În viaţa mea, pic de poezie nu-i!

Nu pot citi poezie. Adică pot, sigur că pot, nu e ca şi cum cînd încerc mă cuprind convulsiile şi mă prăvălesc de pe canapea cu spume la gură, dar nu-mi place. There, i’ve said it. Nu-mi place poezia. Nu-mi amintesc vreo poezie să-mi fi plăcut. Şi asta n-are legătură cu faptul că în şcoala generală învăţatul de poezii a fost preocupare generală (nu doar la română, ci la mai toate obiectele de studiu, că învăţam precum papagalii şi la biologie, şi la istorie, şi la franceză, aia era important, să putem reţine opt paragrafe, ferească sfîntul să şi înţelegem ceva din ce repetăm ca maimuţele dresate). Eram chiar destul de bună la învăţat pederost. Aşa îi spuneam, legat, rapid. „Ce teme ai pentru mîine?” „Am de învăţat pederost răscoala de la 1907, creşterea viţei de vie în Moldova, mitocondriile şi regula de trei simplă”. Da, şi eu am învăţat tot Luceafărul, ca voi toţi, sînt singură. Şi Scriisoarea a IIIa, în aceeaşi săptămînă. Sigur că am uitat complet mai bine de 95% dintre lucrurile pe care le-am învăţat pederost şi cu care-am obţinut note mari recitându-le fără cusur. Premiul 1 n-am luat decît o singură dată, în rest, am luat premiul 2, pentru că mereu aveam fie 9 la desen, fie 8 la purtare (n-am fost cea mai angelică şcolăriţă). Nah, c-am vrut să spun ceva şi pentru că nu mi-am învăţat discursul bine pederost, am luat-o complet aiurea prin lanul de literatură.

Nu-mi place poezia pentru că mi se pare un soi de scriitură artificială. Înghesuită în rime şi ritm. Pentru că am impresia că poetul nu spune exact ce vrea, pentru că e obligat (de talentul său poetical) să creeze o melodie. Şi-atunci ajustează. Renunţă la unele cuvinte. Adaugă altele în plus să iasă măsura. Pune sinonime ca să rimeze. Păi asta nu mai e scris, e construcţie. Nu mai e spontaneitate, expresie, adevăr nefiltrat, e o urzeală de cuvinte, un croşetat de vorbe pentru a obţine un efect melodios. Am încercat poezii scrise de poeţi de toate naţionalităţile, direct în engleză şi franceză, sau traduşi în română. Greu am trecut de prima strofă. Uneori am citit-o şi pe a doua doar pentru că mi-a fost ruşine să recunosc că nu-mi place. Am mai citit şi volumele de poezii ale bunicului Petrică, dar aia a fost ca să-l ajut cu corectura, că omul nu şi-a terminat ciclul primar din cauza războiului.

Acum recunosc, e un handicap de-al meu, sînt intolerantă la poezie. (Muzica îmi place, e drept, dar versurile n-au nicio contribuţie.) Şi m-am obişnuit cu handicapul ăsta. Problema e că urmează în viaţa mea o perioadă în care literatura n-o să mai fie de ajuns. Şi ce mă fac? Ce-o să-i recit eu copilei seara la culcare? Nuvele scurte? Povestioare din studenţie? Sau mai bine îi cînt cu tralalala şi sper să nu-mi moştenească foamea de cuvinte? Sau poate îmi moşteneşte direct intoleranţa la poezie? Dar asta n-o să aflu decît cînd o s-o duc la grădi şi-o să-mi recite numai proză…

Voi citiţi poezie? O fi vreuna care să-mi vindece intoleranţa? O să-mi schimbe vreo rimă plăcerea de-a citi şi (cine ştie) de-a scrie numai proză?

(ok, o anumită poezie a lui Nichita Stănescu, recitată de un anume Om pe un anume Cal Gri m-a sensibilizat puternic o dată, şi-mi mai plac nişte versuri dintr-o piesă veche a lui Valeriu Sterian, care zice că „acolo vom creşte copii monstruoşi, la chei de metal şi de mîzgă vor rîde”. Dar ele sînt excepţii, nu se pun.

