Acesta este refrenul vieții mele, încă de când a început primul copil să vorbească, acum vreo trei ani. De la prima oră, de când se trezește cel mai grăbit dintre omuleți (și asta se întâmplă super devreme uneori) până se culcă ultimul (ceea ce se întâmplă să fie relativ târziu uneori), în urechile mele răsună non stop Cu mami cu maaami cumami cuuumaaaammiiiii.
Totul trebuie să fie cu mami. La plimbare pe-afară. La joacă în casă. Baia. Masa. Laptele. Somnul. Alergătura. Iubitul. Bătaia cu perne. Amândoi, cu mami, peste tot, tot timpul.
– Hai, puiule, nu vrei cu tati?
– Nu, cu mami.
– Poate vrei cu sora ta?
– Mnu. Cu mami.
– Dar uite, bunica a venit tocmai de la Suceava să stea puțin cu tine.
– Ce drăguț. Dar eu vreau cu mami.
Desigur, pentru tati e super enervant să nu poată face și el ceva cu băiatul sau fetița lui. Pentru mami e și mai enervant să nu poată face nimic singură. N-am mai închis ușa de la baie de vreo patru ani. Duș fac mereu cu ușa lipită de perete. Să nu rămână vreun cu mami neauzit și neonorat.
Este însă, recunosc, destul de simpatic. Sofia era aproape să se desprindă de mine când a apărut fratele mai mic, care, după ce-a stat lipit în mine opt luni, imediat s-a lipit de mine pe exterior, și atunci s-a relipit și ea și încă n-a dat drumul, dimpotrivă, spațiul dintre noi două s-a redus la minus unu. Cel mic e o fire super lipicioasă și iubitoare, cum ea n-a fost niciodată, dar învață de la el. Așa că uite-mă mereu cu unul în brațe sau în cârcă, altul de mână sau cu amândoi în brațe pe scaun sau pe jos. Într-o zi am desenat chiar o linie imaginară care mă împărțea în două, jumătate să fie pentru Sofia, jumătate pentru Ivan, fiecare călărea partea lui, fără să se atingă unul de altul. Și eu nu-s chiar cea mai mare persoană din lume. Dar pentru un cu mami cinstit se fac sacrificii și scamatorii incredibile.
Cu mami cu mami. Mie-mi place. Știu sigur că-s numărate zilele astea, că dependența asta super plăcută se subțiază pe zi ce trece, o văd tot mai transparentă. Acum mă bucur de ea, într-un fel egoist, chiar dacă mă epuizează.
E mișto să auzi, să vezi și să simți că ești cea mai dorită din lume, mai ales de oamenii pe care-i iubești cel mai mult.
Sursa foto: doi copii cu mami via Shutterstock.com
şi eu abia aştept faza asta! :))
Frumos si unic..dar atat de obositor uneori..uneori, doar uneori. Mai ma inchid in baie rar, umplu cada cu apa si chiar si spuma… reusesc oarecum sa ma relaxez printre miorlaiturile de la usa: mamiiii deschiideee usaaaa vreauuu si eu cu tineeee…mamiiii faccee baiieeee haii duu-te la tata..nu, vreau cu tine in baie..Bun, hai ca ies in 5 min..Dar alea 5 min ma simt ca la SPA :)))
Dar ca tot veni vorba de usa deschisa la baie, pe cand un articol despre pana la ce varsta e normal sa ne vada copiii dezbracati?
Am scris despre asta in articolul despre educatie sexuala: pana cand oricare dintre partile implicate incepe sa se simta disconfortabil.
https://dexonline.ro/definitie/neconfortabil/paradigma
mai nu stiu ce sa zic…eu cunosc caz real in care Mama statea despuiata cu fiul ( la fel de despuiat) cand fiul avea deja peste 20 de ani . Si nu e caz de incest sau ceva…pur si simplu nu aveau oamenii nici o jena.
Mno, apai atunci de ce am avea noi o problema cu asta, daca ei nu au? 🙂
Mie mi se pare foarte deplasat…chiar se poate numi pacat sa faci asa ceva….
Atunci nu fa tu asa! Ce fac alti oameni la ei acasa e treaba lor! Si „pacatul” nu e o noțiune relevanta pentru toată lumea. Pentru mine e o chestie trista și amuzanta in acelasi timp. Amuzanta pentru ca multi oameni isi pierd timpul cu idei ridicole, trista pentru ca le inchid si copiilor lor mințile cu ele.
Eu am citit la vremea respectiva articolul si ceva din sfaturile date de specialisti m-a frapat putin. Era vorba despre baia pe care o poate face tatal cu copilul, iar acolo era i exprimare de genul ” in momentul in care copilul incepe sa se joace cu penisul tatalui se poate explica ….”. Ceva in tablou nu mi s-a parut ok. Recent am citit o stire in care un barbat ( celebru, dar aflat la varsta a treia acum) este acuzat de fiica ca in mica ei copilarie a abuzat-o in mod repetat. Femeia isi aminteste doar franturi, are imagini cu organul sexual al tatalui si cu anumite atingeri, iar asta e suficient pentru a construi un „caz”. Abuzul sexual in familie nu inseamna doar actul in sine ci si anumite atingeri pe care copilul nu le percepe ca fiind gresite ( poate chiar i se par interesante atunci). Asadar, sa zicem ca persoana din afara, cum te alarmezi ca ceva e in neregula? Daca copilul merge la gradi si spune educatoarei ca se joaca cu penisul tatalui si le place ambilor, te alarmezi sau nu? Intreb fiindca acum ceva timp chiar am avut un caz in vecini, bunica a aflat de la nepoata de niste treburi ce se petreceau seara, mama fetitei fiind la munca in Italia iar fiica si tatal singuri mai mereu. Bunica a fost alarmata desi fetita era bine. Nu mai stiu cum s-a sfarsit, stiu ca se framanta femeia si cerea sfaturi.
Stai putin, orice atingere a zonelor intime in alte scopuri decat igiena sau sanatate nu e in regula. Aici vorbeam despre a sta dezbracat.
Era o exprimare acolo, stiu sigur xa era, se referea la joaca copilului cu organul genital al parintelui, mi s-a parut ca e ok sa lasi sa atinga. Poate am inteles gresit, voi reciti. Cu alte cuvinte, doar parintele poate atinge copilul dar invers nu?
Nu stiu ce sa zic nici la faza cu privitul. Desi tot in acel articol se mentioneaza ca copilul nu isi va aminti la maturitate, stiu sigur ca nu e asa. Eu am intrat ,cand eram foarte mica, peste o ruda de sex masculin in baie. Zic foarte mica deoarece stiu sigur ca nu mergeam inca in colectivitate, iar eu am mers de la 2 ani jumatate la cresa. Persoana respectiva imi e ruda indepartata si tot nu ma simt confortabil in preajma ei, noroc ca stiu sigur ca contextul a fost sa zic inofensiv. Uneori mintea iti poate juca feste si sa iti aduci aminte peste ani ca ai vazut organul genital al unui barbat din familie poate fi cu dus si intors. De atins nici nu se pune problema.
Ai retinut bine, exact asta era ideea, cand copilul vrea sa puna mana, chiar si in joaca, acela e un moment bun ca parintele sa renunte la nuditate, pe ideea ca sigur nu se simte confortabil cu atingerea copilului.
Simtul moral al omului se formeaza intre 3 si 6 ani, atunci apar sentimente ca pudoare, rusine, bun simt, responsabilitate morala si contiinta ca a gresit, s.a. Tocmai de aceea expresia populara cu educatia ,,celor 7 ani de acasa”. Tot in aceasta perioada, copiii constientizeaza propriul sex: fetita sau baietel, observand diferente intre unii si altii, si punand si intrebari: de ce mamele au tzatzuci (sani)? de ce baietii fac pisu din picioare si au ,,pasarica cu .. motz” (vazandu-se accidental la gradinita, la plaja), de ce fetitele nu au cuc? de ce barbatilor le creste barba si mustata, par pe piept? s.a. iar parintele trebuie sa-I raspunda copilului la intrebari, nu sa evite astfel de raspunsuri, insa adaptand limbajul la nivelul copilului de a intelege lucrurile. In aceasta perioada, recomandabil e ca parintii, in special cel de sex opus, sa nu ,,defileze” nud prin casa (nu vorbim de situatii accidentale), pentru ca si copilul sa-si formeze o identitate sexuala corespunzatoare sexului sau iar imaginea pe care si-o formeaza sa nu fie denaturata, la adresa propriului sex dar si a sexului opus. Psihologic vorbind, indicat ar fi ca un copil sa-si formeze aceasta identitate sexuala, prin comparatie cu parintele de acelasi sex. Lasam usa intredeschisa la baie, dar explicam totodata ca nu e frumos sa intre peste mami sau tati cand unul sau altul fac dus, cand sunt in fundul gol in camera lor si se imbraca, trebuie invatati sa bata la usa, sa va respecte intimitatea, dar si parintii sa o respecte pe a lor, facand acelasi lucru, batand la usa cand se joaca singuri, cand incep sa mearga la baie singuri – chiar daca tot te striga sa-I stergi la fund la aceste varste, sau il speli la baita. A se evita totodata pupatul sau atingerea, ridiculizarea organelor sexuale ale copilului (stergerea prin tamponare usoara dupa baie sau stergerea la fund dupa ce-a mers la toaleta se face fara a insista prea mult asupra acestui subiect, din motive strict de igiena), pentru ca senzatia de excitare apare si la aceasta varsta, de aceea curiozitatea copilului de a se atinge, ca ,,se gadila acolo jos”, e normala aceasta curiozitate dar nu trebuie stimulata, intarita, pentru ca ulterior, dezvotandu-se ca adult, copilul sa nu ajunga un onanist, frustrat ca nu-si poate gasi satisfactia sexuala decat masturbandu-se. (cititi-l pe Freud, in ,,Trei eseuri asupra sexualitatii” e o carte interesanta si, desi scrisa acum mai bine de 100 de ani, observatiile lui raman de actualitate)
De la 2,5 ani de cand fetita mea era obsedata sa urmareasca pe plaja baieteii dezbracati am zis ca trebuie sa fac ceva. Si anume i-am luat o papusa bebelus baietel cu organe genitale foarte realiste . Dupa un an de zile de holbat la papusa i-a trecut obsesia:)
Sunt parinti care merg cu copii de 4-5 ani la nudisti…
Cu Mami, cu Mami , cu mami , cu Mami…cunoaștem prea bine :))) dar ar fi trist pentru noi să nu fie așa, nu?
Cu mami da…de la mami..etc. eu am 4 :))
Copiii mei sunt scolari si tot cu mama vor…sotul meu incearca o gluma si el: si eu tot cu mami vreau!! ne distram intotdeauna!!
:)))))))) La fel e si la noi! Inca ma mai bucur de momentele „cu mami” desi am copii la scoala. Cat o mai dura…
Asta e fraza preferata si a baietelului meu.Are 2 ani.Totul se face „cu mami” ,desi tati este la fel de implicicat in cresterea lui ca si mine.Insa totul e musai sa fie „cu mami”.Eu inca nu vreau sa treca faza asta pentru ca o ador 😀
Ar fi totusi dragut si normal sa ceara si cu tati…Poate tati trebuie sa isi dea mai mult interes, sa se implice mai mult, sa indemne el copiii la activitati impreuna. E comod sa stai deoparte si sa lasi mama sa faca aproape tot, dar e si mai frumos sa ajungi in situatia de a-si dori momente cu tine. Mie nu mi se pare amuzant postul asta, ci usor trist…
Nu înseamnă ca tatăl nu se implică. E o faza. Noi am decis să le facem baie cu schimbul, eu o zi, sotul o zi. Ei bine, săptămâna trecută am făcut eu baie la doi baieti timp de vreo 4 zile consecutive pentru ca cel mare vroia cu mama la baie si cu tata la culcare. Si sotul meu se implică, petrece foarte mult timp cu cel mare, pe bebe îl schimbă, îl plimba, ce se poate. Acum vreo două luni cand a apărut bebe, a fost faza nu voie mama, totul se făcea cu tata.
La noi, tati se implica foarte mult, fiindca eu am un job mai solicitant decat el. Fac foarte multe activitati impreuna, se distreaza, copilului ii place, dar cand vine vorba de mancat, spalat, culcat sau altele, tot cu mami vrea. Fie ca stau toata ziua cu el, fie ca nu stau deloc, tot cu mami cere 🙂 Abia recent a acceptat sa doarma si cu tati, pana acum (4 ani) nici nu voia sa auda, plangea de ti se rupea sufletul daca nu mergeam eu sa-l culc… Deci in multe cazuri nu tati e de vina 🙂
Asa e si fetita mea, mami in sus, mami in jos. Mai striga uneri si tati, dar mami mereu. Dimineata cum se trezeste primul cuvant e „mami”. Obisnuita sa ii raspund mereu cand ma striga, a inceput mai nou sa strige „mami, da” :))) ma topesc cand o aud, nu ma oboseste deloc, chiar ador sa ma strige mereu, e cel mai frumos lucru pe care il aud in fiecare zi 😡
– Mamiii, ce faci?
– Ii arat Lidiei cartea cu animale.
– Si eu?
– Iti arat si tie, vino incoace!
– Nuuu, arata-mi doar mie. Mai bine mi-o arati pe cea cu Rapunzel mie. Si imi si citesti.Pe Lidia o inchidem in baie sa nu ne deranjeze. Sau mai bine in balcon.
Al meu are rare faze cand zice ca vrea cu MAMA ( ca nu zice inca mami) , in general refrenul la noi este TATI TATI TATIIII ( sau mai exact Kaki , ca asa ii iese de cele mai multe ori:)) ).
Eu am o întrebare de non mămică, apropo de partea cu dusul și baia ?. Ar fi atât de grav sa rămână un ‘cu mami’ neonorat preț de vreo 15 min cat îți ia sa faci un dus relaxat? Ce se poate întâmpla în cel mai rău caz? (evident când copilul e safe, dar vrea el musai la mama fix în acea secunda).
Întreb pt ca am mai văzut comentarii de genul ‘nu ajung nici la wc pt ca e copilul lipit de mine’ și cel puțin în acest moment mi se pare cumplita perspectiva. Înțeleg ca vrei sa stai mereu cu puiul tău, mai ales când e bebelus și în fiecare moment descoperi ceva nou, dar totuși nu e un pic exagerat sa trăim lipite de ei inclusiv după aceea?
Daca nu ai cu cine sa lasi copilul mic cat tu faci dus, nu e o chestiune de alegere.
cand o sa fii mamica o sa intelegi :). stau efectiv lipiti de tine si oricum nu ai cum sa ii lasi in casa singuri de capul lor si tu sa te duci 15 min la dus. Ii iei cu tine peste tot: hai cu mami sa faca baie, hai cu mami sa faca pipi..si asa se invata ce e drept si dupa ce mai cresc un pic. Dar macar sunt in siguranta cu tine in baie . Nu e o faza care sa dureze pentru totdeauna. La un Moment dat nu or sa mai vrea ei sa stea asa dupa tine si o sa iti lipseasca aceste momente. Nu e tragic, si nici trist cum zicea o cititoare pe aici. Si nici nu are legatura cu tati, ci cu conexiunea copilului cu Mama, care la varste mici cel Putin, e incredibil de puternica si nici un tati nu o intrece. Apoi cand mami a stat acasa cu copiii si tati la serviciu, e mai greu sa ceara cu tati in Weekend de exemplu, asa deodata, dupa ce 5 zile ale saptamanii numai mami a fost cu ei.
Nu cred ca e vorba de grav sau mai putin grav. Poti alege sa inchizi usa si sa ramana un „cu mami” neonorat. Doar ca nu va fi un dus relaxat in conditiile in care in cele 15 minute auzi urland de dupa usa inchisa: mami, mami, mami! :)))
eu nu as avea curajul sa las un copil mic (2-4 ani) 15 minute nesupravegheat absolut de nimeni. nu cred ca mama s`ar relaxa prea bine in baie imaginandu`si ce se poate intampla in 15 minute, unii copii au murit ca au incercat sa se urce pe mobila si a cazut pe ei. in cel mai vesel caz gasesti desene primitive pe pereti sau ceva spart.
Pai nu prea poti face un dus relaxant, daca auzi de partea cealalta a usii miorlaieli, sau urlete 🙂
„Ar fi atât de grav sa rămână un ‘cu mami’ neonorat preț de vreo 15 min cat îți ia sa faci un dus relaxat? Ce se poate întâmpla în cel mai rău caz? ”
Treaba este ca atata vreme cat mama sta acasa cu copilul, acesta „sta lipit” de ea in orice moment, nu doar atunci cand trebuie sa faca dus. E lipit si vrea sa participe activ la Absolut orice activitate pe care o face mama, la fel cum si mama se implica in activitatile pe care El le vrea. Daca gateste, va lua si el fructe, legume, oale, linguri si va vrea sa faca ce faci tu; la fel cu spalatul rufelor, curatenia in casa,cu cititul, cu baia, cu imbracatul, cu orice.
Si daca il lasi sa participe la toate aceste activitati, atunci cand incerci sa-i interzici una, va fi contrariat si va insista si mai mult, si nu va accepta nici in ruptul capului sa fie exclus. Sa nu crezi ca poti face ceva pe ascuns si neobservat de ei :)) Daca merg in bucatarie sa iau o bucata de ciocolata, ei aud fosnetul de pe unde sint, si nici n-apuc s-o mestesc ca imediat sint langa mine si ma intreaba ce am in gura, ce mananc. Cand ma apropii de baie, fac intrecere s-ajunga primii, si pe cand ajung eu, ei deja sint acolo.
In cel mai rau caz cred ca ar plange din toti rarunchii, si in aceste conditii nu-ti tihneste nici tie nimic (adica nu stiu, dar eu n-as putea sa fac „relaxata” un dus auzindu-l plangand) asa incat… raman usile deschise.
Eu o scapare mai am cand e sotul acasa, si sta cu ei, dar si atunci ma viziteaza in baie la fiecare cinci secunde :))
Si eu am nedumerirea asta ca Lorelei si am inteles ca intrebarea ei era despre dus ca activitate cotidiana facuta dimineata si/sau seara (dupa preferinte si obisnuita) cand sunt amandoi parintii acasa deci, cel putin teoretic, tatal ar putea sta cu copilul sa se joace sa faca orice doar ei doi ca sa poata face mama un dus relaxant de 15 minute, nu 15 secunde.
Nu era vorba de exceptii cand trebuie neaparat sa faci dus sau sa mergi la baie in toiul zilei cand esti singura cu copilul si n-ai de ales.
In teorie da, ar putea sta cu tatal cat face mama dus, dar asta depinde de cat de dispus e copilul sa stea fara mama lui (si uneori, de cat de inventiv si jucaus este tatal, daca reuseste sa-i atraga atentia cu vreun joc nou, cu vreo „magie”, cu vreun joc interesant si nemaifacut pana atunci).
In practica, daca zilnic copilul sta mai mult cu mama si daca il implica in toate activitatile cotidiene, va vrea sa participe si la dusul mamei. In practica, daca copilul nu vrea sa stea cu tatal, mama e nevoita sa faca dus cu usile deschise. Si sa ajunga sa ii fie realmente dor sa stea singura in baie 🙂
Tocmai! Eu am vazut chestia asta la persoane apropiate, in familie. S-a intamplat sa nimeresc sa ma roage cumnata sa stau doua minute cu ala micu’ pana face ea nu stiu ce la baie, la bucatarie etc si am stat, ne-am jucat, ne-am fugarit, ne-am distrat si copilul nu s-a isterizat cand a iesit mama din raza lui vizuala, nici nu s-a dus sa-i bata cu pumnii in usa, nici n-a alergat disperat prin casa dupa ea. Si nu ma vede toata ziua, deci nu-i vorba ca ar fi obisnuit cu mine. Si cu taica-su sta la fel de fericit.
Asa ca, da, cred ca se poate pentru ca am vazut, dar depinde mult si de mama si de cum vede ea dependenta asta a copilului (unele chiar si-o doresc, altele o mai tempereaza).
Poate mai depinde si de copil? Unii sunt mai atasati, altii mai independenti?
Da, normal ca depinde de copil, dar nu stiu cum se face ca in noua generatie sunt tot mai multi copii care nu reusesc sa se desprinda de fusta mamei si ma intreb cat e personalitatea lor si cat e dependenta mamelor de ei. Constat ca exemplul meu de mai sus e o exceptie in ziua de azi.
Doar ca n-as pune in antiteza „atasat” vs „independent”, inteleg ideea ta si nu-mi vine in minte altceva in loc de „atasat’ (poate chiar „dependent”?), dar ce stiu sigur e ca un copil poate fi independent si atasat in acelasi timp pentru ca eu am fost un astfel de copil.
Nu cred ca stim ca acum sunt mai multi copii de un fel sau de altul, nu cred ca a stat cineva sa-i numere atunci si acum. Atunci femeile se intorceau la munca la 5 luni, asta stim, cum erau copiii aceia fara mamele lor, nu prea stim.
” Si nu ma vede toata ziua, deci nu-i vorba ca ar fi obisnuit cu mine. Si cu taica-su sta la fel de fericit.”
Pai deja am spus ca „asta depinde de cat de dispus e copilul sa stea fara mama lui „. Daca el este dispus si vrea, sta si cu tata, si cu vecina, si cu bunica. Dar daca nu vrea, nu vrea.
Exista si varianta fericita in care poti face un dus singura, chiar o baie, cand poti pregati masa fara sa cari copilul in carca, etc, dar nu daca pleci de la premiza ca nu se poate. Daca tatal e acsaa, atunci poate sta el cateva minute cu cel mic, cat timp tu iti vezi de ale tale. E vorba de 5-10 minute, nu de ore. Cand nu e tatal acasa, poti pune copilul intr-un tarc, in patut, la desene, etc si sa faci un dus rapid. Nu dureaza 15 minute. Daca cel mic invata sa stea si dezlipit de tine, atunci se poate. Daca il obisnuiesti legat de sold, nu. Depinde de fiecare.
Nu e obligatoriu sa fie asa. Eu nu l-am luat cu mine la baie, il lasam in tarc, de exemplu, ca sa il stiu in siguranta, pana fugeam la baie (30 secunde). De pe la 2 ani il lasam singur in camera, eu cu usa deschisa la baie sa aud tot, dar nu venea neaparat dupa mine, stia ca termin repede. Dus am facut intotdeauna dimineata sau seara, cand era sotul acasa, si il lasam cu el (fiind baiat m-am simtit eu ciudat sa ma vada la dus, mai ales dupa ce a mai crescut). Acum are 5 ani si nu intra niciodata peste mine in baie, bate la usa si intreaba daca vrea ceva. Deci depinde de la familie la familie, fiecare face cum considera si cum se simte bine.
apropo de „cu mami” versus „cu tati” si ca zicea cineva mai sus ca i se pare ca nu e ok, voiam sa va spun ca chiar ma gandeam uneori cand mergem toti 4 patru pe strada si Ioana este cu Ivan in brate si cu Sofia de mana…
…ma gandeam cum se vede asta din exterior: se vede o mama calarita de doi copii si un tata care e dublu ca marime decat mama dar care nu cara decat un rucsac.
greu sa inteleaga cineva care nu are copii sau a uitat cum e de ce se intampla asa… concluzia la indemana e ca tatal e un nesimtit caruia nu-i pasa ca mama se rupe in doua :))
daca se mai intampla sa fac si un pas doi inainte, e perfect imaginea barbatului macho si a femeii casnice care trebuie sa se ocupe doar de casa si de copii si bineinteles sa mearga in urma barbatului. :))
Da, mare dreptate ai? Asa este. Iar tatal poate fi super implicat ca tot la mami vrea. Cine nu a fost in situatia asta mu are cum sa inteleaga.
Haha asa am parut noi odata la aroport, am intrat la control de bagaje,si am avut prioritate fiind cu copilul, dar pe sotul meu nu l-au lasat sa intre deodata cu mine asa ca el a ramas la coada,si eu ma chinuiam singura cu bagajele,caruciorul si copilul…in timp ce faceam asta,a ajuns intr-un final si sotul,care bietu a primit mustrari aspre de de la oameni ca ce tata iresponsabil si nesimtit?
Pai da. De ce nu tii tu unul din copii si Ioana pe celalalt? E normal ca un copil sa vrea sa stea mai mult cu mama cand e bebe, dar la 4 ani deja poate avea activitati in comun si cu tatal..
Eu am o problema, poate imi puteti da un sfat. Baietelul meu (1 an si 10 luni) efectiv plange si sufera cand eu intru la dus! Cand suntem singuri, bineinteles. Sta langa cada si plange aratand si strigand la mine. Cat ma spal vorbesc cu el, ii explic, incerc sa fac glumite, ii arat „vartejul” apei de la scurgere… Nu stiu de ce reactioneaza asa. De 2 ori am fost nevoita sa-l iau in cada, sa ne asezam si sa ma spal asa! Dar nu imi place sa ne spalam impreuna, din multe motive. Insa nu stiu ce sa fac si sa inteleg de ce este atat de nemultumit cand eu ma spal. La mine dusul este atat de rapid, ca nici nu apuc sa ma clatesc bine, ca am si iesit…. Spalatul pe cap este si mai horor… Si nu, nu ziceti ca are frica de apa, ca nu este asta. Face inot de la 4 luni, si in apa este cel mai fericit copil. Sa fie suparat ca eu iau contact cu apa fara el in acel moment? La voi se intampla asa ceva?
Miky, am trecut prin asta, acum imi vine sa rad, atunci nu prea. Nu plangea cand faceam baie, dar urla de-a dreptul daca ma spalam pe cap. Urla si cand ma vedea cu parul ud, realiza ca ma spalasem. A durat pana pe la 2 ani si ceva, aproape de 3. A fost horror si cu spalatul lui pe cap o perioada. Si pentru ca lui nu ii placea, credea ca si mie mi se intampla acelasi lucru cand imi spal parul …asta am aflat-o cand a inceput cat de cat sa vorbeasca. Asa ca am ales sa ma spal pe cap cand dormea…Partea buna e ca trece perioada asta, iti dai seama ca nu va avea aceleasi reactii la 6-7 ani sau mai tarziu. Rabdarea e cheia 🙂
” Spalatul pe cap este si mai horor… Si nu, nu ziceti ca are frica de apa, ca nu este asta.”
La 1 an si 10 luni este mic, iar eu vad doua variante:
1. vrea sa fie langa tine si in acele momente, sa participe si el
2. e posibil sa-l sperie dusul. Este mic, si probabil jetul de apa care tasneste si curge in mai multe directii peste tine, e posibil sa il sperie, sa se simta amenintat, sa se teama pt tine, sa se teama pt el. Iar parul ud, mai ales daca este lung, chiar poate fi o imagine „horror” pt el, pt ca te vede „schimbata” (parul ud, jetul care curge peste tine, spuma multa, etc).
La asta nu m-am gandit… La varianta cu dusul… Si nici la cea cu parul ud…
Offf…
Baietelul meu de 11 luni adora apa, sta in cada singur sau cu fratiorul, se joaca, abia reusesc sa-l scot. Însă daca dau drumul labdus urla si se agata de mine ca o maimuta. Deci clatitul se face cu cana umpluta la chiuveta.
In cada, sau in piscina, apa este „statica”, pe cand la dus, apa curge (si imprastiat), ceea ce pt el e o cu totul alta imagine. In plus, e una sa Intri tu in apa, si e alta sa curga apa Peste tine. Iar daca parul este lung si ud, si iti mai acopera si fața, si mai curge si apa suvoi, na, toate astea impreuna il ingrozesc, se sperie si se teme. 🙂
eu fac baie dupa ce se adoarme in front, nu ma simt bine sa fac baie cu admiratori :)))
Dar uneori fac baie de 3 min, doaaamni ce eficienta ajunsei :)))
Mie povestea asta exclusiv „cu maaami” mi se pare foarte incorecta fata de tata, care este si el parinte in exact aceeasi masura si care iti iubeste copiii la fel de mult. Acum si noi asteptam o fetita si voi face tot posibilul sa nu ajungem in situatia asta -vreau ca amandoi sa ne bucuram de iubirea si atentia copilului in acceasi masura, sau cat se poate de egal. Este de asteptat ca mama sa fie „prioritara” in preferintele copilului daca mama petrece cel mai mult timp cu cel mic, dar tocmai din motivul asta mi se pare foarte important ca atunci cand tata este prezent, sa aiba si el parte de atentia copilului. Si cred ca asta se poate incuraja sau obisnui. Normal, ne place sa fim in centrul atentiei, si de asta cred ca unele mame nu „intervin”, dar nu stiu cat e de bine sau corect, fata de intreaga familie, care nu e „numai maaaami!”.
E bine ca va propuneti lucruri, doar sa nu fii foarte rigida, ca ele s-ar putea sa nu se intample. 🙂
Tati al nostru e cat de implicat si de prezent se poate, mereu se ofera sa ajute, sa se joace, sa ia el un copil. Doar ca na, ei vor mereu cu mami. E greu sa obligi un copil mic sa stea in brate la alt om decat la ala la care vrea el. Nu vreau sa zic las ca vedeti voi, dar na, o sa vedeti voi. :))
„Mie povestea asta exclusiv „cu maaami” mi se pare foarte incorecta fata de tata, care este si el parinte in exact aceeasi masura si care iti iubeste copiii la fel de mult.”
Eu inclin sa cred ca un copil se ataseaza cel mai mult de persoana care petrece cel mai mult timp (placut) cu el (si persoana asta poate fi mama, tata, bunica, matusa, unchiul, etc). Daca va sta mai mult mama, va vrea numai „cu mami” sa faca anumite treburi, iar asta nu inseamna ca ceilalti sint exclusi, sau ca nu vor, sau ca respectivul copil nu este atasat si de ei.
Nu inteleg cum ceilalti nu sunt exclusi cand acel copil face totul „numai cu mami” -adica vine de la sine ca nu face „si cu tati”. Ce vroiam sa zic e ca mi se pare foarte foarte aiurea pentru tata sa isi vada copilul ca o prefera exclusiv pe mama. Si nici mie ca mama nu o sa imi placa sa imi vad copilul vrand numai la mine si nu si la taica-su -care cu siguranta va fi un parinte exact la fel de bun ca mine. Dar da, cauza acestui atasament excesiv vine de la inegalitatea in timpul petrecut cu fiecare din cei doi parinti- daca amandoi ar lucra, sau ar fi plecati vreme „egala” de acasa, probabil problema ar fi mai mica, nu stiu.
„Nu inteleg cum ceilalti nu sunt exclusi cand acel copil face totul „numai cu mami” -adica vine de la sine ca nu face „si cu tati”.
Ar fi exclusi daca copilul nu ar vrea sa faca absolut nimic cu ei, pe de o parte, iar faptul ca anumite activitati le face „numai cu mama” nu inseamna, automat, ca nu va vrea sa faca alte activitati cu tata sau cu alte persoane, pe de alta parte.
La noi, de ex, eu am fost cea care intotdeauna le-a facut baie, intotdeauna i-am pus eu la culcare, si din acest motiv, aceste lucruri le vor „doar cu mine”, ca sa dau doar 2 exemple. Dar sint multe alte activitati, pe care le fac fie cu mine, fie cu tatal lor, fie cu oricare dintre noi care e liber si disponibil.
Da, atasamentul asta puternic rezulta si din timpul petrecut, si din calitatea timpului petrecut, functie de ceea ce le ofera fiecare si functie de ceea ce vor ei pe moment. Daca vrea sa coloreze, vine la mine, daca vrea sa mearga cu bici se duce la taica-su, daca vrea sa se joace cu mingea se duce la frate-su – ca sa dau cateva exemple reper, ca nu inseamna ca eu nu ma pot juca cu mingea :))
Feedback, Nu cred ca tine de timpul petrecut cu copilul. Eu m-am întors înapoi la servici la 3 luni, atât e concediul de maternitate aici. Copilul a stat cu bunicii in timpul zilei, tatăl ajunge înaintea mea de la servici. Deci teoretic toți stăteau mai mult cu copilul decât mine.
Tot pe mine ma vrea copilul, sa știi, dacă sunt acolo. Dacă nu, e foarte bine si cu tati, dar când apar, S-a cam terminat 🙂 Maaaaami …:)
Izabella, pe langa durata de timp petrecuta impreuna, spuneam si de calitatea timpului petrecut impreuna. Adica, oricat de mult i-ar placea sa se joace cu tata sau bunica, cum se joaca cu tine ii poate placea cel mai mult.
La modul general, mama este mama, in orice caz, ea cunoaste cel mai bine copilul, stie cel mai bine cum si ce-i place copilului, oricum este o legatura unica si speciala de neegalat, si sint multe variabile care determina un comportament sau un altul.
Da da, stie copilul ce stie, cine a mami…Nu degeaba in 90% din cazuri copiii le prefera pe mame, indiferent de ce fac taticii sau ceilalti din jur…Au ei un simt asa 🙂
Simo, intervii, le zici sa se duca-stea- mearga .-manance si cu tati..si auzi un NU..o data calm..a doua oara mai rastit..a treia oara urla NU, VREU LA MAMI…na,,ce faci? pornesti un scandal? Nu imi place sa fiu in centrul atentiei crede-ma. Cand stai cu ei non stop de luni pana vineri ai vrea din tot sufeltul ca macar in Weekend sa mai stea si cu tac-su…dar nope..nu si pace buna. Dar mie imi plac de mor parerile si ideile ferme de dinainte de nasterea unui copil :). Era si o gluma, bucura-te de aceste Momente cand inca nu ai copil, sunt singurele cand ai toate raspunsurile legate de ce anume trebuie sa faci ca sa fie bine , sa fie perfect, ce e normal si ce nu e..cum trebuie sa fie ca sa fie. Apoi sa vezi Blank total..nimic nu e asa cum ai crezut cum ti-ai inchipuit.
Am zis ca vom face tot posibilul, nu ca sunt sigura ca vom si reusi, pentru ca stiu eu acum ca asa e mai bine :D. Imi inchipui ca, la fel ca oriunde altundeva, si in crescutul copiilor socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, dar asta nu inseamna ca nu imi pot propune ceva, si apoi vedem pe parcurs!
La mine au inceput sa se replieze din mers:”mami bla bla”, eu spun:””du-te la tac-tu”, dupa 2 secunde: „taac-tuuu..”dar nu te astepta sa se intample asta inainte de 5ani:))
da, te inteleg la partea cu dusul, intradevar numai o nonmamica nu poate intelege cum sa nu stai 15 minute..oh Doamne, 15 minute?!?pai este o adevarata minune sa stai 5 minute pentru o nevoie pe WC nu dus..da, poate sa stea si tati dar copilul de obicei nu vrea la tata, vrea, exact, lipit de tine nonstop, eu stateam cu ei efectiv lipiti de picior la baie; da, faceam si un dus rapid-maxim 5 minute-dar invariabil cand opream dusul se auzeau urlete in toata casa; si acum, din reflex, dupa ce opresc dusul ascult sa vad daca se mai aud urlete…si cateodata vin peste mine sa imi spuna problemele lor, dar macar acum mai mari bat la usa!:))
eu aud urlete la dus si cand toata lumea doarme. :)))
Cand aveau copiii pana intr-un an ma leganam singura stand in picioare pentru ca aveam impresia ca am un bebe in brate.
Si sunete tip urlete aud si cand dormim toti ai casei. 🙂
Deci nu sunt singura… Sotul sta cu copiii si eu la dus (5 minute, desigur). Opresc dusul de 3 ori pe putin, uneori il si chem pe sot, pentru ca aud (in capul meu, se pare) plansete, urlete, „mami”, etc. Cred ca am înnebunit…
Da exact cand opresc dusul ciulesc urechile sa vad daca miorlaie careva. La noi e tati specialist in domeniul joaca si harjoneala asa ca toata lumea cand e vb de joaca si gadileala vrea cu tati. Ce sa zic tatii trebuie sa fie f inventivi ca sa poata castiga atentia. Dar da cam pe restul lucrurilor vor cu mine…uneori se aud 3 de mami si un planset de bebe in acelasi timp.
Cunoastem problema dar eu sunt una din mamele ciudate pe care o lasa nervii repede si nu suport „maaami, maami” de dimineata pana seara. Ne iubim, ne conectam dar dependenta asta totala nu o suport. Mai ales la varste mai mari de 3, 4 ani. In afara de alaptat orice alta activitate se poate face la fel de bine si cu tati.
Cand devine super lipicios de mine are intotdeauna un motiv, o suparare, ii implnesc nevoia de afectiune, incerc sa-l ajut sa depaseasca problema dar asta nu se intampla 24h din 24h si vreau sa inteleaga ca si tati e acolo sa il ajute si sa il alinte.
De cand e mai marisor il las mai des singur cu tati: merg la cumparaturi sau ii trimit pe ei doi singurei la joaca cat fac eu curat. Am observat ca le face tare bine timpul asta petrecut intre baieti mai ales ca e varsta la care are mai multe activitati in comun cu tati: fotbal, masinute, lego.
Mi-e tare drag cand vad tati singuri cu copii/bebelusi prin oras, am un vecin pe care il vad in fiecare sambata la cumparaturi cu un toddler si 2 bebelusi gemeni. De fiecare data ma topesc de admiratie…Asa copii invata de mici ca rolurile sunt egale, cresterea copiilor nu e doar jobul mamei.
Pai problema „cu mami” apare exclusiv cand mami e prezenta – cel mic vrea la mami ca inca e mic si asa se simte el cel mai bine cand are o problema pentru care vrea consolare, iar cea mare vrea la mami mai ales pentru ca il vede pe asta mic ca vrea la mami si i se activeaza dorinta de exclusivitate sau teama de a pierde afectiunea mamei (vechea problema cu aparitia unui al doilea copil).
Copiii nu protesteaza cand mami trebuie sa plece si sa raman eu cu ei, sau cand plecam noi 3 de acasa (cam rar, dar o sa marim frecventa).
Adica ei nu vor „cu mami” din oficiu, accepta sa faca lucruri si „cu tati” daca mami nu e si trebuie sa treaca un timp si sa li se faca dor de ea – ceea ce e altceva, atunci vor „la mami”, nu „cu mami”. :)))
Cand insa mami e prezenta, totul trebuie sa fie „cu mami”.
Cum zicea tatal meu: cand nu-i nimeni acasa ( cu copiii), eu is cel mai bun!!!!
Corect! Eu am luat in calcul doar varianta cu unu singur, in doi dinamica se schimba!
Dar ca idee, prin casa, cand se aude „maamiii” mai raspunde tati si e ok.
La inceput nu era dar acu’ a inteles ca si tati e la fel de bun si ca mami nu poate sa raspunda prezent chiar tot timpul.
Again vorbim de varste mai mari la care copii pricep explicatii logice.
Si la noi e cam asa. n-avem decat unul, de 1 an si 8 luni. Sta linistit cu tati si bunicul, se joaca sau ii citesc. Desi prefera sa faca totul cu mine si ma tot cheama sa vad ce face, incerc sa temperez dependenta asta. Are momente, zile, cand e marait si atunci stiu ca are o problema si stau mai mult cu el. Dar in rest se joaca singur foarte bine. Sunt si momente cand ii spun ca nu pot acum, fac cutare lucru, vin dupa aceea. Sta langa mine si asteapta :)). Sau nu pot acum, du-te la tati.
Iar la baie, nici vorba, uneori ma asteapta dincolo de usa, iar cand nu se poate, incui usa la baie si asta e, tipa pana ies (eu nu fac dus decat cand e cu cineva sau doarme, deci asteapta doar pana fac pipi). Se pare ca eu sunt mai dura decat majoritatea de pe aici. :))
Si la noi e asa, desi am avut si perioade in care popularitatea se regasea la tati. Era misto ca seara puteam sa stau linistita, sa beau un pahar cu vin, sa citesc, iar tati era calarit fara pauza, dar sincer sufeream groaznic ca nu voia „la mami”. Rolurile s-au inversat de ceva timp, iar eu nu ma plang decat foarte, foarte rar, cand sunt foarte obosita si as vrea sa o culce tatal – ceea ce se intampla, chiar daca fata protesteaza. In 2 minute se obisnuieste cu ideea si e fericita si cu el. E nevoie insa de un mic efort sa se desprinda de mine mica „ventuza”. 🙂
PS: imi amintesc ca si eu eram „lipita” de mama mea cand eram mica asa ca mi se pare firesc.
Gemenii mei de 1 an și 6 luni au stat cu mine pana la 11 luni când m-am întors la munca. Am avut un program mai scurt decât al soțului special sa ajung mai repede acasă și sa stau cu ei.Cu toate astea, tati e pe primul loc. Am suferit foarte mult (plângeam nopțile pt ca nu știam unde greșesc ) pana acum 2 luni.Pur și simplu m-am relaxat și aștept sa vina și perioada „mami”. Spuneti-mi ca vine 🙂
da, Mara..vine..eu cand m-am intors la munca, duceam dimineata baietelul la gradinita si il lua taica-su dupa masa. A urmat o perioada in care parea ca cel mic nu mai ma iubeste deloc. Nu stiu ce era in capul lui, poate faptul ca l-am parasit la gradinita..habar nu am. Am suferit si eu, dar a trecut. Nu mai stiu cat a durat…posibil aproape un an.
La noi e un caz sa zicem asemanator cu nepotica.Mereu cand mergem in vizita sta doar cu moasa,adica,cu mine.Cu mosicul nu vrea.Sotul meu ar vrea sa petreaca timp impreuna cu ea si deja s-a cam speriat ca daca vom avea o fetita n-o sa vrea sa stea cu el.Dar nu cred ca e vorba doar de fetite sau doar de baietei si probabil ca altfel stau lucrurile cand e vorba de activitati zilnice decat de unele ocazionale,in vizite.
Fata noastră (1an 7 luni) s-a reorientat de la apariția fratelui către taica-su. Dimineata cand se trezeste il caută pe el, vrea la el in brațe, multe chestii cu el. E drept ca eu stau mult cu cel mic in brațe, il alăptez, deci nu pot mereu sa ma țin dupa ea sau sa ma joc cu ea asa cum ar vrea. Cum ai făcut tu ca fata sa nu se desprindă de tine cand a apărut Ivan? Ma refer la primele luni, in care bebe trebuie des alăptat.
Cel mai frumos refren „cu mami”… Ai mei sunt in faza „cu tati”: plansete dimineața cand pleacă, seara cum ajunge iese cu ei in parc (cu sau fără mine), joaca cu tati, mâncat cu tati pe scaun, dus cu tati… Cu mami doar somnul. Uneori e relaxant: mai fac ordine, dus, mai un pensat, alteori însă parca nu am niciun rost singura acasa…
.