Sunt un părinte bun? de Corina Apostol

ACEST TEXT APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Sunt un părinte bun?

Nu mi-am pus această întrebare când eram însărcinată, îmi plăcea să mă plimb pe jos, m-am plimbat mult, m-am bucurat de fiecare zi, așa cum a venit ea, nu mi-am pus întrebări.

_MG_76547652

De când te-ai născut te-am ținut în brațe mult, încă te țin în brațe mult, nu mă gândesc dacă fac bine sau rău, mă gândesc că mă doare sufletul când plângi și dacă tot o faci, aș vrea să plângi în brațele mele, deși poate sunt eu cea care te supără.

Încă îmi place să mă plimb, plecăm des de acasă, mergem în locuri diferite, vedem lucruri noi, nu tot timpul îți explic ce vedem, câteodată doar stăm și privim împreună, prinse de peisaj sau de întâmplare.

Când erai tu mai micuță și ai început să mănânci și mâncare solidă și când mama a început să se streseze dacă ai mâncat suficient, am țipat un pic la tine, nu am vrut… a fost totuși un moment important, atunci am hotărât că nu mă voi  stresa dacă și cât mănânci, dacă murdărești hainele sau chiar toată bucătăria. Ca urmare, acum la aproape 2 ani, mănânci singurică și te dezbraci singurică și vrei să le faci tu pe toate și mama este ok cu toate astea.

Ca părinte, m-am gândit foarte mult la ce îmi doresc pentru tine și cum pot să fac ca lucrurile să se întâmple așa cum le doresc, inițial am făcut o listă lungă, pe parcurs mi-am dat seama că nu mă voi putea ține de ea, am ales doar câteva: ți-am dat libertatea de a explora/încerca/greși, nu m-am supărat că ai spart vase sau că ai murdărit haine și nu am putut să le mai curăț; am avut întotdeauna grijă să mă port frumos cu tine, dacă m-am supărat și am simțit că explodez am preferat să te las un pic singură, chiar plângând și m-am retras un pic în mine ca să mă adun doar ca să mă întorc liniștită, zâmbitoare și puternică pentru tine; am vrut să te obișnuiești cu lumea și pentru asta am mers la întâlniri cu alți bebeluși, am fost la expoziții, la nunți și botezuri care au ținut toată noaptea, la țară, la munte, la mare, nu mi-am făcut griji că ești prea mică sau că va fi greu să te iau cu mine; am vrut să mănânci sănătos și, deși nu sunt o bucătăreasă strălucită, mă bucur să văd că îți place să mănânci legume și fructe; am vrut să iubești muzica și mă bucur să aud cum fredonezi singură prin casă sau cum începi să dansezi când auzi muzică; mă bucur că ești zâmbitoare și veselă și când te văd așa uit de liste și de planuri și de ce trebuia să fac…

Acum urmează o nouă etapă în viața noastră, mama se întoarce la serviciu, tu o să mergi la grădiniță, mă bucur că am ales sa petrec doi ani cu tine, au fost doi ani intenși, cu bune și rele… nu știu dacă sunt un părinte bun, știu doar că te iubesc, că esti minunată și dulce și scumpă.

Corina Apostol

Sursa foto: arhiva personală a autoarei

Pin It

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *