Grădinița în Germania

ACEST TEXT APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Am citit un articol trimis de o cititoare despre grădinița din Olanda (acesta) si am văzut că a stârnit interes. Având în vedere că Germania e un stat alcătuit din landuri fiecare cu destulă independență în managementul școlar, nu pot prezenta o imagine de ansamblu asupra sistemului german. Pot să vă prezint doar experiența personală la o gradiniță aflată sub patronajul bisericii, dintr-un oraș mititel, în Bayern (Bavaria). Există și gradinițe de stat, așa numitele kita, care nu sunt cu mult diferite.

shutterstock_241372816

De un an și câteva luni suntem în Germania, o familie obișnuită, doi parinți și o fetiță de aproape 5 ani. Încă ne luptăm cu greutățile adaptării într-o țară străină în care am venit aduși de speranța unui trai mai bun și mirajul vestului. Fetița noastră pare să fi castigat prima lupta cu provocările din noua noastră viață, e prima care s-a integrat efectiv. La gradiniță merge cu mare plăcere, abia așteaptă fiecare nouă zi de joacă alături de ceilalti copii, „copiii ei”, cum îi numește cu drag.

Impresia generală e de joacă nestingherită. Poate și pentru că toate sarcinile de învățare sunt camuflate în haina jocului, copiii iși trăiesc copilăria și vin cu drag la grădi. Nu e nimeni stresat să învețe poezioare și cântece.

Nici ei nu i-a fost ușor. Avea doar 3 ani jumătate în septembrie când a început grădinița. Nu știa niciun cuvânt în limba germană. Veneam pe furiș la ușa sălii de grupă și încercam cu rasuflarea tăiată să o zăresc printre copii, să văd cum se joacă, dacă nu e tristă. Mă luminam la față cand o auzeam cu câtă dezinvoltură le vorbea in românește colegilor. În una din zile am gasit-o în brațele educatoarei așezate la o măsuță îi numea în romană diferite imagini dintr-o carte. A încercat cu insistență să-i invețe să vorbească românește, dar in cele din urmă a capitulat si a început să adopte ea noua limbă. Este încă singurul copil de altă naționalitate din grădiniță si chiar dacă la început a fost marginalizată de colegi, le-a câștigat treptat simpatia. Dar multă vreme s-a jucat mai mult singură sau se lipea mai mult forțat la jocurile celorlalți. Nemții sunt reticenți cu străinii si copiii lor.

Educatoarele, în bine-cunoscutul stil politically correct, încercau să mă liniștească spunând că Liana e bine primită în colectiv si au mereu grijă de ea. A fost nevoie de timp și răbdare să mă obișnuiesc cu ideea că puiul meu, centrul universului meu, nu e și în centrul atenției la grădi. Dar integrarea e grea pentru copii la orice început de gradiniță, e desprinderea de locul familiar si protector de acasă, e lipsa mamei care e substituită provizoriu si incomplet de o educatoare a cărei atenție e distribuită între atâția alți copii…

Cred că cel mai important lucru pe care l-a invațat Liana la gradiniță este independența. Deși pentru mine a fost greu de digerat să o văd la inceput mereu cu părul răvășit, cu mucii intinși pe obraz sau pe mânecă, cu urme de mâncare pe bluză sau cu papucii de casă puși invers. A invătat să ceară să fie stearsă la nas și în cele din urmă a deprins singură metoda, a învățat să roage fetițe mai mari să-i aranjeze părul ce sărise rebel din cosițele împletite de acasă, a învățat să mănance corect cu cuțitul și furculița în timp ce stângăciile încercărilor ei le conatabilizam eu de pe hăinuțe. Cel mai important legat de mâncare e faptul că a învațat să se cunoască pe sine, să stie exact cât are nevoie ca să fie sătulă, astfel obligandu-mă și pe mine acasă să renunț la a mai insista cu încă o lingură de mâncare spre catastrofalul “tot din farfurie”. Încă mai lucrăm la educarea preferințelor culinare, căci din păcate la gradinitele din Germania mâncarea nu este chiar cea mai sănătoasă pentru copii și Liana a deprins gustul cremwurștilor si al spaghetelor bolognese. Mâncarea nu este gătită în grădiniță, ci catering. Există și posibilitatea de a pune copilului pachețel cu mâncare gătită de acasă, dar din păcate să manance singură separat de ceilalți e greu de acceptat pentru Liana.

Principala responsabilitate pentru educarea copiilor o au părinții, dar fiecare copil care locuiește în Germaia are dreptul la un loc in grădinită. Inscrierile trebuie făcute din primavară pentru că unele grădinițe sunt mai căutate decat altele. Taxa de grădiniță variază între 100 si 130 euro lunar in funcție de numarul de ore petrecut de copil, plus bani pentru masa de prânz. Atunci când părinții nu iși permit costurile, instituția care se ocupă de protecția copilului, Jugendamt, preia taxele. Pentru cei mai mici de 3 ani există creșe care primesc copii de la câteva luni, dar costurile sunt mult mai ridicate.

Grupele de grădiniță sunt mixte si în Germania, dar acest model nu este o regulă absolută, cred că modul de organizare depinde și de mărimea efectivelor de copii. În general o grupă are în jur de 20 de copii cu vârste între 3 și 6 ani de care au grijă 3 educatoare și eventual una sau două practicante. Organizarea în grupe mixte de vârstă atât de prost văzută în Romania are și avantaje. Copiii mai mici au permanent în preajmă copii mai mari de la care pot învăța prin joc, intuitiv si explorând o mulțime de lucruri. În perioadele când educația copiilor nu se desfășura instituționalizat, copiii de diferite vârste petreceau timpul împreună în cadrul familiei sau în comunitate jucându-se și învățând unul de la altul. Cred că acesta e un model natural și apropiat de nevoile cognitive si emoționale ale copiilor. Gruparea în funcție de vârstă a copiilor de gradiniță nu este un garant pentru o grupă omogenă. Se știe că în primii ani copiii au ritmuri de dezvoltare diferite. Educatoarele organizează grupuri de activităti la care se afiliază copiii in funcție de interes. Astfel copiii pot alege dacă vor să asculte o poveste, să joace un joc cu reguli, să coloreze, modeleze șamd. Educatoarele pot să atragă copii spre una din activități, sau chiar pot forma mini grupe de nivel cu care să desfașoare activități într-o sală separată. Este de apreciat și dotarea materială de excepție de care dispun gradinițele, de la jucării, jocuri educative până la spații de joacă în interior și exterior, materiale didactice de ultimă generație. Deseori grădinițele au parteneriate cu instituții cum ar fi: pompierii, cabinete de medicină dentară, adăposturi de animale, muzee, brutării, teatru etc cu care desfășoară diverse activități de informare, artistice sau simple vizite. Părinții se implică și ei în tot felul de activități pentru organizarea de carnavaluri, petreceri, vizite, spectacole.

O mare atenție este acordată activităților sportive, două zile pe săptămână copiii având gimnastică în sala de sport. Mișcarea în aer liber e zilnică, indiferent de vremea de afară. Îmbrăcați corespunzator, chiar prea subțire pentru gustul meu, copiii ies și pe ploaie și pe zapadă afară. Mersul pe tricicletă și apoi bicicletă se invață de foarte mici, unii parinți chiar aducându-și copiii la grădi cu biciclete fară pedale.

Impresia generală în grupă e de joacă nestingherită. Poate și pentru că toate sarcinile de învățare sunt camuflate în haina jocului, copiii iși trăiesc copilăria și vin cu drag la grădi. Nu e nimeni stresat să învețe poezioare și cântece. Arareori am găsit toți copiii pe scăunele la vreo activitate în comun. Și surprinzător și fără efort, fetița mea știe să scrie litere și să numere și să cânte. Serbările cu luni de repetiții cum se obisnuiesc in România sunt aici mai mult simbolice și mult mai puțin fastuoase. Costumațiile pentru serbare ne-au fost împrumutate de la grădi astfel încât toate steluțele de Crăciun să fie la fel: galbene si simple (nici nu se compară cu spectaculoasele rochii de fulgi si prințese din România.)

Ar fi multe de povestit despre sistemul german de scoală precum și mărunte întâmplări ale Lianei, dar deja am depășit limita de semne impusă.

Elena

Sursa foto: grădiniță, via Shutterstock

Informații despre grădinița din Olanda găsiți în articolul scris de o altă cititoare, aici.

32 Comments

  • Ally cu McBeal spune:

    Foarte interesant acest articol, ca si cel despre gradinitele din Olanda!

  • Diana spune:

    Imi place seria asta, povestita din perspectiva fetelor din afara granitelor, Joanna de la A cup of Joe are o serie asemanatoare, Motherhood around the world, descrie foarte multe tari din lumea asta, e f interesant si misto 🙂

    pt fetele interesate:

    http://joannagoddard.blogspot.ro/search/label/motherhood%20around%20the%20world

  • Iulia spune:

    Pot sa intreb cum se numeste micutul orasel? Si eu locuiesc tot in Bavaria, si tot intr-un orasel.

  • Ana spune:

    Foarte interesant! Multumim! Legat de grupele mixte de varsta pot sa-ti dau dreptate, pentru ca fetita mea este in Rom intr-o grupa de 23 de copii de varste diferite si s-a integrat foarte frumos! Fetele mai mari au primit-o sub aripa lor, invata multe de la ele, ba chiar o ajutau la toaleta cand avea nevoie. Lipsa de personal din gradinita se simte, iar faptul ca are un sprijin in copii mai mari, oarecum era linistitor pt mine!! Era ca o sora mai mica si toate fetitele vroiau s-o bucure☺️!! Anul asta ea s-a marit , copii mai mici au venit in grupa pt ca cei mari au plecat la scoala si a devenit la randul ei mai protectoare, comportament ce l-am observat cand mergem in vizita la alti copii mai mici .

  • Violeta spune:

    Foarte bine venite aceste informatii. Mi-ar placea mult sa citesc si despre sistemul englez in ce priveste gradinita. Ne bate gandul sa emigram in Anglia.

  • Loredana Vladescu spune:

    Bravo ! Pentru articol Elena ! Ai scris foarte frumos și ai punctat foarte bine . Mă regăsesc și regăsesc foarte multe din lucrurile exprimate de tine , și aici în școala noastră de cartier dintr-un orășel micuț olandez . Probabil că asta a fost una din primele mele greșeli atunci când am scris articolul respectiv . Mult succes în continuare ! Și să auzim numai de bine despre toate grădinițele : olandeze , germane … Franceze … De ce nu , românești … O zi frumoasă !!

  • Ioana spune:

    Foarte interesant. Eu sunt curioasă, dacă vă vine să credeți, cum mai e în grădinițele din România atât în cele de stat cât și în cele private. E tot ca pe vremea mea, educatoarea îi pune pe copii să stea cu mâinile la spate ?

    • ileana spune:

      Cred ca situatie difera de la gradinita la gradinita, dar nu cred sa mai fie gradinite cu astfel de constrangeri pentru copii. Eu as avea o recomandare pentru parintii care sant in cautarea unei gradinite: mergeti impreuna cu copilul si alegeti gradinita unde educatoarea se uita prima oara la copil, apoi la voi, cei mari! Educatoarea care se coboara mai intai la nivelul piciului si vorbeste cu el, apoi cu voi, sigur va fi si cea mai dedicata copiilor. Noi asa am procedat cand am ales gradinita copiilor si, dupa trei ani, s-a dovedit ca nu ne-am inselat.

  • Alex spune:

    Si eu sunt foarte interesata de gradinitele din Anglia,in 2 luni e foarte posibil sa ne mutam peste hotare.Am tot cautat informatii de acest gen,dar din perspectiva mamicilor,nu doar teorie,si din pacate nu am gasit nimic de genul.Am 2 copii ,fetita de 3,9 ani ,care deja merge la gradi in Romania si baiat de 8 luni.Cu siguranta vor merge la gradinita acolo,insa am o strangere de inima,parca ma sperie acest necunoscut.Poate m-ar putea ajuta cineva!Multumim!:-)

    • Marlene spune:

      Buna, fetita mea de 15 luni merge la gradinita (nursery) aici, in UK de la varsta de 12 luni. Am fost foarte speriata la inceput si am dat-o cu gandul sa vad daca va functiona, se va adapta, se va descurca. Eram pregatita sa renunt la locul de munca (gasit cu greu) daca lucrurile nu ar fi mers cum as fi vrut. Pot spune ca am avut suport total, inca de la inceput, din partea educatoarelor si a managerei de gradinita. Am avut cateva zile de obisnuire, in care am stat cu puiutul, am mai iesit din camera, am revenit, astfel incat sa se obisnuiasca cu locul. Mi-au dat toate informatiile de care am avut nevoie, cer semnatura pentru orice, dau semnatura pentru orice, totul decurge cu limite si cu reguli stricte, care sunt menite sa ofere liniste sufleteasca parintelui.A plans la inceput ca orice copilas, dar acum, dupa 3 luni, dimineata,cand vede ca oprim masina in fata cladirii vrea sa sara din scaunel de entuziasm. Si ce ma bucura cel mai mult este ca, din copilul care zambea foarte putin atunci cand era in prezenta altora, acum rade cu gura pana la urechiuse la oameni, e mai deschisa, mai comunicativa. Vrea sa stea in preajma copiilor, oriunde ne-am afla. Copiii fac o multime de activitati pe care eu personal, acasa, le-as fi inceput mult mai tarziu (pictura, joaca cu plastilina, costumarea copiilor). Copiii au „singing time”, „family corner”, „home corner” (minunea mea stie sa puna mancare in cuptorul de jucarie si sa dea cu matura). Sunt multumita.
      Eu (cu deprinderi romanesti) insist sa o imbrace mai gros cand iese afara sau sa nu iasa in anumite zile si alte astfel de lucruri, si am vazut ca tin cont de toate cerintele parintilor, fara sa strambe din nas.
      Preturile sunt destul de mari (noi platim £260/ saptamana). Am inteles ca de la 3 ani, costurile scad mult. Dar merita, avand in vedere ca ratia la varsta ei este de 3 copii la o educatoare. In grupa fiicei mele sunt 6 copii si 2 educatoare, ceea ce e destul de reconfortant. La sfarsitul zilei primesti notite despre ce si cat a mancat copilul la fiecare masa, de cate ori a fost schimbat (inclusiv ce continea scutecul) si alte detalii despre cum s-a jucat, ce activitati au avut loc. La fiecare 2 luni, avem intalnire cu persoana cheie a copilului, unde este prezentat parintilor dosarul copilului ce contine fotografii si detalii despre dezvoltarea lui in diferite arii. Asta e partea mea preferata, recunosc. :-).
      Cam atat deocamdata, desi sunt multe de spus.
      Va doresc succes la mutare si inceperea unei noi vieti si va incurajez spunandu-va ca oamenii sunt mult mai relaxati si toleranti, aici in UK.

    • Oana spune:

      Alex, eu locuiesc in Anglia si bebe merge la gradinita de la 1 an, acum are 1 an si 4 luni, Ce anume te-ar interesa sa stii? Preturile pot fi foarte diferite de la o gradinita (day nursery) la alta, as zice intre aproximativ £30 si £60 pe zi, depinzind mult de zona, de raportul Ofsted (o institutie care monitorizeaza gradinitele si le noteaza anual cu calificative de la 1 (excelent) la 4 sau 5 (nu mai stiu sigur daca pot functiona daca nu intrunesc macar 4, sau primesc avertisment si evaluare mai frecventa), in diferite segmente, cum ar fi igiena, siguranta, aptitudinile personalului etc.), programul zilnic pe care-l alegi (iarasi, sint variate intervale: full day, adica 12 ore, work day, adica 8 ore, school day, adica de la 9 la 2pm etc.). Sint foarte multe aspecte pe care ai vrea sa le stii, probabil, nici nu stiu de unde sa incep, asa ca scrie-mi ce ai vrea sa stii mai exact si sint bucuroasa sa te ajut. Stef al nostru merge 4 zile pe saptamina, cite 10 ore pe zi, asa ca sintem aproape experti 🙂 Cu drag, Oana xx

    • Lucus Mariana spune:

      Buna Oana , am si ieu un baietel de 3 ani si 6 luni si o fetita de 1 an si 4 luni .doresc sa ii inscriu pe ambi la gradinita sa pot lucra. nu stiu cum se procedeaza ce trebuie sa fac daca ma poti sfatui multumesc mult.

  • Isabella spune:

    Constat cu bucurie ca ,deși stam in land-uri diferite ,imaginea grădiniței zugrăvită atât de frumos de tine este si cea pe care o știu eu:)Si iti dau dreptate cand spui ca mai sunt o mulțime de detalii demne de menționat in ceea ce privește acest subiect.Un lucru care iarăși mi se pare util este ca aici se insista foarte mult pe implicarea parinților in diverse activități si ca lunar in cadrul grădiniței se face un mic târg de carte , in cadrul căruia cărțile pt copii sunt vândute cu prețuri reduse. Un alt aspect demn de menționat este ca , deși ți-ai înscris copilul la un anumit program, in momentul in care de exemplu știi ca urmează sa ai o zi plină si nu ai cu cine lasă copilul , poți anunța din timp ca in ziua cutare dorești sa i se prelungească programul cu o ora sau mai multe.

  • Adina spune:

    Eu locuiesc in nordul Germaniei, in land-ul NRW si am ambii copii de 2 si 4 ani in gradinita de stat, cea mica de anul trecut din august, cel mare de la varsta de 2 ani.

    Noi avem experienta unei crese/gradinite in care se regasesc copii de la 7-8 luni pana la varsta scolara:
    – mancarea in gradinita noastra se gateste in interior. Nu contest, nu intotdeauna sanatoasa.
    Pretul gradinitei este calculat in functie de 3 factori pe langa regiunea unde este gradinita:
    – varsta copilului ( sub si peste 2 ani)
    – nr de ore pe care le sta intr-o saptamana copilul la gradinita: 25 h, 35 h fara masa, 35h cu masa sau 45h pe saptamana
    – venitul parintilor – si acest factor este f f important.

    Se poate ajunge si la sume de genul 550 E pentru copil fara mancare (daca are sub 2 ani, sta 45h si venitul parintilor este peste 90 000 E pe an brut). Mancarea este si ea in jur de 60 E pe luna , dar pretul difera iarasi in functie de varsta copilului si de venitul parintilor.

    In orasul nostru:
    – pentru al doilea copil in aceeasi gradi nu se plateste decat mancarea (de fapt platesti pentru copilul care este mai „scump” – de ex. daca unul din copii are sub 2 ani automat platesti mai mult pt el si nu vei plati pt fratele mai mare). Masa este platita pentru amandoi, in functie de varsta si venituri.
    – ultimul an de gradinita (innainte de scoala) este gratis.

    Confirm faptul ca nu sunt stresati copiii cu serbari si invatat de cantecele, poezii in mod fortat. Au cantecele pt spalat pe dinti, pentru strans jucarii etc. si inevitabil le invata.

    Si adaptarea celui mare a fost mai dificila dar si-a facut prieteni si a inceput deja sa converseze in germana.

    • Ioana spune:

      Ii dau dreptate Adinei in ceea ce priveste calcularea preturilor. Noi suntem in landul Hessen, Rhein-Main-Gebiet.
      Mai adaug: nu toate cresele iau copii de la un an, sunt extrem de putine locuri in grupa asta de varsta. De la doi ani se mai gasesc locuri, insa exista liste de asteptare si nu intotdeauna se acorda locul dorit la gradinita/cresa vizata. Cu cate orasul mai mare, cu atat mai problematice locurile. Inclusiv la gradinitele private!
      Al doilea dezavantaj major (pentru noi) e programul pana la 16:30 maxim, ceea ce exclude (la mine) norma intreaga, sau ar trebui sa angajam extra o persoana sa ia copilul de la gradi si sa stea cu el o ora sau doua.

      Avantaj: daca nu se gaseste loc la gradinita pentru copilul peste 3 ani, exista posibilitatea ca statul (nu stiu exact care institutie, probabil Jugendamt), sa preia costurile unei Tagesmutter (bona de profesie, poate avea in grija maxim 5 copii).
      Alt avantaj: din doi frati la cresa/ gradinita cel care are locul cel mai ieftin plateste intre 0% si 50%, in functie de venitul familiei, plus ca al doilea copil are locul garantat, practic cererea de inscriere echivaleaza cu Zusage (acceptul) unui loc.

      In comparatie cu gradinitele idilice descrise mai sus, noi am avut experiente destul de nefericite. Da, dotarile sunt minunate, conceptul pedagogic exceptional, pe pereti sunt poze cu super activitati, dar relatiile dintre copil si educatoare sunt (in cazul nostru, ca nu ma pot pronunta pentru altii) destul de tensionate. Ocazie cu care am descoperit lacune majore in asa zisa pedagogie, lipsa totala de empatie cu copilul, oaresce reminescente xenofobe (sa nu le numesc naziste de-a dreptul). Si nu am mania persecutiei, pana sa ajungem aici n-as fi crezut pe cineva care mi-ar fi povestit saga prin care am trecut noi la gradinita. Nu ma lungesc aici, am comentat pe larg pe blogul personal, in caz ca intereseaza pe cineva.

    • Oana Na spune:

      Foarte buna initiativa aceasta. Chiar ne bate gandul ca la anul sa ne mutam in Germania.
      Ioana, sper ca esti un caz izolat. 🙁 Pana la urma, asemenea specimene poti intalni si prin tara.

    • Adina spune:

      Ioana, eu am fost curioasa si am citit pe blogul tau cateva experiente de la gradinita.
      Imi pare rau ca ati intampinat dificultati, sper sa se rezolve pana la urma. Eu cred ca sunt super norocoasa pentru ca, desi sunt de ceva ani in Germania nu vorbesc f bine germana si ma descurc cu engleza cam cu toate educatoarele de la gradinita. Au incercat ele la inceput sa ma ia pe germana, eu am priceput cat am priceput, unde nu.. le-am zis ca nu inteleg, sa imi dea in scris sa traduc acasa :D. Acum toate aproape imi vorbesc in engleza desi unele se dadeau ca nu stiu la inceput :).
      Si la noi primul an a fost dificil pentru ca eu am ramas acasa cu fetita cea mica abia nascuta si aveam aceleasi discutii de dimineata: dorea sa mearga oriunde in lumea asta numai la gradi nu. Lucrurile s-au linistit ca prin farmec in toamna 2014 cand merg amandoi la gradi program de 8h pe zi (pentru ca eu m-am intors la serviciu full time); trag eu concluzia ca era mare gelozie pe surioara care ramanea cu mine acasa.
      Si noi am avut mai multe evaluari pana acum, cred ca prin februarie/martie anul acesta urmeaza una chiar interesanta , dar am gasit foarte multa intelegere din partea educatoarelor legat de faptul ca nu vorbea germana. Si baietelul meu si-a facut prieteni mai greu dar acum chiar se joaca constant cu 3 baieti de varsta lui si ne mai intalnim din cand in cand cu familiile si in afara gradinitei ( stiu ca asta e super neobisnuit pentru nemti – chiar am avut noroc…).
      Iti doresc multa rabdare si poate o discutie cu educatoarea ar rezolva problemele. Din experienta mea cu cat esti mai direct, sunt surprinsi si socati poate la inceput, dar gasesti rezolvare si solutii mai rapid – cel putin in cazul nostru asa a fost nu numai la gradi.

    • Ariana spune:

      Draga Ioana. Cu ocazia asta ti-am descoperit blogul. E foarte savuros. Mor aici de ras la birou si se mira colegii nemtoi ca ce m-o apucat. Sa le spun si lor bancul :)))))

    • Bianca Marcu spune:

      Am si eu o intrebare, locuiesc in Germania in Lengerich nordrhein-westfalen dacă am inscris copilul la grădinița, dar momentan nu merge ca este departe, la anul se mută mai aproape si de acea a rămas inscris. Intrebare mea este tot mai trebuie să plătesc la stat banii?

  • Mihaela spune:

    Hm..la fix a venit acest articol. Fix de azi intr-o saptamana vom pleca in Germania, in acelasi land, tot intr-un mic orasel.
    Sotul e deja acolo, de saptamana viitoare vom intregi familia.
    Avem 2 copii, baietelul va implini 4 ani luna viitoare si fetita 3, in martie. Si bebe 3 se va naste acolo, in luna iulie.
    Nu stiu la ce sa ma astept, am emotii si pt copii, sper doar sa ne fie bine tuturor. .
    Multumim Elena !

  • Lena spune:

    Hehe, mi-a placut asta cu stelutele imprumutate fata de rochiile de printese din Romania. Eu personal imi aduc amint ca la 5 ani am avut o „spectaculoasa” rochita de Fulg de Nea, pe vremuri comuniste, si eram cea mai mandra…

    Eu sunt in Bucuresti, bebe are 1 an si 3 luni, l-am dus pe la 8 luni la o cresa particulara cu 4 copii doar, unde plateam 1500 lei lunar. Aici din pacate a stat doar 13 zile, apoi a luat un microb in gat de la un copil si am ajuns cu el la spital. Acum sta cu mama, e greu asa ca e la 200 km si suntem parinti de weekend deocamdata. Dupa Pasti il dau la Cresa Montessori, m-am interesat si mi s-a parut cea mai buna

  • Ariana spune:

    Si mie mi-a fost frica la inceput cand l-am dat pe al meu la cresa (de la 1 an) pentru ca multi nemti sunt destul de xenofobi. Te vad mai brunetel si uneori discriminarea e pe fata. Iar al meu copil e brunet (semana pe tati ca mami e blonda).

    Dar nu am de ce ma plange pana acum. Adaptarea s-a facut in cam 2 saptamani in care eu stateam la inceput cu el acolo, apoi plecam pentru 10 minute, 30 minute, o ora…si tot asa treptat l-am lasat timpul complet. Vreo luna doua a plans cand il lasam acolo. Dar acuma, dupa 5 luni, merge cu drag si aproape ca nu apuc nici sa-l dezbrac ca deja vrea sa intre in sala :)). A invatat multe lucruri de la gradi: mancatul singur (desi acasa nu-l prea las), spalatul pe dinti (sta sa-l spalam), spalatul pe maini, stersul cu un prosop pe gurita etc. E foarte sociabil cu copiii si rade intr-una.

    Iar la cresa aia sunt multi straini si nu am vazut nici urma de discriminare. De exemplu este o fetita de americani care nu intelege tot timpul ce i se spune pe germana asa ca ei ii vorbesc uneori in engleza. Si asa fiu-miu ajunge acasa cu cuvinte gen „hot” si „keys” (si si stie ce inseamna) :))).

    Cresa e privata si platim 520 euro pe luna inclusiv mancarea (pe care o mananca partial de acolo pentru ca e alergic la lactate si gluten si ii duc mancare si eu in zilele cand e asa ceva in mancarea de la gradi). Si sta de la 8am la 2pm. Din iunie va sta de la 7:30am pana la 4pm

  • Alex spune:

    Va multumesc ,Marilene si Oana.In primul rand as vrea sa spun ca sigur as alege o gradinita de maxim 8 ore/zi pentru Elena.Ma ingrijoreaza foarte tare si faptul ca va fii straina,am tot incercat sa mai exersez cu ea engleza,insa tot sunt probleme mari pe partea aceasta.Aici,in Romania grupa ei are max 20 de copii,cam mult ce-i drept,cu varste de 4-5 ani,ea e cea mai mica3,9 luni.Banuiesc ca activitatile sunt diferite,aici se insista foarte mult pe poezii si cantece,mai mult memorate,ceea ce nu e ok dupa parerea mea.
    Mancarea e pregatita de mine,incerc sa gatesc cat mai sanatos.Acolo cum e?
    Si cel mai tare ma ingrijoreaza baietelul.Are doar 8 luni si inca e alaptat.S-ar putea gasi o bona,ceva de genul? E un copil foarte energic,dar si sensibil,cu program propriu,hrana special pt el,cere foarte multa atentie,trebuie sa fie cineva permanent alaturi de el.Eu as dori ca de la un an si jumatate sa il inscriu la gradi,pentru ca e bine sa socializeze si sa se mai desprinda un pic de mine.Momentan e foarte atasat,rar sta cu altcineva si atunci plange..
    Offf sincera sa fiu sunt foarte ingrijorata la gandul ca vor fii intre necunoscuti,un mediu total diferit si nu stiu cat de bine se vor adapta.Pe termen lung ,sunt convinsa ca ar fi mult mai bune pentru ei si nu numai conditiile din UK.

    • Marlene spune:

      Alex, in legatura cu limba engleza nu cred ca fetita ta va intampina prea multe dificultati. Cunosc familii de romani care au copii pe care i-au dat pentru prima data la gradinita/ scoala dupa varsta de 3 sau 4 ani iar acasa vorbisera doar limba romana.Copiii s-au adaptat imediat si in scurt timp au ajuns sa vorbeasca foarte corect si mai ales cu accent britanic (ceea ce la adulti e cam greu). Pe mine chiar m-au incurajat sa vorbesc doar limba materna acasa, ca are destul timp sa invete engleza. Astfel va invata foarte bine 2 limbi aproape in acelasi timp. Ei sunt obisnuiti cu astfel de situatii pentru ca aici sunt foarte multe familii de ne-englezi.O doamna „health visitor” (nu stiu cum sa traduc) care a vazut multi copii romani mi-a zis ca a remarcat ca, in general, copiii romanilor invata foarte usor ambele limbi.
      La 4 ani copiii intra la scoala aici. Programul este in general 9-15 (cu after school pana la 6-7 pentru parintii ocupati) Din ce am auzit (nu din proprie experienta) aici invatarea are loc mai mult prin joc, nu exista presiune de a invata pe dinafara poezii si cantece, dar se canta foarte mult la „singing time”, li se citesc povesti, au „messy activities”, mie imi suna foarte interesant. La 4-5 ani copiii reusesc sa scrie binisor. Profesorii nu prea dau feedback parintilor (mai ales daca este negativ) de aceea, ca parinte, trebuie sa insisti, sa afli cat mai multe despre cum se descurca, pentru ca de fatada iti vor spune ca totul e ok cu copilul tau.
      In legatura cu mancarea, gradinita asigura o gustare la 10:00, pranzul la 13:00 si ceaiul la 16:00. Nu pot spune ca este cea mai sanatoasa, o parte este gatita acolo zilnic, o parte sunt semipreparate. Incerc sa echilibrez eu balanta, acasa. Fetita mea a mancat din prima si nu a slabit deloc nici in perioada de adaptare. Copiii de scoala pot manca mancare de acolo contra cost sau ii poti da pachetel de acasa.
      Pentru bebe de 8 luni, stiu perfect ce simti, eu am lasat-o pe a mea de la 9 luni cu cineva, iar de la 12 luni a mers la cresa. Era asa cum spuneai, dependenta de mine, nu statea la nimeni mai mult de 1 minut fara sa planga. Am crezut ca nimeni nu poate avea mai bine decat mine grija de ea (si asa e) dar s-a adaptat mai usor decat imi imaginam. Cred ca mai mult am tanjit eu decat ea. Daca inca alaptezi poti duce lapte matern in sticlute. Iar fetitei cred ca trecera la activitatile de aici ii va placea pentru ca, asa cum spuneam mai sus se face totul prin joaca.
      Nu am reusit sa fiu foarte organizata in expunere. Daca ai intrebari, cu placere. Gasesti multe informatii in legatura cu numarul de ore, preturi si alte astfel de detalii pe internet, pentru ca difera de la o scoala la alta. Mult succes!

  • Alex spune:

    Am uitat sa mentionez de preturi…8 ore pe zi cam 4 zile pe saptamana?Si programul? Banuiesc ca e diferit,pentru Albert as fi putin mai optimista in legatura cu gradinita,atunci cand va merge,insa la Elena care a frecventat o buna perioada de timp aici,obisnuita cu altfel de activitati,alt program,alte povesti etc…..Puii vostrii cum s-au adaptat la schimbare per total?

  • Alex spune:

    Ok.Multumesc foarte mult pentru informatii si pentru incurajari,Marilene!Sper sa fie mai bine pentru noi ca familie si pentru copii atat in prezent cat si pe viitor acolo.

  • Mihai spune:

    Foarte interesante comentariile, pline de sentimente contradictorii pusi in fata unei schimbari asa de mari,ceea ce mi se pare perfect normal!
    Cochetam cu ideea de a ne muta pe langa Frankfurt am Main,avem acolo o parte din familie dar nu avem nici o informatie legata de gradinita. Daca e cineva prin zona respectiva si are amabilitatea sa ne ofere cateva informatii legate de experienta sa am fi foarte bucurosi.

  • moraru spune:

    buna dimineata,sunteti dragute sa ne spuneti ce documente sunt necesare pt inscrierea la gradinita in zona Dortmund?in afara de vaccinari si certif de nastere copil, de casatorie ce alte docum traduse sunt necesare in Germania?va multumesc!

  • Cristina spune:

    Noi suntem in Germania de 6 luni, in Sachsen-Anhalt. Ieri am fost la asa-zisa ,,serbare” a fetitei mele de 6 ani care frecventeaza gradinita din august. Doua grupe de copii, fiecare grupa a cantat cate trei cantecele. Parea o zi normala, nimic deosebit: fetite cu parul ciufulit, baietei cu bluza jumatate bagata in pantaloni si cu strampii luati cu spatele in fata. Copiii stateau ingramaditi, unii mai mici de inaltime, printre care si fetita mea, nu se vedeau deloc pentru ca stateau in spatele altora mai inalti. Am fost dezamagita total. Dar nu e singurul lucru care ma dezamageste. Intr-adevar se pune mare pret pe libertatea copilului, dar la aceasta varsta copilul trebuie indrumat si supravegheat cu coada ochiului fara ca el sa-si dea seama. In timp ce copiii se joaca in aer liber, educatoarele stau de vorba pe o banca si nu se uita nici macar atunci cand plange vreun copil. Fetita mea a fost persecurata de un copil timp de doua saptamani, o tragea de picior in timp ce se urca pe treptele de la topogan, ii strangea mainile si i le rasucea. De ce educatoarea timp de doua saptamani nu a observat? N-am mai suportat si am invatat pe de rost un text, pe care abia putem sa-l pronunt ca sa o fac pe educatoare sa inteleaga ca e o problema. In cinci luni fetita mea nu a invatat nicio poezie, atat „blamatele” poezii. Poezia indeplineste un rol foarte important in antrenarea si dezvoltarea memoriei, poezia dezvolta sensibilitatea copilului si vocabularul lui activ. La gradinita fetitei mele se spune cate o poveste pe luna si atunci fara imagini ajutatoare care sa-l introduca pe copil in starea de basm. A facut in aceste 5 luni de gradinita 4 fise, pe care la noi in tara le rezolva un copil de 4 ani. A pictat o singura data, noroc ca picteaza acasa. Nu a modelat niciodata cu plastilina, aspect important in dezvoltarea muschilor fini ai mainii. Sa spunem ca partea buna este ca le inspira copiilor faptul de a se descurca singuri, formandu-le deprinderile elementare, dar acest lucru se face in invatamantul prescolar romanesc la grupele mai mici. La grupa mare copiii trebuie sa dobandeasca deprinderi cognitive, sa-si fluidizeze limbajul, ori acest lucru se realizeaza prin conversatii, povesti si poezii. Poate se exagereaza putin la noi acasa cu facutul temelor, dar in ansamblul lui, risc sa spun ca avem un sistem de invatamant mai bun ca cel german, atata doar ca nu avem dotarea materiala de care dispune sistemul german.

    • Irina spune:

      Dvs. Cereti prea mult de la un copil de 6 ani. Da, in invatamantul prescolar sunt prea multe reguli. Si la ce ajuta aceste reguli multiple si fara niciun avantaj? Taci si asculta! Nu te ridica de pe scaun! Nu ai voie sa vorbesti! Nu te juca! Si bataie. Asta este ceea ce vad eu zilnic la tv si la gradinita baiatului meu. Reguli. Reguli. Reguli.

    • Cristina spune:

      Da, intr-adevar in invatamantul prescolar din Romania sunt si educatoare rigide care nu predau dupa normele pedagogiei moderne si care au ramas cu aceeasi mentalitate invechita refuzand efectiv sa se muleze dupa personalitatea fiecarui copil. Este clar ca aceste persoane nu ar trebui sa aiba o astfel de profesie. Insa exista si foarte multe cadre didactice care reusesc sa transforme regulile din gradinita in sarcini atractive pentru copii, doar ca ele trebuie sa aiba un pic de creativitate si multa, multa dedicatie. Depinde de noroc pe mainile carei educatoare ajung copiii nostri.

  • Georgiana spune:

    Mi-a placut foarte mult acest material, cat si comentariile. Chiar aveam de gand sa scriu un articol pe pagina mea, dupa ce am lucrat ca educatoare intr-o gradinita germana. Probabil ca nu am avut noroc in alegerea gradinitei si am dat peste un colectiv atat de bine inchegat, incat eu devenisem mai mult o intrusa. Nu toate cadrele erau asa, erau si mici exceptii. Am incercat sa invat sa lucrez in sistemul lor, chiar ma obisnuisem, insa eram dedicata copiilor. In timp ce ele povesteau ce au facut in timpul liber, eu supravegheam copiii. Nu de putine ori, i-am „adunat” pe copii de dincolo de gard, pentru ca eram „mereu pe faza”. Multi parinti erau nemultumiti si dezamagiti de acea gradinita. Am avut multe de invatat, dar am renuntat la job pentru ca nu era mediul meu. Sunt foarte multumita de gradinita unde este inscrisa fiica mea, acolo chiar se ocupa de copii. Nu vreau sa va dezamagesc, cum am zis, nu toate gradinitele sunt la fel, dar in general „Evangelische Kindergarten” lucreaza dupa un „concept liber” in care fiecare copil invata sa fie pe cont propriu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *