Zi degeaba

Azi a fost o zi fracturata. N-am reusit sa ma ridic din pat mai devreme de mijlocul zilei. M-am incapatinat sa termin o carte de Murakami care ma deprima cumplit, ma face sa visez urit si sa cred despre mine lucruri care nu sint adevarate. Simteam ca daca n-o termin mai repede, n-o sa fie deloc bine, asa ca am stat sub plapuma si-am citit pina la ultimul rind. Care, culmea, a fost optimist, dupa ce tot romanul m-am simtit trasa de mina printr-un labirint de mici drame cotidiene, morti, pierderi, sinceritate brutala, depresii si antreuri japoneze fara gust.

M-am pravalit din pat putin dupa ora 1, gata extenuata, fara chef si tinta. Intre timp s-a facut seara si eu sint la fel de dezorientata. Poate e doar efectul cartii. Poate e toamna asta care nu-mi place deloc. Poate pur si simplu sint suparata ca nu e suficient de frig sa-mi port manusile. Pe care le-am spalat inca de alaltaieri cu sapun de vanilie si le-am pus la uscat pe culori. Inca mai stau pe sirma, ca niste pasari lungi, inghesuite una in alta doua cite doua, rosii, gri, portocalii si maro. Hm… Uitindu-ma asa la ele imi dau seama ca mi-ar trebui si unele mov.

Am mai vazut niste case. Despre care nici macar n-am putut sa-mi fac o parere, atit de searbada mi-a fost mintea azi. Nici una nu era casa mea, asta e tot ce-am simtit despre ele.

Ma ascund din nou in pat, de data asta fara nici o carte. Poate cu un film, desi la cit de nesarate-mi par toate acum, mi-e teama ca o sa irosesc bunatate de creatie vizuala. Mai bine inchid ochii si stau asa, pina imi revin la mine. Uite asta e genul de zi de care m-as putea lipsi cu usurinta. Genul de zi in care nu spui cuvintele pe care vrei sa le spui, de teama sa nu le faci adevarate.

Pin It

7 Comments

  • Anonymous spune:

    care murakami?

  • Mauricia spune:

    Uneori, ratacirea prin Japonia propriu-zisa sau prin orice alta japonie e ca o iesire din atmosfera fara echipament de protectie. Uite ce ai patit! Nu-ti alegi bine lecturile! Lasa-ma sa te cert… Nu mai citi ce e la moda sa se citeasca, ci numai ce-ti convine. Nu-ti pierde vremea ca doare! Lasa ca trece! cred ca ascultand muzica! Nu pe aia la moda, ci pe aia care ti se potriveste.

  • Anonymous spune:

    @anonim:
    Buna dimineta!Imi pare rau pt trairile tale de ieri,ni se intampla tuturor sa avem zile mai bune ,mai rele sau cu 0 satisfactii dar incercam cu totii sa le depasim.Doar stii ce se spune: Fericirea se cladeste din mici bucurii ,marunte si dese.Referitor la casuta voastra pot sa-ti spun doar atat:Cand va veni vremea va va GASI EA PE VOI.Totul in viata se intampla atunci cand trebuie,ai atatea exemple in viata ta bunaoara:James Bond.Cat despre toamna trebuie sa inveti sa o iubesti (asta daca vrei).Gandeste-te de ex ca e prima voastra toamna impreuna,ca la anul pe vremea asta cu voia lui Dumnezeu vei simti miros de pamant reavan,crizantema si pere coapte din curtea ta si… deja e altceva nu? Iti urez ca ziua de azi sa fie minunata pt voi, sa bucataresti ceva bun si sa va bucurati in tihna unul de celalalt.

  • Andreea spune:

    Da, care Murakami? Eu ma pregatesc sa incep Kafka pe malul marii.

  • Ionouka spune:

    Buna dimineata!
    Acum ca am terminat de rontait micul dejun, parca e mai soare-afara. 🙂
    "Dans dans dans" se numeste romanul de care ziceam mai sus, e continuarea lui "In cautarea oii fantastice", vi le recomand daca va tin nervii, amindoua sint excelente.
    Andreea, "Kafka pe malul marii" e minunata si cred ca cea mai putin deprimanta dintre toate. O sa-ti placa sigur! Musai sa citesti si "Padurea norvegiana", e o experienta aparte.
    Mauricia, Murakami nici nu cred ca mai e la moda de ceva ani… Il citesc pentru ca-mi place, chiar daca ma deprima. O carte care nu are nici un efect asupra mea e o carte care nu ma intereseaza si pe care sigur n-o duc pina la capat. Ca sa-mi placa, o carte trebuie sa ma faca sa simt lucruri. Chiar si lucruri triste. Murakami e cu siguranta autorul care ma ravaseste cel mai mult. Cred ca sint putin dependenta de depresiile pe care mi le da…
    Sa aveti zi excelenta!

  • ira spune:

    dans dans dans – ne place! dar parca mai crunta mi s-a parut in cautarea oii fantastice. oricum, ravasitor autor. si subscriu – chiar nu e o moda. daca a fost vreodata. oricum habar n-am. in afara de isteria colectiva cu coleho si de cea cu cartarescu nu am retinut niciuna notabila.
    lectura placuta!

  • Merat spune:

    Mda, mi-ai dat o idee. Dupa Houellebecq – "Extinderea domeniului luptei", o carte teribil de insipida, chiar aveam nevoie de ceva care sa ma miste. Acum am pe lista cele doua carti de Murakami, dar scumpeeee, of..:)) din prima bursa din toamna asta! astept, deh… 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *