O primă cafea în regat
Am mers cu emoţii azi la cafenea, şi cu cinci platouri cu fursecuri, cam ca la cununia civilă. Şi am plecat patru ore mai tîrziu, cu braţele pline de flori şi nemaipomenit de fericită, fix ca după starea civilă. Ca…
Am mers cu emoţii azi la cafenea, şi cu cinci platouri cu fursecuri, cam ca la cununia civilă. Şi am plecat patru ore mai tîrziu, cu braţele pline de flori şi nemaipomenit de fericită, fix ca după starea civilă. Ca…
Accesul în platou a fost greoi, pentru că deşi mai era o jumătate de oră şi începea transmisiunea în direct, trei sferturi din public era încă în maşini, la coada de la intrarea pe marele domeniu al Studiourilor Buftea. Nu…
Eu am tot ce-mi trebuie şi acasă, şi la muncă, şi pe stradă, şi-n cap. E greu să spun ce-mi (mai) doresc. Am fost norocoasă şi mi se pare urît să mai cer lucruri. Sigur că uneori visez. Şi cînd…
Sîntem undeva aproape de miezul ţării. Decorul e de toamnă, aerul e de iarnă. Cînd inspir, mă doare nasul de cît de rece e aerul şi-mi dau lacrimile. Aici se vorbeşte leeeeeeeeeeeent de tot. Îmi place, mă simt de parcă…
Mi se face foame. O foame de-aia de mi se înmoaie genunchii şi unghiile. Şi-mi aduc aminte că am în frigider o casoletă cu 5 dintre cele mai bune 7 sarmale din univers. Că am mîncat doar 2 mai devreme,…
Am plîns după oameni, des, cu icnete şi pumni în mochetă, dar rareori am făcut-o pentru motivele corecte. Pentru că pînă nu demult, în afară de familie, oameni dragi n-am avut. Aşadar, nici motive de tristeţe legate de oameni n-am…
Vă mulţumesc pentru coletele numeroase cu gînduri bune pe care le-aţi expediat către spitalul Panduri şi mansarda din Cotroceni. Bunica e bine. Au scos din ea cu laserul pietre suficiente pentru un set de cercei atîrnători cu şirag de mărgele…
Bunica mea, zîna mea, o ştiţi, a venit la Bucureşti duminică seara. Mi-a adus must proapăt din via ei şi compot de cireşe amare. Dar nu de-asta a venit. A venit să se lase internată la spitalul de rinichi, pentru…
Am citit la Andreea ca ieri a fost ziua internaţională a comemorării bebeluşilor şi copiilor. Zeci de mii de oameni care-ar fi trebuit să fie părinţi aprind lumînări pentru nişte vise pe care le-au avut şi care s-au stins fără…
Eu cred că stiliştii de păr, cofezii şi frizerii au ciudă pe oamenii cu păr mare. Ceea ce e un pic nepotrivit, pentru că dacă n-ar exista oameni cu părul mare, ei n-ar avea de lucru. Dar altfel nu-mi explic…