Grădinița în Danemarca

ACEST TEXT APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

În 2007 când am ajuns pe meleaguri daneze eram doar o puștoaică în căutarea unui trai mai bun. Nu mi-am imaginat că foarte curând aveam să-mi întemeiez o familie, astăzi cu doi copii. În noua situatie de mamă, am învățat repede despre sistemul de educație danez.

Spre norocul meu, Danemarca este un loc mai mult decât bun să-ți crești copiii. Viața de familie este o prioritate aici, iar programul de lucru este de cele mai multe ori flexibil. Nu este ceva ieșit din comun să pleci la ora 3 sau 4 după amiaza, să iei copiii de la grădiniță.

Din momentul în care am născut am avut impresia ca statul danez își ocrotește puii precum o cloșcă. La câteva zile de la naștere am primit acasă vizita asistentei medicale. Era o femeie extrem de caldă pe care o așteptam mereu cu mare drag. Aveam tot timpul listuța cu întrebări pregatită pentru vizita ei. Ea urmărea evoluția bebelușului, dacă alăptatul decurge normal și bebe crește bine sau dacă totul pare în regulă nu numai din punct de vedere medical. Spre exemplu, avea și responsabilități de asistentă socială, asigura autoritățile că bebelușul este pe mâini bune sau testa noii părinți de depresie post natală. A fost important pentru mine că aloca timp să vorbească și cu mine, să mă încurajeze sau să mă bată pe umăr atunci când aveam nevoie.

După vârsta de un an, cei mai mulți copii intră la creșă. De fapt mai toți merg la creșă, inclusiv copiii din familia regală. Da, pe bune! Inclusiv prințul moștenitor a fost la creșă de stat. Asta este poarta către lume, un fel de bun venit în societatea daneză. Se pune mare preț pe echipă, joc liber și creativitate. Toată lumea respectă aceleași reguli, cei avansați îi ajută pe cei mai slabi, cei mai mari pe cei mai mici. Nu există pedepse sau recompense. Toată lumea contează, este văzută, ascultată și iubită. Nimeni nu plânge neconsolat, nu exista metode agresive. De fapt, de când începi creșa înveți că adaptarea durează diferit în funcție de fiecare copil. Nu există “așa se face”, ci în funcție de reacție, vedem ce și cum. În prima zi mergi cu copilul o oră, a doua zi două ore, a treia zi iesi din cameră și uite așa până ajunge să rămână singur și să doarmă la prânz acolo.

La somnul de prânz sunt puși să doarmă în niște cărucioare mari staționare, afară pe un balcon sau o terasă, inclusiv iarna. Se consideră acceptabil dormitul afară până pe la minus 9 grade. Îi împachetează bine în saci de dormit si plăpumi și îi leagănă câteva minute, dorm cel puțin o oră.

Există un educator la trei copii de creșă sau unul la cinci copii de grădiniță. Toți sunt încurajați să mănânce singuri, fără prea mult ajutor. Sunt implicați des la pusul si strânsul mesei, iar uneori au program de gătit, adică amestecă salata sau se joacă cu cocă de pâine. Mâncarea, în multe locuri, este gătită în instituție și trebuie să respecte standardele impuse de ministerul sănătații. De acolo m-am inspirat cu rețete și am învățat că am așteptari nerealiste de la cât trebuie să manânce un pici de un an și un pic. Acolo servesc o masă sau o gustare la maxim 2, 3 ore distanță și mănâncă maxim un sfert din porția unui adult.

Educatorii sunt bine instruiți. Fac vreo trei ani de școală de specialitate, unde învață inclusiv anatomie și prim-ajutor. Nu toți sunt dăruiți sau talentați. Din cauza asta, cei mai mulți părinți petrec destul timp vizitând creșele și grădinițele din zona în care locuiesc.

Fiecare copilaș are cuier sau vestiar și două rânduri de haine de schimb de joacă. Fetițele nu sunt primite cu cercei sau alte bijuterii din motive de siguranță. Copiii de grădiniță vin cu scutece de acasă, cei de creșă primesc gratuit. Sunt încurajați să meargă la toaletă, însă nu sunt forțați. Au cate două toalete micuțe fără paravan între ele și copii se hlizesc unii la alții. Așa a descoperit fata mea că băieții au cuc!

Cu somnul e și mai interesant pentru că sunt puși să doarmă în niște cărucioare mari staționare, afară pe un balcon sau o terasă, inclusiv iarna. Se consideră acceptabil dormitul afară până pe la minus 9 grade. Îi împachetează bine în saci de dormit si plăpumi și îi leagănă câteva minute după care intră sa-și bea o cafea sau sa facă ordine. Și toți puii dorm rupți cel puțin o oră. Se notează într-un caiet cât a dormit fiecare. A mea drăguță a fost mereu dificilă însă nu îi prea mergea acolo, chiar dacă își consumau educatorii mai multă energie cu ea, tot nu renunțau și ea știa că nu e chip să se sustragă. De fapt am fost mereu surprinsă sa văd că respectă regulile acolo, deși acasă e extrem de încăpățânată. Copii care nu pot sa doarmă au program de odihnă, adică stau pe salteluțe si ascultă povești sau răsfoiesc cărți cu poze.

Cele mai multe instituții au adoptat politica zero zahăr. Nu se servesc deloc dulciuri si alimentele care conțin zahăr. La aniversarea fetiței mele m-au rugat să nu aduc tort cu zahăr pentru că nu au voie să-l servească, ci eventual să fac o prăjitură îndulcită cu miere și fructe. Am ales să duc frigărui de fructe decupate pe băț.

Toți copiii ies zilnic afară, indiferent de sezon. Iernile sunt blânde, în jur de zero grade, iar verile primăvăratice. Toate creșele și grădinițele au loc de joacă cu nisip și leagăne sau organizează des excursii în natură. La creșa fetiței mele au solar cu legume și ne-au cerut sa aducem ceva plăntuță de acasă. Vara sunt unși cu cremă de soare și au grijă să-i hidrateze bine. Spre deliciul fetei mele, au uneori furtun cu apă sau piscinuțe și bălăceala e cu chiote de bucurie. Distracția e așa mare ca nu mai vor sa plece acasă.

Se pune accent pe joc fără participarea adulților. Copiii sunt supravegheați, însă intervenția este minimă, chiar și cand există conflicte între copii. Am fost surprinsă să văd că rezultatele sunt spectaculoase și cei mici învață să-și resolve singuri problemele, ceea ce le dă încredere în forțele proprii.

Ca și personalul medical, educatorii sunt obligați sa urmărească evoluția fiecărui copil, să facă dosar fiecărui copil și să anunțe autoritațiile în caz de abuz. În prima fază se discută cu părinții și se oferă consultanță, iar dacă lucrurile sunt dubioase atunci se face anchetă socială.

Bătaia, de exemplu, nu este văzută ca o metodă de educație. Este profund dezaprobată, pe langă faptul ca este ilegală. Dacă cineva își lovește copilul pe stradă se găsesc destui care să sară și să cheme poliția, la fel cum ar face dacă ar vedea doi adulți care se agresează.

Mi-am luat de la creșă o dată copilul zgâriat pe față. Mi-au spus ca există un copil mai agresiv si că s-au luat măsuri. Nu au voie să numească sau să arate cu degetul, ci oferă doar sfaturi și suport concret. Nu am avut parte de întâmplări negative sau deosebite. O singură dată m-au sunat să mă duc repede sa o iau acasă pentru că o înțepase o viespe, în talpă. Plângea micuța de rupea suflete... foarte dureroasă treabă.

Din păcate, sunt mulți părinți care-și trimit copiii mucoși sau bolnavi și astfel am contactat si noi o groază de viruși până acum. Am mers de fiecare dată la medic, însă n-am căpătat niciodată medicamente. Aici nu se recomandă să le dai medicamente copiilor pentru o simpla răceală, nici măcar homeopate. Uneori mă cam irită faptul că nu pot face nimic să-i alin suferința.

Personalul celor mai multe instituții face eforturi să mențină standardul de igienă. De exemplu, există papuci de plastic de pus peste pantofii de stradă, cam ca la spital, sau dezinfectant de mâini. Ca rutină sănătoasă, te incurajează sa speli copilul pe mâini de cate ori îl aduci sau pleci acasă.

Există o altă variantă, în afară de creșa obișnuită, cea de mamă îngrijitoare din cartier. Este o mămică obișnuită care decide să stea acasă și să îngrijească de alți trei sau patru copii, iar primăria asigură parte din costuri. Această variantă este preferată de cei cu copii mai sensibili care au probleme de adaptare într-un mediu mai agitat și gălăgios precum creșa obișnuită, sau ca soluție temporară până primesc loc la creșă sau grădinița dorită. Unele sunt așa de populare că au liste lungi de așteptare.

În orice caz, există mereu o variantă care să satisfacă și cele mai exigente așteptări. Părinții știu că își lasă copiii pe mâini bune.
Danezii se bucură din plin de concediul de maternitate sau paternitate. Sunt relaxați și activi. Merg la grupul de mămici, la yoga sau gimnastică de recuperare și la cafele cu prietenii. Să vezi bebeluși dormind în fața cafenelelor sau restaurantelor nu este ceva ieșit din comun. :)

10934182_10204417208242632_1689301573_n

Diana Roman

Sursa foto: arhiva personală a autoarei

Despre grădinița din Olanda, aici.
Despre grădinița din Germania, aici.

Pin It

59 Comments

  • Lela spune:

    Frumos!Dintre toate postarile despre gradinitele din diverse tari europene mi se pare cea mai organizata si de bun-simt din toate punctele de vedere!Am experienta gradinitei in Grecia (unde locium) si cu siguranta mi-ar placea sa citesc un post si despre gradinita in Ro.
    Printesei daca mai primeste si alte postari de genul ma inscriu sa-i trimit si experienta noastra cu gradinita de aici!
    Deci daca vrei draga princess lasa-mi te rog un replay cu mailul unde pot trimite!
    noapte buna!

  • Raluca Gh spune:

    Sunt foarte multumita de cresa si gradinita din Danemarca iar fetita noastra vine zilnic fericita de la grădinița.
    De fiecare data când copilul imi racea doctorul imi recomanda paracetamol si atat, si ăla cu limite in caz de febră. Ma luau nervii când eu eram obisnuită cu pediatra mea din Romania care imi dădea minim 3, 4 medicamente.
    Si acum fetita are o

  • Raluca Gh spune:

    Si acum fetita are o imunitate de invidiat, deci stiu danezii ce stiu.

  • IoanaV spune:

    Am fost si eu in Danemarca printr-un proiect Comenius si m-am indragostit de tara asta! Copiii sunt cei mai cuminti si linistiti pe care i-am vazut vreodata, iar relatia dintre ei si profesori e de invidiat. Elevii li se adreseaza profesorilor pe numele mic. Daca treaba asta s-ar intampla in Romania (am incercat si eu o data, cu o clasa de-a 12-a) ti s-ar sui toti in cap in secunda 2. In pauze, toti copiii sunt afara in curte, fie ploaie, fie ninsoare, imbracati bine, dar multi cu capul descoperit. Noi eram toti infofoliti de ni se mai vedeau doar ochii, copiii zburdau relaxati fara caciuli si manusi. Ma rog, am vazut ca nici adultii nu sunt foarte frigurosi, tanarul care ne-a insotit la casuta unde eram cazate era in maieu si pantaloni de trening si slapi, fara sosete, desi afara batea un crivat de-ti trecea prin oase.
    Inca o chestie care m-a frapat e ca la ei nu exista nici un fel de pedepse, indiferent de ce fac. Exista doar consiliere. Si-i consiliaza pana ajung ei sa-si dea seama ca ce fac nu e bine, uneori si impreuna cu parintii.
    Pe urma, nici note nu au pana in clasa a 7-a, exista doar un tabel cu ce competente ar trebui sa aiba in anul scolar respectiv.
    Un minus, din punctul meu de vedere, este ca profesorii trebuie sa predea mai multe materii, indiferent de specializare. De exemplu, coordonatoare proiectului avea ca specializare lb. engleza, dar preda si istorie, matematica, desen si geografie. Si nu, nu predau aceleasi materii in fiecare an, ci in functie de necesitatile scolii.
    Salariile sunt decente, cam 2000 de euro pe luna, dar majoritatea profesorilor mai au 1-2-3 part time jobs, pentru ca chiriile sunt foarte mari, desi preturile sunt cam ca la noi.
    In concluzie, daca m-as muta vreodata undeva in alta tara, aia ar fi Danemarca!

    • Anda spune:

      Tocmai ca sa nu ti se suie toti in cap daca ii lasi sa iti spuna pe numele mic, trebuie sa incepi de la cresa 🙂 Daca faci asta ca un fel de privilegiu, in clasa a 12-a, evident nu li se mai pare nimic natural, ci o iau ca pe o invitatie la … nustiuce, se pare ca la noi e o invitatie la lipsa de respect, desi ar trebui sa fie o invitatie la o apropiere mai mare si o legatura mai strinsa.

      Am fost si eu in situatia asta, de-a decide ce fac: ma prezint cu numele mic, sau ramin in continuare „doamna profesoara”. Am ales sa-i las pe ei sa aleaga, si s-a intampla destul de firesc, in clasa toti mi se adresau ceremonios, dar dintre acei cativa cu care mai discutam si in afara orelor, cativa se simteau suficient de apropiati de mine sa-mi spuna pe numele mic.

      Ca sa revin on topic, gradinita asta din Danemarka suna excelent! Maine incepem si noi cresa, in Luxemburg, deci daca doriti impresii si de-aici, le putem oferi mai peste-o luna 🙂 Sper sa fie asemanator cu ce s-a descris in articolul asta!

  • Cristina spune:

    Salutări tuturor! Gradinița din Danemarca mi se pare super! Este fantastică! Cred că voi scrie un post depre gradinița noastră romanească! Neapărat!

  • Irina spune:

    Hello, mi-ar placea sa citesc un articol despre gradinita in Romania, despre ce optiuni au mamele dupa ce se intorc la munca. Lucrurile par frumoase in gradinitele/cresele din strainatate dar in Romania cum o fi? Mai e mediul comunist de acum 20-30 de ani?

  • Robo spune:

    excelent articol si excelent ce se intampla pe acolo, imi place foarte mult.
    si eu as dori sa citesc despre gradinita din Romania, ca am ajuns sa stiu mai nimic despre ea si mai multe despre cele din alte tari.

  • claudia spune:

    De poveste! Cred ca vreau in Danemarca 🙂

  • Ana spune:

    interesant ar fi sa ne unim si sa povestim experientele personale cu gradinitele de aici din tara. Sa privim pste gard e usor, e frumos dar si frustrant, pt ca,let’s face it, nu vom ajunge la nicelul Danemarcei prea curand atata vreme cat in Romania lipseste cu desavarsire ideea de consiliere in scoli si institutii de ocrotire a minorilor. Stiu, stiu, in acte exista o tantica care se presupune c-ar trebui sa faca asta, dar in realitate e vax-albina.
    Noi avem copilul in grupa mica a unei gradinite private ce se vrea a fi f occidentala ca aboradare a educatiei. In realitate lucrurile nu stau chiar asa. Remarc dupa 5 luni ca nicio promisiune din cele prezentate pompos la inscriere n-a fost intrunita: vizitele medicale se fac intr-o mare batjocura, copiii bolnavi sunt primiti in colectivitatea desi regulamentul ar impune un aviz medical pt asta, avizele de care spun se cer asa, cand isi aminteste asistoanta ca mai are si asta drept sarcina de serviciu, psiholoaga gradinitei, care in primele saptamani facea parada cu cat o sa stea si-o sa se implice ea nu mai da pe la gradi cu saptamanile, fisele de observatie se completeaza fugit, in sensul ca pe camere vezi ca odrasla nu mananca nimic si-n fisa scrie c-a mancat pt ca, nu-i asa, e greu sa editezi fisa de Vineri, Luni, asa ca o trimiti needitata, neupdatata si complet pe langa, samd.
    E trista viata de copil gradinar ;)), pt ca asteptarile sunt mari, in conformitate cu preturile achitate pt scolarizare, insa feedback-ul e mereu negativ. Eu una regret c-am dat-o la gradi.

  • luiza spune:

    Stiam din auzite de sist de ed din tarile nordice. Ceea ce mereu m-a uimit, in sensul bun, este ca ei isi scot copiii afara chiar daca este frig, nu ii infofolesc, cocolesc si nu baga medicamente in ei cand sunt raciti. Contrar, in rO, copiii nu sunt scosi afara daca scade sub 5-10 grade, au mereu fulare, 2 randuri de caciuli, manusi si pulover, geaca groaza etc. De 1 an ma tot contrazic cu mama cand vine la noi in vizita sa imbrac gros copilul. Si uite asa copiii devin mai putin rezistenti la boli, tusesc cum simt aer rece etc.

    Mi se pare de bun simt ceea ce se intampla in gradinitele de acolo si relaxarea parintilor.

  • ionela spune:

    Chestia cu dormitul afara mi se pare cool. Baietelul meu cel mic merge la cresa in Germania si doarme acolo de pranz, dar dorm inauntru. Doar in body intotdeauna, desculti, fara pantaloni
    Cu mersul la doctor am avut si eu acelasi soc. De multe ori am mers cu ei raciti cobza si nu am primit nimic. Aveti paracetamol acasa? Da. Sa ii dati daca face febra… Atat. Nu am primit nimic de imunizare, nu au facut veci aerosoli sau mai stiu eu ce. Poate si asta e o tema buna de comparatie: cum sunt tratati copiii in alte tari. Ce zici, Printeso? 🙂

  • Cristina Buja spune:

    Ce bine ar fi dacă m-aș putea muta în Danemarca așa clipind de două ori

  • Nico spune:

    Barbate, ne luam copilul si plecam in Danemarca. Preeeety preety pleeeease.

  • Andreea Ilie spune:

    Gata, cred ca știu unde vreau să emigram!

  • Bebelina spune:

    Uite de aceea Danemarca este tara cu cel mai ridicat grad de trai din lume si cred eu ca si de civilizatie.
    Nivelul de trai de acolo cred ca le permite sa fie si relaxati. Stiti cum e, daca nu ai grija zilei de maine si nu vezi la tot pasul dobitoci, te stresezi mai putin si ai alta capacitate de a vedea lucrurile.
    Pana una alta traim in minunata Romanie si nu incetez sa ma oripilez si sa ma intreb de ce nu vrem sa schimbam modul in care face romanul lucrurile.
    In curand urmeaza sa o dau la gradi pe pe fetitia cea mare, peste tot primesc aceleasi recomandari (indiferent daca e vorba de stat sau de privat): da, dar sper ca stii ca trebuie sa cotizezi!! Eu inteleg ca la stat au salarii mici, dar nu mai bine pun o taxa si stim o treaba, decat sa cotizez?

  • Ana spune:

    Gradinita in Danemarca este un vis frumos, asa cum ar trebui sa fie o gradinita!
    Cat despre gradinita din Romania … este cum este tot datorita parintilor care nu fac nimic altceva decat sa se planga … si atat!!! Cu cea mare am inceput gradinita la 1 an si 10 luni si pana la clasa pregatitoare am trecut prin 3 gradinite private … concluzia acestor ani a fost că 90% din parinti se multumesc ca au unde sa-si lase copilul cat timp ei sunt la birou, restul nu mai conteaza! Sunt multe de spus ….

  • Alina spune:

    Si eu m am indragostit la prima vedere de aceasta tara, chiar daca la inceput eram doar eu cu sotul (prietenul pe atunci). Dupa aproape 6 ani de Danemarca, nu as putea sa ma intorc acasa, mi ar fi foarte greu sa ma adaptez. Pentru ca, cel mai mult imi place linistea de aici, noi locuim intr un sat micut, dar unde gasesti de toate, plus aeroport la 13 km. Alt motiv ar fi felul lor de a gandi in ceea ce priveste educatia copiilor si sistemul medical. Eu chiar sunt de acord sa nu ii dea pastile sau siropuri cand raceste putin. De fapt nici nu merg cu ea la medic, doar in caz de altele, si atunci primeste tratamentul adecvat, dupa ce i se iau analize la sange.

    Referitor la ce ai spus tu despre mamele ingrijitoare de cartier, eu prefer sa i spun dadaca, nu sunt de acord. E prima data cand aud ca „Această variantă este preferată de cei cu copii mai sensibili care au probleme de adaptare într-un mediu mai agitat și gălăgios precum creșa obișnuită, sau ca soluție temporară până primesc loc la creșă sau grădinița dorită.”
    Noi am ales aceasta varianta, deoarece ni se parea mult mai ok din multiple motive.
    Si nu, fetita noastra nu are nici un fel de problema de adaptare, chiar in primele 2 săptămâni am lăsat o la dădaca de la 8 la 12, si nu au fost deloc probleme. Si a inceput de la 11 luni.
    Plus ca avem un program ok de lucru, si chiar nu era necesar sa o dau la cresa, unde stiu ca exista posibilitatea sa duci copilul mai devreme de 6.30. Sunt parinti care lucreaza in alt oras, si chiar au nevoie sa duca copilul mai devreme. Si la dadaca nu exista varianta asta.
    Plus ca iti cauta dadaca cat mai aproape de casa, noi facem 5 min cu masina.
    Daca nu ai masina, sau permis de conducere, te ajută si iti gasesc si mai aproape.
    Experiențe cu grădinița inca nu avem, dar nu imi fac griji de nici un fel.
    Cand va veni timpul, stiu sigur ca va fi ok.

  • Diana spune:

    Ce frumos! Poate partea cu asistenta m-ar fi calcat putin pe nervi, parca nu m-as simti in largul meu cu un „spion” care imi sufla in ceafa si isi baga nasul peste tot. Cand vine vorba de intimitate sant un arici :))) In Romania difera de la o gradinita la alta si parca uneori e legea junglei. Baietelul meu e mai timid si la toamna incepem gradinita. Sincer mi-e tare teama ca in loc sa fie incurajat, va pierde si putinul de incredere pe care il are in fortele proprii 🙁 Singurul lucru care nu imi place la sistemul educational din Romania este faptul ca descurajaza copiii (de cele mai multe ori prin umilire sau pedepse in public). Ufff, sper sa fie bine!

  • ATANASIU-RAILEANU FLORINA spune:

    Mi-a placut sa citesc despre gradinita desi la mine nu mai e cazul daaar am baiatul student in Danemarca.Pot sa va spun ca au un sistem performant axat pe studiul in echipa si multe proiecte.Ei nu concep sa lucrezi singur scopul este de a te simti bine si a performa intr-o echipa.
    Cand a venit in tara si a vorbit cu fosti colegi de liceu ,acum studenti la Politehnica,si le-a spus ca are 3 materii au ramas cu gura cascata.Dar cand a explicat in ce a constat proiectul de final de semestru l-au intrebat cum e asa de avansat.Fiind la specializare de informatica nu face decat informatica,nu ca la noi unde la Automatica se face fizica,chimie,etc.Tin sa mai spun ca danezii sunt un popor zambitor,cat a stat in tara baiatul imi spunea mereu sa zambesc,timid si sportiv.Tot baiatul mi-a spus ca daca un adult nu stie sa mearga pe bicicleta inseamna ca a fost maltratat in copilarie.
    Referitor la preturi ,cel mai greu este cu chiria.Nu exista agentii ,proprietarul face legea si uneori au prejudecati plus ca se cere o garantie de minim 3 luni +luna in curs.La alimente preturile sunt mai mari ca la noi chiar si la Lidl,cu fructele e cel mai greu.Mancarea nu este chiar pe placul nostru al romanilor.
    O tara minunata in care am petrecut si eu 10 zile si de care sunt acum legata.
    Daca se doresc si alte detalii referitor la admiterea in invatamantul superior sau de alt fel…sa-mi spuneti.

  • Mirona spune:

    Ha ha! Cel mai tare mi se pare partea cu parcatul in fata cafenelei. 😀
    In Belgia inca nu am ajuns la gradul asta de relaxare.

  • Raluca S. spune:

    Citind articolul parca am citit o zi din viata fetelor mele la gradi aici in Germania. Acelasi sistem, aceeasi conceptie inclusiv cu moasa care dupa nastere vine in vizita la copil. Aici aceasta obtiune nu este obligatorie, doar daca vrei tu. Eu primul copil l-am nascut in Romania iar pe al doilea in Germania si nu am mai avut nevoie, aveam deja experienta si era si soacra la noi pt ajutor.
    La noi la gradi partea cu somnul sare din schema, de la 2,5-3 ani copiii nu mai dorm la pranz dar in schimb se culca ff devreme seara. La ora 19 sunt in pat. Vara dc iesi cu copiii in parc la ora 20 nu e tipenie de copil. Eu pe ale mele le-am invatat cu somn la pranz (acasa) si inca dorm in fiecare zi cate 2-3 ore si le e tare bine.
    Cu doctorul si aici e la fel. Nu-ti dau medicamente decat antitermice pt febra si spray de nas pt muci in nici un caz antibiotice. Eu nici nu mai merg cu ele la doctor decat cand e ceva grav. Pt o raceala cu tuse , febra si muci stau 2-3 ore la asteptat si plec acasa cu un Nurofen si apa de mare pt nas. Din alea am si acasa, asa ca nu mai merg pana acolo.
    Apropo: aici toate medicamentele, tratamentele si vaccinurile pt copii sunt gratuite.
    Cam atat, sper ca nu v-am plictisit.

  • Khodeir E. spune:

    Se pare că și norvegienii respectă aceste reguli ale creșelor și grădinițelor. Din tot sufletul mi-ași dori să găsesc și la noi, în România, așa îngrijire. M-am adaptat și eu condițiilor și acum ne facem somnul de prânz afară în căruț.

  • DK spune:

    Mi se pare foarte ok si decenta abordarea gradinitelor daneze / nordice. Ce ar putea fi la fel de interesant, in opinia mea, este un studiu legat de efectele pe termen lung ale unor generatii crescute asa. In momentul de fata stiu ca rata de suicid este enorma in tarile nordice, cu toate ca, „calitatea vietii” este una din cele mai ridicate. Daca aveti vreun link, please share. 🙂

    • Geezer spune:

      Interesant e studiile arunca in mod clar vina suicidului crescut pe nr redus de lumina solara la care sunt expuse tarile nordice, daaar e mai facil sa te gandesti ca e ceva sapat din anii de inceput in sistemele astea conventionale si exotice noua.

  • Veronica spune:

    Frumos articolul, îmi place ceea ce am citit numai ca realitatea din ziua de astăzi nu mai este asa ca in articolul scris mai sun. După 3 ani si jumătate de școala am devenit pedagog aici in Danemarca. Creșele si grădinițele sunt super si e foarte bine descris mai sus, cu o obiecție in schimb. In 2012 erau 4 copiii de creșa la un pedagog, si mai mult e 7 copiii in cazul celor de grădinița. Cred ca numărul copiiilor a crescut deja, in grădinița sunt cam 12 la un pedagog, la creșa cam 4 si jumătate ( asa e calculat,asta nu înseamnă ca sunt copiii pe jumătate 🙂 ). Lucrez zi de zi la o instituție de stat care are si creșa si grădinița intr-una singura si ne cam sar capacele spus pe românește la cât muncim.
    Si ca sa fie povestirea completa, lipsește din articol, grădinița din natura, acolo unde copiii indiferent de vreme sunt afara, fetița mea este intr o grădinița de acest gen, unde doarme intr-un fel de adăpost „shelter” făcut din lemn de calitate si căptușit bine, se joaca afara, fac supa la foc făcut de copiii, ei cioplind lemnele de foc si cu ajutorul adulților i-l si aprind, făcând cu rândul. Mănâncă pachețelul de acasă tot afara etc etc. In loc de fulare exista si aici un fel de burlan sa zicem si caciulitele lor sunt cu gât. Nu se accepta fulare si căciulițe cu șnur, din cauza pericolului de accidente sa nu rămână agățați de ceva si exista pericol de sugrumare. Am avut un caz e genul acesta la noi in grădinița din păcate când un copil a fost la un pas de nenorocire, atârnând de Siretul de la hanorac intr- un copac. Groaznic.
    Cam atât am avut de spus, criza își spune cuvântul si aici si cei de aici sunt si ei stresați. Viața nu e chiar asa de roz dar in orice caz e bine dacă ai de lucru.
    Numai bine si sanatate tuturor.

    • Diana spune:

      Unde lucrezi Veronica? La cresa fetite sunt si acum doar 3 copilasi, iar la gradinita sunt 5. Depinde si de comuna si bugetul local?
      Probabil ca am mentionat mai mult partea pozitiva, dar am gandit ca cei din Romania vor sa se inspire.

      • Veronica spune:

        Lucrez la o cresa in Nykøbing Falster si muncim nu gluma. Cam asa e peste tot acum in ziua de astăzi si nu cred ca se va îmbunătăți situația. Intra adevăr depinde de Komunne si de buget numai ca normeringen este general din partea sindicatului pedagogilor. Fetița ta e norocoasa, dar poate ca au angajat personal care sunt acolo doar 6 luni.si asa se procedează cam peste tot, cei care sunt in ajutor social etc.
        Sanatate multă!

  • Rodica spune:

    Pot spune ca sunt un caz fericit de mămica cu copilul la gradinita de stat in România. Ma rog, aproape fericit pentru ca la grupa mica nu se scot copiii afara din cauza personalului foarte putin, dar avem grija sa stea afara in fiecare zi indiferent de vreme (inclusiv minus 5-6 grade) dupa ora 4 cand il luam. Toți copiii mănâncă singuri atât cat pot, nu sunt fortati, iar cine nu vrea sa doarmă sta in pat si se odihnește. In fiecare zi au divrerse activitati, iar plansele pot fi luate dupa amiaza de la avizier. O data pe săptămana vine o trupa de teatru de papusi pt care plătim 5 lei si profesor de dansuri pt care plătim 3 lei. Pentru toate materialele gen creioane, acuarele, hârtie si altele, am dat la începutul anului 200 de lei, iar pt mâncare aproximativ 180 de lei lunar, in rest nu a trebuit sa ,,cotizam” cu nimic. De multe ori copilul ne întreaba daca mai venim si mâine la grădi ca vrea sa vina si mâine si sunt foarte putine datile in care ii dau lacrimile ca rămâne. In privința îmbolnăvirilor, fiecare este liber sa meargă la ce medic dorește. Medicul nostru are doar 33 de ani si este total împotriva antibioticului. La fiecare răceala primim antitermic la nevoie, nu la ore fixe si apa de mare pentru nas, foarte rar si un sirop de tuse din plante. Normal ca este loc si de mai bine dar nu e chiar atât de rău nici in gradinitele de stat, cel putin nu in a noastră.

  • Lavinia spune:

    Sistemul de stat de cresa-gradinita danez/nordic este in multe privinte superior celui din tara, dar nu este nici pe departe perfect. Articolul este totusi o parere personala a autoarei, dar in mare parte este legat de cresa din DK, la gradinita fiind totusi altfel (nu contest faptul ca exista si exemple foarte pozitive si in ceea ce priveste gradinita).

    Experienta mea si a fiicei mele cu sistemul de crasa danez este similara. Cu toate astea, am ales sa nu o inscriu mai departe la gradinita daneza. Inteleg foarte bine si sunt total de acord cu ideea de a lasa copiii sa isi rezolve problemele singuri, sa invete prin joaca, dar de la asta pana la a nu ii supraveghea aproape deloc este totusi un salt periculos. Sa mentionez doar cateva exemple (unele auzite de la prieteni, altele chiar de la cei care le-au trait, altele vazute chiar de mine):

    – sa lasi copilul sa se joace in nisip, sa mai si guste un pic din el si sa ii explici ce este si de ce nu se mananca e una, dar sa il gaseasca parintele cand vine sa il ia de la gradinita cu gura plina de nisip este cu totul altceva.

    – sa duci copiii in aer liber la padure si sa invete despre mediul inconjurator e una, dar sa pierzi acelasi copil de doua ori si sa il uiti in padure e cu totul altceva (si tineti minte ca aici este un educator la maxim patru copii).

    – sa lasi copiii sa se joace si sa nu ii fortezi sa faca ceva anume e una, dar sa vezi cum un copil nu interactioneaza deloc cu colegii lui si sa il lasi sa stea toata ziua singur, stingher e altceva.

    – sa lasi copilul sa invete prin joc si sa nu intervii atunci cand sunt anumite dispute e una, dar sa ii lasi sa faca ce vor oricand, iar educatorii sa stea pur si simplu deoparte la un pahar de vorba e altceva.

    Sunt foarte fericita cu exprienta de la cresa a fetitei mele. Ne face placere tuturor sa mearga acolo si sa povestim apoi despre ce au facut. Personalul este foarte bun si apreciem aproape tot ceea ce fac (mai putin faptul ca nu insista mai mult in a dezobisnui copilul de scutec). Dar gradinita daneza nu este deloc cea mai buna optiune din cate exista.

    Cat despre miturile despre danezi cum ca ar fi cei mai fericiti, nu pot spune decat ca sunt si cei mai dependeti de antidepresive… asa ca nu va grabiti sa va faceti planuri de mutat in DK pana nu va informati din mai multe surse despre ceea ce inseamna acest lucru.

    Sfatul unei colege din Germania despre crescut copii in DK: e foarte bine aici pana cand copilul implineste 12-13 ani. La varsta aceea trebuie sa plecati in alta parte.

    • Liza spune:

      Pai sunt cea mai fericita natie de pe pamant danezii, nu? Ideala prezentarea, idilica chiar dar eu dupa niste ani de stat in Danemarca nu sunt chiar de acord cu toate. Sunt dependenti de anti-depresive, singuratici si retrasi, batranii sunt ignorati, ar fi foarte multe de spus. Imi plac commenturile de genul: „stiu unde vreau sa emigrez”, „hai sa ne mutam in Danemarca”…

    • Diana spune:

      Si noi am mutat fetita de la o cresa pentru ca cei de acolo nu erau prea interesati sa stea pe podea sa se joace, sau afara erau cam de capul lor. A stat acolo doar doua saptamani. Conteaza foarte mult personalul si conducerea. Tocmai de asta cei mai multi viziteaza cresele si gradinitele inainte de inscriere.
      Scopul articolului era sa inspire parintii din Romania si sa-i incurajeze sa schimbe incet, incet sistemul de acolo.

  • florin spune:

    am avut copilul la o gradinita relativ buna dintr-un oras de provincie….dar copiii ca copiii se joaca se mai imbrancesc dar atat timp cat ii vorbesti frumos si il faci sa inteleaga ce anume a gresit nu cred ca ar fi o problema sa-i atragi atentia, insa unora mai ‘salbatici’ ..chiar n-ai ce sa le faciu pina nu-i pedepsesti…(pus la colt, atras atentia, schimbat locul intre elevi etc ) si asta din cauza ca nu stii ce se intampla in familiile lor acasa….poate li se da mancare zahar pe paine de sunt asa de agitati sau o fi doar gena sau exemplele de acasa…si traim totusi in Romania..ne permitem doar 1 educator la 20 de copii si ca sa nu-i scapi pe toti in frau….e cam singura solutie disponibila……nu mai spun ca la clasa 0 situatia e si mai dificila 40 intr-o clasa…cam 1 min/ora de fiecare….deh nu sunt resurse…..tara n-are bani…dar orasul e plin de jeep-uri…baietii fura cu sutele de milioane….
    exista totusi si o brightside a acestei mizerii…..n-am vazut nici un om din danemarca sau o alta tara ‘civilizata’… ca ar supravietui intr-o tara ca Romania sau prin Brazilia Argentina Africa…nu s-ar putea adapta adica sa plece acolo doar cu 1000 euro in buzunar si sa reuseasca sa-si faca acolo un viitor.. copiii din tarile in curs de dezvoltare sau mai putin dezvoltate sunt mai determinati sa lupte, sa supravietuiasca si as spune mai rezistenti (iar asta nu se invata in scoala …te invata nevoia)..cu stima

  • raluca spune:

    Clar, vreau sa ma mut in Danemarca.
    🙂

  • Cornel spune:

    Un sistem similar este si in Finlanda. Cresa/gradinita cu multi copii sau in ingrijirea unei femei, max 4-5 copii. Parintii pot alege. Se trimite o aplicatie pentru loc la cresa sau gradinita, catre serviciile sociale, din timp. Poate dura in unele locatlitati din cauza locurilor destul de limitate. Dar in cel mult 4 luni de zile trebuie sa ti se ofere un loc.
    Si Finlandezii isi lasa copii in mici sa doarma in carucior la racoare, afara pe balcon sau terasa, pana la -10 grade. Si noi l-am lasat pe al nostru afara, si a dormit mai bine si ma mult.
    Sistem medical. In principiu daca ai nevoie de doctor dai telefon la policlina din zona. Nu te cheama la control decat dupa 2 zile de simptome care continua, sau stare grava, febra continuata si peste 39. In rest Panadol (Paracetamol) si odihna. Parintii au dreptul sa lipseasca de la servici, sa stea acasa pana la 3 zile cu copilul bolnav, fara adeverinta de la medic. Peste 3 zile trebuie sa duca adeverinta de la medic si atunci salariul pentru zilele lipsa este platit de serviciile sociale de asigurare.

  • Andreea spune:

    Mă bucur sa citesc numai lucruri bune despre învățământul din Danemarca! Urmează sa-mi dau copilul la studii acolo! Nu pot decât sa va mulțumesc pentru comentariile făcute de voi, care îmi dau și mai mare încredere! 🙂 Am sa revin cu comentarii în care sa-mi exprim și eu părerea despre cum se va descurca fiul meu acolo! 🙂

  • Andreea spune:

    Ași dori dacă se poate și câteva păreri despre școlile din Danemarca . Cum se face transferul de la o școală din România, la una de acolo!? Baiatul meu are 10 ani! Mulțumesc!

  • monica spune:

    sunt convinsa ca ati avut o copilarie frumoasa….cu hainute cu caciulite ….si ati dormit intr un pat cu plapuma care se afla in casa ….si parintii va ziceau povesti.. acum pe copiii vostri vreti sa i culcati in strada pe la cafenelele din intersectii….daca asa e la moda…asa trebuie sa fie nu?

  • Alina spune:

    Daca in Romania cadrul didactic ar scoate copiii afara iarna, ar veni o gramada de parinti revoltati sa-i reproseze educatoarei acest lucru, iar daca nu ar avea fular, caciula, manusi s-ar crea al III-lea razboi mondial. La romani exista mai nou o monitorizare exagerata asupra cadrelor didactice, parintii sunt mereu critici cu educatorii, insa uita sa se autoevalueze in calitate de parinti. Metodele de lucru sunt cam aceleasi si la noi, totul de invata prin joc, activitati outdoor etc. conditiile de lucru sunt insa diferite. In Romania un cadru didactic are cel putin 25 de elevi si de aici pleaca foarte multe neajunsuri, cum ar fi lipsa de timp pt. fiecare copil in parte!

  • Daniela M spune:

    Foarte frumos! A mea are un an si 2 luni, la cresa n-am cum s-o dau ca deh, asa-i in Bucuresti, iar la gradi… sincer, prietena mea cea mai buna plateste 1700 ron/luna pt o gradinita privata din sectorul 1, si la gustare le dau Barni… M-a cam pus pe ganduri articolul asta.
    Mi-ar placea sa stiu si ce parti negative sunt, daca sunt, in Danemarca. Nu neaparat legat de copii, in general, in afara de chiriile mari.
    Nu stiu daca sa trimit articolul mai departe mamicilor cu copii de gradi… e foarte frumos, dar si frustrant pt cineva din Romania.

    • Liza spune:

      Ce parti negative sunt in Danemarca? Hai ca ti le spun eu, cateva, asa selectiv si nu din perspectiva mea ci din a vecinei mele, o femeie de 64 de ani, daneza 100%. Treaba sta cam asa: salariile mari, taxe la fel de mari, la un moment dat platesti la finante 42% din salar. Chiriile au un pret exagerat de mare, facturile la fel (noi am platit acum la curent factura trimestriala plus regularizarea pe anul trecut 2700 de coroane daneze). In lei ar veni 1600 de ron, nu mai spun factura la gaz, asigurarea la masina etc. Preturile sunt mari, mancarea scumpa si proasta. Copiii sunt indoctrinati de mici, mai ales baietii, Danemarca e tara unde femeia conduce si face legea. Barbatii tac si fac, nu prea comenteaza, sunt docili. Prosti chiar. Am intrebat totusi care e secretul? Mamele ii invata asa de mici, apoi sunt preluati de neveste. Daca incearca sa riposteze sunt amenintati cu divortul. Multi barbati danezi isi aduc neveste filipineze sau de alta natie, danezele sunt in general betive si foarte dominante – proverbul pe aici e: „daca vrei sa te culci cu o daneza, tot ce trebuie sa faci e sa-i dai dreptate la ceea ce spune”. Apreciez libertatea copiilor si toate cele, dar sa-i vezi cu mucii intinsi de la gura la urechi, plini de noroi, cu cizme de cauciuc e o distanta lunga. Cand i-am povestit vecinei mele ca la noi se merge cu copiii in parc, ca de multe ori e supra-plin, ca se socializeaza zilnic, a stat cu gura cascata. Eu nu vad copii aici decat atunci cand ies cu gradinita sau cu parintii in magazin, in rest liniste mormantala, chiar si la case. Danezii zambesc mai tot timpul, un zambet tamp si fals, de cele mai multe ori. Dupa o perioada ai senzatia ca zambesc mecanic sau ca sunt drogati non stop. E tara cu natia cea mai fericita din lume, asa se spune, dar e culmea ca rata de suicid e extrem de ridicata si depresivii sunt la tot pasul. Batranii sunt singuratici, nu prea li se da voie sa aiba grija de nepoti pentru ca sunt considerati depasiti. Cand te prinde vreunul la discutii ti se rupe sufletul de mila lui, chiar si la magazin stau de vorba cu tine, mai ales daca esti friendly. In general, suntem rau vazuti aici, ca peste tot in Europa. Cei care ajung sa ne cunoasca se mira de faptul ca suntem harnici si ca stim sa facem multe lucruri, nu doar 1 task. Serviciile sociale pe mine ma irita, sunt prea bagareti si daca cumva li se casuneaza lor ceva ai mari sanse sa te trezesti cu ei si cu politia la usa si sa-ti ia copiii. A fost un caz foarte dezbatut aici, filmat chiar, cu o fetita luata pe sus de asistentii sociali de la familie daneza (atentie! nu romani sau alte natii). Era o copila de vreo 10 ani care plangea si se tinea de tocurile de la usa si de pereti ca sa nu fie luata. Au luat-o pe sus, ca pe o papusa. Mi s-a ridicat parul in cap si mi s-a parut mai mult decat traumatizant. Au si parti bune, nu le contest, dar minusuri prea multe, din punctul meu de vedere. Oricum, eu am spus la toata lumea: cine rezista in Danemarca, psihic, rezista oriunde in lumea asta. 🙂

      • Diana spune:

        Vai saraca de tine! Cred ca ai o experienta foarte neplacuta in Danemarca! Imi pare sincer rau! Cred ca prietenele mele drage daneze s-ar oftica destul de tare sa afle ca sunt betive… 🙂 Cred ca e mult mai sanatos sa nu generalizezi la modul asta. Atunci cand europenii zic despre romani ca sunt tigani va ofticati…

        • Liza spune:

          Draga mea, ai vazut ca am mentionat ca nu vorbesc din perspectiva mea strict personala? Inainte sa sari la gatul cuiva ar trebui sa citesti mai cu atentie…

  • Anca spune:

    Interesant articolul ,in mare parte cam asa e . In schimb din 2007 de cand sunt aici nu am auzit sa nu primeasca fetitele cu cercei sau alte bijuterii. Fetitele mele au mers cu cercei si lantisor la gât si nu ne-a spus nimeni nimic despre asta. Și in altă ordine de idei, n-am auzit ca bonele sa aiba in grija copii cu problemede adaptare 🙂 Fetitele mele au mers direct la ggrădiniță, deci nu stiu pe propria piele cum e . In schimb am nepotei si copii ai prietenilor de familie care merg la bone. Pur si simplu au ales asa pt ca in unele cazuri nu au creșe in apropiere .iar in alte cazuri pt ca sunt mai puțini copii la bonă decât la creșă. Pe lângă asta, nu orice mama obisnuita care are copii si vrea sa aibă grija de alti copii primeste atestatul de bona.Deci nu e chiar asa. La grădiniță sunt si bune si rele, dar ne-am adaptat .De exemplu sunt zile ploioase .si aici cand ploua ploua .nu e de joaca.Stau copii afară efectiv in ploaie unii cu gluga de la salopete pe cap .altii nu de li se umple glugile cu apa. Deci fiecare creșă si gradinita e oare cum diferită. Am văzut și cazuri de copii isterici si ii pocneau pe altii care erau f calmi si cu toate astea nu s-au luat masuri . Eu cred ca fiecare creșă/ grădiniță are povestea ei 🙂 Dar intradevar prefer sistemul educational de aici , pt ca toti copiii învață in echipa si se ajută între ei . Educatorii si profesorii nu aruncă vorbe catre copii ca tu esti mai deștept decât altul cum am întâmpinat in Romania .

  • Anca spune:

    Deci aici nu se creează competitii intre copii. Relațiile dintre educatori/profesori și copii sunt foarte frumoase. Se duc cu drag la gradinita/ scoala fără teama de a fi certati de cineva. Nu știu acum cum mai este in Romania, dar pe vremea mea am fost bătută la palmă cu rigla au trasă de perciuni. Alți colegi o încasau mai tare de la profesori. Țin minte că am avut colegi cu probleme fizice, lipsă un deget sau altele…si profesorii se purtau urât cu ei .esti prost.ăla e mai deștept decât tine…efectiv se crea ură intre copii . Și toate astea s-au intamplat in unul din cele mai bune Licee din Iași. De asta prefer sistemul de aici, chiar dacă uneori nu prea imi convine (aici fiind vorba de cum sunt lăsați afară de capul lor , nu ma aștept sa-mi iau copiii curat îmbrăcați, pt ca știu cum se joacă și ce fac.dar efectiv ii iau cu muci la nas si înghețați.uneori văd copii fără caciuli pe cap si afară sunt și -5°) , dar măcar ii știu in siguranță, nu se poarta nimeni urat cu ei , nu vad copii certati sau batuti asa cum am vazut eu …nu sunt stresati etc . Asta doresc tuturor copiilor 🙂

  • Andrea spune:

    Offff, vreau o tara ca afara!!! :)))) ….zicea un cantec mioritic
    Una peste alta, am o fetita de 2 ani si 4 luni si cam e momentul sa incep sa cochetez cu ideea de colectivitate,vad pe ea asta destul de clar, nu e neaparat dorinta mea majora.
    So, mi-am dat seama ca cer mult de la sistem, mai ales ca eu cumva lucrez si intr-un domeniu conex cresterii copilului, stiu ce ar trebui sa fie gradinita si vad ce e de fapt.
    Ma bate tare gandul sa gasesc inca vreo 3 mamici, si sa facem ideea de gradi acasa cu o educatoare. Cu un program pe care sa-l stabilim noi, contrbuie fiecare cu ce are.poate la treaba asta, dar in felul acesta sa cautam sa ne apropiem cat mai mult de ceea ce ar trebui sa fie gradinita.
    Daca e cineva interesata, astept idei!

  • Mire spune:

    Un articol recent, gasit din intamplare in Washington Post si pertinent pentru subiectul postului.

    Stop the Scandimania: Nordic nations aren’t the utopias they’re made out to be
    http://www.washingtonpost.com/opinions/stop-the-scandimania-nordic-nations-arent-the-utopias-theyre-made-out-to-be/2015/01/16/8f818408-9aa0-11e4-a7ee-526210d665b4_story.html

    Un citat la intamplare:
    „These countries that do so well in life-satisfaction surveys also record the highest consumption of antidepressants in the world, and despite their reputation for gender equality, they have the highest rates of violence against women in Europe. „

  • Adriana spune:

    Dar gradinitele din Austria general si in special Viena, stie cineva ceva? Va rog?

  • Anicuta spune:

    Sotul meu lucreaza in constructii in Danemarca. Eu sunt educatoare in Romania, ce trebuie sa fac sa ajung in sistemul de invatamant din Danemarca? ( cine ma poate ajuta cu un raspuns) Multumesc anticipat!

  • adi spune:

    Poate o sa va para de necrezut….dar gradinita la care a mers fiul meu are mai nulte asemanari decit deosebiri cu sistemul danez….gradinita de stat…sistem step by step….
    Sunt multe deosebiri dar eu am apreciat independenta, autonomia si cooperarea in care- i educa pe copiii….
    Noi ca natie trebuie sa avansam…sa ne dezvoltam…sa ne dorim mai mult….dar nu stiu cind…in conditiile in care romanii se inbulzesc sa atinga niste moaste…sfinte….

  • Andreea spune:

    Eu beneficiez de aproximativ aceleași lucruri la o gradinita privată din Iași.Unele lucruri sunt mai bune in cazul meu si pt mine( părerea mea e ca un model de educație trebuie sa ti placa si sa se potrivească pt tine si copil)Nu cotizez suplimentar sub nicio forma!Si da,se vorbește pe numele mic:) Cred cu desăvârșire ca si ceea ce fac părinții acasă contează si nu putem avea pretenții de o anumită educație daca noi acasă nu consolidam.Se pot face lucruri minunate in România,trebuie doar sa se vrea:)Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *