Clubul de carte în limba română în Olanda: ediția a treia, despre „ACASĂ”

Ieri a avut loc ediția a treia a clubului de carte în limba română la Amsterdam, am discutat despre cea mai recentă carte a mea, ACASĂ (la prima ediție am dezbătut Simon, la a doua Cetatea cucului din nori). Ediția a fost moderată de prietena mea, care are multă experiență cu cluburile de carte, iar eu am fost de data asta autor invitat. 😊

Lucruri pe care le-am primit la clubul de carte despre ACASĂ:

• Că permite celor care au emigrat, dar nu au avut timp sau curaj să stea cu ce simt, să facă asta: să trăiască în tihnă îndoiala, speranța, frica, bucuria care vin la pachet cu mutarea
• Că invită cititorul într-o călătorie circulară în timp și spațiu, cu lucruri de demult și de acum care revin unele la altele
• Că aduce mult plâns acolo unde plânsul nu vine decât rar
• Că aduce râs acolo unde te aștepți mai puțin
• Că deschide spațiu pentru introspecție: Oare asta cum a fost pentru mine? Am simțit și eu la fel? Am făcut și eu la fel?
• Că se citește ușor, dar se digeră lent
• Pentru că e un jurnal atât de personal, unii cititori s-au simțit ca și cum ar privi pe gaura cheii în casa unei cunoștințe
• Amintirile din copilărie sunt foarte asemănătoare, indiferent de zona din care ne tragem
• Câțiva participanți au povestit despre cum sperăm că această carte să facă un pic pace între cei care pleacă și cei care rămân, pentru că explică sincer cum este cu adevărat pentru cei care pleacă (și care de multe ori sunt considerați lași, trădători, de cei care rămân)
• Lista motivelor pentru care am plecat: majoritatea participanților au spus că au simțit organic lista, că e asemănătoare cu a lor și că li se pare incredibil că, deși sunt plecați de mulți ani, prea puțin s-a schimbat în mai bine. Pentru una dintre cititoare, Lista a fost însă cu prea multă energie negativă, prea multă furie și neputință și i-a întrerupt ritmul lecturii, pe care altfel a simțit-o duioasă
• Pentru câteva dintre participante, ACASĂ a deschis pofta de a scrie pentru sine un jurnal al celui plecat
• Dar și pofta de a sta mai mult cu sine și de a împărtăși ce simți
• Temele principale: schimbarea, abandonul, pierderea, moartea, adaptarea, explorarea se întrepătrund mereu
• Cartea e senzorială: multe  detalii vizuale, olfactive, tactile, auditive
• Scriitura mea s-a schimbat, e mai bună acum, mai la obiect, mai curată (mă bucur mult, știu că mai am mult de lucru, însă scrisul meu se schimbă odată cu mine, pe măsură ce eu mă așez, la fel și el, cred că la 86 de ani voi scrie cea mai bună carte a mea, vă rog să rămâneți în zonă până atunci, să dezbatem)

Am primit întrebări despre cum scriu, cum decid cât să împărtășesc, cum gestionez mesajele celor care mă citesc, care nu sunt mereu amabile, dacă și ce îmi lipsește din România, dacă va fi o continuare, cum să facem să deschidem discuții la fel de curate, asumate și curajoase ca cele de la clubul de carte pentru cât mai mulți oameni.

Am primit în dar o orhidee mare, alături de care să prind și eu noi rădăcini, o pereche de cercei superbi și un caiet cu impresii despre carte, pe care îl citesc cu picătura, mă hrănesc cu el încet, să nu-l termin.

Am primit și observații despre ce pot îmbunătăți: să mă abțin din a mai publica pe blog pasaje din carte, pentru că celor care citesc cartea nu le place să regăsească în paginile tipărite conținut pe care l-au mai citit.

Uf, a fost o întâlnire foarte intensă, mi-au dat lacrimile de multe ori, am ascultat cu curiozitate tot ce s-a spus despre carte, e greu, pentru că fiecare carte pe care o scriu sunt eu și mereu îmi deschid urechile cu teamă: dacă ceva din mine rănește, sperie sau înfurie?

Știu că nu se  poate să facă bine tuturor, dar mi-ar plăcea mult. 😊

Mulțumesc, dragilor colegi de club de carte. Mi se pare extraordinar cum la fiecare ediție suntem tot mai mulți, mai pregătiți, mai dornici să ne deschidem, și, așa cum se spune de fiecare dată, pare că ne întâlnim mai mult să facem terapie de grup decât să povestim despre cărți. Ajută și că avem mereu printre noi psihologi, medici psihiatri, avocați, profesori, IT-iști, economiști, antreprenori, oameni din domenii diferite, care vin cu perspective diferite, atât de valide și de interesante.

Pe 21 ianuarie dezbatem Măștile fricii, de Camelia Cavadia, eveniment la care mă bucur mult să anunț că va fi  prezentă  și autoarea, care a fost suficient de deschisă și drăguță să accepte invitația mea de a sosi la Amsterdam pentru a fi cu noi la clubul de carte, ediția a patra.

Pentru cine nu poate participa la clubul fizic din Amsterdam sau nu mai prinde loc (numărul maxim de participanți e 30, ca să putem gestiona echilibrat timpul de 3 ore de discuții), discutăm și online, pe acest grup de Facebook dedicat.

Vă amintesc și că pe 17 decembrie de la ora 12.00 are loc lansarea oficială a cărții Acasă, la restaurantul Sallora din Amsterdam, am pus detalii aici.