Una dintre colegele mele de la cursul de neerlandeză are 18 ani. E super simpatică, vine din Slovacia, vorbește foarte bine limba, a făcut trei ani de școală aici, dar are nevoie de mai multă gramatică, așa că s-a înscris la curs. Noi, restul, avem cam toți peste 35, majoritatea au peste 40, așa că e ca și copilul nostru.
Din când în când avem exerciții de vorbit între noi, prilej cu care am aflat că fata nu știe cine e Tom Cruise!
Adică, frate, cât să fim de bătrâne ca ăia la care bălim noi să fie nimeni pentru colegele de curs?
Dar când am aflat altceva ne-a căzut falca de tot.
Fata nu a auzit de holocaust. Nici de Hitler, nici de Stalin. Nimic.
Nu cunoaște aceste cuvinte, nici conceptele din spatele lor.
Proful tocmai ne explica cum el crede că asta e o problemă, că tinerii nu mai știu istoria, și asta e foarte grav. Când nu cunoști istoria, ești condamnat să o repeți.
Apoi mi-am adus aminte câți tineri văd pe FB care zic că ce bine era în comunism, pentru că habar nu au avut cum era! Eu îmi aduc aminte bine și frigul, și foamea, dar mai ales frica. Pentru nimic în lume nu aș vrea să mă întorc acolo.
Dar pentru oamenii care nu știu, cărora nu le-a arătat nimeni, care nici nu au fost curioși să afle, nici atenți la școală n-au fost (cred că majoritatea sistemelor educaționale din toate țările oferă informații despre nazism, holodomor, comunism, foamete, sărăcie, sclavie etc), timpurile acelea pot părea ideale: Ceaușescu ne dădea tuturor un serviciu și o casă (dar asta era o metodă de prizonierat și condiționare, căci jobul ăla era în cine știe ce capăt de țară, iar casa era una în care frecvent nu aveai căldură, apă caldă sau lumină, pentru că trebuia să fii ținut la respect.
Acum câteva săptămâni, un grup de tineri a proiectat pe casa Annei Frank din Amsterdam cuvinte nepotrivite, sugerând că jurnalul ei ar fi un fals. Există multe grupări care susțin că Holocaustul nu a existat, că e doar o poveste. Că executarea a două treimi din populația evreiască din Europa, șase milioane de oameni, dintre care 1 milion și jumătate copii, e o manipulare.
Tinerii aceștia vor vota curând sau votează deja. Partidele extremiste câștigă teren tot mai mult, peste tot în lume. Nu e ceva ce putem ignora, dă-i încolo de proști. Când vor fi destul de mulți (și deja sunt prea mulți), vor putea decide pentru tine!
E important să le povestim copiilor noștri la momentul potrivit, când sunt destul de mari să înțeleagă, despre aceste orori ale lumii. Despre oameni care, îmbătați de putere, au făcut atât de mult rău altor sute de mii, milioane de oameni. Despre cruzime, discriminare, rasism, genocid.
Generațiile tinere trebuie să cunoască istoria importantă, ca să înțeleagă de ce e importantă democrația, de ce trebuie să meargă la vot după ce înainte s-au documentat, de ce trebuie să fie atenți la cei care-i conduc și să-i sancționeze prin metode legale atunci când abuzează de putere.
Vă spun sincer, m-a șocat ignoranța colegei mele. Știu, desigur, că sunt oameni care nu au habar de istorie, dar la 18 ani să nu fi auzit niciodată de holocaust…
Cei care susțin ca holocaustul nu a existat sunt probabil din categoria “ nu exista viruși, vaccinurile ucid, Pământul e plat, Zelenski joaca un rol-rușii sunt cei atacați”. Cel puțin eu așa cred, fără sa am detalii, ca sunt niște conspiraționiști, nu doar ignoranți sau needucați. Mult timp am sperat ca ideile acestea pot fi combătute prin educație, dar ele sunt de fapt idei delirante si cu cât le combați mai mult, cu atât se fixeaza mai tare in mintea celui ce le debitează. Încă nu stiu dacă exista vreo “arma” potrivită, in afară de eliminarea capilor acestor mișcări ( in spatele oricărei conspiratii este o mâna de oameni cu trăsături psihopatice care câștiga enorm).
Cât despre holocaust si alte orori, ce nu imi place mie, cel puțin in România, este modul in care sunt prezentate informațiile. Pentru copiii noștri, cei care nu ai trecut prin ceva asemănător și cumva au trăit intr-o bula de protecție, ororile acelea sunt cumplit de greu de digerat. Pandemia le-a dat lumea peste cap și nu a fost nici pe departe atât de nasoală ca tot ce au experimentat generațiile trecute. La fata cea mare, de exemplu, a fost o perioada in care jumătate dintre lecturile scolare erau legate cumva de holocaust, perioada din timpul războiului, la școala se vorbea fără sa țină cont cineva de vârsta copiilor. Pot spune sincer ca a mea a avut nevoie de psiholog după primele doua cărți citite si nici acum nu suportă sa mai audă de așa ceva. Se identifica cu personajele ( chiar si cu Anne Frank), visa ca este acolo, ca e despre ea. Alți colegi au luat totul in derâdere, probabil tot ca mecanism de apărare, se jucau de-a evreii si naziștii intr-un mod complet nepotrivit. La fel i s-a întâmplat si când era mai mică si a început religia ca optional la școala- profesor nepotrivit, informații mult prea brutale pt copii, imagini cu grafica explicita- majoritatea copiilor din clasă au ajuns acasa in lacrimi si au avut coșmaruri săptămâni întregi. Eu aș fi interesată care este maniera potrivită pentru a discuta, in funcție de vârsta, despre aceste lucruri. Cred ca noi, ca părinți, consideram ca ii protejam dacă nu le povestim anumite lucruri. Clar o atitudine greșita, dar trebuie sa învățam si cum le povestim.
ii tine ocupați tiktok-ul. Am colega de 20 de ani. Nu prea știe mare lucru despre comunism. ii mai povestesc eu, nu neapărat despre viata grea a oamenilor, ci despre turnătorie, cum o minciuna mica și inocenta la început putea trimite un om la închisoare pe nedrept, sa-l distrugă pe viata. Nu pare foarte interesata de nimic din ce povestesc. Face parte dintr-o generație inteligenta, poate mai inteligenta decât noi. Păcat ca se lasă reduși la stadiul de leguma. Sunt anesteziati. Iar celor care se agita, manifesteaza, contesta (e tipic tineretii) li s-au dat non-teme ca identitatea de gen și feminismul prost înțeles. E și asta o spălare pe creier. Și ii tine ocupați, nu mai au timp sa se gândească la lucrurile cu adevărat importante.
Fiica mea face 18 ani si mi-a spus ca dirigintele ei nu stia ca „a fost atat de rau” holocaustul, nu avea prea multe informatii. Dincolo de exprimare mi s-a parut ireal sa nu stie despre holocaust, e un om de peste 40 de ani, PROFESOR. Trist
Este cel mai trist lucru pe care l-am auzit in ultima vreme. Si pe langa ca e trist, este infricosator.
Oare care ar fi varsta potrivita sa le vorbim copiilor despre aceste lucruri? Si, mai ales, ce materiale ajutatoare specifice varstei ai recomanda?
Sunt un om caruia nu i-a placut deloc istoria, oricum inclinatia mea e in totalitate catre materii de real. Poate si din cauza tipului de predare in scolile romanesti, pentru ca ora era total plictisitoare si ti se cerea sa spui o lectie pe derost ca sa iei nota mare, niciodata nu se povesteau evenimente importante intr-un mod placut.
Nu stiu cand ar fi potrivit, insa uite eu am aflat despre holocaust pentru ca in clasa a 9-a ni s-a pus filmul „Lista lui Schindler” la scoala, la alta ora decat istoria. Aveam 15 ani. M-a marcat? Da, chiar am avut o senzatie de rau/greata, dar asa mi-a ramas in cap si mi-a trezit interesul fata de ce s-a intamplat in toata acea perioada. Tot prin filme bazate pe evenimente istorice reale am aflat si despre altele, apoi am cautat singura sa vad cat a fost film si cat era real.
Nu stiu daca 15 ani era prea mult sau prea putin, insa oricum inainte de varsta aceea nu a avut cine sa imi spuna despre holocaust. Nu cred ca strict prin citit sau povestit as fi tinut minte la fel sau mi-ar fi trezit interesul.
Am 53 de ani si in copilarie am gasit in podul casei de.la tara (la mamaie) o carte despre ororile din lagarele de concentrare, ilustrata, fotografii de acolo, informatii extraodinare, era o carte fara coperta, cu hartia aia usor ingalbenita. Din pacate nu stiu ce s-a intamplat cu ea.
Pentru materiale, gasesc util acest blog, sper ca merge link-ul: https://www.amightygirl.com/blog?p=11586
Am gasit cateva recomandari de carti in engleza, penrtru copii pe acest subiect pe site ul mighty girl. Au si pornind de la varsta de 6-7 ani cateva – in general axat pe povesti de supravietuire sau comunitati care nu au ramas nepasatoare – cum ar fi carticica The Whispering Town, despre un orasel danez care a ajutat o familie de evrei sa ajunga in Suedia.
Și eu am stat o perioada in Franța și am avut colegi care nu știau multe din istorie. Ignoranța și nepăsarea sunt probleme la nivelul multor tineri. Și mai sunt și cei care au auzit, dar refuza să creadă. E foarte trist.
Parintii acestor copii suntem noi. Generatia noastra. Intreaga generatie de parinti, profesori, rude, vecini etc. Cred ca e momentul sa ne asumam responsabilitatea pentru aceste situatii.
E momentul sa tragem la raspundere scoala pentru ce si cat invata copiii nostri.
Da, istoria necunoscuta se repeta. Da, acesti copii voteaza maine-poimaine si ne trezim iar cu vreo rasa superioara care vrea sa faca ordine prin lume.
Dar in spiritul postarii, sunt curioasa cati din generatia noastra (nu mai zic de copii) au auzit de Regele Leopold al II-lea al Belgiei si de genocidul pe care l-a condus in prag de secol 20. Cati au stiut fara sa caute fix acum numele pe Google? 😉
Eu am auzit, la fel si faptul ca institutul de boli tropicale care a evoluat in timp si a scos vaccinul cominarty a fost cel infiintat de belgieni post genocid. :/ din nefericire istoria asta nu e predata deloc la scoala .
Eu am avut destule cursuri despre comunism, dar trecutul colonial si post colonial al europei si atrocitatile comise in restul continentelor au fost tratate superficial
De fapt, Institutul s-a infiintat in 1906 si chiar daca aparuse deja din 1904 raportul privind crimele impotriva umanitatii comise in Congo (the Casement Report), acestea au continuat pana in 1908 cand Leopold a fost inlaturat de la conducere iar colonia a fost trecuta sub administrarea guvernului.
Institutul a fost folosit ca paravan, spunand ca formeaza medici si asistente pentru Congo, sa para ca Leopold s-ar fi ingrijit de buna-starea lor.
Școala se pare că se face la mișto și acolo, dar chiar nici din filme sa nu fi auzit? A auzit a mea de 8 ani de Hitler din serialul Supernatural (un serial destul de copilăresc, cu unii care vânează monștri) și m-a întrebat, am discutat, a aflat una, alta, cât sa nu viseze urât, dar măcar să nu para complet ignoranta într-o discuție. Cât de sub o piatră să fi trăit fata asta? Nu se întreabă de ce îi zic ăștia Putler lui Putin? Sau așa sunt unii, nici o curiozitate, nu e de mâncare nu ne privește?
Pot sa înțeleg, ca nu ști multe despre Hitler, Stalin, Holocaust sau orice altceva dar chiar sa nu auzi de subiect? În ce grota ai trăit? Nu te uiți la TV? Nu ai deschis chiar nici o carte sau revista?
Am fost la Auschwitz acum cativa ani, am vizitat putin Polonia, frumoasa tara, si bogata. Dar cat am fost fizic in lagărele acelea, un tur de doua zile lungi, am vomat incontinuu… nu ma puteam opri. Din cand in cand puteam urma turul ghidului, apoi iar in colturi, sa imi golesc groaza. Atat de socata am ramas, ca mi-am sfătuit toti prietenii si cunoscutii sa mearga acolo: atunci intelegi de ce asta nu se mai poate repeta niciodata.
Si totusi am colegi care mai compara cate un bufon politic cu Hitler, preamarindu-i spleandoarea. Serios acum! Mie imi vine sa sar direct la box cand aud asa ceva! Adica tu votezi un viitor hitler si te lauzi ce cunoscător de politica si istorie esti…
No comm!
Ioana, vai de capul celor ce stiu, ca e bai cu noi astia. Noi suntem deosebirii si speciali care nu intelegem prezentul si cultura, aia e baiul.
Copiii merg la școală, dar fac educație sexuala ca aia e importanta, dar istoria le-a trecut pe lângă ureche. La istorie la BAC iau 7 doar cu răspuns la întrebări din text-asta sunt generatiile pe care noi le-am crescut. Pe de alta parte sunt mai interesați de călătorii și alte lucruri. Nici noi nu știm sa le expunem istoria atractiv. De aceea se întâmplă ce se întâmplă în lume
ce oroare, da! vai, educatie sexuala. sigur e mai bine sa faca copii de la 14-15 ani ?
aveai o frustrare si nu stiai unde s-o versi.
Eu cred ca a auzit…dar a zis „nu” fara sens.
Da, si pe mine ma ingrijoreaza mult unii tineri care imi devin doctorii, profesorii, parlamentarii, etc. de maine Si din pacate incep sa fie tot mai multi. Dar la fel ma ingrijoreaza si multi de varsta mea si mai in varsta ca mine pentru aceleasi motive.
Din pacate, punem pe umerii celor mai tineri ca noi povara rezolvarii problemelor pe care noi le-am creat si ne asteptam sa devina responsabilitatea lor: unii muncesc mult sa le rezolve, altii in afara de patratul lor ” nu vad, nu aud, nu le pasa”. Foarte trist pentru noi toti.
Am 35 de ani și nu îmi amintesc ca înainte sa văd în facultate și după câteva filme pe tema holocaustului,(apoi m-am documentat pe google) să fi învățat în școală despre asta, tot ce îmi amintesc e ca ni se spunea să memoram ani în care a domnit un anume conducător sau durata unui război dar cu mintea de copil nu puteam exact percepe ce e un război și rostul lui.Am citit și câteva cărți pe tema asta adult fiind și m-am îngrozit. Politica e încă un subiect tabu pentru mine , votam dar cum știm sa îl alegem corect dacă toți ne mint și promit multe dar o data ajunși la putere nu fac nimic.
Da, subscriu: cam aceeasi varsta cu tine, 37, de acord, nu s-a insistat cine stie ce pe subiect la scoala, dar totusi aveam o introducere si o amploare. Suficient cat sa stiu de unde sa-l iau cand a aparut….trebuie sa recunosc: X Men – Magneto. Lista lui Schindler era prea greu pentru mine.
De acord ca este neplacut, dar nu ma mira sa nu auzi de lucrurile astea daca ai 18 ani acum si cineva nu s-a straduit foarte mult sa ti le explice. Subiectul asta nu-i amuzant, nu arata bine si nu aduce bani daca il dezbati….ce mai, e un cosmar pt marketing!
Marvel buys X-Men si acum e totul este despre efecte speciale and having a blast!
Uite: daca ar fi sa discutam ca Holocaustul nu-i din pacate un caz singular si ca omenirea are o predilectie spre a produce ororii dintr-astea? Sau mai bine sa vedem urmatorul sezon din Wednesday….unde, well it’s about not fitting in, you know? Choose now, time is limited…
Recent am descoperit-o pe Dr. Edith Eva Eger. Am citit intai a doua carte, Darul, si o recomand cu caldura tuturor, chiar si adolescentilor care vor sa afle mai multe despre Holocaust. Este o carte pozitiva si vorbeste doar putin despre ororile pe care autoarea le-a suferit in lagarul de concentrare de la Auschwitz. Cartea aceasta mi-a trezit interesul si pentru prima ei carte care este incarcata de detalii oribile cu privirea la experienta ei din lagarul de concentrare – Alegerea. Mi-a fost greu sa o citesc dar am citit-o pana la final.
Fetita mea de 6 ani m-a vazut citit cartea (Darul) si m-a intrebat despre ce este vorba. I-am povestit putin despre ce s-a intamplat in urma doar cu … cativa zeci de ani! Este interesata de istorie asa ca, treptat, o introduc in lumea aceasta a stramosilor nostri. Mi-a spus ca vrea sa citim toata cartea! Am ascultat-o? Desigur, o vom citi impreuna atunci cand voi considera ca este destul de matura sa afle toate detaliile…
I-am povestit si despre strabunicii ei care au suferit in razboi, care mai apoi au suferit in comunism…
“Since it is so likely that children will meet cruel enemies let them at least have heard of brave knights and heroic courage.” C. S. Lewis
P.s. Ioana, ar fi interesanta o serie despre carti legate de holocaust (si alte cazuri de genocid) si recomandari in functie de varsta, poate incepand de la adolescenti. Eu recomand Hotul de carti, Bibliotecara de la Auschwitz si Darul pentru adolescenti si adulti emergenti.
Și mie mi-au scăpat multe din istorie, de exemplu eu nu-mi aduc aminte sa fi învățat despre existența monarhiei in România (aveam 12 ani la revoluție), dar băieții mei sunt fascinați de istorie! Și uite așa m-am apucat sa fac un fel de Podcast cu reportofonul telefonului in 20 de episoade citind seara la culcare din cartea lui Gmnbrich- “O scurta istorie a lumii”. Cartea e scrisă in 1936, dar autorul a trăit pana in 2001 și a scris un epilog după ‘90 in care povestește și despre al doilea război mondial și atrocitățile sale, iar felul in care scrie ca ii e greu sa le spună asta copiilor, ca mai bine nu le-ar povesti, e emoționant…dar asta ar însemna sa ne ștergem din memorie trecutul și sa repetam greșelile. …
Am copii de 20 si 18 ani si traiesc in Franta. Nu pot crede ca o tinara de virsta lor care se presupune ca a trecut prin scoala n-a auzit in viata ei de holocaust. Dar fiind o discutie intr-o limba straina poate nu a inteles termenul si n-a avut curajul sa recunoasca?
Daca intr-adevar nu a aflat de ororile din al doilea razboi mondial, ma intreb cu sinceritate daca chiar a fost la scoala sau daca a studiat cit de cit istoria. Pentru ca in Franta se studiaza regimele totalitare, ale lui Hitler si Stalin, si se insista muuuult pe holocaust, in clasele a 8-a si a 12-a. In Slovacia sau in Olanda, nu? Problema aici, unde sint, nu vine de la indivizii care nu au auzit de holocaust ci de la cei care cred ca a fost inventat de israelieni.
Si nu stie cine e Tom Cruise?!!! Pfff…In fine, imi aduc aminte acum citiva ani cit de mirata am fost ca o colega (franceza) nu auzise de Sophia Loren…
Am avut așa ceva și în România, din păcate.
Și sunt și oameni care nu știu de istoria aceasta.
Holocaustul în România – Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaustul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA – INSHR https://www.inshr-ew.ro/holocaustul-in-romania/
Te simți sigur, ca evreu, în România? – DW – 28.01.2019 https://www.dw.com/ro/te-sim%C8%9Bi-sigur-ca-evreu-%C3%AEn-rom%C3%A2nia/a-47257410
O pată neagră pe istoria românilor.
Va recomand cartea „Cuptoarele lui Hitler” si apoi interviurile Olgai Lengyel.
este si film pe Netflix pentru cei interesati. defapt sunt mai multe: Prietena mea Anne Frank sau Jurnalul lui Anne Frank prezinta mai mult ce era scris in jurnal. Recomand mai mult primul film.
O colectie impresionanta de marturii https://www.eternalechoes.org/gb. Aduse de supravietuitori direct in scoli. Livia Frankel venea din Romania https://www.eternalechoes.org/gb/testimonies/livia-frankel/my-childhood-1927-1939
În vacanța de iarnă am fost la prietenii noștri stabiliți în Elveția. M, fiul lor, are aproape 15 ani, iar maică-sa mi-a povestit următoarele:
– în clasă colegii lui cântă imnuri naziste (de unde naibii le știu, n-aș putea să vă zic)
– tot la clasă, i-au cântat profesorului de germană un cântecel despre supremația ariană
– copilul a fost surprins de nenumărate ori uitându-se la clipuri cu mesaj de extremă dreaptă, despre supremația albilor, care neagă holocaustul sau blamează evreii pentru toate relele omenirii.
Repet, în Elveția.
N-am știut nici atunci, nu știu nici acum cum să reacționez altfel decât să o rog să-l ajute să cunoască și să înțeleagă istoria, măcar cea recentă.
Sincer, mie mi-e teamă de ce va urma în perioada următoare, pe măsură ce preadolescenții și adolescenții de acum înaintează în vârstă.
recomand cu căldură acest documentar. făcut acum 3 ani de un tînăr de 32 de ani, rus. pentru că oamenii de aceeași vîrstă cu el și mai tineri, conaționali ruși, NU AUZISERĂ DE STALIN.
https://documentary.net/video/kolyma-birthplace-of-our-fear/