O minge, două mingi, nici o mingie, nici două mingii

Să mă ierte colegii și colegele cu blog, am răbdat cît am putut, acum gata, e momentul să trec la lecția scrisă, că nu se mai poate. Nu trece săptămînă să nu văd pe vreun blog fruntaș niște i-uri în plus. Sau în minus. Dar cel mai adesea în plus (știți cum e, decît să nu fie de ajuns, mai bine să rămînă și pentru mai încolo). Cu i-urile în plus la conjugările lui a fi sau a ști m-am obișnuit, aia e, probabil trei sferturi din populația României n-a știut și nu va ști niciodată cînd e ști sau știi. Noi să fim sănătoși. Ce mă aduce astăzi la tablă este mingea. Și numărul de i-uri din coada ei.

Multă vreme am stat cu palma la gură. Ba din cînd în cînd am mai dat cîte-un mesaj privat cu scuzele de rigoare și cu atenționarea că pst, vezi că ți-a scăpat. Dar devine evident că n-am timp să corectez toate mingile din blogosferă și mi-e milă de generația de bloggeri tineri care cine știe, poate se uită cu chef să învețe la bloggerii cei mari, unii jurnaliști, alții specialiști în comunicare și publicitate, și e păcat să trăiască toată viața cu o impresie greșită despre un cuvînt atît de rotund și de folosit.

Oameni buni, scriitori de bloguri, talentați, dedicați, implicați, dar și voi mîndri cititori fără blog, singularul de la minge e MINGE. Nu MINGIE. Nu e ca la gingie.

Iar cînd pe teren sînt două bucăți rotunde care sar de colo colo, se zice Uite două MINGI (cu un i), nu MINGII (cu doi de i, nu e ca la gingii). Și dacă sînt trei mingi, tot un i avem la plural, vă jur! Merg și mai departe și spun că dacă odrasla aruncă patru peste gard, puteți povesti că ați pierdut patru mingi. Nu patru mingii.

Doi de i la finalul unei mingi apar cînd mingea e la genitiv sau dativ. Adică atunci cînd scriem i-am dat mingii un șut. Sau am pierdut plasa mingii.

Dada, știu, nici eu nu-s perfectă, și mie îmi scapă chestii. Vă rog să mă puneți la colț pe coji de nucă. Fără milă. Să dați cu mingi în mine. Cu o minge. Sau cu două mingi. În nici un caz cu vreo mingie sau, mai rău, cu cine știe cîte mingii.

Pin It

71 Comments

  • tea spune:

    buna observatie. ti-a scapat si tie ceva. 😛 se scrie „doi i” nu „doi de i”. sa nu te superi!

    • Printesa Urbana spune:

      Lasa asa, sa se vada! (multam de obs)

      • iri spune:

        defapt e corect „doi de i”. literele si cifrele intra intr-o categorie separata si se permit astfel de constructii. nu e OK sa zici „doi de ochi”, dar poti sa zici linistit „doi de i” sau „doi de 10”, de exemplu. Pe cuvant de studenta la lingvistica 😀

        • Studenta la limbi straine spune:

          Pacat ca esti studenta la lingvistica si nu stii cum se scrie „de fapt” de fapt 😉

          • Alt student la limbi spune:

            OBS: defapt se scrie „de fap” ex: ce poza misto pe feisbuc …de…. fap fap fap (e pentru aia care stie limbi straineze) penibil, zau…. te legi de om/oama aiurea, e clar ca a uitat sa apesetasta „space”
            Limba Romana e destul de versatila si in ultima vreme accepta tot felul de neologisme gratuite, nu inteleg de ce nu se poate reviza mingii si mingie, toti am folosit forma asta, parintii nostri au folosit-o. Poate e un job prea naspa pentru workerii voluntari de la Dex.

            • tibe spune:

              du-te-n „strainezia” si vezi daca „pocirea” limbii tarii respective este acceptata de societate sa nu … eu cred ca NU … doar in „romanica” se poate, unde tuturor semianalfabetilor sau doctilor le este „permisa” mutilarea limbii romane sau importul abuziv de neulogisme … astfel, cu zambetul pe buze: „cine e mai smecher decat mine care inventez cuvinte … sau import (de multe ori: importez !?) cuvinte ca sa ma dau mare in fata altora?”

  • tea spune:

    e cu dus si intors asta … ca Pruteanu, de exemplu, zicea sa lasam asa „doi de i” sa se intelegaga. ca sunt texte ca asta „elevul a luat 2 5” … nu se intelege … a luat 25? mai bine zicem „doi de 5” si aia e. e asa serpoaica limba asta …

  • Raluca spune:

    Ca tot veni vorba, ma trezesc si eu spunand… se spune OUALOR, nu oualelor!

  • O, și hai să cîrcotesc și eu un pic, că tot prin blogosferă am vazut-o recent și e neam cu mingiile. Dacă e o ridiche, două sînt ridichi nu ridichii. Hai sănătate și noroc!

  • marcel spune:

    mie nu imi chestia asta cu locatie si amandorura… si mai are un cuvant cu iii, care imi scap acum, dar care e tot asa aducator de dureri de cap, din cauza unui i fals. nu stiu daca e a trebui.

  • Sabina spune:

    E bine din cand in cand de cate un articol de genul asta 🙂 Bravo

  • Alexandra spune:

    Printesa, nu mi-o lua in nume de rau… te iubesc maxim, si te citesc cu placere…dar daca tot suntem la capitolul limba romana, cum de tocmai tu folosesti mereu î din i?
    Stiu ca nu o faci din ignoranta si nu e ca si cum lucrul asta iti face posturile mai putin frumoase, dar imi sare in ochi de fiecare data fara sa vreau.

    • Gonguta Rosie spune:

      Alexandra, daca vei cumpara Dilema Veche, sau poate ai cumparat-o deja dar ti-a scapat acest detaliu, vei vedea ca atat Andrei Plesu cat si ceilalti oameni de bine care scriu acolo, folosesc î din i in toate articolele. Ca un manifest, bineinteles, nu pentru ca n-ar sti ‘regula’. Da, tocmai ei!

    • Denisa spune:

      Unii aleg sa ramana fideli regulilor pre-reforma formata din ’94 sau cand s-a facut ea. Prin reforma s-a incercat sa se demonstreze fara dubiu legatura dintre limbi romane si latina, unde majoritatea cuvintelor avea a, si nu i in structura (fantana < fontana), dar ce te faci cu exceptiile (rau < rivus)?

      Arunca un ochi prin presa respectabila sau pe la edituri serioase, o sa gasesti si varianta de grafie cu "i".

    • Andreea spune:

      Alexandra, mi-a spus proful de romana acum multi ani ca í din i se folosea in limba romana veche si de fapt í din a e o inventie prosteasca a limbii romane moderne care de fapt nu are nicio noima.
      Mi-a mai spus „Numai oamenii culti folosesc í din i!”
      Adevarul trebuie sa fie undeva la mijloc.
      (scriu de pe telefon, nu am diacritice)

    • Printesa Urbana spune:

      Scriu cu î din i și cu sînt pentru că nu m-au convins argumentele pe care le-a adus Academia Română atunci cînd a recomandat grafia cu â.

      • Alexutza spune:

        Subscriu! Deşi pentru traduceri literare mă adaptez la cerinţele impuse de editură, ori în comunicări oficiale la normele în vigoare, în viaţa personală, inclusiv blog & altele mă ţin de vechile reguli. Forma mea de rezistenţă… nu ştiu dacă asta ne face neapărat culţi 😉 Totul e relativ 😀

      • Andreea Ilie spune:

        De când îţi citesc blogul am rămas cu o nedumerire (pe care din grabă, ignoranta, uitare nu am deslusit-o încă prin tainele google- ului) şi anume de ce folosești „sint” in loc de „sunt” ? Eu la şcoală am învățat că se folosește varianta cu „u”… Am terminat liceul acum 5 ani jumătate…

    • Alexandra spune:

      Mersi pentru raspuns. Inca o data, eu nu critic alegerea ta, ba chiar o respect. Intrebam doar din curiozitate.

      Fetelor, bineinteles ca sunt constienta ca nu numai Printesa scrie asa. Nu mi-a scap acest detaliu nici in Dilema Veche, nici in alte publicatii.
      Nu vreau sa fac o dezbatere din tema asta, nu critic pentru ca nu sunt in masura si nici nu am eu vreo placere nebuna cand vad â in loc de î. Dar pentru mine (si doar pentru mine, repet) reforma aia, fie ca ne place sau nu, fie ca suntem de acord cu ea sau nu, a fost adoptata si ar trebui sa fie si respectata. Daca fiecare ar scrie cum i se pare lui corect sau frumos, unde am ajunge?
      Iar treaba asta cu ” daca folosesti î esti cult ” sau ” daca esti cult, folosesti î ” nu prea e un argument :))

      • Printesa Urbana spune:

        Pai… am ajuns aici. Unde unii scriu cu î, alții cu â, majoritatea in continuare nu foloseste diacritice deloc (si nu pricep de ce). Și iată că supraviețuim, scriem și citim cu toții în bună pace. 🙂

        • Alexandra spune:

          Pentru ca unii dintre noi lucreaza ca programatori si au configuratii speciale pentru tastatura. Evident, fara diacritice.

  • Andra spune:

    Daca tot ai zis sa aruncam cu mingi, poftim – pe mine ma innebuneste cand vad scris „biscuite” in loc de „biscuit”! 😛

    • Ina spune:

      „Io” nu pricep traba cu frumi, cupla, multu, poop…… Cum „mah” sa scrii te „poop”????? Sa te „poopi” tu pe tine te!!!! E grav ca probabil din ce in ce mai putini mai stiu cate ceva. Si foarte des „ce-s cu astea aici?” Ce sa fie, este doua peste… Era un cantecel idiot.

      • Ina spune:

        Treaba, fireste….

      • marcel spune:

        lipsa telefoanelor cu diacritice in limba romana si a softurilor in acest sens a creat acest limbaj. e doar o adaptare. tinand cont ca inainte telefoanele aveau 160 de caractere, ghici ce. inainte sa dam vina pe ceva, sa stabilim clar si cauza.

        • Moni spune:

          Să-nțeleg că tastatura telefonului nu are litera u? Sau că se face economie de caractere scriind două în loc de unul? Și cum a generat lipsa diacriticelor abuzul de k-uri?

      • cristina VQ spune:

        Fiul meu de nici 7 ani m-a intrebat:
        – Mami, de ce spun unii oameni „cu pla”? Le e lene sa vorbeasca?

  • Adina spune:

    Mie comic mi s-a parut cand am scris in gluma (si inca o mai fac) cuvinte clar inventate, in general verbe gen „te iubaresc” – nu stiu, nu-mi vin acum exemple, dar imi place sa ma distrez cu tot felul de cuvinte, terminatii etc si m-am trezit ca sare careva sa ma intrebe daca stiu limba romana, ca asa greseli mai fac:))) Deci exista si la extrema opusa cei care sar sa corecteze pentru ca nu au simtul umorului, dar se simt asa datori cumva sa protejeze limba:) Si uite ca mi-am amintit un banc: „Stefan Cel Mare calare pe cal, in fata a 10.000 de plaiesi ridica un pachet de biscuiti si striga „Biscuiti, ostenii mei!” La care toti in cor striga „BISCUIM, MARIA TA!”
    Cu numarul de „i” la „a sti” sau „a fi”, deja e prea jale sa mai corectam ceva, nu ma mir ca s-a extins si la mingi. Na, „Fatah, tu sa fi sanatoasa, scrie cum sti, eu te iubaresc oricum!” 😀

  • Adri spune:

    Mi-a placut foarte mult postarea asta 🙂 Poate datorita faptului ca sunt una din cei care nu inteleg cu mama dracului sa pocesti in asa fel cuvintele?? Adica „mingie”?????!!!!! Pai cuvantul corect, „minge”, cred ca e printre primele cuvinte pe care inveti sa le scrii prin cls . I. Si daca tot am comentat, ceea ce nu prea fac (de obicei citesc si atat), recunosc ca, nici pana acum la 29 de ani, nu mi-e clar cand e „sti” si cand e „stii” 😛 Idem „fi” sau „fii” 😛
    Multe pupe 😛

  • Teo spune:

    Pe mine ma doare rau problema cu ‘decat’ si ‘doar’ – Am mancat decat un mar!! Vad ca nu stie nimeni ca ‘decat’ mai cere si un ‘nu’ pe undeva. Dar lasam asa. Sau diferenta dintre ‘din cauza’ si ‘datorita’.
    Salutari britanice, draga printesa! Si sa stii ca obsesia pentru gramatica se transfera si in alte limbi 😀

  • Irina spune:

    Bun articol, sper sa-l citeasca toate bloggeritele…Am ramas muta acum vreo 2 saptamani cand am citit un articol al unei fete din Cluj..fooarte apreciata de toata lumea, cu ‘nspemii de followeri pe facebook..si deja vreo 50 de comentarii. Doar in primul paragraf a omis de 3 ori al doilea „i”( „sa sti”, „sa fi”)…am crezut ca nu-i adevarat, fata e la Jurnalism. Eu am terminat informatica, ar putea sa nu-mi pese, dar mi se pare strigator la cer asa ceva…i-am lasat un mesaj si-am rugat-o sa corecteze, asa pentru a face un bine pustoaicelor care o citesc. Stau si ma gandesc la cele 50 fete care au comentat inaintea mea..nu au vazut greselile sau le-a fost teama sa deschida gura sa spuna ceva?
    Evident, dupa jumatate de ora textul a fost corectat, mesajul meu sters 🙂
    Felicitari pentru blog, l-am citit „din umbra” pana acum, dar pt un articol asa bun nu puteam sa nu comentez 😀

  • Ana Q. spune:

    Sa nu uitam de „nostrii”. L-am vazut de atatea ori incat nici macar nu am mai atentionat autorul blogului. Sau vroiam..care e o mixtura nefericita intre imperfectul lui „a vrea” – vream si „a voi”-voiam.

  • Ernest spune:

    Prea multă gramatică în postarea asta. 🙂

  • Carla spune:

    Nu s-a gasit nimeni sa iti spuna ”desteapt-o”,cum mai intalnesti persoane inflamate daca se simt vizate?

  • andaz spune:

    Să incerc să scriu cu diacritice… Mi-a plăcut postul. Și îmi plac și mai mult comentariile. Mai vreau. Și eu sunt obsedată de gramatică, intotdeauna mi-a plăcut, acum am mai uitat din reguli, iar când uit caut pe net. Mă mai contrazic și cu soțul meu… Căteodată are el dreptate, altădată am eu dreptate. Frumos post! De aia îmi place pe aici… Avem de toate!

  • ale spune:

    Trist e ca multi bloggeri cunoscuti, dupa ce le atragi atentia ca au gresit te mai si reped. Eu scriu cum vreau, ce atata tura vura! Nu-ti convine, nu citi!

  • Elisa spune:

    Asta cu „mingie ” si „mingii” e de la televizor, asa vorbesc „specialistii” in sporturi diverse cu mingea. Eu am ramas perplex cand am auzit prima oara – acum multi ani – si credeam, deja ma consideram o proasta, ca, deh, ei stiu ce vorbesc, nu?
    Mai este si minerul care mi-a dat batai de cap, pe vremea lui Iliescu se zicea „minier” . Asa o fi?
    Eu sunt femeie batrana si stiam despre mine ca „le am cu gramatica”(sa folosesc o exprimare neacademica) dar de cand umblu pe net incep sa am indoieli 🙁
    Grav este ca greselile se lipesc de noi.

    • Adriana spune:

      Elisa, citind postul si comentariile (pana am ajuns la al tau) chiar ma gandeam daca sa mentionez ca si mie mi se-ntampla acelasi lucru – stiam despre mine ca ‘le am cu gramatica’ (ce-nseamna sa-ti placa profesorul / profesoara si stilul de a preda materia respectiva :D), insa de cand cu netu’, de multe ori stau si ma-ntreb daca nu cumva eu sunt agramata sau, poate s-a mai schimbat ceva in gramatica limbii romane si nu stiu eu.

      Am vazut, la un moment dat, o pagina de Facebook (din pacate nu i-am dat ‘Like’ la momentul respectiv) unde erau tot felul de exemple – foarte bune si la obiect – despre cum se scriu anumite cuvinte, cum se conjuga anumite verbe samd.
      Daca cineva stie despre ce vorbesc, as aprecia daca m-ati atentiona si pe mine, va rog mult, ca tare vreau sa i-o arat fratelui meu mai mic (are 17 ani si felul in care scrie e…sub orice critica, asta ca sa ma exprim elegant).
      Comentand si ‘shareuind’ anumite postari, sigur vor vedea si cei din lista noastra si poate-poate, ne mai ‘luminam’ un pic, atunci cand vine vorba de gramatica limbii noastre.

      Zi buna va doresc si sa ne exprimam cat mai corect. 😉

  • Valentina spune:

    Mie imi place cand vad priviri dezaprobatoare atunci cand zic „duminica ” si „elastic” in loc de variantele mult mai „academice”- „dumineca” si „elastec”. Ma gandeam ca si „deseara” e tot din seria asta, dar m-am uitat in DEX si se pare ca sunt corecte ambele. La fel ca si „dumineca”- „duminica”. Hmm, voi ce ziceti?

  • nuschu spune:

    Asta cu minge-mingie e, intr-adevar, cam gogonata. Dar, altfel, limba romana e plina de piste false, ca sa zic asa. Si-mi dau seama incercand sa-l invat pe Tudor sa vorbeasca asa cum trebuie.
    Iti dau un exemplu, cazul verbelor de conjugarea I: a manca, a pleca, a sta. Forma pentru persoana a IIIa plural: ei mananca, ei pleaca, DAR ei stau. Si mai sunt cate altele!
    Apoi, cica e fonetica, se citeste cum se scrie. Pai, nu prea. Daca ne referim la „nostri” de mai sus citim un „i”, dar pronuntam doi. Si altele asemenea.
    Apoi, eu, de exemplu, nu folosesc diacritice din motive profesionale. Cum initial nici nu foloseam limba romana in proiecte, n-aveam nevoie de diacritice, nu aveam nici macar optiunea de a le instala pe calculator. Apoi, am ajuns sa lucram bilingv si textele pe care le trimiteau clientii, sau partenerii si aveau diacritice erau un cosmar, laptopurile noastre nu le citeau si dadeau webdings si alte nanii!

  • Mira spune:

    Eu, spumegand pe langa un afis cu pretul la „mingii parfumate” din Real, ma apuc sa fac o poza, pentru ca alt gest de revolta nu imi vine-n mintea neparfumata, moment in care sar cativa angajati care se perindau printre mingile alea parfumate si-mi spun ca nu am voie sa fac fotografii. Imi ies din pepeni si ii intreb nervoasa daca ei au voie sa isi bata joc de limba romana… Intram in detalii, ma strofoc sa dau rapid o lectie scurta de gramatica, se fac ei ca pricep, ba chiar imi dau dreptate, dupa care se trezeste una bucata persoana mai inteligenta de fel sa spuna: „Ba e OK asa cum e scris, ca poate au vrut sa scoata in evidenta”. Poftim?! Probabil sa scoata in evidenta parfumul prostiei.

  • Carmen spune:

    Nu inteleg de ce verbul „a sti”se acorda cu substantivul „populatia” si nu cu substantivul „sfert”, care este la plural si cere, implicit, pluralul verbului cu care se acorda. Deci, corect ar fi, dupa cele stiute de mine, „trei sferturi din populatia Romaniei n-au stiut si nu vor sti…”

    • ViR spune:

      75 % din populatia …
      75 la suta din(tre) locuitori(i) … !
      trei sferturi (de … ? ) … oameni !
      300 de metri / 100 m din totalul de …
      procentele, cifrele – gandesc, simt ?
      se ia(u) la gramada, impersonal – mai multe devine una singura !
      precum parlamentarul, care reprezinta 30 mii persoane sau doar 1/4 populatie din judet !
      sunt atatea acorduri in lumea asta care nu se respecta ! daca s-ar respecta, am fi mai buni si ne-ar fi mai bine !

  • Alinka P. spune:

    Pe mine m-a mancat sa nu zic unde si i-am atras odata atentia unei bune prietene care incurcase niste „i”-uri in „propriii copii”

  • Andreea Ruscea spune:

    Si utilizarea incorecta a lui decât in loc de doar e omniprezenta

  • Alina spune:

    Carmen,este vorba despre cele doua feluri de acord ale subiectului cu predicatul,dupa atractie si dupa inteles.,,Ai nostrii elevi”,se scrie cu doi de i cand preia articolul hotarat de la substantiv.

  • Un articol care te provoaca sa fii atent la cum te exprimi. Cinste autoarei!!!

  • XYZ spune:

    Nu vreau sa starnesc o discutie pe teme de diferente geografic-regionale, dar treaba asta cu „mingie” se datoreaza foarte mult pronuntiei sau accentului din zona de sud a tarii. Se aude foarte putin un „i” intre „g” si „e” si unii scriu cum aud. In Ardeal nu o sa vezi nicaieri asa ceva pentru ca in pronuntia cuvantului „minge” nu se „simte” nici macar un pic un alt „i” in afara de primul. Oricum, le au si ardelenii pe ale lor, nu-i vorba.

    Si daca tot s-a reactualizat subiectul, as vrea sa-ti propun sa scrii un articol sau sa mentionezi undeva cu litere de-o schioapa, eventual pe pagina ta de FB ca nu exista „colicii copilului”, ci „colicile”. Stiu ca tu l-ai folosit corect, dar am citit zeci de comentarii la articolele tale in care mamele il folosesc incorect si poate ar avea un impact cat de cat. Nu mai zic pe cate alte bloguri, forumuri am vazut aceeasi chestie si zau ca nu pricep de unde, sper ca nu de la medici. Ca sa priceapa toata lumea „o colica, doua colici, toate colicile, simptomele colicii/colicilor”.

    • ViR spune:

      merge mama cu pruncul la doctor …
      Asist : ce are copchilu` ? – … are colici si-l doare tare burtica !
      Dottore catre mama : a avut o colica micutul si o sa-i treaca … si(n)gur !
      o colica – doua … _ _ _ _ ce ?
      doar in exprimarea cadrelor medicinale , orala sau scrisa , se foloseste pluralul sub aceasta forma – „vorbind despre … _ _ _ _ ce ?” !

  • Steliana Popescu spune:

    Pe mine ma zgarie pe creier si respectiv pe retina, ca nici pana in ziua de astazi „mi-ar place” nu a devenit „mi-ar placea” la toata lumea. Sa nu mai zic de „doar/decat”, dragele mele in loc de dragile mele…etc…astea deja-s fineturi! Chiar bun un post de aceasta natura. La cat mai multe! ca asa mai invatam si noi (respectiv si eu) scrierea si vorbirea corecta.

  • Nusa spune:

    ce ne facem iubita cand si prezentatorii tv tot mingii spun??? cei din mediul rural care au avut nesansa de a nu fi scolarizati, sau de a face doar patru clase ce inteleg??? – ca ei au gresit jumatate din viata spunand Mingie , dar „NOROC” ca au fost atenti acum si isi vor invata copiii cum anume e corect si bineanteles ca se vor corecta si ei….

  • Emilia spune:

    Buna, eu imi amintesc din scoala un lucru care mi-a fost de mare ajutor in ceea ce priveste mingile si i-ul de la final si plural: daca cuvantul are in radacina lui i, atunci la plural se dubleaza litera i, daca nu are, atunci e un singur i, si cum minge nu are, la plural evident e mingi, cu un singur i. Mie personal mi-a fost de ajutor acest lucru, si alte trucuri gramaticale care acum, adult fiind, au noima.

  • ViR spune:

    un vecin de bloc / din bloc, de pe meleguri iesene, pronunta pentru MeeRe miere si pentru Miere de albine M R sec – despre altele sau din alte zone nu mai vorbesc !
    Conducatorul turmei este urmat obligatoriu de componentii acesteia – el da tonul !
    Perfect valabil / verificat pentru Conducatorii de Partid si de Stat, Sefii de Departamente, Directorii cei mari si cei foarte mici, pentru orice fel de Lider din orice domeniu, inclusiv pentru orice Sleahta – toti acestia trebuie urmati si copyati la vorba si la port, in toate ideile care nu sunt bune sau necesare, in expresii si-n inflexiunile vocii, in obiceiurile rele sau pervertite ! Cu alte cuvinte , devotamentul nu are limite daca tii neaparat sa ajungi si tu ceva … candava !
    Toti de se-adunara, s(a)mana-ntre ei ca doua picaturi de … – o apa si-un pamant, cu totii !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *