Trombofilia: trei capitole

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Acum un an eram puțin răcită şi mai mult decât puțin stresată. Eram în săptămâna a zecea,  a treia încercare reuşită de a rămâne însărcinată, după două sarcini pierdute, ştiam deja de ce ne creștea numărul. Până să „rămânem” însărcinați a trecut muuuuult timp (vorbesc de ani de zile aici), le-am făcut pe toate: analize hormonale amândoi, analize doar pentru soț, urmărit ovulația lunar, mă vedea doctorul mai des decât soțul ?. La mine deja era un proiect permanent, cu major releases şi major milestones. În tot timpul ăsta, nu eram foarte stresată, doar îmi urmăream un scop şi mă bucuram de toată susținerea soțului.

Prima oară când s-a întâmplat, sarcina s-a oprit în evoluție exact la o zi după ce i-am auzit bătând inimioara, de Crăciun. Era întârzâiat cu 5 zile, doctorul vroia să mă trimită la analize noninvazive de sindroame din cauza vârstei mele, 35 ani (testele de sânge din ADN care se fac în State), dar spunea să vadă totusi că e ok sarcina înainte, pentru că erau destul de scumpe. Nu era OK, inima lui nu mai bătea, am iesit din cabinet cu o programare la chiuretaj de urgență. Doctorița, însărcinată în luna a noua, plângea mai mult ca  mine. Eu am plâns puțin, eram mulțumită că reușisem să rămân însărcinată după atâtea încercări. Citeam pe internet reacțiile altora în cazul meu, din păcate cu depresii şi tristeți, eu doar mă gândeam că dacă a mers odată, va merge şi a doua oară. Capitolul İntâi încheiat.

Apoi a venit vara şi am mers în concediu în Egipt, unde, ca doi oameni relaxaţi, am conceput numărul 2. Din cauza unui virus stomacal pricopsit de acolo, m-am tratat cu un medicament interzis în sarcină, fără să ştiu că suntem doi în una. Apoi am aflat cu bucurie că avem 2 liniuţe pe testul de sarcină. Am stabilit cu doctorița să facem iaraşi analizele de ADN, să aşteptăm să treacă săptămâna 9 + încă 5 zile de întârziere în dezvoltare a fătului. Facem testele şi în 2 săptămâni ne-au venit rezultatele. Pe atunci eram un pic virusată şi anxioasă de cum o să trec peste gripa cu burtica. Țin minte ziua aceea de luni perfect: încă mă gândeam dacă pot merge la serviciu, soțul era deja plecat. Am primit un mail cu rezultatele: 99% probabilitate de sindrom Edwards. Am aflat atunci ce era acest sindrom, nu ştiam de el. În acel moment a picat cerul pe mine. Am aflat că puii ce se nasc cu acest sindrom abia supraviețuiesc în medie un an de la naştere şi prezintă multiple malformații. La control în aceeaşi seară era clar că fătul nu o să supraviețuiască următoarelor săptămâni (făcuse omfaloncel major) şi am decis cu doctorița că facem iarăşi chiuretaj, să nu intru în trimestrul doi de sarcină, când lucrurile puteau fi mai complicate. Atunci a durat mai mult recuperarea psihică, vroiam să plâng, să-mi iasă din sistem, ceea ce am şi făcut, dar iarăşi nu disperam, mă gândeam cum să fiu recuperată mai repede pentru viitor. Reuşisem a doua oară. Atunci a fost momentul când ne-am facut toate analizele: cariotip ADN-totul OK. Aveam câțiva indici de trombofilie pe sarcină, cu risc moderat: mutația Factor V, mutația PAI-1, mutația MTHFR, la toate genotip heterozigot. Am sunat doctorița şi ea m-a informat că dacă se va întâmpla din nou, o să trebuiască să fac zilnic injecții anticoagulante Clexane, dar să nu-mi fac probleme că a avut paciente cu trombofilie şi totul a fost ok. Eram speriată de injecțiile zilnice… cum adică? Eu care nu sunt deloc consecventă, trebuia să am aceeaşi rutină zilnică şi la aceeaşi oră. Dar exact atunci am citit în presă despre cineva celebru care, după ce a născut, a anunțat că a avut trombofilie. Recunosc că m-a ajutat, ştiind într-un fel, că se întâmplă şi altor persoane mai faimoase, mai frumoase, mai modele de urmat. Capitolul Doi încheiat.

Au sosit sărbătorile de iarnă, familia discuta ce alte solutii să mai încercăm şi când să începem cu ele: FIV, adopţii… Eu chiar în acele zile îi spuneam sotului că nu ştiu de ce nu disper și încă nu renunț. Şi bine am făcut, pentru că după un concediu relaxant unde ne-am iubit mult ☺, mi-a venit un gând de a testa, şi aveam 2 liniuţe. Eram şi eu surprinsã şi fericită, soțul tare nedumerit de cum de s-a întâmplat… amândoi ne aşteptam să muncim mai mult la proiect ?. Țin minte SMSul pe care i l-am trimis doctoriței: „La mulți ani! Semne bune anul are, şi 2 liniuțe!” Instantaneu m-a sunat să mă felicite şi să-mi recomande să găsesc urgent un hematolog să-mi prescrie dozele de Clexane şi să le iau în aceeaşi zi. La farmacie, pe lânga rețeta de la hematolog am cerut încă un test de sarcină, să fiu sigură. A venit confirmarea cu testul de sânge câteva zile mai târziu. Capitolul Trei începea ?.

Apoi am intrat intr-o lungă serie de analize de sânge, pe lângă cele uzuale de sarcina: verificarea dozei de Clexane la 10 zile (până acolo riscul e mare de avort spontan, dacă doza nu e îndeajuns – de exemplu mie mi-au mărit-o), testul ADN- rezultatele au venit in săptămâna 11, totul OK în sfârşit!!!! şi vestea că aveam un băiețel ?. Lunar trebuiau verificate dozele de Clexane, să nu fie probleme. Referitor la injecții, primele zile au fost mai grele, îmi venea să-i bag una în fund şi soțului câteodată de frustrare ?, apoi după vreo 3 săptămâni parcă mi-au intrat în obicei. Întotdeauna mi le-am făcut singură chiar, şi când burtica a crescut mare şi nu mai vedeam nici vânătaile pe care mi le lăsau. Am călătorit şi cu avionul în perioada aceea, fără probleme (la check-am adus scrisoarea medicala în caz ca întrebau ce caut cu injecțiile la purtator. Nu m-au întrebat nimic) si cu maşina mai mult de 8 ore odată. Lunar mergeam la ECO, iar cu câteva zile înainte de control aveam un stres major să fie copilul în limitele de creştere, să nu fie întârziată creșterea, unul din simptomele trombofiliei în sarcina. Nu era, copilul meu mă răsplătea întotdeauna, îi plăcea la mami în burtică şi crestea cu fiecare zi. Când aflam că e bine, nu mă mai interesa nimic, nu mai puneam nici o întrebare, eram cea mai fericită. I-am spus doctoriței că am încredere în ea şi dacă ea îmi spune că e OK, nu vreau să mai ştiu altceva. Adevărul e că după primele trei luni, când ba eram stresată că răcisem, ba nu veneau rezultatele de la testele ADN, parcă a venit primăvara în sufletul meu: m-am apucat de făcut sport în sarcină, de plimbat fără griji, până cu două zile înainte de fiecare ECO, când apărea veşnica îngrjorare: copilul e ok? A fost de fiecare dată.

A urmat planificarea naşterii cu recomandările necesare pentru tratamentul cu Clexane: oprirea lui cu 2 zile înainte de cezariană,  rahianestezie (să nu se facă hematom din cauza grosimii acului la epidurală), apoi alte 6 săptămâni de Clexane.

Capitolul Trei a primit un nume!!!!

După naştere mi-am iesit din mână cu injecțiile, câtorva le-am uitat ora, pe altele le-am uitat de tot… când îmi vedeam puiul, parcă nu mai aveam atâta motivație. Dar le-am continuat. Am calculat, în total mi-am administrat mai mult de 280 de injecții să pot ține în brațe un copil sănătos, blond, cu ochi albaştri plini de zâmbete. Nu regret nici una. Aş face încă pe-atâtea.

Acum, ca şi recomandări:
– copii se concep în concedii (valabil pentru cuplurile sănătoase şi stresate de muncă)
– faceți analize de trombofilie dacă aveți istoric în familie – părinți, bunici cu probleme cu inima, probleme cu coagularea sângelui. Nu aşteptaţi cele trei sarcini pierdute, cum e protocolul. Mi se pare inuman să pierzi sarcini ca apoi să primesti recomandarea pentru testele de trombofilie. Dacă aveți acest istoric, informați medicul ginecolog.
– e important ca medicul ginecolog să fie aproape de cuplu şi mai ales să aibă aparatura bună – ecograful conteaza foarte mult pentru observarea din timp a anomaliilor fetale
– medicul hematolog să fie accesibil pe email – eu imi făceam analizele lunar, le trimiteam pe mail şi-mi primeam răspunsul tot acolo.
Altfel spus, încurajez viitoarele mămici cu trombofilie să nu dispere, să nu creadă că nu se poate duce o sarcină la termen sau că nu ar putea să-şi facă injecțiile, cum am mai auzit. Se poate, rezultatul e mult mai prețios să te împiedici de nişte ace mici.
Nu există încheiere, încă îmi trăiesc cu dragoste Capitolul Trei. În schimb m-aş bucura să ajute experiența mea şi altora, ştiu că în ultima vreme se descoperă tot mai des cazuride trombofilie.

Semnat,

O mămică… în sfârşit. 🙂

Sursa foto preview: bebeluș via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4217

24 comentarii

  1. De la mamica cu trombofilie chiar mai severa ca a ta -> nu ai pierdut sarcinile de la trombofilie, daca acest lucru s-ar fi intamplat, ai fi avut o tromboza, ceva identificabil, spun asta pt ca si eu am pierdut sarcini si in Romania numai de trombofilie auzeam, pana m-am dus in strainatate in disperare si mi s-a explicat ca nu exista avort pe trombofilie fara o manifestare clinica de tromboza detectabila.

    Nu va mai lasati manipulate de isteria romaneasca cu trombofilia pt ca in mare, este o exagerare! Studiati site-uri de medicina din strainatate macar, si o sa vedeti ca ce se intampla la noi este o exagerare. Stiu femei care au mutatie PAI sau MTHFR puse sa faca Clexane in sarcina, ori mutatia PAI se intalneste la majoritatea populatiei iar in strainatate mutatiile PAI si MTHFR nici nu sunt considerate cu risc in sarcina, maxim se da Aspenter (ei ii spun baby-aspirin) daca ecografiile ar relata ceva.

    Ce am aflat dupa povestile mele triste, si mi se pare relevant sa impart cu tine si cu voi este ca materialul genetic feminin este aprox 50% anormal, iar materialul genetic masculin tot pe acolo. Chiar daca unele ovule eronate sunt fecundate, corpul nostru mai departe este de multe ori suficient de destept cat sa elimine aceste ‘erori genetice’. Acestea sunt principalele cauze ale avorturilor spontane de prim trimestru si intr-un fel, trebuie sa multumim naturii ca avem aceste sisteme de aparare. De aici punem si posibile infectii din corp, trombofilie, etc. si exercitiul conceperii nu mai arata atat de simplu. Dar totusi se poate!

    • Foarte corect! Si eu am trombofilie. Am urmat tratament cu Aspenter in sarcina….asta dupa ce am pierdut cateva sarcini si ce-i drept un medic pregatit m-a sfatuit corect asupra tratamentului in final.

    • Dap, acelasi lucru mi l-au spus si mie in DE. Acolo nu se mai considera de ani buni ca aceste mutatii produc avortul…

    • din pacate Clexane ( ca alte medicamente ) are si efecte secundare – medicul din afara tarii m-a avertizat de riscurile de probleme neurologice la fat. Recomandarea occidentala a fost : baby aspirin .

  2. Foarte frumos articolul, frumos scris și emoționant în același timp. Felicitări autoarei pt. minunea din viata ei.
    Pe lângă asta as putea adauga ca, din discuțiile cu medicul endocrinolog am aflat ca multe din sarcinile pierdute in Romania s-au datorat faptului ca mama suferea de hipotiroidism nedepistat pt. ca gravida nu era îndrumata sa facă analizele hormonale banale de testare a hormonilor tiroidieni (TSH,FT4). În urma cu 5 ani eu le-am făcut întrucât aveam indicație dinainte de a rămâne insarcinata, altfel n-aș fi știut. Acum le-a bifat din start ginecologul în lista analizelor de sarcina.Nu știu dacă și alții le recomanda. Doar ca e foarte important sa se facă în stadiul foarte incipient al sarcinii, întrucât fătul nu are în primele 3 luni glanda tiroida și dacă nu primește suficienți hormoni de la mama riscurile sunt: avort sau malformații severe. Deci, viitoare mămici, nu neglijați nici aceste analize banale și non-invazive (sunt decontate și de CAS), va pot salva sarcina.Numai bine.

  3. Draga „mamica…in sfarsit”, felicitari din suflet! Povestea mea e similara cu a ta. Nu am avut nicio pierdere de sarcina (slava Cerului!), insa dupa ani de incercari, noi chiar am ajuns la FIV… Pe langa costul psihic si fizic, a mai existat si cel financiar (destul de greu de indurat, insa am zis sa fac toate eforturile care tin de mine). Pe langa Clexane-ul „cel de toate zilele”, cateva sapt inainte de procedura am facut si stimulare ovariana…ajunsesem si la 5 injectii pe seara in burtica. Si nu cu seringa preumpluta…. Sotul a fost felcerul meu :), n-am putut sa mi le fac singura…
    Acum, cand scriu (!!!), tin (la propriu!!!) in brate o Sofie perfecta de 5 sapt si o zi 🙂
    Toti hematologii la care am fost la control pe perioada sarcinii m-au certat rau ca iau si Aspenter si ca fac si Clexane. De aceea, am preferat sa merg pe mana ginecologului care mai avusese multe cazuri similare cu al meu. Intr-adevar, pare „o moda” trombofilia… insa merita toti banii si sacrificiile injectiile astea pt a-ti putea tine puiutul in brate.
    Te felicit, asadar, mamica draga! Sa-ti traiasca puiutul si sa devina un om BUN!

    Cu drag, o mamica ce te intelege 🙂

  4. Felicitari, mamico, pentru reusita! Si eu am dus sarcina la bun sfarsit cu Fraxiparine. Analizele le-am facut din cauza unei tromboze venoase profunde. Medicul hematolog mi-a explicat ca daca nu as fi avut acest episod in urma cu cativa ani, ar fi fost de ajuns aspenterul.

  5. Felicitari!
    Si eu am o mutatie, care necesita doar acid folic, si clexane preventiv. Si eu am o sarcina oprita din evolutie, cel mai probabil din motive genetice, insa eu nu am reusit sa inchei capitolele asa usor. Pe langa trombofilii, mai este un aspect – varsta mamei, la mamele peste 35 ani, chiar si cu sarcini obtinute usor, din pacate – sarcinile sunt considerate cu risc. E bine ca ai fost relaxata si timpul nu te-a presat, dar .. eu nu as sfatui asta. As sfatui tinerele care au sub 30 ani ca dupa 2 ani sa treaca la investigatii specificice si specialist (nu ginecolog), iar cele peste 30 ani – dupa un an. Nu lasati timpul sa treaca.
    Eu, desi sunt mult mai tinerica ca tine (am retinut sa prima sarcina ai obtinut-o la 35 ani), nu am lasat timpul sa treaca, si am facut de toate: investigatii, mers la specialisti – inclusiv in afara, inseminari, fiv-uri, transferuri de embrioni, adoptie.
    Cu inaintarea in varsta, atat obtinearea unei sarcini cat si finalizarea ei cu bine, din pacate, este greoaie. Iar aceasta cu vacantele, am incercat si eu numeroase, cel mai mult ajuta obtinerea de ajutor specializat.

    • Ce ajutor specializat as putea cauta, in tara sau in afara? Noi incercam de aproape 2 ani sa avem un copil, nu am ramas nici macar o data insarcinata, am facut inca de la inceput cam toate analizele pentru ca am vrut sa depistez din timp daca e vreo problema, in special din cauza varstei (atunci 31, acum 33). Am facut inclusiv o histerosonografie care a iesit ok, am repetat recent analizele hormonale si la un endocrinolog, sotul e ok, eu ok (bine, AMH-ul e cam mic, dar am inteles ca totusi inca nu pune o foarte mare problema) – cu toate acestea nu se intampla. Mi s-a prescris in prima faza un tratament cu Clomifen pe care urmeaza sa il incep – stau insa deja cu moralul foarte prost, nu stiu cate sperante sa imi pun in asta…

    • specialist in infertilitate si proceduri RUAM. Pe langa investigatiile mentionate de tine, mai sunt ft multe de facut. Amh-ul este important, reprezinta rezerva ta ovariana. Stimularea cu clomifen e apa de ploaie, mai ales la rezerva ovocitara scazuta, mai ales ca varsta nu iti mai permita sa astepti.
      Dar, alegerea iti apartine.

    • Buna! Ai facut si analiza anticorpilor antispermatozoizi? Ar putea fi si asta o cauza…pe care am depistat-o si eu de curand, din pacate.

    • In primul rand cauta daca doctorul tau ginecolog are supraspecializare in Fertilizare, pt ca daca nu, inseamna ca el deja a epuizat tot ce stia. Eu am tot schimbat ginecologi dupa pierderile mele si cei din strainatate mi-au deschis ochii si mi-au explicat ca un ginecolog cu supraspecializare in Fertilizare cunoaste mult mai bine procesul conceptional si analizele necesare si este singurul care iti poate in fapt determina daca ai vreo problema sau nu. Si tot el decide daca un FIV ti-ar asigura reusita. Problema este ca sunt f putini astfel de medici in Romania iar din pacate majoritatea ginecologilor obisnuiti nu vor sa isi admita limitele si sa faca o trimitere catre un coleg cu supraspecializare care chiar ti-ar putea da raspunsuri. Dupa ce am mers in strainatate am revenit in Romania si m-am dus la un astfel de ginecolog, si dupa 1 an de chinuri si sarcini pierdute mi-a oferit un raspuns si o posibila solutie. Succes!

    • Nu cred ca medicul meu are aceasta specializare suplimentara, desi ca ginecolog are referinte foarte bune si am ajuns la el dupa alti dr incercati … probabil ca va trebui sa caut mai departe.
      Va multumesc pentru raspunsuri si sfaturi!

  6. Ma bucur enorm pentru tine. Si eu sunt o proaspata mamica care a obtinut o sarcina la varsta de 41 de ani. Am facut si eu o gramada de investigatii dar nu am depistat o cauza a infertilitatii. Sarcina am obtinut-o natural, deja ma resemnasem ca nu o sa am copii, ne gandeam la adoptie. Acum am un baietel sanatos de 3 saptamani si sunt enorm de fericita. Si sarcina mea a pus probleme datorita varstei si hipertensiunii arteriale din cauza careia am nascut prematur.

  7. Dragi mamici, am avut 5 sarcini oprite din evolutie, 2 dintre ele cu tratament clexane si aspenter si muuulte alte medicamente de sustinere. La analize a iesit trombofilie cum probabil iese la mai toata lumea daca isi face aceste investigatii, insa pe atunci nu stiam asta si intr-un fel ma bucuram ca am aflat in sfarsit „cauza: pierderilor de sarcina pe care le aveam. Nu a fost trombofilia. Cand am ajuns la capatul puterilor si nu mai stiam incotro s-o apuc, m-am oprit. Intrasem intr-un fel de carusel si bagam in mine medicamente in nestire si tot ce-mi recomandau medicii: ginecolog, hematolog.
    Astfel, la a 6-a sarcina, dupa ce am vazut a doua liniuta pe test, am hotarat ca ORICE ar fi nu mai iau niciun tratament. Mi-am schimbat medicul si m-am dus la eco cu inima cat un purice si cu teancul de analize din trecut. Eram in saptamana 7. I-am auzit inimioara. Dupa ce treci prin toate astea…nu te mai poti bucura…tii in tine, intr-un ungher ascuns al sufletului toate sentimentele de duiosie pe care numai o noua viata care se naste in interiorul tau ti-o poate da. Medicul a spus asa: Nu iei nimic, niciun medicament pana in 12 saptamani. Daca bebelusul este ok va depasi cu bine perioada. Asa a fost. A fost bine. S-a luptat singurel pentru viata. Acum mai am 4 saptamani pana la nastere. 🙂 Nu am luat nicio pastila in timpul sarcinii. NIMIC. Am avut incredere in bebelusul din pantec, in medicul meu, in Dumnezeu.
    Concluzia la care am ajuns vizavi de trombolfie este ca intr-adevar in majoritatea cazurilor nu ea este cauza pentru care suferim aceste pierderi ci mai degraba incompatibilitati genetice…Durerea pierderii este insa aceeasi pentru o mama, indiferent de cauza….si mai ales stiu ca aceasta durere te aduce in stare sa faci ORICE ca sa poti aduce pe lume bebelusul atat de dorit. 🙂 Nu va pierdeti niciodata speranta. Pe mine orice esec ma ambitiona si mai tare, sa incerc iarasi, nici eu nu stiu cum si de unde venea toata aceasta forta…
    Acum abia astept sa il vad, sa-l tin in brate si sa-l iubesc toata viata, sa ii dau lui toata bucuria si fericirea pe care le am din suflet!

  8. Eu am de zis doar ca exista medici si medici si ca eu cred cu toata taria in medicina
    Am pierdut o sarcina in 8 saptamani si, desi se presupunea ca e din cauza unei malformatii a uterului, descoperita atunci, la a doua sarcina am facut inclusiv analizele astea cu trombofilia inainte, am facut de fapt tot ce exista si se putea depista. Asa am aflat ca aveam un streptococ nu’s de care, altfel asimptomatic, dar care putea sa afecteze fatul. Am luat antibiotic si dupa am purces la insarcinare
    Am nascut la termen, copil sanatos, are 5 ani jumatate acum
    Totul zic eu datorita medicului care mi-a fost alaturi si mi-a recomandat tot ce trebuia cand trebuia

  9. Ce bucurie sa poti scrie o poveste de invingator!
    Mi-ai adus aminte de doi ani de analize, emotii, incercari, bajbaieli, ceritudini, incertitudini, ras si plans..Sapte ani de asteptari si o concluzie-doamna hematolog care imi vedea a nu stiu cata serie de analize imi spunea ca, in sapte ani, am ramas insarcinata,dar sarcinile s-au eliminat fara ca eu sa imi dau seama…In sfarsit, insarcinata in 6 saptamani… Recomandarea era sa incep tratament de urgenta cu Clexane…Eram imobilizata pe scarile de la Fundeni si o auzeam pe doamna doctor care spunea sotului meu ca e mai mult decat necesar sa fac tratamentul, pentru ca, daca avortul nu se produce in primele saptamani, si daca, printr-o minune voi ajunge sa nasc,atunci se poate produce un AVC si va avea de crescut un copil singur…Sunt 12 ani de atunci si mi se strange inima ca si cum ar fi azi.. Da,m-am rugat..Nu pentru mine, ci pentru sufletelul acela mic care avea nevoie de ajutor..In trei zile de mare aventura, Dumnezeu ne-a intins mana trimitand sufeltelului, un OM…Nu intalnesti profesionisti ca el in fiecare zi. Am simtit ca era salvarea.Calm,increzator,constiincios,dedicat..La 5 zile verifica INR-ul si toata coagularea..Nu a fost nevoie de Clexane, si nu, nu am facut AVC..Au trecut ani buni de atunci si astazi avem patru minuni-mici,medii si mari :).Multumim,domnule Doctor MINUNE!

  10. Felicitari!

    Pot spune ca si eu am o poveste asemanatoare. Dupa doua sarcini pierdute in evolutie si cure cu aspenter am spus medicului raspicat ca pe a 3- a nu pot sa mai trec inca o data prin asa ceva. Atunci am facut si analize de specialitate care au aratat o modificare genetica a unei gene. Rezultat trombofilie.
    Am facut Clexane in fiecare zi incepand cu perioada in care lucram sa avem un copil si am incheiat tratamentul dupa perioada de lauzie. Acum am un baietel de 2 ani sanatos si foarte nazdravan.
    Dumnezeu m-a ajutat si sunt gravida din nou. E de data asta lucrurile sunt un pic mai complicate. Sarcina gemelara, cu un embrion oprit in evolutie in 6 saptamani si unul in evolutie.
    Tot clexan tin si acum si doza dubla de acid folic, pe langa alte cateva medicamente – ultogestan de 200 si femibion.
    Avand un risc ridicat de avort, nestiid cand sau daca se va elimina sacul cu embrionul oprit in ecolutie.
    Nu stiu daca medicii din strainatate au mai multa experienta sau sunt mai bine pregatiti dar in fiecare zi multumesc pentru minunea din viata mea si de noua mica minune care va veni.
    Cand iti doresti un copil si vezi ca treci prin incercari la care nici nu te gandeai ai nevoie sa vb cu persoane care au trecut prin asa ceva, ceilalti nici nu isi pot inchipui ce simti tu cand auzi bataile inimii celui mic si la urmatorul control pleci cu trimitere urgenta pentru avort.
    Pentru mine cele 9 luni de sarcina au fost un amalgam de trairi. Am trecut de la bucurie la ingrijorare, stari de plans inainte de fiecare ecografie, fericire cand il simteam miscand. Doar in momentul in care l-am tinut in brate am simtit doar o imensa bucurie si nimic nu a mai contat.
    Am crezut ca am uitat si ca de data asta totul va fi diferit, mai putin injectiile?, ei bine nu am uitat. In fiecare zi trec prin aceleasi trairi si astept cu sufletul la gura fiecare ecografie.
    Fiecare avem povestea noastra si fiecare incercam sa facem fata cu mult curaj la tot ce ni se intampla. Asa ca eu spun „Curaj” tururor celor care au trecut ai mai ales celor care trec prin asa ceva.

  11. Cand esti sanatos…parca nici nu sti ca sunt atatea probleme la altii. Sau poate sti, dar nu le constentizezi. Eu am avut doua sarcini far nici o problema, nu am luat nici o data un no-spa macar, si citindu-va pe voi imi dau seama cat de norocoasa sunt!

    Sanatate multa mamicilor si multa putere sa terminati tramentele, sa fie bebelusii sanatosi si voiosi si sa va bucurati de ei toata viata!

  12. Dragele mele, v-am citit cu drag povestile de mame eroine, luptatoare, femei puternice.
    Povestea mea este oarecum similara cu a multora, 2 sarcini oprite in evolutie ( prima 10 saptamani , a dou-a 29 saptamani ) Prima data mi s-a spus ca e normal ca multe se opresc in primul trimestru ca sunt anomalii cromozomiale, ca pricum nu supravietuia daca mergea mai departe.
    A doua la 29 de saptamani a fost trauma vietii mele, am reusit sa ma ridic sa merg mai departe cu ajutorul baiatului meu, Dumnezeu m-a binecuvantat cu 8 ani in urma cu un copil sanatos , sarcina fara pb, nastere la termen. Pentru el si cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa-mi revin dupa un an de depresie si plans in fiecare zi. Nimic nu va putea umple acel GOL si DOR de puiul care m-a parasit cu 2 luni inainte de a se naste…fara nici un simptom, cu toate analizele la zi, monitorizata cu o zi inainte de a se opri din evolutie…. Dupa acest eveniment am aflat si eu pentru prima data de trombofilie. Acum sunt din nou insarcinata avem 9 saptamani si urmeaza sa intru pe tratament cu clexane. Am facut analizele si mi-au iesit 4 mutatii heterozigote .Marti urmeaza sa ma vad cu hematologul pentru detalii si doza. Momentan iau Femibion, Utrogestan, Magne B6, No spa si ASpirin Cardio. Intrebarea mea pentru cele care au facut tratament cu clexane, este posibil sa fie vreo pb ca nu am luat de cand am vazut cele 2 luniute? Sau pot incepe fara probleme oricand? Multumesc tuturor si sa dea Domnul sa ne vedem visul implinit si sa ne tinem puiutii la piept.

  13. primele 2 capitole sunt la indigo cu ale mele . imi doresc ca si cel de al 3 lea capitol sa fie la indigo …(promit sa inving si teama „acului „)
    semnat de o persoana care isi doreste sa devina MAMA .

  14. Bună și eu am trecut prin asa am 5 pierderi am trombofilie ereditară gradul 2 și îmi doresc forte mult un copil dacă ma poate ajuta vreo mămică cu doctor hematolog sau ginecolog sunt din campia turzii jud Cluj

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *