M-am trezit la 4 dimineața. Ce chestie, cînd eram puștoaică, puteam să dorm oricît, dar nu dormeam că nu voiam, mi se părea că pierd din viață. Apoi am avut copiii și am vrut să dorm, dar nu mai puteam, că se trezeau ei. Apoi copiii au crescut, s-au mutat la casele lor și eu nu dorm de tristețe că nu mai sînt tînără și nu mai pot să nu vreau să dorm. Bătrînețea asta e complicată rău.
Copiii sînt bine, sănătoși, nu se mai tăvălesc pe aleea parcului, ar fi și penibil, deh, unul are 45 de ani și altul 47. Sigur, se mai întîmplă să ne contrazicem, dar nu mai e cazul ca unul dintre ei să ceară în brațe să se calmeze în timp ce ălălalt urlă după țîță. Au casele lor acum și propriii lor copii cu care să se certe. Se mai ceartă și cu mine, dar elegant, pe sms.
Nu-mi mai fac griji dacă mănîncă prostii. M-am relaxat acum vreo patru decenii, cînd am văzut că nu cad lați pe asfalt după o porție de cartofi prăjiți și nici nu li se încrucișează ochii dacă se joacă cinci minute pe tabletă. Dar e în regulă, sînt blîndă cu mine cea de acum cinci decenii, ei erau mici, eu eram (prea) atentă la tot ce-i privea. În timp m-am mai relaxat, am învățat să-i privesc mai de la distanță. Au crescut frumos, am făcut bine.
Partea mai neplăcută e că nimeni nu prea citește blogul meu de părințeală de cînd am devenit bunică. Se pare că ce era bun pe vremea mea nu mai e așa bun acum. Că cică nu se mai poartă attachment parentingul și jucăriile montessori, acum alta-i moda. Am încercat să scriu despre relația mea cu nepoții, dar reachul e destul de mic. Problema e că am nevoie de bani și atîtea decenii am făcut doar asta, am scris de drag și de-aici mi-am tras și salariul. Acum, că-s la pensie, iar pensia e mică de nici să-mi plătesc hostingul și pastilele de tensiune nu-mi ajunge, ce mă fac? Advertoriale pe blogul prințesei pensionare nu cumpără nimeni, bannere cu goblenuri nu-s la mare căutare, să mă angajez recepționeră e puțin complicat acum cînd nu pot sta în picioare mai mult de 10 minute că mă dor monturile. Aș încerca un job de jurnalistă de teren, că eram bună la asta acum 50 de ani, doar că într-o mînă țin bastonul și în alta plasa cu medicamente, nu e loc și de reportofon, la naiba. Eheee, dacă aveam și eu o niște bani puși deoparte, alta era treaba, nu trebuia să trimit texte pe la reviste în speranța că m-o publica și pe mine vreuna, să am bani de-o prăjitură (din păcate, dragostea pentru glicemie ridicată n-a trecut odată cu înaintarea în vîrstă, aș putea spune chiar că ba dimpotrivă). Am contribuit atîția ani la pensia de stat ca să primesc acum pensie pe lună echivalentul unei zile de cazare la Mamaia. Pff, n-am mai fost la Mamaia de jumătate de secol. Sînt convinsă că n-am pierdut nimic.
Revenind în zilele noastre, știu, și știți și voi cît de departe ni se pare pensia. Ăhăăăă, pai am abia 20-30-40 de ani, lasă că pînă la pensie mai e o grămadă, mă organizez eu pînă atunci. Numai că nu prea merge așa. Să vă zic.
Aseară în timp ce dormea ăla micu pe mine mă plimbam pe Facebook și am dat peste un băiat cu care mă țineam eu de mînă la 13 ani. Nu ne-am mai văzut de-atunci (evident, ne-am despărțit după ce eu am primit un bilețel de la alt băiat, iar el, ăsta oficialul care mă aducea de la școală, a aflat și m-a părăsit). Și ne-am pus pe vorbă. Și m-a lovit:
– Băi tipule, îți dai seama că nu ne-am mai văzut de hm… 22 de ani?
– Ăăăă, nu, zice el.
Păi da, așa e, nu prea-ți dai seama. Că te iei cu viața, cum ar veni, și ea trece în viteză. Am clipit și au trecut 22 de ani. Mai clipesc o dată, mai trec 30 și ies la pensie. Cifrele arată că pensia va fi cam o treime din venitul meu declarat. Ups! O treime.
Visez la o pensie de-aia dementă, cu călătorit în rulotă prin toate colțurile lumii, scotocit în meniurile celor mai nebune restaurante, văzut răsărit sau apus pe toate plajele din top 50 ale lumii. Dar oare o să pot face asta cu o pensie de 150 de euro pe lună?
În fine, ați înțeles ce vreau să zic. În momentul de față, contribuțiile noastre la fondul de pensii de stat sînt folosite pentru a plăti pensiile pensionarilor de azi. Acum, un salariat susține 1,3 pensionari. În 2042, cînd mare parte dintre noi vem fi la pensie, un salariat va susține 2,5 pensionari. Nu sună grozav, așa-i?
Vreau să vă dau cîteva informații rapide despre fondul de pensii obligatorii private, o chestiune foarte faină care practic nu ne costă nimic, dar ne ajută să ne mărim pensia.
Pe scurt, sistemul de pensii din România funcționează așa:
– 10% din salariul nostru brut merge la CAS (casa de asigurari sociale)
– în momentul în care decidem asupra unei pensii obligatorii, 5% din contribuția către stat e redirecționată către un cont individual deschis în numele sau la fondul de pensii privat la care a ales să participe, adică participantul NU plătește nimic în plus pentru a avea o pensie privată
– dacă nu îți alegi singur administratorul de pensie privată, ești distribuit automat la unul dintre administratori
– fiecare administrator de fond de pensie privată este obligat să informeze anual pe toți înscrișii săi de randamentul sumelor investite, informație care se găsește publică și pe site-urile administratorilor de fonduri private.
Mai multe informații despre ce se întîmplă cu banii tăi (în caz de deces, banii merg la moștenitori, în caz de invaliditate, banii pot fi retrași pe loc), cum funcționează sistemul de stat versus cel privat, cum aflați cîți bani aveți adunați în contul vostru și alte detalii despre fondul de pensii private găsiți pe Pensiopedia.ro, un proiect ING Pensii. Mi-ar plăcea ca un număr cît mai mare dintre noi să fie mai proactivi și mai responsabili în ceea ce privește pensia. Care sigur nu ne va fi ușoară, dar măcar să nu ne fie cu foame.
Sursa foto: la pensie, via Shutterstock.com
Frumos articol!!! Te pune pe ganduri!!
Doamne-ajuta sa fim sanatosi, voiosi, voinici, si o sa te citim noi toate fetele care te citim si acum!Numai ca atunci nu o sa scriem despre gradinite/meniul copilului/carucioare/suzete, ci o sa scriem despre remedii impotriva durerilor de sale, proteze dentare, mileuri, si cine stie ce aduceri aminte!!!
PS:Referitor la pensie situatia aici in Grecia este DEZASTRUOASA!!!!
Mda, chestia asta cu pensia e destul de trista. Ma dor salele cand ma gandesc 🙂
Foarte frumos exercitiul de imaginatie. La prima vedere pare chiar amuzant…pana iti dai seama ca pensia-i mai aproape decat credem. Pe mine m-ar interesa si sistemul de pensii facultative,deocamdata ma documentez.
P.S. Tocmai mi i-am imaginat pe Sof si Iv alaturi de Printesa Bunicuta,funny.
Da- mi nr de tel si- ti povestesc cum e cu pensia privata
Mie al meu iubit (spaghetar, specific, deci expert, zice el, in cum functioneaza lucrurile in tara lui adica a spaghetelor) de cand am deschis firma imi repeta cel putin o data pe saptamana ca sa nu-mi fac iluzii sa primesc vreodata pensie de la statul italian, la al carui fond de pensii contribui la fiecare 3 luni cu cate 863 (optsutesaisecisitrei) de euro. Bine, aici e si adevarat faptul ca ei traiesc toti de la 90 de ani in sus, deci cu cat trece timpul cu atat vom munci pentru mai multi pensionari, dar orisicat. I am a bit worried ca sa zic asa.
Am! Am! Chiar daca in alta tara, dar tot la ING. 🙂 Mi-am facut abia la 30 de ani si acum regret ca nu l-am facut mai devreme. (Deh, conjunctura…) Oricum, doar fondurile de pensii nu sunt neaparat solutia. Ideea e ca trebuie sa economisesti intr-o forma sau alta pentru pensie. Cu cat ai mai multe variante, cu atat esti mai sigur ca macar una din ele va mai fi in picioare cand atingi varsta de pensionare.
cred ca la 80 de ani blogul tau se va fi transformat in blog de „grandparenting” (buniceala), asa ca eu cred ca vor fi suficiente subiecte de dezbatut cu alte bunici, de la cum ne purtam nepotii pana la rahatii de caine de pe strada (sigur nu vor disparea pana atunci).
e drept ca anumite subiecte, cum ar fi alaptarea, nu vor mai fi pe agenda, dar vor aparea altele noi: de ce boli mai suferim, de unde luam cele mai ieftine medicamente etc
in plus, eu promit sa ma iau complet aiurea de cititoarele tale si la 80 de ani, asa ca sa mai insufletim discutia.
Stai sa vezi, cand se vor lua de tine cititoarele – babe, aiurea… Atunci distractie!
Pe mine una ma amuza de fiecare data interventiile tale 🙂
Parerea mea sincera e ca legile vor fi facute in asa fel incat generatia noastra sa nu mai apuce pensia. Adica varsta de pensionare va fi mai mare decat cea medie de viata. Vor lua doar cativa…ca la loto. Iar asta cu pensile private presimt ca va fi cea mai mare frauda de la Bancorex incoace. Dar asta zic eu in pesimismul meu crunt. In alta ordine de idei, si eu tot la ING am tot 😀
*pensiile, ma scuzati
Moise Guran a facut o simulare si cica o sa avem pensii de 300 lei in banii de acum
eu mi-am facut pilonul III la Ing si sper sa imi conving si jumatatea sa semneze pentru un contract de pensie facultativa. partea faina e ca, daca nu mai apuc pensia, banii ii primesc mostenitorii. deci oricum iesi bine. eu am semnat acum aproape 1 an si atunci m-am gandit tot la copil si la ce greu ii va fi sa ma intretina, chiar nu vreau sa ma aiba pe lista de intretinere, din contra as vrea sa semnez, mai incolo, si cu ceva azil/casa de batrani unde sa ma retrag cu sotul cand nu ne mai putem plimba cu rulota, sper dupa 80 de ani 🙂 situatia natalitatii scazute si cresterea sperantei de viata a populatiei arata clar un viitor sumbru, deci cine nu se gandeste la asta e un naiv care va suferi acut peste vreo 30 de ani, din pacate el si familia lui…
In Japonia situatia este si mai si. Au cei mai multi centenari din lume. Cititi articolul acesta: http://japonianoastra.ro/societate/ministerul-timpeniei/
Ca sa facem un pic de ” haz de necaz”, la pensie cum va suna Printesa Urbana?!?! Pensionara urbana? Ce mistoo! :)))
Nu, în nici un caz. Prințesele nu se pensionează. Ele devin regine.
Intrebarea mea legata de aceste foduri de pensii este : Unde sint investiti banii?? Avem control in ce priveste tipul de investitii? Personal nu vreau ca banii mei sa fie investiti in proiecte de exploatare miniera sau a petrolului, gazelor de sist prin metode care maximalizeaza profitul in dauna mediului inconjurator (cum ar fi cianurare, fracturare hidraulica de mare volum). Daca continuam sa sustinem aceste industrii dead-end, nici nu va mai trebui sa ne ingrijoram prea mult de generatiile viitoare. Saracii copii- pe umerii lor va cadea criza apei.
da, e f reglementata treaba. Sunt reguli stricte de investitii si suma la pilon 2 e si garantata
Mie nu-mi mai place ING. Nu te stimuleaza in nici un fel sa economisesti prin ei. Cred ca daca ai ocazia sa pui ceva bani deoparte, mai bine ii investesti in imobiliare, iti faci o casa la sat, undeva langa urbea unde locuiesti, cresti prepelite, struti, fazani, bibilici, orice….Mie mi-ar placea asa ceva. La pensie, dupa ce o sa strabat lumea cu rulota, o sa ma retrag la tara undeva, in natura si o sa gradinaresc, cresc animalute…..N-o sa mor de foame.
Numai ca intre timp, natura este sub atac continuu si coltul idilic de care vorbesti s-ar putea sa fie doar o amintire de trecut. Din ce vad, tendinta este sa ne concentreze cat mai mult la orase, sa fim complet dependenti de produsele comercializate. In acest accesul marilor companii de exploatare la resurse este nestingherit de „micii proprietari”. In fine, speranta mea este SA NU AM dreptate:) pentru ca si eu imi doresc o pensionare la tara.
Am stat si m-am tot gândit la ideea articolului. La prima parte. Până la urmă cred că la 80 de ani DOAR din blogging mai poti face bani. Că să sapi în grădină slabe șanse mai sunt când te dor șalele… dar de scris e mult mai ușor 🙂
de scris e usor dar… mai e cineva viu sa te citeasca? 🙂
Da, eu! 😀 O să am numai vreo 75 de ani și încă și mai mult chef de citit – bunica de 83 e tot timpul cu nasul prin cărți, doarme super puțin noaptea, deci eu sunt optimistă, o să super huzurim :)))
Hi hi hi. Vom vedea. Sau nu.
Ma intreb (daca prind sa ajung baba), cum o sa ma descurc la completat patratelul cu cifra lipsa, ca sa pot sa postez comentariul pe blog. Vad ca deja am greutati cu memoria. Vai vai! Nu eram buna la matematica, si se cunoaste..
Draga Printesa, noi vom fi cu tine și peste 40-45 de ani, subiecte sigur vom avea din belșug chiar dacă vor fi derivate din altă etapă a vieții. Probabil că vom aștepta mai mult de un articol pe zi, ca deh, vom aveam mult mai mult timp la dispoziție
Dar de ce la unele comantarii apare „well-loved” înainte de like și dislike? :p
alea de au multe like-uri le zice ca sint well loved.
Ce drăguț!! Acum văd că my comment a devenit well-loved! 🙂 🙂 awww! now I feel all warm and fuzzy! Mai dați cu like-uri că-mi place 😀
Eu am pensia aceea privata obligatorie si sperante zero sa traiesc din ea la batranete. Daaar, imi doresc tare mult ca la 80 de ani sa am energie sa crosetez papucei pentru nepoti si in acest timp sa citesc despre bolile batranetii pe blogul acesta 🙂
Eu zic să te apuci să scrii. Adică să publici. Cărți. Scrii … iubibil…cum zic cei de la taxi. Scrii pentru suflețel și inimioară. Oamenii vor avea emoții cât o ține pământul ăsta și cititul n-o să dispară așa ușor. Scrierea creativă e din vremuri străvechi și va mai fi încă pe-atât. Oamenii (mai ales cei mici) au nevoie de stimularea creativității și una din metode rămâne lectura. Și apoi… dacă e să ne referim la subiectele din online în viitor, eu prevăd: Siguranța nepoțeilor în elicoptero-avionul personal (sau ce-o fi el…oricum vom zbura), rahat de cățel și coji de semințe în parcurile de pe Lună… de-astea mai futuriste.
Despre orice fel de pensie privată sunt sceptică. Nu mă aștept oricum să trăiesc din pensia de stat. Personal nu vreau la pensie. Lucrez cu copii și aș vrea să am copii în jurul meu nouă vieți de-acum înainte.