Pin It

Tags

69 Comments

  • Loredana spune:

    Buna…
    Eu mai citeam poezie intrecut de fapt sincer sa fiu, am scris poezie de pe la 15- 18 ani si chiar am publicat o carticica! Era perioada de cautari, perioada in care toti ceilalti greseau si eu aveam dreptate, luptele interioare pe care le duceam…wow ce perioada.
    Citeam ce-i drept dar alt gen de poezie, mergeam la un cenaclu literar si acolo ma regaseam…insa a trecut acea perioada, mi-a ramas doar 1 carte din cate am publicat si poezie nu am mai citit de ani de zile. Insa am inceput sa ma regasesc pe mine insami si poate de aceea nu am mai avut nevoie de poezie…de fapt viata insasi este o poezie, parerea mea.
    Un blog superb, acum te citesc mereu!

  • Andrada spune:

    Nici eu nu sunt o impatimita absoluta a poeziei, insa mi se pare ca tocmai asta e incredibil la un om talentat in ale poeziei – ca scrie poezie din talent, nu fortat. Si ce zici tu cu ingramaditul intr-o rima/ritm se aplica la poezia de tip vechi, ca sa zic asa. In poezia moderna nu exista asemenea ingradiri. Eventualele rime vin firesc (mai ales ca nu sunt obligatorii) si faptul ca unii oameni reusesc sa faca muzica din cuvinte si povesti mi se pare fenomenal. Adica asta chiar mi se pare un talent adevarat. De aia sunt si asa putini cei care chiar POT scrie poezie, nu doar cuvinte insirate dupa anumite reguli sau cautate indelung.
    Altfel, nici eu nu ma omor, dar am momente cand citesc. Minulescu, de pilda. Sau Baudelaire.
    E posibil sa fie din cauza ca mama, cand eram mica, imi citea poezii de genul asta la culcare. Minulescu, Blaga, Nichita …

    • Andrada spune:

      (ah, e posibil sa fie si din cauza ca imi placea foarte mult studiul poeziei, la liceu. m-a fascinat incadrarea poetilor in curente, lucrurile care ii influentau – posibil sa fi contat si faptul ca aveam o profa care stia sa zica toate lucrurile astea)

      • Andrada spune:

        Poezie anti-intoleranta: http://www.poeziile.com/autori/Ion-Minulescu/ultima-ora68.php http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ultimuluisarut.php si una pe care o stiam pe dinafara in copilarie:

        Vei plange mult, ori vei zambi? (blaga)

        Eu
        nu ma caiesc,
        c-am adunat in suflet si noroi-
        dar ma gandesc la tine.
        Cu gheare de lumina
        o dimineata-ti va ucide-odata visul,
        ca sufletul mi-asa curat,
        cum gandul tau il vrea,
        cum inima iubirii tale-l crede.
        Vei plange mult atunci ori vei ierta?
        Vei plange mult ori vei zambi
        de razele acelei dimineti,
        in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:

        ‘Nu stii,
        ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?’

        • Printesa Urbana spune:

          Uaaa, ce poezie grea stiai tu in copilarie… Uneori, ma sperii! 🙂

          Minulescu e ceva interesant, da, uite ca am rabdare sa le citesc pina la capat. Thx.

          • Andrada spune:

            Pai eu am auzit poezia asta ca poveste, de multe ori (auzeam si povesti – le stiam pe toate, basca de multe ori mama le inventa sau combina bucati din alte povesti pe care le stiam deja). Dar imi zicea uneori si poeziile astea, pe care ea le stia pe dinafara si la un moment-dat le-am invatat, nah… Uite, mi-o zicea si pe asta (in urechile mele iti dai seama ca se pupa maxim cu povestile cu printi si printese si luni de pe cer, cred ca-mi imaginam ca poezii din astea zice printul printesei dupa ce o salveaza/ii aduce ce i-a cerut sau ce naiba mai face el):

            ”Frumoaso,
            ti-s ochii asa de negri incat seara
            cand stau culcat cu capu-n poala ta
            imi pare ca ochii tai, adancii, sunt izvorul
            din care tainic curge noaptea peste vai,
            si peste munti si peste sesuri
            acoperind pamantul
            c-o mare de intuneric.
            Asa-s de negri ochii tai,
            lumina mea.”

      • Printesa Urbana spune:

        Profa mea stia numa sa fumeze… Voi ati facut studiul poeziei la liceu? Noi cu greu copiam niste comentarii…

        • Andrada spune:

          Eu am facut mate-fizica, dar aveam o profa de romana senzationala. Facea ceea ce se numeste, cred, dezbatere libera (avea vreo 55-60 de ani, nu-ti imagina ca era vreo tanara care voia sa schimbe ceva). Citeam si vorbeam. Iar la ore, cand era de predat, ne povestea, efectiv. Deci nu scriam dupa dictare, ea vorbea, povestea, noi ascultam si notam ce credeam de cuviinta. La teze ne dadea un fel de eseuri din mai multe lucrari / poeti (exemplu – evolutia tiparului de la Coresi pana la…). Cand le aducea, chema fiecare elev la catedra, ii spunea nota si ii explica de ce a primit-o. Apoi lua lucrarile acasa. Ni le-a dat pe toate in clasa a 12-a. Practic, daca nu spuneai nimic, nu afla nimeni ce nota luai.
          Eu am luat doar 10, mereu. Aprecia foarte mult ca am opinii personale si ca citesc de una singura chestii (asta in contextul in care eram o mega chiulangioaica, n-am avut nicio corijenta, dar aveam note mici la destule materii, mai ales pe baza de chiul si neatentie).
          Cand m-am dus sa vizitez liceul, dupa ce am intrat la facultate, m-am intalnit cu ea pe hol si m-a felicitat si m-a rugat sa nu ma pierd :).

          • Andrada spune:

            ah, da, uneori nota in urma discutiilor libere – de exemplu daca te bagai voluntar in discutie si aveai pareri pertinente, practic daca erai activ dar si spuneai lucruri interesante, te pomeneai cu cate un 10 fara sa stii cand l-ai luat exact.

            • Andrada spune:

              http://www.calificative.ro/profesor-romana/savulescu-nicoleta uiteee, am gasit-o – se pare ca elevii inca au o parere foarte buna despre ea

            • Alexiska spune:

              Foarte frumos postul şi poeziile superbe! Eh… la mine nu prea aprecia părerile care ieşeau din tipar…era moda comentariilor impuse (cred că şi acum este valabilă)…dacă ‘recitam’ comentariul, aveam 10. Dacă improvizam, aveam, invariabil, 8. Discriminare în toată regula :)). Mi-au plăcut versurile, eu acum îl descopăr şi mai mult pe NICHITA. Şi pot să spun că îmi place. Iar de Minulescu, ce să mai zic…foarte mare sensibilitate acolo. Alexandra

  • Zazuza spune:

    nope. nici mie nu imi place. adica zau ca nu pot sa ma extaziez ghebos in fata unor versuri. ma rog, din cand in cand imi mai place cate ceva, dar e foarte rar si trebuie sa fie intr-adevar niste versuri deosebite.

  • Alexandra U. spune:

    Si eu prefer proza poeziei…..nush de ce, asa sunt eu construita cred. Si n-as putea spune ca n-am fost expusa la poezie…ca nah, filologii cu asta traiesc :))

    Cat despre poezie care ar putea sa iti placa…recomand cu caldura optzecistii. Mie unii din ei imi plac la nebunie. Deci se poate.

    • Printesa Urbana spune:

      Hm, tre sa imi arati cu degetul ceva, ca daca ma arunci in piscina optzecista, ma inec sigur!

      • Zazuza spune:

        brrr… mie numai cuvantul optzecist imi provoaca eruptii cutanate. oare sa mi se traga din facultate?!?

      • Alexandra U. spune:

        Andrei Bodiu, mai ales Oameni obositi, Florin Iaru, daca suporti un pic de Cartarescu, mai ales la inceput…Romulus Bucur, Alexandru Musina (aici pregateste-te sa razi cu lacrimi, mai ales la ce a publicat recent), Daniel Piscu.

        Sau daca iti plac gravii: Ion Muresan, Mariana Marin, Ioan S. Pop

        Dar si pre-optzecist, ca Mircea Ivanescu, Stefan Foarta…si si mai inainte Leonid Dimov…

        Hai ca avem poezie pentru toate gusturile…

        Ma mai gandesc si iti spun.

  • Zuzu spune:

    Ah, ah, ce bine ca nu sunt singura pe lume care are intoleranta la poezie! Cu f putine exceptii unde sa zicem ca apreciez cat de cat valoarea scriiturii…
    si mai rau decat poezia in sine e barbatul care scrie poezii… 😀
    Am fugit mereu de tipul asta, mi se pare ceva in neregula acolo :))

  • Maria Xing spune:

    Nici mie nu imi place poezia. Cand eram mica mi a luat mama o carte de Marin Sorescu si era acolo o poezie care se numea Chifteaua. De la aia mi s a taiat. Singurul autor care mi place cat de cat e Neruda.
    Nu imi aduc aminte sa mi fi spus parintii mei vreo poezie ever. Tata imi citea Povesti Nemuritoare Rusesti, mama nu mi a citit niciodata. O sa invete poezii la gradi, nu cred ca trebuie sa te stresezi.
    Se misca? 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Chifteaua? Sint curioasa daca e cu piure. O sa caut si eu poezia asta.

      Daa, se trezeste pe la 10 juma in fiecare zi si incepe tumbele. Daca stau jos, intr-una face bicicleta inauntru. Scaunul de masina o enerveaza cel mai rau, ma suteaza puternic. Dac-ar fi dupa ea, ar trebui sa stau numai in picioare… 🙂

  • marcel spune:

    wow. super tare postul asta.

    mai ales partea cu scoala, cat ne-am chinuit noi pe aici sa stabilim cum se face cu adevarat scoala, cum si ce anume te stimuleaza, cum trebuie sa fie un profesor.

    pe mine de exemplu m-a speriat Bacovia. Edgar Allan Poe, nu am reusit sa citesc, in schimb am reusit cu Eugenio Montale. Nu reusesc sa vibrez cu toti. E destul de greu. Uneori e la fel de greu insa si cu Dostoievsky.

    Si totusi asta nu e nimic. in poezia japoneza e mai grav, si de asta vreau sa dau definitia haiku, care a plecat din dorinta de -a fi cat mai simpla si cat mai accesibila. Initial poezia in Japonia era doar pentru o anumita casta si fiecare nou creator trebuia sa tina cont de urmasi, daca nu stiai nimic despre urmasi nu aveai idee despre ce balmajeste omul ala acolo. Si cineva a avut mareata si geniala idee, de a crea versuri si rime simple… asa s-a nascut Haiku, o forma foarte simpla de poezie, care poate fi inteleasa de toti.

    cea mai reprezentativa poezie mi se pare totusi El-Zorab, iar cand am vizitat Istanbulul, eram mai multi curiosi din grup care am intrebat niste prieteni de acolo, daca stiu aceasta poezie.

  • Alexutza spune:

    Fără poezie, viața e pustiu! 🙂

    Nici mie nu-mi place poezia per se, dar… din cînd în cînd mă lovește cheful de poezie. Cînd eram mică am îndrăgit-o pe Magda Isanos. Mai mare, mi-a plăcut Miroslav Holub (l-am citit în engleză, eu fiind un scientist s-a potrivit) și, dap, Shakespeare (teatru).

    Chiar mai zilele trecute am ascultat asta, iar s-a potrivit, că eu am o fiică:
    http://www.ted.com/talks/lang/en/sarah_kay_if_i_should_have_a_daughter.html

    Copilul se bucură că-i vorbești, că îi acorzi atenție, iar rimele o să vină de la sine (dacă nu, lalalala e la mare fix, cantabil și vesel).

  • Merat spune:

    Nu ma omor dupa poezie desi am citit destulaaaa. Nu doar pentru scoala ci si din curiozitate. Sa mai vad si altceva in afara de Eminescu. Mi-a placut Bacovia, dar unii il considera deja „cliseu”, altii banal. Mie mi-a placut. Pe Cartarescu il iubesc (IUBESC, IUBESC, fetish like :D) in ceea ce priveste proza, dar la poezie nu m-a dat pe spate. Asa ca nici pe mine nu m-a convins prea tare poezia. Insa in ceea ce priveste rima, pentru ca nu o consider poezie, cand am ajuns sa citesc Shakespeare in engleza (in romana nu-mi place), mi-am gasit si autorul preferat. So daca vrei cuvinte frumoase si bogate, povesti minunate, totul prins in rima fara niciun fel de efort, Shakespeare in engleza. Imi dau seama ca nu poti incepe sa citesti asta Sofiei, dar poate iti deschide apetitul.

    • Printesa Urbana spune:

      Am citit niste Shakespeare in original, da asa am adormit si asa m-am luptat cu dictionarul sa aflu ce inseamna toate acele cuvinte, ca mai bine citesc Presa in original, de adormit tot adorm, da barem adorm numa cu o carte in mina, nu cu o carte SI cu un dictionar!

      • Merat spune:

        :)) si mie mi-a luat mult sa ma prind de cuvinte si sensuri. Dar imi place the elizabethan language. the era of real love 🙂 ma rog, vad ca ai sugestii destule pe-aici. mai invat si eu din ce mai zice lumea 😀 te pup! weekend frumos in regat!

  • Alexutza spune:

    Am uitat să zic, m-a făcut să zîmbesc rima cu vineri/ gineri! Mă duce cu gîndul la Habarnam, cînd vrea el să se facă poet!

  • Nuschu spune:

    Eu nu stiu daca-mi place, pentru ca nu pot s-o citesc. N-am rabdare. Nu stiu de unde s-o apuc si unde s-o sfarsesc. Nu o pricep. Pentru ca, asa cum spui tu, nu e o insiruire fireasca de cuvinte care exprima ceva. E o insiruire sugestiva, iar capul meu nu e subtil.
    Copilului eu nici acum nu-i citesc, nici poezie, nici proza. N-are rabdare. Cum Dzeu sa m-asculte ce citesc eu acolo, cand el vrea sa vada cat mai multe imagini colorate?!
    E drept, el are numai vreo 4 luni sub 3 ani, poate o mai fi vreo sansa mai tarziu :-).

    • Printesa Urbana spune:

      Eh, eu sper ca a mea o sa mosteneasca ceva dragoste de cuvinte din familie, de-aia ma stresez cu literatura… desi e foarte posibil sa prefere chestiile de mestecat si plastilina. sau imaginile colorate. sau ursuletii, cine stie…

  • Larisa spune:

    În viaţa mea e poezie în fiecare zi 🙂 Lucrurile nu au stat mereu aşa, prima poezie care mi-a ajuns la suflet este chiar cea postată de către Andrada, „Vei plânge mult, ori vei zâmbi?” a lui Lucian Blaga. Şi de atunci nu m-am mai oprit din citit poezie. Printre preferate sunt:

    Boala-Marin Sorescu
    Doctore, simt ceva mortal
    Aici, în regiunea fiinţei mele
    Mă dor toate organele,
    Ziua mă doare soarele
    Iar noaptea luna şi stelele.

    Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
    Pe care până atunci nici nu-l observasem
    Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
    Cu o senzaţie de iarnă.

    Degeaba am luat tot felul de medicamente
    Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
    Şi chiar am citit nişte cărţi
    Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
    Am fost bun şi-am fost frumos…

    Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
    Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
    Cred ca m-am îmbolnavit de moarte
    Într-o zi
    Când m-am născut.

    http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/vis.php

    Sonetul VIII-Louise Labé
    Trăiesc, mă sting; ard toată şi mă-nec.
    Îndur îngheţ, când flăcări mă frământă
    Mi-e şi prea dulce viaţa şi prea cruntă;
    Prin bucurie, chinuri se petrec.

    Deodată râs şi lacrimă încerc,
    Şi desfătarea mari dureri implantă;
    Ce am se pierde şi-n vecie cântă;
    Deodată mă usuc şi-n floare trec.

    Astfel mă mână Amor necurmat;
    Şi-atunci când cred că sufăr cel mai tare,
    Pe negândite-i totu-i alinat.

    Apoi când bucuria-i mai adâncă
    Şi mi-o închipui fără de-ncetare,
    În suferinţa cea dintâi m-aruncă.

    http://agonia.ro/index.php/poetry/196739/index.html

    Şi multe, multe altele :)) Profit de ocazie şi vă felicit pentru minunăţia din burtică. Să fiţi fericiţi şi să vă bucuraţi în fiecare zi :))

  • Zazuza spune:

    statz asa ca mi-am adus aminte ceva foarte foarte important! mi-a placut la nebunie o poezie de curand. una de Anton Pann, cu pisici si branza. spusa de chirurg in timp ce imi facea implantul dentar, ca sa ma impiedice sa lesin de frica (ca de durut nu ma durea nimica) 😆

    • Zazuza spune:

      ps: in apararea mea trebuie sa spun ca, desi nu-mi place poezia, nush de ce scot eu asa avantul poetic din barbati la vedere 😀 :D. nu e prima oara cand se intampla. mdea.

    • marcel spune:

      asteptam…. intre timp eu mi-am adus aminte de scheckturile ( cred ca am scris corect ) lui Toma Caragiu. tot in versuri sunt.

      • Printesa Urbana spune:

        Zazuzo, nu cred c-a fost o poezie prea buna aia, cu pisici si brinza…
        Daaa, Toma e genial! Sketchuri. 🙂

        • Zazuza spune:

          😀 😀 😀 dpdv artistic nu-mi aduc aminte, important e ca n-am lesinat. si deci, inca o data, avand in vedere imprejurarile in care eu si poezia ne intalnim, nu prea sunt sanse sa o plac, nu? 😀

  • Mihaela spune:

    Nu, nu imi plac strofele in general.
    Dar am citit toate poeziile lui Arghezi si pe unele le stiu pe dinafara. Si acum semnez cartile care imi apartin cu „Ex libris – Mihaela”
    Aaaa, si are niste versuri tocmai bune de spus seara la culcare…. Zdreanta cel cu ochii de faianta 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Recunosc ca pe-asta cu ochii de faianta n-am inteles-o niciodata. Cum adica, luciosi? Albastri cu vinisoare?

  • Robo spune:

    inca unul care incepe cu „nici eu”: nici eu nu pot sa citesc poezie pentru ca ma plictisesc.

    dar nu cred ca poezia e o scriitura artificiala, o constructie, ci cred ca un poet adevarat asa gandeste, in versuri si in metafore. plus ca poezia nu este toata la fel cu aia care ne-am lovit noi in liceu, adica rime + structura fixa. s-a zis aici de alte forme de poezie, de poeti romani etc

    pun si eu un exemplu din Charles Bukowski, singurul poet din care am reusit sa citesc mai mult. poezia se numeste „Poetry” 🙂

    it
    takes
    a lot of
    desperation
    dissatisfaction
    and
    disillusion
    to
    write
    a
    few
    good
    poems.
    it’s not
    for
    everybody
    either to
    write
    it
    or even to
    read
    it.

    ce parere ai? nu e foarte misto si ce zice si felul in care o zice?

  • Fanfan spune:

    Salut Prinţesică,

    su eu fac parte din aceiasi nişă, dar sunt totusi versuri care mi-au ajuns la inima si cativa poeti pe care ii citesc cu drag. De ex Nichita Stanescu imi place in general. Apoi mai e Ana Blandiana (asta mi se trage din copilarie, cand ii citeam poeziile despre aventurile motanului Arpagic :). Mai sunt si altii care imi plac … dar trebuie cautati ca sa fie gasiti 🙂
    Uite niste versuri care imi plac:

    Din oglindă mă privea un trup firav
    Cu claviatura coastelor distinctă,
    Inima-apăsa pe clape grav
    Şi-ncerca să-apară în oglindă
    Copilarie, Ana Blandiana

    Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii
    de teamă
    să nu zdrobesc între pleoape lumea,
    să n-o aud sfărmându-se cu zgomot
    ca o alună între dinţi.
    Ochiul Inchis – Ana Blandiana

    This is how it works
    You peer inside yourself
    You take the things you like
    And try to love the things you took
    And then you take that love you made
    And stick it into some
    Someone else’s heart
    Pumping someone else’s blood
    Regina spektor
    http://www.youtube.com/watch?v=tHAhnJbGy9M&feature=player_embedded

    Si imi mai place sa il ascult pe Pitis recitand anumite poezii :)))

  • Poetesa spune:

    uite o varianta personala si haioasa de poezie, a mea 🙂
    http://www.poetesa.ro/

  • Roxana spune:

    Buna,

    Te citesc de ceva timp, da’ n-am simitit niciodata nevoia sa comentez 🙂 (pana acum)
    Eu iti sugerez sa citesti poezii cu personaje. Sunt mai usor de inteles si urmarit si nici nu suna asa fortat. Mie mi-au placut mult „El Zorab” si „Moartea lui Fulger” de Cosbuc si „Moartea caprioarei” de Labis. Hmm.. acum ca le vad scrise impreuna incep sa cred ca am o problema 🙂 Pentru poeziile de dragoste eu am nevoie de o anume stare, desi am avut perioada mea de dragoste pt eminescu, nichita si blaga.

    Subscriu si eu la ce spune Fanfan legat de Pittis si la ce spui tu de „Iluzia unei insule”

  • Poetesa spune:

    Uite un alt tip de poezie – personala, haioasa, fara cuvinte „grele”.
    http://www.poetesa.ro/

  • marcel spune:

    printesa draga… tu asculti tudor gheorghe?

  • Mihaela spune:

    Cum se poate invata rascoala de la 907 pe de rost? Proful nu asculta pe baza de intrebari?

  • Moni spune:

    Eu am o stare conflictuala cu poezia, uneori ma ridica, alteori ma ingroapa. Am scris-o, m-a tradat, am incercat sa o uit, sa ma prefac ca nu exista, am rescris-o rescriindu-ma. E o stare, pana la urma. Si ca orice stare, are o paleta larga de senzatii.
    Desi fara rima eu de multe ori am citit, aici la tine pe blog, poezie.
    Acum ii citesc Apolodor Nataliei mele de aproape 2 ani si gasesc teribil de reconfortante versurile lui Habarnam : „Stietot se plimba-n ploaie/ Si-a sarit peste o oaie”

  • Marius spune:

    Buna,

    Din start iti spun ca imi place poezia. In paralel cu lectura pricipala (proza), citesc si un volum de poezie. Acum e Ion Minulescu.

    In apararea celor care au scris sau vor scrie poezie, nu ca ar fi nevoie sa le iau apararea, pot spune ca asa cum tie creierul iti genereaza propozitii si paragrafe, exista persoane care gandesc in ritm de vers. E clar ca mai ajusteaza, dar banuiesc ca si tu mai faci cate o modificare la corectare sau inainte de a publica. Eu fac parte din categoria celor care construiesc (categoria descrisa de tine), dar am mare respect pt cei care reusesc sa gandeasca si sa isi imagineze in versuri (fara a lua droguri usoare :p).

    Weekend placut,
    Marius

  • Vorbareata spune:

    Poezia pentru mine a fost mereeeeu limba straina. Cu mici exceptii, cum ar fi Blaga si Kipling( ma rog, doar „Daca” a lui Kipling). Eu cred ca bebe va invata atatea poezii pe de rost la gradi si la scoala incat o sa ajunga, cel mai probabil, la fel de lipsita de atractie pentru poezie la varsta adulta, cum suntem si noi acum:D

  • Ioana spune:

    Nu mi-a placut nici mie poezia niciodata. M-am rugat pe ce aveam mai sfant sa nu-mi pice la Bac (suna pueril, dar bac-ul la romana a fost cel mai mare stres, eu fiind mai mult forte pe plan inclinat kind-of-a-girl). in schimb l-am descoperit pe nicolae labis acum cativa ani, se invata candva in gimnaziu dar chiar nu-mi dau seama cum ar putea niste copii la pubertate sa vada ce e acolo.
    http://agonia.ro/index.php/poetry/150749/index.html
    (am empatizat poate si pt ca e din sat cu mama si m-ai povestea si ea povesti cu seceta si foamete)

  • Ana spune:

    Some People Like Poetry
    By Wislawa Szymborska

    „Some people—
    that means not everyone.
    Not even most of them, only a few.
    Not counting school, where you have to,
    and poets themselves,
    you might end up with two per thousand.

    Like—
    but then, you can like chicken noodle soup,
    or compliments, or the color blue,
    your old scarf,
    your own way,
    petting the dog.

    Poetry—
    but what is poetry, anyway?
    More than one rickety answer
    has tumbled since that question first was raised.
    But I just keep on not knowing, and I cling to that
    like a redemptive handrail.”

  • iulia spune:

    poezia adevarata nu e artificiala, chiar daca e cu ritm si rima. dar asta e discutie lunga si pasionanta doar pentru 0,00000001 oameni:). de dragul scriiturii, pentru distractie si buna dispozitie eu ti-as recomanda emil brumaru si iv cel naiv (http://ivcelnaiv.ro/). ceva mai nedidactic si mai neprafuit nu cred ca exista 🙂

  • Roxana spune:

    Am invatat si eu pe de rost Luceafarul si Scrisoarea a III-a, am invatat poezii al caror nume nu doar canu mi-l amintesc dar nici nu cred ca l-as recunoaste daca l-as auzi. 95% este o estimare optimista in cazul meu. Nu tin minte nici poeziile simple ale copilariei prescolare, in niciun caz vreuna invatata la scoala.
    Nu suport poezia, nu suport nici sa o aud, ma plictisesc teribil si nu pot sa urmaresc versurile nicicum si daca copilul meu va fi nevoit, la fel ca mine, sa invete pe de rost chiar daca nu-i place, nu-l voi obliga. Pentru ca nu-i vad rostul.

  • iunia spune:

    ia uite, impartasesc cu tine poezia mea preferata. fara rime, fara inghesuieli. dar cu suflet:)

    THE INVITATION by Oriah

    It doesn’t interest me
    what you do for a living.
    I want to know
    what you ache for
    and if you dare to dream
    of meeting your heart’s longing.

    It doesn’t interest me
    how old you are.
    I want to know
    if you will risk
    looking like a fool
    for love
    for your dream
    for the adventure of being alive.

    It doesn’t interest me
    what planets are
    squaring your moon…
    I want to know
    if you have touched
    the centre of your own sorrow
    if you have been opened
    by life’s betrayals
    or have become shrivelled and closed
    from fear of further pain.

    I want to know
    if you can sit with pain
    mine or your own
    without moving to hide it
    or fade it
    or fix it.

    I want to know
    if you can be with joy
    mine or your own
    if you can dance with wildness
    and let the ecstasy fill you
    to the tips of your fingers and toes
    without cautioning us
    to be careful
    to be realistic
    to remember the limitations
    of being human.

    It doesn’t interest me
    if the story you are telling me
    is true.
    I want to know if you can
    disappoint another
    to be true to yourself.
    If you can bear
    the accusation of betrayal
    and not betray your own soul.
    If you can be faithless
    and therefore trustworthy.

    I want to know if you can see Beauty
    even when it is not pretty
    every day.
    And if you can source your own life
    from its presence.

    I want to know
    if you can live with failure
    yours and mine
    and still stand at the edge of the lake
    and shout to the silver of the full moon,
    “Yes.”

    It doesn’t interest me
    to know where you live
    or how much money you have.
    I want to know if you can get up
    after the night of grief and despair
    weary and bruised to the bone
    and do what needs to be done
    to feed the children.

    It doesn’t interest me
    who you know
    or how you came to be here.
    I want to know if you will stand
    in the centre of the fire
    with me
    and not shrink back.

    It doesn’t interest me
    where or what or with whom
    you have studied.
    I want to know
    what sustains you
    from the inside
    when all else falls away.

    I want to know
    if you can be alone
    with yourself
    and if you truly like
    the company you keep
    in the empty moments.

    http://oriahmountaindreamer.com/

  • ofelia spune:

    „Spune-mi
    daca te-as prinde intr-o zi
    si ti-as saruta talpa piciorului,
    nu-i asa ca ai schiopata putin dupa aceea
    de teama sa nu-mi strivesti sarutul?”
    Nichita Stanescu

  • Alexandra spune:

    Eu am iubit poeziile dintotdeauna. Am simtit ca imi aduc un alt orizont in suflet. Pentru altii, orizontul acesta vine prin alte filiere. Nu-i bai.

    In a moment of silence,
    I heard your footsteps
    entering my heart.
    When I opened the door,
    a flock of swallow-kisses
    stormed inside.

    http://www.stairwaybooks.com/?p=234

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *