Româncele nu știu să-și ceară drepturile!

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Înainte să Încep să scriu, doream să numesc articolul: “RomÂncele ar trebui să nu mai fie atât de docile”, dar știam ca aș fi atras mânia multora înainte de a îmi citi gândurile.

Din păcate trăim încă ani de tranziție: economică, politică și culturală. Vrem egalitate de șanse pe plan profesional, dar ni se cere în același timp să fim gospodine acasă. Vrem cariere, dar ni se cere să avem grijă de copii la același nivel ca și când am fi casnice. Vrem independență, dar ni se cere obediență.

Și cumva, chiar le facem pe toate in timpul vieții. Pe toate, inclusiv obediența.

Unii ar spune că nu este nimic rău in asta: că suntem înțelepte, de fapt, calme, răbdătoare. Dar toate aceste caracteristici nu sunt sinonime cu obediența.

Trăim intr-o societate extrem de tradiționalistă, care se hrănește cultural din evul mediu, politic – din comunism și economic – de nicăieri, căci mereu am fost o societate săracă.

Permiteți-mi să mă explic: în general – și vă rog să nu luați Bucureștiul ca exemplu, deși nu este departe – în societatea românească, femeia este cea care are grijă de gospodărie și copii. Nici nu se poate concepe ca bărbatul să găteasca sau sa faca lecții cu cei mici. Există un “cap” al familiei și acesta se intelege a fi bărbatul. Din însăși această expresie, i se neagă femeii dreptul de a lua decizii sau de a gândi pentru ea.

Poate expunerea mea este un pic exagerată… sau poate nu. Cert este că, de mici, copiilor li se inoculează obediența. Si dacă băieții au testosteronul care ii scoate din această stare, fetițele ajung femei la fel de obediente.

Ce este rău in asta?

Obediența si rușinea fața de o autoritate, inoculate și păstrate din fragedă pruncie, ne fac să perpetuăm aceleași modele de gândire; suntem blocate într-un cerc vicios, căci femeia ajunsă mamă modelează viitoarea generație.

Ce mă înfurie cel mai mult este că și atunci când de noi depinde viața și bună starea copilului nostru, nu reușim să trecem peste rușine, să ne adunăm puterile, să luptăm, să contestăm, să ne cerem drepturile.

Doctorii au statut de Dumnezeu pe pământ, iar autoritațile de munți de neclintit.

În acest peisaj mă aflu eu: având o mirifică comoară de fetiță de câteva luni.

Când eram însarcinată (când oare au trecut cele 9 luni de sarcină care pentru mine au fost absolut superbe), eu, femeie independentă și rebelă, cu studii sperioare si job în București la care lucram cu străinătatea, m-am interesat de drepturile mele legale.

La capitolul concediu de sarcină, după cum toate stiți, legea spune prin cele două puncte (de interes pentru această discuție) următoarele:

Art 24:
1. Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 zile înainte de naștere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 zile după nastere.
2. Concediile pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare, în așa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 zile calendaristice.

Luând în considerare acestea si mai ales punctul 2, inseamnă ca din din totalul de 126 zile, am dreptul de a mi se acorda 84 zile (126 zile total-42 zile lăuzie) inainte de nastere, după opțiunea mea și recomandarea doctorului meu ginecolog.

Zis și făcut. Merg pe mâna doctorului meu de familie, care mă are in evidență de când m-am născut si îmi cer dreptul.

Stupoare: cică nu se poate. Legea nu îi dă voie să îmi dea atâtea zile de concediu de sarcină înainte de naștere. Mă încred în ea, că doar ne cunoaștem și mereu a fost o persoană deschisă la minte, și încep să mă interesez din nou. Dar legea nu s-a schimbat. Citesc negru pe alb: pot lua.

Ba mai mult, o prietenă chiar a primit de la medicul ei de familie. Deci nu poate fi o problemă.
Mă întorc la doctorița mea de familie cu legea printată și biletul de recomandare de la ginecolog. Raspunsul ei m-a șocat: ei nu au primit de la casa de sănătate CASMB decât punctul 1 al legii. Stupore (din nou), nu-i așa? ”Și ce dacă?” zic eu, ”legea are si punctul 2, aparută în Monitorul Oficial. Nu cer nimic în plus fața de ce mi se poate da prin lege”. Doctorița, de neclintit. Dar într-o mare mărinimie, ea ar putea trece peste normele primite de la CASMB, dacă am o scrisoare de la ei prin care să se menționeze ca pot primi ”X” zile de concediu de sarcină.

Deci aberațiile continuă: să cer eu CASMB-ului să îmi spună că legea are dreptate???!!!! Asta e! Sunt o luptătoare și nu o să las sistemul să mă invingă. Voi lupta pentru dreptul meu. Dar sunt însărcinată și nu pot fizic să stau la cozi, așteptând audiențe. În plus, mai am si serviciu și nu mă lasă nimeni să îmi iau zile libere în plus fața de cele pentru medic.

Nu-i nimic. Suntem in secolul 21.

Trimit mail de pe site-ul lor prin care îi rog să îmi confirme numărul de zile de concediu de sarcină pe care le pot primi conform legii. Se dechide o fereastră cu auto-reply cum că mailul meu a ajuns la ei. Toate bune! Îmi voi avea răspunsul și implicit și concediul, curând.

Trece o zi – nic un răspuns. La serviciu eu sunt obligată să trimit răspuns în cel mai scurt timp, maxim 24 ore (în cazuri excepționale). Dar având în vedere că este vorba de o instituție a statului, mă gândesc că sistemul este mai încet și au mult de lucru. Nu-i bai. Mai aștept.
Trei zile: nici un răspuns. Îmi readuc aminte că nu pot compara statul cu o multinațională din străinătate. Mai aștept. Nu sunt tocmai pe ultima sută de metri.

Trece o săptămână. Nici un răspuns. De ce nu am făcut print screen cu răspunsul lor prin care îmi confirmau că au primit sesizarea mea? Poate s-a pierdut mailul?

Mai fac o sesizare prin site-ul CASMB, cu print screen de data aceasta.

Mai trece o săptămână fără nici un rezultat. Îmi luasem gândul deja. Din fericire primesc mailul lor: ca răspuns la întrebarea mea, îmi atașează legea nr. X, aparută în monitorul oficial la data de Y. Punct.

Bine-bine, mă gandesc. Legea o am și eu. Nu mi-au răspuns la întrebare. Poate este vina mea. Trebuia să fiu mai punctuală în exprimare. Răspund mulțumindu-le și cerând să știu dacă îmi pot
lua 84 zile concediu (socotit 126 zile total-42 zile lăuzie).

Răspunsul vine mai repede – după o săptămână, și îmi mai trimit o dată legea. Deja m-am enervat! Întrebarea mea era clară și simplă. Nu aveam nevoie de citat din lege. Dar mă calmez: angajatul care mi-a răspuns nu poate ști în ce situație mă aflu eu. Pentru el, legea este clară. Probabil și el se enervează că eu continui să îi întreb același lucru cu alte cuvinte.

OK. Hai sa îi explic: deși legea o cunosc și scrie clar dreptul meu, totuși medicul meu de familie a primit ca norme de la CASMB doar punctul 1. Fapt pentru care refuză să îmi dea concediul conform punctului 2. Aș avea nevoie de un răspuns din partea lor cu DA sau NU: conform legii imi pot lua 84 zile concediu sarcina? Da sau nu?

Acum sigur o să mă înțeleagă și o să îmi răspundă clar.

Între timp, la o întâlnire cu prietenele mele, unele chiar devenite de curând mămici, le povestesc prin ce trec. Reacția lor este șocantă pentru mine: nici lor (mămicilor) doctorii de familie nu le-au dat concediu de sarcină de 84 de zile. “Și ce erau să facă?” Au luat cât au primit.

Mi se pare trist! Erau femei, ca și mine, trăite la oraș, cu studii superioare și joburi bune. Nu s-au gândit să se revolte și să lupte pentru dreptul lor. Nu îmi vine să cred.

După câteva zile primesc răspunsul CASMBului: “Leagea este clară și nu îmi pot da alt răspuns.”
Sunt nervoasă că nu răzbat. Sunt frustrată. Cu legea în mână mi se încalcă dreptul cu atâta tupeu.
Sunt uimită că nu mă pot înțelege pe românește cu un funcționar al statului.

Vreau să merg la avocatul poporului, dar interesându-mă, îmi trebuia întâi dovada că am apelat la instituția competentă și a refuzat să mă ajute sau mi-a încălcat dreptul. La mine nu se aplică în ceea ce privește CASMB-ul, căci mi-a răspuns și mi-a dat legea.

Ce să fac acum? Daca sunt femei (chiar și prietene ale mele) care au primit 84 zile, înseamnă că trebuie să schimb doctorul.

Merg la alt doctor (tot femeie). Îi povestesc de doctorul meu de familie existent și motivul (verde-n față) pentru care vreau să-l schimb. Îmi spune că într-adevăr medicii sunt speriați de CASMB. Că nici ea nu dă maxim, de frică, în caz ca nu face calculul corect sau sarcina se întinde prea mult peste termen și nu se mai încadrează in 45 zile obligatorii pentru lăuzie. (Pare o explicație logică, dar tot cu încălcarea dreptului meu conferit de lege.) Dar ea nu este atât de strictă (și îmi surâde binevoitor), ea o să îmi dea cu o săptămână mai mult. Ce??? Nu cer pomană! O sa îmi cer dreptul mai departe. I-am multumit si am plecat.

Al treilea dr de familie (tot femeie) și povestesc același lucru – cu inima strânsă și doar cu puțină speranță. Ea îmi spune liniștit: dacă legea așa spune, ea așa dă. Waaw! În sfârșit! Cineva îmi respectă dreptul! A rămas medicul meu de familie.

Am continuat să spun oricui prin ce am trecut și că vroiam să fac ceva în acest sens și absolut toată lumea, de orice vârstă, familie, prieteni sau cunoștințe mă întrebau: „la ce să mă mai zbat dacă mi-am rezolvat problema?”

Vă spun sincer că mă enervează această gândire!

De ce vreau să continuu să fac ceva?
1. Pentru că mi-a fost încălcat dreptul
2. Pentru ca mi se răpea șansa să stau cu copilul meu în burtică; să mă odihnesc pentru el; să mănânc la ore decente și când îmi era foame pentru el; să mă bucur de această minune a lumii care mi-a fost dată să o trăiesc: sarcina.
3. Pentru că o astfel de gândire egoistă (după ce mi-am rezolvat problema) sau de supunere (a celor care nu au luptat pentru dreptul lor) i-a făcut pe doctori sa perpetueze încălcarea drepturilor următoarelor femei însărcinate. Din cauza lor am trecut eu prin stresul acesta.
4. Pentru că nu vreau ca alte femei, printre care se numără și fiica mea, să trebuiască să treacă prin ce am trecut eu.

M-am zbătut și enervat mai mult în interior. Nu dormeam nopțile gândindu-mă cum să rezolv situația. Dar a meritat! De aceea vă spun să nu acceptați și luptați! Este dreptul vostru și al copiilor vostri.

shutterstock_315126221

Anamaria

Sura foto: femeie însărcinată via Shuutertock.com

48 Comments

  • Mira spune:

    Scuze, dar nu ai rezolvat nicio situatie, ci doar ai fugit. Daca e vreo femeie care nu mai are timp sa faca demersurile necesare pentru a schimba medicul?
    Ai spus ca Avocatul Poporului poate fi sesizat daca o institutie ti-a incalcat drepturile, deci il puteai sesiza. Impotriva raspunsului CASMB puteai face plangere la instanta. Impotriva refuzului medicului de a-ti da concediul aveai mai multe metode de a te plange.
    Deci nu, femeile nu sunt docile, obediente samd, ci aleg calea mai usoara fara sa se gandeasca la urmatorii pacienti care vor trece prin acelasi lucru. Dar e de apreciat initiativa de a scrie despre asta.

    • Dana spune:

      Adica e mai usor si necesita mai putin timp sa faci plangere, sesizari si sa mergi prin tribunal decat sa schimbi medicul? Ti se pare “fuga” faptul ca a inlocuit un medic care nu e in stare sa respecte legea si ii refuza un drept cu unul care isi face meseria cu mai mult simt de raspundere?

    • eva spune:

      Aici chiar nu inteleg ce vina are CASMB. Autoarea a intrebat daca are dreptul X si raspunsul a fost exact paragraful din lege in care scria ca da, are dreptul. De ce ar fi legea mai putin importanta decat raspunsul unui functionar care zice ca ai dreptul sa fie respectata legea?

  • Mysophy spune:

    Eu am aflat de la Dr de la Medicina muncii de care apartinea firma la care eram angajata. Cum ea dadea si concediile, am luat maximum de zile 84 inainte de nastere. Depinde peste ce medic dai. Daca trebuia sa cer concediu de la medicul de familie, mai mult ca sigur pateam la fel ca autoarea articolului. Pacat! Greu tare ne-om scoate capetele din c** si vom incepe sa ne cerem drepturile. Si cand le cerem sa fie si respectate.

  • Angi spune:

    Personal n-am avut aceasta problema, medicul meu de familie mi-a dat concediul cum i l-am solicitat, pastrand doar cele 42 de zile obligatorii pentru lauzie.
    In schimb, m-am lovit la birou de comentarii rautacioase si uimirea tuturor colegilor, eram intrebata inclusiv daca aveam probleme cu sarcina. Altfel, li se parea aberant sa stau atat in concediu, desi era dreptul meu. E adevarat ca majoritatea gravidutelor au venit pana aproape in ultima zi, mai sa nasca la birou, dar deh, fiecare face cum considera ca ii este mai bine. La fel cu cei doi ani de stat acasa, toti s-au uitat urat, obisnuiti fiind ca la maxim 11 luni mamica sa se intoarca la munca. Asta e, suntem diferiti si nu e nimic rau in asta.
    Felicitari autoarei pentru ca nu s-a dat batuta ! 🙂

    • Maria Benea spune:

      Ceva similar mi s-a intamplat si mie. O colega chiar mi-a reprosat ca ea a venit pana in ultima luna si era imensa! :)) ca si cand asa ar trebui sa procedez si eu. Ce-i drept chiar si pentru concediul medical de o saptamana pe care l-am luat am fost privita aiurea si m-am luptat cu dintii si pentru concediul de odihna pentru ca angajatorul prefera sa il iau in alta perioada (cand eram deja in prenatal). Da, trebuie sa fim mai putin supuse si sa ne cerem drepturile! Am invatat asta din plin in ultima parte a sarcinii mele si am decis ca niciodata nu voi mai lasa ca drepturile mele sa fie incalcate putin cate putin pana cand angajatorul considera ca iti poate cere oricat.
      Unii nu sunt informati, unii pretind ca nu sunt informati iar altii considera ca daca lor nu le-a fost mai bine, nici tie nu ar trebui sa-ti fie si tie.
      * asta a fost putin off topic 😀

  • iq spune:

    Nu era mai simplu sa-ti iei un concediu fără plata? Adica lucrezi in corporatie, se presupune ca ai pus deoparte ceva ca sa-ti permiti sa stai fără salariu o luna. Stiu stiu, e dreptul tau, trebuia sa te lupti pentru el, asta e ideea articolului, nu? Dar tu ai spus singura ca ai fost afectata si probabil si pruncul tau. Eu, sincer, as da încolo orice concediu, ba chiar as renunta la munca daca aia mi-ar pune bete-n toate, TOTUL ca sa-i fie bine pruncului, caci stim cu totii cat de importanta este dezvoltarea in perioada sarcinii si in primele săptămâni de viată.

    Cat despre îndemnurile astea cu “da in judecata CASMB-ul, doctorul, angajatorul, tot ce gasesti!”, bravos natiune, o femeie in ultimele luni de sarcină mai trebuie sa se plimbe si prin tribunale, nu? Nu zic sa nu lupti pentru drepturile tale, dar e timp si pentru asta, deocamdată trebuie sa alegi cea mai buna varianta pentru prunc.

    • Anca spune:

      @IQ indiferent unde lucrezi si daca ai pus bani de-o parte, legea trebuie respectata. Schimbarea va avea loc doar daca noi le cerem asta. Medicul de familie trebuia sa refuze in scris acest drept, cu documentul trebuia mers sau depus la minister. Fiecare medic sau functionar public ar trebui tras la raspundere daca nu cunoaste/sau nu aplica litera legii. De ce sa stai in concediu fara plata, de ce consumi economiile cand tu ai dreptul(drept apropo castigat …pentru ai contribuit la bugetul statului) sa stai in concediu prenatal platit. Si atunci cand vom reactiona cat mai proactiv, abia atunci mamele vor merge la medicul de familie si vor primi ce cer si li se cuvine.

    • Oana spune:

      De ce ar face asa ceva? Concediul asta e platit cu 85% din brut! Si sumele astea intra in calcul apoi pentru indemnizatie. De ce sa nu profitam de drepturile noastre? Sunt drepturi, nimic ilegal spre deosebire de cei cu dosare medicale false pt pensii de ex. Mie imi pare f rau ca nu am intrat mai repede in concediu medical..

    • maddy spune:

      pentru indemnizatie se ia in calcul venitul din ultimele 12 luni, daca tu iei iei fara plata chestia asta iti afecteaza veniturile pentru urmatorul an sau 2, ceea ce e destul de serios. si daca ai bani multi ai si cheltuieli multe, nu e chiar de dorit sa ramai o luna fara salariu.
      o varianta mai usoara era sa treaca la un medic de familie care nu e batut in cap si care i`ar fi dat concediul medical fara prea multe povesti.

    • Liana spune:

      Si eu lucrez in corporatie si – stupoare! – n-am pus nimic deoparte. Daca legea iti da dreptul sa primesti acel concediu, nu vad de ce ar trebui sa cheltui niste bani, cand exista acel drept!
      Si nu cred ca frustrarea de a nu primi ce ti se cuvine face vreun bine “pruncului”.

    • wlfp spune:

      Concediul medical e dreptul fiecare mame si e platit si de ea (taxele ei si ale tatalui copilului, ca din taxe da statul banii!!!). De ce sa renunte la el pentru concediul fara plata? E absurd, din moment ce ai acest drept sa nu-l folosesti?
      E o prostie sa iti iei concediu fara plata cand ai dreptul la concediu medical! mai ales ca toate tarile, in special Romania, sprijina cresterea demografica (care numai nu mai creste) si concediul medical e acest sprijin.
      Cat despre mamicile obsedate de munca, ce merg la munca pana aproape nasc, asta e problema si alegerea lor, nu trebuie sa faca toti la fel, deci mamicilor ce alegeti concediul medical, nu va stresati de cum se uita sau ce reproseaza colega, daca ea a vrut sa mearga la munca, a fost alegerea ei.
      Daca firma la care lucrezi nu te mai considera profitabila, te da afara fara mila, nu conteaza ca stai la munca insarcinata sau nu.

  • DEEA spune:

    Articolul mi se pare un talmes-balmes scris slabut. Nu imi dau seama ce treaba are obedienta, rusinea, testosteronul cu medicii care se cred Dumnezeu etc.
    Legandu-ma de ceea ce cred eu ca este subiectul articolului: am fost in aceasta situatie, am dorit mai multe zile inainte de DPN, mai ales ca prima sarcina s-a finalizat cu o nastere la limita prematuritatii si nici de data asta nu parea sa fie ceva diferit. Am nascut cu 2 saptamani inainte de data probabila, deci am avut dreptate. Eu sunt medic si iaca ca nici pentru asa un Dumnezeu ca mine nu s-a putut. Am citit si eu pe net,am inteles ca zilele le imparti cum vrei tu, am cerut de la medicul de familie. Mi-a zis clar ca nu poate, ca cei de la casa verifica special aceste concedii si trebuie sa calculeze la zi( cel mai devreme poate da de la 30 saptamani implinite ). Am zis ca nu stie ea,am vb cu ginecoloaga care mi-a confirmat, a spus sa nu ma iau dupa “tutele” de pe net, ca legea are o hiba in exprimare si e interpretabila dar corect este 63 inainte si 63 dupa. Nu m-am lasat, ca un Dumnezeu ce sunt am fost direct la CAS, am invocat drepturi etc si cei de acolo au fost clari ” 63 inainte 63 dupa”. Din partea lor medicul poate da oricum dar amenda pe care o va primi va fi usturatoare. Asadar medicii-Dumnezei se conformeaza, atat in calitate de pacient cat si de medic curant. Iar treba cu autoritatile de neclintit nu am inteles-o. Ar trebui sa fie asa, mai intelegatoare, sau cum? Nu tocmai asta inseamna autoritate? Problema noastra nu tocmai ” clintirea cu cate o mica atentie” este ?

    • Alexandra spune:

      Imi pare rau ca trebuie sa va contrazic si sa va spun ca ori ati fost grosolan mintita (de MF al dvs. sau de cei de la CAS) sau ati ales sa nu va bateti capul prea mult.
      Legea este foarte clara asa cum spune si autoarea articolului. 63+63 sau la alegerea pacientei si/sau a medicului ginecolog, oricate zile inainte astfel incat sa nu ramana mai putin de 42 de zile dupa.
      Experienta mea nu este nici pe departe atat de urata ca a autoarei. Dinpotriva. La prima sarcina aveam o doamna medic de familie si mi-a dat concediul fara nicio intrebare sau nelamurire de prin saptamana 28 de sarcina (ca atunci am cerut), sarcina neavand inca probleme. Am nascut la 40 de saptamani, deci nu prematur.
      La a doua sarcina (incheiata in aprilie anul asta, deci recent) aveam un domn medic de familie si deasemenea am primit concediu din saptamana 29 (ca atunci am cerut) fara nicio discutie, sarcina neavand inca nicio problema. Am nascut la 39 de saptamani, deci in termen.
      Niciunul din cei doi medici nu a primit niciun fel de amenda de la CASMB pentru ca nu ar fi ezitat nici unul dintre ei sa imi reproseze sau poate chiar sa imi impute acest lucru.
      Prin urmare, asa cum spune doamna in articol legea este clara si trebuie respectata. Orice nerespectare este un abuz si o incalcare de drepturi. Oricine se lasa abuzat este ca strutul cu capul in nisip.
      Si asa cum mai spunea o doamna mai sus poate ar fi momentul sa ne mai scoatem capetele din c.. si sa nu mai luam de inteligent orice functionar lenes/incompetent sau orice MF care nu isi cunoaste macar drepturile domniei sale si cu atata mai putin pe ale pacientilor.
      Iertat sa imi fie, dar ca in orice meserie, asa cum sunt ingineri buni si altii prosti, tamplari buni si altii pe care nu ii angajeaza nimeni, si medicii de familie se pot imparti in cele doua categorii. Pentru ca ei chiar nu sunt Dumnezei, ci niste bieti oameni care de cele mai multe ori nu citesc legile, sau cand o fac, iata, nu sunt in stare sa inteleaga ce citesc.
      (Ah, ce m-am enervat citind articolul si mai apoi comentariile 🙂 ).
      Numai de bine sa auzim!

    • DEEA spune:

      De catre medici sigur nu am fost mintita. Prietena mea, una dintre medicii la care apelasem, tocmai primise amenda pentru 3 zile ce nu ieseau la numar ( daduse concediu de la 29 sapt si 3 zile in loc de 30). Cea de la CAS era persoana responsabila cu concediile medicale, mi-a spus clar ca nu am dreptul, din punctul lor de vedere. Mi-a dat si scris, cu stampile si semnaturi oficiale. Singurul lucru pe care l-as mai fi putut face ar fi fost sa ii dau in judecata. Pe cei de la casa, pe stat, pe cei ce te fura cu cel mai mare tupeu si niciodata nu li se intampla nimic. Ca idee, eu am primit, la ani dupa ce am incheiat orice contract cu CAS, niste amenzi aberante, fiindca am tinut cont de binele pacientului. Asa ca eu ii inteleg pe medicii ce refuza. Atat timp cat ei au adresa oficala de la CAS ( si au) nu vad cu ce gresesc. Doar casa deconteaza.

    • DEEA spune:

      Ca si completare, in acea perioada am sunat toti fostii colegi medici de familie, toti dadeau de la 30 sapt implinite. Ginecoloaga mi-a spus ca in maternitate doar asa se da. Am intrebat daca nu e vreo lege mai veche, daca ei totusi au citit exact litera legii. Mi-au raspuns ca, atat timp cat CAS-ul e locul unde se decide soarta concediilor iar ei asa poruncesc, medicul nu poate decat sa se supuna. Ceea ce eu inteleg perfect. Ce nu inteleg este de ce lumea judeca performanta medicala in functie de cat de bine compenseaza un medicament/ cate zile de concediu da etc. Nimeni nu stie cum e sa lucrezi cu casa dar, din pacate, e un rau necesar. Prea putini oameni platesc serviciile medicale iar alternative de asigurari private nu exista la noi.
      Repet, mie “sefa”concediilor, daca pot sa ii zic asa, mi-a spus clar ca nu am niciun drept sa imi impart cum vreau eu zilele. A zis ca pot incerca sa imi scot repede-repede un grad de handicap fiindca ” la handicapate se poate din luna 6″. Mie una imi e sila de tot ce tine de aceasta institutie si visez, ca orice dr normal, la ziua cand voi putea profesa fara interventia ei.

    • LMV spune:

      Legea e cat se poate de clara, o poate citi oricine pe internet. Daca medicul, bazandu-se pe DPN, acorda concediu astfel incat sa ramana 42 de zile ptr. lauzie, nu are de ce sa fie amendat. Daca totusi este amendat, poate contesta amenda, urmand sa castige in orice instanta din tara asta. Acum, faptul ca nu se contesta ca sa nu se provoace Casa sa vina in control este altceva si nu are legatura cu ce spune legea.

  • Mona spune:

    Am o singura intrebare, daca sarcina se prelungea cu 2 saptamani, cum i s-a intamplat unei colege, cum ar fi ramas cu cele minim 42 zile de lauzie conform legii?

    • deea spune:

      Asa cum insista ei ca este legea corecta, ai 63 de zile dupa data probabila. Daca totusi calculele au fost atat de eronate incat sarcina merge mult mai mult, atunci restul de zile esti obligat sa stai acasa fara sa fii platita. In cazul in care dupa concediul de maternitate urmeaza concediu de crestere copil, presupun ca treci imediat in cel de crestere copil. Ideea e ca angajatorul nu are voie sa te primeasca la munca mai repede de 40 de zile dupa nastere.

  • Cinderella spune:

    Eu cred ca medicul de fam nu era prea competent. Merita sa l schimbi. A mea sta si in cap pt noi. Ne da medical oricand. Colegii de la servici pot comenta linistiti

  • Tha spune:

    Interesant e ca eu mi-am luat toate cele 126 z dupa nastere….si nu a zis nimeni nimic….pana la nastere fiind in concediu de odihna.

    • woolie spune:

      pai e minim 42 de zile dupa nastere, inainte nu are treaba daca nu-ti iei deloc, oricum ai facut cam rau ca daca-ti luai medical inainte luai mai mult la indemnizatie ca e 85% din BRUT.

    • woolie spune:

      Ma refeream la prenatal, sper ca ai inteles!

  • Nico spune:

    Și eu la fel, mi-am luat tot concediul de odihna pe care îl aveam (ca sa nu îl pierd) și apoi 126 de zile de medical. Nici eu nu înțeleg autoarea articolului, pana la urma care era problema? Zilele oricum nu se pierdeau, ce nu își lua înainte putea sa își ia după.

    • Maria Benea spune:

      nu e chiar asa, daca vrei sa ramai in concediu de crestere copil, ramai pana cand copilul implineste 2 ani minus concediul de crestere copil al tatalui, ceea ce iti este garantat indiferent de imparteala celor 126 de zile. Indiferent cum organizezi concediul prenatal si lauzia, vei sta acasa dupa nastere exact aceasi perioada de timp.

    • Georgiana P spune:

      Concediu de odihna nu se pierde, angajatorul are obligația sa-l reporteze pentru ca se suspenda temporar contractul de munca. Si ce bune vor fi acele zile de concediu de odihna dupa ce revii la munca, mai pot apărea urgente, nu? Cat despre cele 84 zile de zile sa le iei dupa nastere(42 sunt oricum obligatorii dupa) de ce sa nu beneficiezi de ele înainte pentru ca dacă intri in concediu de creștere copil dupa aceste zile ele sunt ca si pierdute pentru ca la servici nu te întorci peste 84 zile de la naștere + 2 ani ci fix atunci cand împlinește copilul 2 ani!(ma rog 1 an si 11 luni ca ultima luna e a tatălui)

    • Timeia spune:

      Pentru ca iti place la munca … Pt ca e mai avantajos financiar, cum a fost in cazul meu. Pentru ca o sa te saturi de stat acasa.

    • woolie spune:

      Rau ai facut, ea probabil se gandea si la indemnizatie ca se mareste cu prenatalul, postnatalul nu se mai ia in calcul!

  • Claudia spune:

    Eu am fost in situația de a sta la cozi ka autoritățile statului pt o greșeala a lor, eram însărcinată in luna 8 si ma plimbam între finanțe si agenția de plăti sociale pt a le demonstra ca nu am greșit cu nimic. Dupa contestații si audiențe si discuții cu toți cunoscuții cunoscuților despre problema mea, eram 100% hotărâtă sa dau statul in judecată. Pana am vorbit cu prietena mea care era si avocat pe deasupra, asa ceva nu s-a mai întâmplat, sa ceri daune morale ca statul te amendează pe nedrept si apoi tu umbli de nebun sa iti demonstrezi nevinovația. Recunosc ca eram prea obosita si stresată sa mai continuu, eram frustrata ca nici soțul nu m-a susținut si am renuntat. Dar nici acum nu sunt împăcată cu acest lucru si probabil ca odată in viața asta voi da statul in judecată ?. Din același principiu… Dreptul mi-a fost încălcat, m-am simțit bătaia de joc a instituțiilor statului, eu contribuabil cinstit si onest. Nu va lăsați, mai ales daca aveti susținere, asta, cred eu, contează foarte mult.

  • Andreea Pavel spune:

    Eu nu prea vad unde e problema. Inteleg ca sunt oameni care au probleme, dar asta nu inseamna ca toti oamenii au aceleasi probleme. Eu, personal, la prima sarcina am stat acasa de la 5 luni (aveam un serviciu solicitant si pentru ca aveam contractii usoare, medicul a preferat asa decat sa riscam). In medicale, ce e drept. In prenatal am intrat la timpul potrivit. Nu mai stiu exact la cate saptamani, dar am intrat fara niciun fel de probleme. Concediul medical (nu stiu cum se calculeaza) mi-a fost platit mai bine decat daca lucram, deci nu a fost nicio problema. Am nascut la 38 sapt.
    La a doua sarcina am intrat la 8 luni jumate in prenatal. Asa am ales eu pentru ca voiam sa am activitate cat mai mult (erau conditii cu totul diferite decat la prima sarcina). As fi mers pana la termen, dar la 8 luni jumate am inceput sa am dureri de solduri si nu ma mai puteam deplasa. Nu am avut nicio zi de medical toata sarcina. Am nascut la 37 sapt.
    Mie mi se pare normal ca medicul sa se gandeasca ca exista si posibilitatea de a naste dupa termen si sa-si ia o marja de eroare. Si nu vad care e problema atata timp cat exista posibilitatea de a-ti lua medical si postnatalul este 85% din media veniturilor brute, iar indemnizatia este 85% din media veniturilor nete, deci este mai avantajos financiar sa-ti iei postnatal mai mult, decat indemnizatie. Asta daca te tin balamalele sa mergi la munca. Daca nu, poti completa cu un medical prenatalul si este ok.
    Deci de ce suntem numite toate obediente doar pentru ca o persoana are o problema? Este bine ca si-a rezolvat-o, dar asta nu inseamna ca pentru toata lumea este o problema legea aia.

    • Maria Benea spune:

      De ce sa iti iei concediu de odihna sau sa ii ceri medicului de familie un concediu medical cand ai dreptul la prenatal? Cred ca asta era si ideea autoarei, ca acceptam sa facem lucrurile pe dos in loc sa insistam pentru respectarea drepturilor legale. Concediul de odihna este un drept al oricarui angajat, zilele de prenatal sunt un drept in plus al gravidei si medical ar trebui sa iti iei numai in cazul in care intr-adevar este o problema, indiferent de ce este mai avantajos dpv financiar.

    • DEEA spune:

      Nu stiu cum ai primit mai multi bani in medical, probabil tot un artificiu al medicului. Concediul medical pentru sarcina cu risc se plateste 75% din veniturile nete, deci iei mai putin decat salariul. In cazul meu, de exemplu, as fi dorit mai mult prenatal strict din motive financiare. Oricum aveam medical pentru sarcina cu risc, dar prenatalul era platit mult mai bine iar indemnizatia pt crestere copil se calculeaza in functie de veniturile anterioare nasterii. Ca idee, pe concediu de maternitate am luat cu 800 lei mai mult decat pe medical. Nu ar fi fost mare lucru la indemnizatie dar erau bani de care as fi putut beneficia.

  • Ioana spune:

    In Cehia ai 6-8 săptămâni înainte de data preconizata. Nu poti iesi mai devreme si nici mai târziu. Data la care intri in concediu o da ginecologul cat mai târziu posibil, Practic eu am aflat luni va pot sa ies joi dar am ales vineri si eu am lucrat cu 6 sapt înainte de data. Apoi am naxut cu 2 săptămâni dupa, nu ca ar fi gresit dr, dar asa a fost.

    Dca vrei concediu mai devreme, dr tb sa considere ca exista un risc, istoric de sarcini pierdute, lucrezi de noapte, etc. Dar daca ai concediu medical, nu ai voie sa iesi din casa decât in anumite ore si se fac verificări.

    La noi legea e foarte interpretabilă si ii inteleg pe medici sa le fie frică, dar asta nu ii face sa nu fie buni profesionisti.

  • Cris spune:

    Si eu am patit ceva asemanator. Din cauza sarcini cu risc medicul ginecolog mi a recomandat sa mi i au concediu ultimele 2 luni de sarcina. Medicul de familie pe care il aveam de la nastere si dupa model comunist a zis ca ea imi poate da concediul pentru ultima luna si jumatate. Dupa multi nervi si scrisoare expresa de la medicul ginecolog in care scria numarul de zile la care aveam drept si faptul ca era conform cu un drept in vigoare mi a dat concediu. Dar mult prea mult stres.
    O alta problema cu aceeasi doctorita a fost ca nu a vrut sa mi dea reducerea programului la 6 ore fiindca recomandarea venea de la un medic ginecolog de la particular. A zis ca trebuie sa ma duc la unul de stat, altfel nu.
    Din pacate inca nu am schimbat o avand in vedere ca este foarte aproape de noi.

  • DEEA spune:

    Eu am primit o explicatie atunci cand deja nu mai conta, dar o las aici. Mie mi se pare plauzibila daca e sa compari si cu alte tari.
    Iata: legea ar fi facuta pentru femeile care vor sa lucreze cat mai mult, nicidecum pentru cele ce vor concediu mai repede. Cu alte cuvinte, statul zice ca e acceptabils a iti iei concediu cu maxim 63 zile inainte de nastere, chiar daca sarcina e ok si fara riscuri. Mai devreme de 63 de zile presupune o conditie medicala si atunci iti iei concediu medical. Daca gravida vrea mearga la serviciu pana in ultima zi e dreptul ei, dar medicul ce urmareste sarcina are, de asemeni, dreptul sa o “bage” in prenatal impotriva vointei ei, daca considera ca este cazul. Deci, daca eu vreau sa ma prinda travaliul la serviciu e ok, nu incalc.vreo lege. Totusi, medicul meu se poate impotrivi. Nu mai devreme de 63 de zile, insa. Cica de aici au pornit diverse interpetari, legea avand unele hibe de exprimare. Cam asta mi s-a comunicat oficial, detaliat, la ceva timp dupa incercarile mele esuate.

  • Timeia spune:

    Ma bucur ca nu am facut ca tine 🙂 copila mea s-a nascut tarziu( depasind termenul). Era nasol sa ma agit ca vai ce se va intampla ca am ramas fara cele 42 zile sau am ani auzit “nebune ” care au programat cezariene Sa se incadreze. Fiind o persoana activa mi-a placut munca . Am luat 63-63. 3 saptamani de munca in plus nu au fost grele. Si am luat si Mai multi bani. Adica am luat vreo 4 l dupa nastere salariul si apoi indemnizatia ( plafonul maxim e Mai mic decat 85% din salariul meu) . Eu stiam de drepturi le mele, dar nu ma ajutau cu nimic 🙂 avem alte viziuni.

  • Corina spune:

    Desi in aceasta tara natalitatea este în scădere foarte putine analize si controale de rutina sînt decontare de CAS. Daca am lucrat si am platit contributie la FNASS, de ce sa nu imi plateasca concediul? Concediul pentru sarcina si lauzie se deconteaza 100% de CAS, ce treaba au colegii? Daca esti o mămică isteata iti dai seama ca 84 zile sunt aproape 3 luni, iar indemnuzatia pt concediul medical este mai mare decat salariul si intra si in calculul indemnizatiei de CCC. Asa ca… Viitoare mamici intrati in concediu medical. O varianta ar fi sa ii spuneti medicului specialist sa va treaca in fisa de vizita medicală: Se recomanda concediu incepand cu data de …”.

    • Liliana spune:

      Eu nu inteleg: cum indemnizatia pentru concediu medical este mai mare decat salariul?

    • Printesa Urbana spune:

      Indemnizatia e 85% din brut, salariul net e undeva la 70% din brut, daca nu ma insel.

    • dana spune:

      Treaba colegilor nu e denumirea concediului sau cine il plateste, ci faptul ca trebuie sa faca si treaba persoanei care va lipsi suplimentar.

  • Emma spune:

    nu vad legatura dintre obedienta si cine face treaba in casa cu subiectul articolului, dar in fine. Ar trebui schimbate legile. In alta tara, de exemplu, cu 6 sapt inainte de termenul oficial al nasterii ( adica 40 sapt de la data ultimei menstruatii) este ilegal sa te mai duci la munca, este ilegal sa te mai primeacsa Firma. Si legea se respecta, nu se gandeste nimeni sa faca altfe, pentru ca, in caz contrar, consecintele sunt extem de grave pentru Firma. Apoi , teoretic, in sarcina, iti poti lua diferite zile de stat acasa pe Motiv de odihna pur si simplu, nu iti poti lua masiv, sarcina nu e boala, teoretic medicii nu dau concedii in sarcina aiurea daca nu ai nici o problema, ci doar cateva zile de odihna, la cerere, de mai multe ori pe parcursul sarcinii. Zic ‘ teoretic’ pentru ca , practic, medicii dau mai mult de cateva zile de concediu de odihna pe Motive de : stres, oboseala etc. Nu isi iau mamicile atatea zile de stat acasa cat li s-ar da. Si afara ca si in Romania, angajatorul e obligat sa isi pastreze locul de munca, asa cum e obligat cand te intorci sa nu te dea afara 4 luni de zile…apoi e liber sa faca ce vrea si , evident , ca aceste lucruri se intampla. Nu insa asa de des, pentru ca , de exemplu, daca ai lucrat in Firma respectiva 5 ani ( cu tot cu concediu de maternitate etc) , cand te intorci la birou , nu prea renteaza firmei sa te dea afara, pentru ca are sa iti plateasca Multi bani Bonus pentru anii muncitii in Firma. Asa ca , angajatorul trebuie sa fie cu capsa pusa pe tine, ca sa nu ii pese de banii pe care legea il obliga sa ti-i dea. Totul porneste de la legi.

  • Emma spune:

    si draga autoare de articol, felicitari ca ai obtinut ce ai vrut. Dar atata stres si alergatura NU e ok. iar de rezolvat , ai rezolvat, dupa multa lupta, doar pt tine. Pentru celalalte mamici nu s-a rezolvat nimic. Nu ai schimbat nici o lege, nu ai venit cu nici o ‘revolutie’.

  • woolie spune:

    Da, in multe familii inca e asa cum zici tu la inceput, suntem o generatie de tranzitie as spune, mamele noastre sunt cum scrii tu acolo, ele au muncit cot la cot cu barbatii, in schimburi si apoi ei erau la table si la fotbal iar ele la spalat pelinci, insa acum au inceput si femeile sa mai ceara ajutor sotilor. Care nu cere, e cam greu sa si primeasca ca tare e simplu sa te faci ca nu vezi ;)!

  • o femeie spune:

    e interesant unde si daca se poate face reclamatie contra primului medic de familie ce nu a respectat legea.
    In rest, dr de familie e cel ce pierde: cel mai bine platite de la CAS sunt mamele gravide sau copilasi mici, efortul fiindu-le mai mic decat la o baba paranoica ( pt ca evident esti o mama ce isi permite sistem privat si nu venit la coada la dr de familie lunar).

    Inca o remarca: cu ani in urma era si concediu de alaptat, maxim 4 luni. Se folosea des pt ca era platit 75% din salariu, si deseori era > decat cei 600 lei dati. Dr mea de familie mi-a zis ca nu stie de asa ceva, vecina avea concediu de alaptat. Am gasit legea cand deja era prea tarziu, scarbita si obosita nici nu am mai dus-o dr de familie;;;

  • Alina spune:

    Am patit exact acelasi lucru ca tine
    La mine era si mai important sa primesc cele 84 de zile pentru ca fusesem in concediu medical pana atunci si fara ele trebuia sa intru in comisie pentru prelungirea concediului cu inca 30 de zile. La fel ca tine am schimbat medicul

  • Andra spune:

    Fetelor eu am intrebare, nu ginecologul iti da scrisoare medicala cu care te duci la medicul de familie sa ti dea concediul medical?adica el tb sa scrie de cand poate incepe prenatalul si medicul de familie il accorda? Sau el spune in cate saptamani este si medicul de familie decide de cand iti da?

  • Roxana spune:

    Mi sa dat de la medicul genecolog 26 zile de concediu medical intruna si de la firma la care lucrez mi sa zis ca nu poate sa imi dea decat 21 de zile ce sa cred raspundeti va rog

  • MIRELA spune:

    Salutare mamici!!
    Am cautat mult raspuns la intrebarea: de cand pot intra in prenatal cel mai repede…am citit legile, am cautat alte articole de genul, dar nu am gasit unul asa explicit ca aici, inclusiv comentariile…cu putin efort mi-am calculat la numarul de saptamani, nu la nr de zile cum era pe aici si am reusit. Am gasit raspunsul la intrebarile mele si decizia pe care o sa o iau referitor la cate saptamani voi cere sa mi se dea prenatalul. Chestia e ca o sa fac cumva intre, nici la 84 zile inainte de nastere dar nici 63 zile. Nu lucrez intr-un mediu stresant, am programul redus la 6 ore, iar firma la care lucrez ofera al 13-lea salariu impartit in 3 (a doua parte in concediul de vara, care se apropie, iunie-iulie) as face un efort in plus sa vin cateva saptamani peste,ca sa il pot lua si eu. Ma gandesc si la faptul ca mi-ar placea sa stau acasa inainte de nastere sa ma odihnesc asa cum a vrut autoarea, dar eu ies in pierdere. Poate pentru ea era un mediu de lucru stresant si vroia sa iasa cat mai repede la odihna. Era dreptul ei ! Foarte bine a facut intr-un fel ca s-a luptat pentru dreptul ei, dar pentru bebe nu cred ca a fost fain (nici pentru ea sigur). Ma bucur ca pana la urma a reusit! Fiecare dintre noi suntem libere sa luam decizia cea mai buna pt noi, nu trebuie sa ne judecam ca ea a facut intr-un fel, iar eu as fi facut altfel, suntem diferite!

    @ANDRA – eu am intrebat medicul ginecolog despre concediu, cand il pot primi? in ce saptamana cel mai repede? si mi-a zis ca nu ea da concediul, ci medicul de familie. Oricum, si medicul tau de familie iti urmareste situatia si sarcina, stie in ce saptamana esti, stie sa iti calculeze singur zilele pre si post natal, deci nu ai nevoie de nimic de la ginecolog. La mine asa se intampla, amandoi medici au situatia mea si ma supravegheaza amandoi, daca unul nu este competent ma trimite la celalalt. 😉

    @ROXANA- eu stiu ca medicul de familie poate acorda max 21. zile concediu medical, iar de la specialist se poate acorda mai mult. Cred ca firma nu stie exact…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *