
Povestea cîrnatului
Sîmbătă, Sofia mă poftește să ne jucăm de-a noaptea. – Mami, tu ești Sofia, iar eu sînt tati și ne pregătim de nani. Da? – Bun. Las flăcăul în fund pe parchet cu niște zornăitori prin preajmă, mă pun în…

Sîmbătă, Sofia mă poftește să ne jucăm de-a noaptea. – Mami, tu ești Sofia, iar eu sînt tati și ne pregătim de nani. Da? – Bun. Las flăcăul în fund pe parchet cu niște zornăitori prin preajmă, mă pun în…

De dimineață i-am cîntat și i-am dat cadoul (un microfon cu baterii, că tot cîntă ea de dimineață pînă seara). Apoi s-a îmbrăcat în rochie și și-a pus pe cap coronița cu coroană. O da, există, și e cu roz…

În prima noastră zi împreună te-ai lipit de mine ca ploaia de praful de pe drum, te-ai transformat și m-ai transformat pe loc, am devenit dintr-o femeie și un embrion în ea o mamă și un copil fantastic, întotdeauna împreună,…

Am pregătit-o pe Sofia cît s-a putut pentru venirea lui Ivan. Am citit cărți, am jucat roluri, am povestit cum va fi nașterea, venirea lui acasă, viața noastră împreună pe termen scurt și lung. Nu mi-am imaginat nici o clipă…

Buimacă și adormită, mă așez pe canapea cu bolul cu cereale, semințe și iaurt în brațe. Stau cu ochii închiși și mai moțăi cîteva secunde. E abia ora 7. În alte vremuri, la ora asta mă întorceam pe partea cealaltă…

Mai pun uneori pe Facebook sau pe-aici pe blog bucățele din conversațiile noastre cu Sofia. Majoritatea sînt caraghioase, unele sînt aiuristice, multe sînt surprinzătoare, pentru că uneori ea spune lucruri foarte serioase şi atunci se găseşte mereu cineva să-mi spună…

Că-s îndrăgostită de el nu mai e nici un secret. Îl visez noaptea, ziua fac ce fac şi-i caut îmbrățişările molcuțe, iar el se lipeşte de mine ca glazura de tort, ia forma oaselor mele calde şi zîmbeşte în scobitura…

Am nişte zile foarte proaste. Încerc să-i schimb deprinderile de somn lui Ivan şi merge greu, prost, cu hopuri şi regresii. El plînge în brațele mele, plîng şi eu, zbaterea asta mă consumă, mă topeşte, am migrene şi căderi de…

Să vedeți. De vreo două luni, spatele meu mă tot amenință că se sinucide. Îmi dă tot soiul de mesaje deloc subtile, de la junghiuri pe picioare la tăiat temporar de respirație. Problemele au început încă de prin trimestrul doi…

De unde știu că o să (le și ne) fie bine? Mă uit la ei și pur și simplu am încredere. În ea mică, în el mic, în tatăl lor, în mine, în noi patru ca o familie. Sigur că…