Câteva lucruri pe care posibil să nu le știți despre un om remarcabil, și o recomandare de carte
Probabil că știți că Micul prinț este cea mai tradusă, vândută și citită carte de literatură din lume. Tradusă în peste 400 de limbi și dialecte, cu peste 170 de milioane de exemplare cumpărate peste tot în lume, cartea aceasta, scrisă și ilustrată de Antoine de Saint Exupery, nu e o carte de copii, cum greșit presupun mulți adulți care o văd micuță, ilustrată, colorată, cu text puțin.
E o carte incredibil de profundă și complexă despre umanitate, copilăria pierdută (pe care atât de mulți dintre noi încearcă cu disperare s-o păstreze), despre vise, iubire, compasiune și moarte.
Posibil să nu știți că autorul, Antoine de Saint Exupery, a fost aviator, pe lângă filosof apreciat în Europa, Canada și SUA în timpul vieții, și scriitor din tinerețe. Micul Prinț este ultima lui carte, scrisă cu un an înainte să moară la 44 de ani, în urma unui accident aviatic. Trupul lui nu a fost găsit niciodată. La fel ca Micul Prinț, a dispărut după ce a devenit prea obosit să lupte pentru fiecare secundă de claritate și bucurie copilărească.
Ca aviator, Exupery a fost un coșmar pentru șefii și colegii lui. Îi plăcea atât de mult să zboare pentru că acolo sus, se simțea cu adevărat viu și conectat la esența lui. Ajutat de lipsa de oxigen, de costumele prea strâmte de zbor (pentru că el a fost un om înalt și corpolent, și a zburat mulți ani după vârsta maximă admisă pentru piloți, purta costume care-l strângeau și se întâmpla frecvent să leșine în zbor), simțea că acolo sus se simte cel mai conectat cu lumea și cu el însuși. Scria, desena și citea în zbor, uneori chiar uita să aterizeze, atât de captivat era de vreo carte sau gând.
Mulți ani a fost pilot angajat al poștei franceze în Africa, a avut multe accidente în urma cărora a fost spitalizat cu oase rupte, a stat și în comă.
Foarte atașat de mama lui, căreia i-a scris constant până în ultimul an de viață, dar și de multe alte femei care-l plăceau pentru că era șarmant, magnetic, pentru că povestea cu mult har, pentru că era un gânditor profund și un stângaci în relațiile sociale, a rămas toată viața un copil, Micul Prinț al mamei sale, care-l numea Soarele ei.
Marie de Saint Exupery și-a pierdut nu doar soțul foarte tânără (infarct în gară, când micul Antoine nu împlinise încă patr ani), dar și doi dintre cei patru copii, iar Antoine, cel mai mare dintre supraviețuitori, a fost mereu preferatul ei, copilul etern.
Dacă vă pasionează subiectul, vă recomand cartea Să furi noaptea, de Romana Petri. Este o ficțiune istorică despre viața și moartea marelui scriitor. Autoarea a scris cartea după ani în care a citit tot ce s-a scris despre și de către el, după ce a intrat atât de adânc în universul lui încât a simțit că ea, Romana Petri, este el, Antoine. A scris acest roman ca să arate lumii omul Antoine de Saint Exupery (din perspectiva ei), dincolo de autor al celei mai faimoase cărți de literatură.
Angoasele lui, nebunia lui frumoasă, iresponsabilitatea, tristețea lui de om care nu vrea să crească, se văd toate bine în această carte.
â
Ieri am dezbătut-o la clubul de carte din Amsterdam. Am conchis că nu ne-au plăcut neapărat traducerea sau scriitura, că unele lucruri se repetă inutil, că dacă micul Antoine ar fi mers în terapie, nu am mai fi avut parte de ce mai frumoasă poveste din lume, că nu ne-ar plăcea așa un iubit, dar am sta cu el până dimineață la un vin, că e posibil să fi suferit de un Asperger înalt funcțional (avem și psihiatre la club, nu doar psihologe), și că ne-a plăcut să-l descoperim și așa pe acest mare gânditor al lumii.
Vă recomandăm cartea, mai ales dacă v-a plăcut Micul Prinț, care, în opinia mea, merită recitită o dată la doi, trei ani, este o comoară de sensuri și delicatețe.
#MiculPrint #Safurinoaptea #clubdecarte #iubescocarte #damaideparteocarte
