Copii, nu vă pierdeți cu firea: mama merge la film!

Când am plecat prima oară la film seara, copiii au rămas cu gura căscată. Cum adică să plece mama seara undeva? Mama e mereu aici, ne spală, ne dă să mâncăm, ne citește poveste, ne bagă în pat, apoi ne păzește somnul în timp ce mai strânge prin casă sau scrie în sufragerie.

Când am plecat a doua oară, Ivan m-a servit cu o gumă (el e păstrătorul borcanului cu gume, servește pe toată lumea non-stop), Sofia mi-a urat distracție plăcută.

Când o să plec a treia oară, cred că nici n-or să mai bage de seamă.

shutterstock_137476889

Ieșirile mele de seara (încă rare) fac parte din programul Mama e și ea om, pe care-l implementez în familia mea de câteva luni, când am constatat că am și eu nevoie să respir și altceva decât casă, copii și blog. Vestea a fost primită cu scepticism de copii și de soț, care nu pricepeau ce am pățit de vreau să plec de-acasă.
– Mami, ești bolnavă? m-a întrebat Sofia.
– Ai un amant? m-a întrebat bărbatul.
– Nu, bre, dar am în schimb o viață. Pofte și chefuri care n-au neapărat legătură cu vreunul dintre voi, na!
M-au privit cu neîncredere.
– Serios, mami? Ai așa ceva? m-a întrebat neîncrezătoare Sofia.
Nici eu n-aș fi zis, dar iată că am. Și am început să ies.

Ba o lansare de carte cu stat peste noapte la Chișinău. Ba un eveniment frumos la Baia Mare. Ba o seară la film cu grupul meu de mame sau cu prietena mea. Ba o petrecere sau un pahar de vin la terasă, după apus.

Prima seară fără mami a fost destul de dezorganizată, multe telefoane de la bărbat, ceva plâns, cââând vine maaami (îi urmăream pe camere să văd cum se descurcă). Acum deja nu mai e nici o problemă, se organizează singuri, se joacă, mai întreabă de mami, dar doar așa, de control, fără jelanie.

Îmi place gândul că ei se obișnuiesc cu ideea că mama e și ea om, femeie, are prietene adulte, are activități de om mare (despre care cu drag le povestesc și lor, dacă sunt curioși), că pot sta fără probleme cu tatăl lor, care are și el nevoie să vadă că se descurcă perfect fără mine. Eu mă bucur de prietenele mele, de conversații adulte fără legătură cu copiii (da, să știți că există!), apoi mă întorc la ei încărcată și plină de drag! Toată lumea fericită!

Îi pregătesc din vreme, le spun că urmează să lipsesc în seara cu pricina, de ce, unde mă duc, mă arăt superentuziasmată (pentru că SUNT), îi asigur că revin, că mă pot suna dacă e ceva urgent, și gata. Mă duc și mă simt bine! Pentru că-mi place! Nu mă simt deloc vinovată, am încredere în bărbat și în copii, nu stau cu ochii pe camere, nu sun deloc, îmi văd de ieșirea mea prețioasă și ei de timpul lor împreună.

Cred că e important să-i obișnuiesc cu realitatea că viața mea nu este 100% despre ei. Pentru că ăsta-i adevărul. Cred că le ajunge un 90-99%, nu? 🙂

Vă recomand cu încredere!

PS: Mi-au plăcut mult cel mai recent Bridget Jones’s Baby și Bad Moms.
PS2: Detalii despre programul Mama e și ea om, într-un articol de acum câteva luni, acesta.

Sursa foto: femei la cinema via Shutterstock.com

36 Comments

  • Maria spune:

    Singurul comentariu e ca ambele filme sunt despre mame si copii. Dar e un comentariu glumet. Sa iti fie de bine iesirile!

    • Ghiocel spune:

      Asa, ca pentru inceput 🙂

    • dojo spune:

      He he, macar nu le-a vazut cu kinderii legati de fusta 😀

      Io am avut o SINGURA iesire de ‘fun’, cam 2 ore cu niste colege de liceu. Am stat la taclale si noi si a mica s-a jucat in parc cu ta-su.

      Am mai iesit de vreo 15-20 de ori in total fara ea, de cateva ori la bunica-mea la spital (cat avea program de citostatice si ii duceam mancare), niste intalniri cu clientii de web design si chestii gen consult medical sau epilat. Pe care nu-l pun la ‘fun’, desi ora aia in care stau cu burta in sus zau ca-mi prinde bine.

      Dar incepe sa fie o idee mai OK, de la plans o ora intreaga, pana am venit acasa, pana la plecat cu pace si veselie. Drept e ca dupa o ora si ceva deja sunau si puneam telefonul pe hands-free, cat conduceam masina spre casa.

      Acu’ ma gandesc ca va creste si-mi va fi dor de anii astia cand chiar apucam sa fim impreuna. Nu trebuie sa respect niste rigori de timp, lucrand de acasa, asa ca mi-am propus pur si simplu sa ne bucuram de clipele astea. Oricum nu-s prea plimbareata, deci nu am renuntat la nimic. Si concediile le facem in 3 si is tare reusite.

  • Andreea_A spune:

    Foarte frumos, keep up the good work cu acest program!
    Si mie imi iese din cand in cand, destul de regulat as spune, cu mers la sala – minim 2 h cu tot cu drumul – cat si cu iesiri cu prietenele – partea aceasta din pacate o data la cateva luni dar decat deloc…
    Abia astept insa iesiri doar cu sotul, de minim 2-3 ore. Jumatati de ora mai prindem si noi din cand in cand – destul de des – pentru ca ai nostri copii de 3, 3 si 6 ani incep sa se joace frumos intre ei si ne permit/ dau voie sa stam in camera noastra cu usa inchisa. 🙂

    Felicitari!

  • ADN de Femeie spune:

    Ești superba femeie 😉
    Scrii în așa fel încât sa înțeleagă tot omul.

    Iar faza cu amatul, geniala. Parcă toți bărbații sunt făcuți pe același croi 😛

    La mine se considera relaxare și deconectare și dacă merg la cumpărături pt casa. Când ajung acasă e jale. Nu apuc sa despachete ca începe nebunia frumoasa a copiilor mei. 😉

  • Cristina spune:

    haha da, ma regasesc in filmul ala

  • Carmen spune:

    Mi se pare normal sa iesim si noi. Sa ne destindem fizic si emotional. Si eu incerc sa ies cu prietenele cand am timp. La film inca nu am iesit singura, dar urmeaza 🙂

  • Daniela spune:

    La inceput ma simteam vinovata cand ieseam seara (la un atelier cu fetele, o data la doua saptamani), nu cu copilasul meu drag si super mamos, sau cu sotul meu. Iar cel mic statea sa ma astepte, la inceput plangea putin, eu incercam sa vin repede (sa ajung la baita, sa citesc povestea), ma uitam mereu la telefon sa nu cumva sa ma sune ca s-a intamplat ceva in lipsa mea (control freak). Dar treptat s-a obisnuit toata lumea. Mai ales eu cu putina libertate 🙂 Au vazut ca si lor si mie ne face bine, iar sotul meu, tata pe bune chiar de la inceput (l-a spalat pana la 3 luni – eu nu m-am atins de el, dar aici e alta poveste, cu depresiile astea post nastere…), oricum a fost mereu pe pozitie, s-a descurcat de la inceput fara probleme. Eu mi-am facut mai multe griji decat el. Aseara am venit de la atelier la 22.20. Sotul manca linistit. Copilul dormea la fel de linistit 🙂 Toata lumea fericita!

  • ela spune:

    Am incercat si eu, dar cand ajung acasa am atat de multe de „reparat” si strans incat ma intreb daca merita 🙂 Oricum, mi se pare o idee faina.

  • Mihaela spune:

    Mi-ar placea sa mai scrie si sotul tau pe blog. Inainte mai comenta sau chiar avea un articol propriu. Felicitari pentru programul implementat.

  • Iuliana spune:

    Oho, ce ma bucur ca ai ajuns si tu la faza in care sa iesi singura si sa lasi copiii cu tati pentru cateva ore. Chiar ma gandeam ca nu e deloc in regula cum procedai inainte cand nu te dezlipeai deloc de ei.
    Orice om are si nevoie de momente doar pentru sine, sau doar cu partenerul lui, chiar daca e cel mai dedicat parinte…
    Astept si un post in care sa ne spui cum ai petrecut o seara doar tu cu sotul si copiii au fost lasati cu bona… Poate in programul „Mami si tati sunt si ei iubiti”??

  • C spune:

    Bravo! Dar de ce asa tarziu? De ce faptul ca mami pleaca de acasa e asa un eveniment special? De ce e nevoie de o mie de telefoane de la tati? De ce e nevoie de „”reparat” dupa.
    (nu ma refer doar la Ioana, sunt mai mult intrebari retorice).
    Inteleg ca mama sta acasa cand bebe e mic si alapteaza si programul e imprevizibil. Dar asta e singura scuza pe care o cunosc.
    In rest tati trebuie sa fie capabil sa se descurce macar cateva ore singur cu plodul personal. E drept ca unii trebuie usor impinsi de la spate dar cu un pic de efort si bunavointa de ambele parti se poate.
    Dragele mele nu e normal sa va cresteti copii total dependenti de mame. Una e sa le oferi iubire neconditionata, alta e sa nu poti sa iesi pe usa fara ei!
    Fac cu nervii cand aud ca tati nu stie ce mananca copilu, nu stie unde se tine iaurtu (true story, sotul unei prietene a sunat-o disperat la coafor cu intrebarea asta), nu stie cum se face baita, etc…What the hell?? E secolul 21 totusi, parintii isi asuma roluri egale in familie.

    • Ady spune:

      Nu am copii, dar mi se pare normal ca un barbat sa stie unde se tine iaurtul intr-o casa cu mult inainte de a deveni tata. Cam de pe cand a trecut de varsta de 10 ani, de preferat. 🙂

  • Adina spune:

    Toate bune si frumoase…dar..borcanul cu gume?? Poti sa dezvolti putin? :))

  • Izabella spune:

    Super, si eu merg la sport o data pe săptămana, rămâne tati cu toate, si se descurca, normal.

    Partea buna ca aceasta seara doar ei doi ii apropie, cand sunt eu de fata nu se întâmpla asta, fetița e lipita scotch de mine si degeaba se da tati peste cap, tot doar pe mine ma vrea

    Deci e win-win situation 🙂

  • Ana spune:

    Mie since mi se pare trist articolul. Trist sa vad ca timp de 4 ani n-ai avut o pauza la care orice om normal are dreptul. Si daca imi spune cineva ca timp de niste ani n-a simtit niciodata nevoia sa se desprinda pret de cateva ore de cotidian, nu cred nici in ruptul capului.

    Imi explica si mie de ce un tata de 2 copii ramas singur cu un copil de aproape 5 ani si unul de aproape 2 ani, are inca nevoie de indicatii de la mama in ceea ce priveste ingrijirea copilului?

    Vi se pare in regula asta? Nu credeti ca nu e normal ca tatal sa fie impins in afara cotidianului mamei si copiilor? Sunt sigura ca problema nu e la tata ci la mama care crede ca doar ea poate si ca tatal nu s-ar pricepe.

    Dar niciodata nu e prea tarziu, ma bucur sincer ca in sfarsit traiesti un pic si pentru femeia din tine.

    • Printesa Urbana spune:

      Chestia e ca eu, culmea, n-am simtit nevoia sa ies pana acum. Lucruri pentru mine am facut mereu si am si scris des despre asta (citesc, scriu, imi fac unghiile, ma dau cu crema, stau pe internet, da, pentru mine asta e super distractiv), eu am vrut sa stau cu copiii, sa fac totul cu ei, imi place, ma distrez, ma relaxez, pentru mine, mare parte a timpului cu ei e timp liber. Sotul meu face lucruri, seara e mereu dispus sa ajute, doar ca nu l-am lasat, am vrut sa le fac eu pe toate, am fost egoista, na.
      Nu e deloc trist, de ce ar fi trist, daca pentru noi a fost bine asa, iar acum e bine alfel? Cum e asta trist pentru tine?

    • Maria spune:

      Eu te inteleg perfect. Abia pe la cinci ani ai fetitei mele am simtit ca ceva se schimba si parca doresc sa ies si fara copil.
      La inceput pur si simplu „timp liber” insemna experiente noi langa copilul meu (mai ales dupa ce m-am intors la job, dar si pana la 2 ani cat am stat cu ea acasa).
      Ma mai retrageam cu o carte in dormitor cand veneau bunicii in vizita, ca sa ii las „liberi” cu nepoata lor, dar parca lipsea ceva. Nici cartea nu imi pria fara o respiratie mica adormita langa mine.
      Si da, e minunant cand pot iesi cu sotul meu, dar nici cate o iesire cu prietenele nu imi strica.

    • Ade spune:

      Ana si Mira 2, de obicei cand sunt intr-o discutie in contradictoriu cu cineva spun „nu am explicat bine ceea ce am avut de zis”, niciodata nu spun „nu ai inteles”, dar de data asta voi chiar nu ati inteles nimic. Si na, ca sa fim pe acelasi nivel, nici eu nu am inteles, ce anume e trist? Chiar nu am inteles…

    • Ana spune:

      Cum sa nu mi se pare trist? Ne batem cu pumnii in piept ca suntem egale cu barbatii, in timp de realitatea e ca femeia e inca sclava in casa in timp ce barbatul isi vede de ale lui. Normal ca mi se pare trist ca un tata de 2 copii aflati deja la o varsta la care nu mai depind asa mult de mama, e pus in situatia de a nu se descurca fara a suna mama atunci cand ea pleaca la o cafea/un suc.
      Trist pentru ca sunt sigura ca situatia asta nu-l face fericit pe tata, il face sa se simta dependent de mama. Evident ca nu ii e nimani bine sa se simta depasit.
      Oricum, asta e doar parerea mea si nu sunt in masura sa emit judecati sau adevaruri general valabile. Asa cum tu iti exprimi o parere, e dreptul meu sa mi-o exprim, fara atacuri la persoana, fara a jigni pe nimeni si fara a intra in vreun „conflict” cu nimeni.

    • Roxana spune:

      Egalitatea asta presupune și sacrificii.Eu îmi îmbrățișez „inferioritatea” care vine la pachet cu cele câteva zeci de „mami,te iubesc” pe zi și „sunt fericita” pe care mi le oferă fetita mea.Eu nu vreau sa ma întorc la serviciu după 3 săptămâni de la naștere.Îl las pe el sa o faca și eu ma bucur de dragostea și căldură copiilor.

    • Ade spune:

      Cand am facut pana la masina roata a schimbat-o sotul meu. Absolut singur. Nu m-a lasat sa fac nimic, decat sa ii dau cate o scula din cand in cand. Credeti ca sunt mai putin egala cu el acum?

    • Estsanatlehi spune:

      Una e sa schimbe o roata o data la un an, intr-o jumatate de ora, facand o treaba care ii este lui mult mai usoara, pentru ca are forta fizica mai mare – alta e sa traiesti ca un sclav ani de zile, cu un ajutor micut pe ici pe colo, pentru care practic il ridic in slavi, de parca ar fi construit o piramida.
      Sunt absolut de acord cu Ana, nu neaparat din cauza Ioanei, ca ea este genul martira*, dar pentru majoritatea mamelor pe care le cunosc, si pentru care faptul ca copilul are si tata, inseamna, ca si-a plantat samanta, si face pe baby-sitterul cateva ore pe saptamana (in timp ce ele fac curatenie sau gatesc), si sunt ambii atat de mandri de chestia asta, ca ne arata imediat eroul pe FB.

      * Nu o spun din rautate, o spun, pentru ca chiar ea s-a plans (dar de fapt nu, ca nu ne plangem, nu-i asa) de nenumarate ori, ca are 40 de kile, ca nu se odihneste decat uneori atunci cand dorm cei mici, nu mananca cu zilele decat bucatele pe fuga, pentru ca efectiv nu are timp de copii… Mie nu mi se pare ca asta poste fi distractiv si relaxant ani si ani pentru o fiinta umana, dar poate ca problema e intr-adevar la mine… 🙂

  • CR/ST/AN spune:

    Dar dl. soț nu este și el om? Și cred că și un pic blogger, de dimensiuni mai mici, desigur, dar dacă în zilele însorite abia atingi1,60 probabil că te depășește cu o literă ori cratimă ori un semn de exclamare.

  • Anca spune:

    Da ok mai sunt si cazuri cand mama vrea sa plece , separat,apoi vrea si sotul sa plece,separat…apoi sa doarma separat,o vacanta separat,la un restaurant sau film separat… Cand de fapt ar trebui sa faca multe lucruri impreuna,sa se apropie mai mult,un film impreuna,o cina impreuna,o escapada fara copii. Da sunt situatii cand unii tați nu sunt asa super descurcareti sau indemanatici la treburi casnice,cum citesc prin unele comentarii:vaaaaai sotul meu da cu aspiratorul,spala vase,da cu mopul,dupa ce vine la un meci de fotbal la 11 noaptea si dupa ce pe zi a luat copilul de la gradi,l-a dus in parc etc etc. Nu toti barbatii sunt asa si nu cred ca este o tragedie,e sotul tau si poate ca munceste fff mult si exceleaza la alte capitole.

    • Georgi spune:

      La asta cu plecatul separat, sunt cazuri cand parintii chiar nu au cu cine sa lase copiii (poate bunicii nu mai traiesc, sau sunt la sute de km departare si daca vin in vizita, nu prea stiu rostul casei si unde sunt toate lucrurile/ ce au de facut, asa ca trebuie sa le porti inclusiv lor de grija), nu isi permit o bona si fac si ei una alta cu randul, pana reusesc sa ii lase cu cineva.
      Postarea asta ni se pare banala, noua, in 2016, unele zic ca e deja penibila,dar inca sunt foarte multe femei, care au niste putori in loc de barbati si considera ca e ok ca ele sa duca tot greul. Pentru ca nu stiu ca se poate si altfel. Poate asa au invatat in familie, poate nici in familia sotului situatia nu a fost altfel, asa ca… au luat exemplul ca atare.
      De-aia sunt bune si astfel de postari, ca sa le mai deschida ochii putin. Sper doar sa il vada.
      Si eu am dat ochii peste cap cand am citit postarea, dar mi-am dat seama ca poate, altcineva are nevoie de ea.

    • Mira 2 spune:

      Comentariul tău mă face să mă gândesc la o postare celebră a Danei Nălbaru în care o groază de femei se declară mândre că sunt servitoare. Trist.

    • Maria spune:

      Pai daca incepi gandesti asa, putine lucruri ar trebui sa ne faca sa ne simtim cu adevarat mandre. Ca la job tot un fel de servitori ai actionarilor/clientilor etc suntem, cand mergem la distractii suntem niste bieti consumatori placizi a ceea ce ne ofera piata.
      Noi astea (care nu castigam campionate mondiale, nu avem expozitii in toate colturile lumii si nu descoperim leacul cancerului) alegem pur si simplu sa fim fericite langa cei pe care ii iubim, sa ii hranim, sa avem grija de frumusetea casei, sa ii imbratisam si sa le stergem lacrimile. Uneori, cred ca nu e dar mai mare decat sa faci fericiti 2-3 oameni. Dar nu CU PRETUL fericirii tale, ci dimpotriva, luand tu din asta fericire. Dar trebuie sa ai un anumit fel de suflet pentru asta. Daca nu, nu-i nimic, exista fericiri pentru toate masurile, nu e cazul sa judecam si sa ne jignim.

    • Mira 2 spune:

      Eu am impresia ca nu știi la ce m-am referit..

  • Copila blonda spune:

    ah, eu la bad moms n-am rezistat mai mult de 15 minute…

  • o femeie spune:

    Am plecat o sapt. Mamaia nu e bine …. am lasat mancare, am congelat mancare, am scris meniu, am spalat rufe, am explicat/stors idei sa nu se paruie etc etc
    Au mancat paine cu unt 😀

  • Roxana spune:

    Eu înțeleg ca fără mine multe lucruri nu ar funcționa. .cel puțin o perioada..fetita nu ar fi spălată în fiecare seara la fundulet (ca na,ce,chiar trebuie…) pe dinți deloc probabil, ar manca doar sandwichuri și s-ar uita la toate desenele disponibile.Mi-ar plăcea sa nu fiu întrebată „cu ce o imbrac” când sunt 1000 de haine în dulap, „unde mi-s blugii” sau „când mai pui la spălat ca mai am doar doua perechi de chiloți curati”.Dar îmi iubesc soțul pentru alte 1000 de lucruri și pe astea i le accept (strângând din dinți uneori) ca parte a lui și a tiparului masculin (exista și oricât am vrea sa credem ca suntem diferiți și superiori etc suntem parte a unei societăți care ne aliniază cu sau fără voia noastra).În alta ordine de idei mi-am făcut abonament la sala și am început sa plănuiesc ieșirea la film cu o alta mama curajoasa.Mulțumim prințesă pentru articolele atât de „pamantene”

  • Elena spune:

    Eu am iesit in oras mai devreme, baiatul are 2,10 ani si acum astept inca unul. Tati s-a descurcat, a stat cu el, ba chiar le-a placut impreuna. Am vazut ambele filme, mi-au placut, mai mult parca Bridget Jones. Dar vezi tu, printesa, ca tot la filme d-astea de mame ne ducem… asta-i viata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *