Există oare pe lumea asta vreun medic de orșicare specialitate care să nu spună despre toți ceilalți medici care te-au tratat înaintea lui că te-au tratat greșit și că pfff, păi mai rău ai făcut, nu trebuia să iei aia…
– merg la concert Placebo (nici de data asta) – am văzut Pulp și Garbage live – am ajuns la mare – am urcat pe munte – mi-am cumpărat nimic frumos pentru sufletul meu – am mîncat nici un crevete…
La epilat. Salon de centru, Piatra Neamț. – Bună ziua, zic, ar fi excelent dacă am termina foarte repede, am acasă o bebelușă flămîncioasă la care-aș vrea să mă întorc în nu mai mult de o oră. – Uai, zice…
Cînd se apropie de vîrsta de trei luni, bebelușul începe să afle că treburile cele două din stînga și din dreapta, care pînă nu demult se mișcau exclusiv haotic, sînt ale lui. Că le poate muta de ici colo și…
De sîmbătă îi putem spune pe nume. Nu că Buburuza/Veverița/Broscuța/Pătrunjel/Năsturica/Lăpticinia nu i s-ar mai potrivi… A primit rochie de gală de la nașa. Am fost doar noi: mica de ea, eu și el, părinții noștri, nașii și bunicii mei. Atît.…
Gata, de luna asta fac și eu ca Simona Tache: un post special pentru cei care orice-aș zice și ce-aș face, tot de căcat sînt. Acesta e primul. Ca să se descarce aici grămadă de toată energia aia negativă cititorii…
Dac-aș fi acum în București, aș merge la Alioli să mă ung pînă la coate cu ulei de măsline în care s-au perpelit la cuptor cu usturoi niște creveți proaspeți și nevinovați. Și ca să nu mă fac de rîs…
Eu politică nu fac, nu mă mai ispitiți cu emailuri, invitații și comentarii iscusite. Eu nu mă uit la televizor, nu ascult radio, am ascuns din feedul de FaceBook prietenii care postează despre politică, plagiate și alegeri. Pe mine nu…