorii ăia la noi, dădea din clește, Mami, te rog, să-l salvăm!
Am făcut un fel de targă din mai multe crengi late, am ridicat cu alte bețe racul, care tot cădea înapoi pe iarbă că dădea din clește, i l-am pus Sofiei în brațe peste grămada de crengi (nu voia să-l atingă) și am fugit pe bicicletă spre tramvai. M-am uitat înapoi de câteva ori, Sofia se îndrepta spre canal cu racul, îl mai scăpa, noroc că era foarte moale pe jos, iarbă fragedă.
Am mers să-o iau pe prietena mea, ne-am întors, ne-am pus la povești, a venit Sofia super încântată:
-Mami, l-am mai scăpat de unsprezece ori până la canal, dar nu s-a lovit, am avut grijă! L-am pus pe mal și l-am lăsat să se ducă în apă, era atât de fericit, mami, a dat din coadă, serios! S-a întors cu spatele la apă și a prins o mare viteză, bâldâbâc s-a dus!
-Ești bucuroasă, iubito? Ai făcut un lucru bun!
-Nu am făcut nimic special. Dar da, mă bucur că s-a întors acasă omarul.
Nu ne plictisim deloc. Sunt curioasă ce mai salvați voi zilele astea.
PS: Nu am găsit poză cu fetiță și rac, așa că am pus una cu o căprioară.
ce prostie
Ce anume ti se pare o prostie in povestirea asta, Unule? ca un copil simtitor vrea sa salveze o vietate? Ca mama lui incurajeaza asta si chiar il ajuta? Ca si-a lasat prietena sa o astepte in statia de tramvai din cauza asta? Sau the adult sleepover? Din partea mea, la cat mai multe intamplari dinastea…
Pentru un adult care a uitat cum e să fii copil, probabil că e. Dar dacă nu acorzi atenție „prostiilor” cu care vin copiii mici, atunci copiii mari nu vor veni la tine cu lucruri serioase.
Un gest frumos, felicitari ! Noi am salvat un pui de vrabie si multe albine cazute pe jos (din cauza caldurii), luam fiecare albinuta si o asezam pe o floare, intr-o gradina. Copiii sunt atat de fericiti cand pot salva orice fiinta, cat de mica.
ah, frumos!
Noi am salvat de la uscare si de la a fi tosanit de masini un pui de cactus!
Și noi salva orice de la vârsta de 2,3 ani(acum avem 12 ,dar procedam la fel). Gândaci,buburuze,melci,păsări,fluturi.
Ești absolut uimitoare,prințesă și mă bucur mult că Sofi a învățat atât de frumos sa fie empatică cu orice ființă. Felicitări,mămică frumoasa și copil minunat.
Ce frumos!!! Noi in ultimul timp salvam buburuze ? ca sa nu inghete la iarna… primesc cutii mari de carton cu multe gauri, multe frunze si un loc nici prea cald, nici prea rece in pivnita sau garaj… nu stiu cat le place, unele isi iau ramas bun de capul lor, altele mai sunt in “culcus” si cate o saptamana mai tarziu. Aaa, si la mare salvam meduze. Cel putin 2 pe zi ducem inapoi la apa – nu cred eu ca au vreo sansa dar sa-i iau speranta copilui? E atat de fericita cand mai salveaza cate una…
Melci, după ploaie. Îi luam de pe aleea din fața blocului și îi așezam în grădinița din fața blocului, direct pe pământ sau pe frunze.
Am încercat intr-o seară să salvăm un pui de vrabie. I-am făcut un fel de culcuș, intr-o cutie de pantofi și am așezat-o pe pervaz, afară. Ne gândeam că poate îl vede/ îl aude mama lui. Dar nu a fost așa. A murit după câteva ore. ?
Rame, melci, o broasca testoasa cu diametrul de 20 de cm gasita pe Olt cu conjunctivita pe care am tratat-o si am donat-o la zoo unde sper sa mai traiasca si astazi, doi pui de lastun crescuti cu lacuste pana si-au luat zborul, un pui de cinteza atacat de un pisoi, doi pisoi tomberonezi care acum sunt fratii si prietenii de nadejde ai fiica-mii si puii mei banosi, nebunei si nazdravani.