E fain să fii femeie în zilele noastre!

Mă gândesc des la asta: suntem norocoase să trăim azi! Cât de mult mai ușoare pot fi lucrurile pentru noi, dacă știm să profităm de ce s-a mai inventat în ultimele decenii și reușim să ne sustragem efectelor lor secundare nedorite!

Mă uit în jur la câte lucruri am, la cum multe dintre ele mă ajută să câștig timp, spațiu și voie bună, lucruri la care bunica și mama nici nu visau.

Am acces la informații. Multe, e drept, nu toate bune, dar, slavă Domnului, am o minte limpede care mă ajută să gândesc. Informațiile acestea multe nu înlocuiesc procesul meu de gândire, doar îl fac mai deștept. Iei decizii mai bune când știi despre ce e vorba.

Am acces la prieteni și la experiențele altora. Maaare lucru când ești derutat și speriat și ai impresia că numai ție ți se întâmplă pocinogul! Apoi citești că alte câteva sute au pățit la fel și n-a fost mare lucru, așa că tragi aer în piept și te mai relaxezi oleacă.

Am aparate de economisit timp și energie: mașini de spălat vase și rufe, aburitor care face și piure, robot care toacă, mixer care amestecă. Mama fierbea legumele în sită peste abur și le toca mărunt cu fruculița, eu doar apăs pe două butoane și gata.

Am obiecte care mă ajută să mă organizez. Separatoare de sertare, umerașe inteligente, cutiuțe cu multe lăcașuri.

Pot călători. Acum 40 de ani era de neconceput să vizitezi alte țări. Bunica mea n-a ieșit niciodată din țară, și ce păcat e să nu cunoști și alte locuri…

Pot angaja ajutor. Pe vremuri, era absolut obligatoriu să faci totul singură. Trebuia să ai grijă de casă, de bărbat, de tine, de copil, nici nu se punea problema, dacă erai un om obișnuit și nu șef de partid, să plătești pe cineva să-ți spele podeaua. Acum pot recunoaște cinstit că nu sunt în stare să fac asta și dau parte din salariul meu unei doamne care, o dată pe săptămână, face șmotru așa cum eu n-aș putea.

Pot implica soțul cot la cot cu mine. Acum cinci decenii, bărbatul construia casa, femeia avea grijă de ea. Bărbatul mergea seara la țuică la crâșmă, nevasta hrănea și culca cei trei copii. Ea alăpta, ea înfășa, ea gătea și ea spăla. Acum spun cu mândrie că soțul meu spală la fund, pune omleta în tigaie, doarme cu copilul și știe câți ml de antitermic trebuie îndesați pe gâtul minorului suferind.

Am de ales între grădinițe, activități, hobbyuri pentru mine și copii. Nu-i duc la grădinița nr.3 pentru că acolo suntem arondați. Am opțiuni și nu mă tem să aleg între ele.

Pot cere timp pentru mine, independență, respect.

Pot vorbi despre ce mă apasă, pot cere ajutor de la femei moderne care înțeleg, știu și vor să mă ajute.

Pot să cer un anumit cadou fără să fiu considerată impertinentă. Ba chiar sunt încurajată să ofer idei de ce mi-aș dori. Acum jumătate de secol, aș fi mulțumit timid pentru eternul săpun cu aromă de iasomie și pentru ciorapii de nylon pe care femeia îi primea cadou de la toată lumea de Crăciun și de ziua ei.

Nu mă tem să spun că mi-e greu. Nu mi-e rușine să plâng, nici măcar în public. Pot vorbi despre panici și depresii fără să aud șușoteli pe la colțuri.

Pot purta pantaloni, chiar scurți, uneori șifonați, în parc cu copiii, fără ca cineva să se oripileze că sunt o leneșă (deși unii o fac, uneori).

Pot avea nu o prietenă sau două, ci câteva sute.

Pot scrie toate cele de mai sus, iar niște mii de femei moderne, simpatice și deschise la minte pot citi și spune în gând un mulțumesc cui a decis cine când să se nască. Or urma vremuri și mai interesante și comode, nu știu, că n-am fost acolo, ce știu sigur e că acum e destul de mișto să fii femeie!

Sursa foto preview: femeie modernă via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4218

46 comentarii

  1. Eu zic sa ne bucuram de ceea ce avem; sa construim ceva frumos alaturi de un barbat care merita si care ne sustine in orice.

    Apoi in familie sigur poti cere acelasi drepturi cu barbatul, ca doar aveti si acelasi obligatii!!!

  2. O mica observatie: nu era de neconceput nici pe vremuri sa angajezi ajutor: bunica mea, la tara, angaja o tanti din sat sa ii spele pe jos. Si nu avea vre-o functie politica, era doar invatatoare si atat. Sunt cazuri si cazuri 🙂

    • Diana, candva, la tara, in Romania, a fi invatatoare nu insemna ” era invatatoare si atat”, ea/ el si cu preotul erau cele mai importante si respectate persoane. Doar familiile lor isi permiteau la tara sa angajeze ajutor, deci situatia dansei nu e deloc tipica.Situatia Ioanei( a bunicii ei mai exact) in schimb e.!:)

    • invatatoarele si pe vremea mea aveau „servitori” dintre mamele, bunicile, bunicii, tatii care erau mai de rang inferior lor ca sa zic asa, adica muncitori, tarani

  3. Sunt de acord cu cele spuse, aș vrea doar să spun că există încă mii de femei care astăzi nu se pot bucura de nimic din ceea ce povestești tu. Societatea noastră este încă una patriarhală, deși lucrurile sunt în schimbare (asta este clar). Discriminarea femeilor la locul de muncă nu e un caz izolat, cred că știm toate asta. Așa ca aș spune să ne bucurăm de toate aceste beneficii și să facem ce putem (fiecare acolo unde este), ca viața tuturor femeilor să fie mai ușoară și mai bună.

  4. O parte din dezavantajele ” de pe vremuri” nu tin de timp ci de loc, context politic si poate posibilitati financiare. In comunism nu aveai voie sa calatoresti, era o intreaga tevatura sa poti iesi din tara ( eu am facut-o, ai mei au facut-o, bunicii au facut-o ). Eu am neamuri de o varsta cu bunicii care au calatorit mult de tot. Tot din cauza comunismului nu aveam acces la unele lucruri considerate esentiale in alte tari. Cat despre partea partea financiara, in timp ce noi multumim pentri robot multifunctional si masina de spalat vase, sa nu uitam niciodata ca o treime dintre copiii acestei tari se duc seara flamanzi la culcare. Mamele acelea, fiicele acelea, ele nu au de ce sa multumeasca. Cand toti copii vor fi satui, incaltati si imbracati, atunci da, vom putea spune ca traim cele mai bune vremuri. Pana atunci, e doar ipocrizie.
    Oricum mie nu mi se par deloc vremuri usoare pentru femei, presiunea e mai mare ca niciodata. Femeie de cariera, independenta, totusi care alapteaza la cerere cel putin 2 ani, care gateste totul bio, practica parenting dupa carte….chiar mi se pare ca lucrurile au luat-o in directia gresita. Pana si avantajele medicinei, care ne-a adus intr-o zona relativ sigura, sunt acum strivite ( avem epidemii de boli aproape eradicate). Daca mai punem si razboaiele, atentatele, statea permanenta de asediu, mie chiar mi se par vremuri prea tulburi. Imi e teama de viitor si mi se pare tare greu sa aduci un copil pe lume in lumea asta.

    • mai mai, daca se plange ca ii e greu, e ipocrita ca ii e mai usor ca altora.
      daca se bucura ca ii este usor, e ipocrita pentru ca nu pentru toata lumea e usor.

      in fine, cred ca tu nu vezi the bigger picture: traim intr-adevar cele mai bune timpuri pe care le-a trait vreun om vreodata. Din toate punctele de vedere, inclusiv dpdv al razboaielor.

      adica, „cele mai bune timpuri” nu inseamna „cele mai bune timpuri posibile”, ci doar cele mai bune de pana acum.

      un link:
      http://www.theatlantic.com/international/archive/2015/12/good-news-in-2015/421200/

    • Ipocrizia e a noastra, ma simt in egala masura ” lovita” de aceasta boala. Nu doresc sa acuz, ma bucur chiar cand vad si aud de cineva multumit de propria viata. E mare lucru. Totusi, imediat dupa ce am citit acest articol ( si inainte sa comentez) am citit un reportaj despre femeile- victime ale violentei domestice din Romania, apoi am dat peste poze ale copiilor-victime din Siria, apoi articole despre ce se intampla in Polonia zilele astea ( ignoranta de mine habar nu avea ca acolo chiar si pana acum avortul se facea doar in cazuri extreme). Nu mai spun de feminism, lactivism, antivaccinism….si m-a apucat un soi de stare pe care nu o pot descrie. Cat despre vremuri sigure, sa stam putin si sa mai asteptam. Da, acum si aici, asa este. Totusi eu chiar ieri am vazut niste antibiograme de ma doare capul, mai vad si curentul asta puternic impotriva a tot ce e stiinta, plus atentatele ( din pacate am rude si cunostinte care au scapat la limita de unele dintre cele recente) si nu stiu ce sa mai zic. Mi-e frica de maine, acel maine in care vom muri rapusi de un banal streptococ, cu robotul multifunctional in mana.

    • Ca sa te simti mereuvizat sau atacat in vreun fel,ar trebui sa fii macar prin top 300(financiar,personalitati actuale,etc). Nu e cazul aici. Era o perere a cuiva care vede altfel lucrurile care se intampla in lume,draga „sotul patroanei blogului”.

    • Pai nu esti obligata sa aduci copii pe lume. Mamele noastre erau obligate prin faimosul decret. (Stra)bunicele noastre erau obligate prin faptul ca a fi mame si sotii era singura lor posibilitate sa nu moara de foame, singura lor sursa de venit.
      Noi nu suntem obligate. Mai mult decat atat, nici sa ne casatorim nu mai trebuie. Nici sa facem mancare pt sot. Nici sa spalam rufe pentru el. Nici sa-l asteptam cu masa pusa si copiii curati seara. Nimic.
      Iar mie asta mi se pare o mare realizare. Libertatea asta este cu adevarat o realizare. Si trebuie sa multumim pentru ea miilor de femei de dinaintea noastra care au luptat ca noi sa ajungem aici. Si sa ne luptam pentru ca fiicele noastre sa fie si mai bine decat suntem noi.

    • Repet, daca raportam situatia noastra la situatia unor femei ce traiau in tara noastra acum cateva zeci de ani, probabil asa este. Dar in alte tari libertatea ce o avem noi azi a existat si acum cateva zeci de ani. In alte tari nu a fost decret, existau metode contraceptive, se faceau avorturi legal, puteai sa traiesti cu cine vrei cum vrei, puteai sa iti hranesti copilul la san sau cu formula fara sa iti sara cineva in cap, aveai posibilitatea de a calatori, de a munci. In antiteza, in ziua de astazi exista tari europene ce scot avortul ( indiferent de situatie) din legalitate, exista presiuni imense pe mame pentru a sta acasa cat mai mult cu copilul ( culmea, din partea altor femei, poate ale caror bunici au luptat pentru dreptul de a avea si cariera). Eu zic sa mai asteptam.

  5. Da Printesa si eu spun de multe ori un mare MULTUMESC pentru ca m-am nascut in aceste vremuri dar si pentru ca traiesc intr-o zona geografica unde femeile nu au restrictii, au dreptul la opinie, la un loc de munca are voie sa se planga si sa faca lucruri care alte femei din alte zone nu au.

  6. O, da.Chiar recent ma gandeam cat de norocosi suntem ca traim vremurile astea, din punctul acesta de vedere, nu intru in politica, razboaie si alte minuni…cu toate ca si atunci erau, doar ca nu le aflam noi. Ganditi-va cat de complicat era pe vremea mamelor nostre cand fierbeau, apretau si calcau hainele de pat. Cand zugraveala se facea din huma cu tot felul de modele, cu turturi pe tavan care „inmagazinau”praf si fire de paianjeni.Noi ne-am igienizat recent apartamentul doar in cateva ore, fiindca totul este alb, una doua a mers cu putin lavabil. Si multe, si multe altele….

  7. Eu lupt cu mama mea care zice f des „era mai bine inainte”.

    Cand? Cand venea la 3 de la serviciu si pana noaptea facea mancare, spala aplecata peste cada, cu mine plangang atarnata de piciorul ei, si cand termina treburile venea tata beat si ori o batea, ori o iubea cu forta, ca altfel… o batea.

    Si femeia asta acum imi reproseaza ca prea tin copilul numai in brate, ca daca proceda si ea asa, murea cu mine de gat.

    • Nu pune la suflet ca ea nu se mai schimba..si nici trecutul nu il poti schimba..been there..done that.

    • Câta vreme femeia (impreuna cu barba-su) muncește ca sa-si câștige pita, nu le cade din cer si nici nu fura, nu vad la ce bun genul asta de comentariu. Firește ca totul e pe bani, numai in comunism așteptau oamenii sa le dea statul.

  8. Cred ca,dpdv spiritual, libertatea asta de care beneficiem este doar o aparenta. Suntem sclavii
    unor lucruri, moduri de a gandi, suntem manipulati de media, etc

  9. Da! Asa e! Multumesc! Mamei, Bunicilor, strabunicilor, Universului :).
    Intr-adevar, vremuri frumoase. Acu’ depinde si de ochii privitorului

  10. Mereu ma gandesc ca Slava Domnului ca m-am nascut femeie in locul si timpul potrivite!
    Mai ales cand inot la piscina si ma gandesc ca uite in cate locuri de lume n-ar fi posibil asa ceva! Ba am fost si la scoala, si sport am facut, si cu baieti am crescut, si multe alte lucruri faine!

    Mai avem de lucru, dar fiind cu fetita in burtica zic ca sigur va prinde vremuri si mai faine

  11. Da, tare e fain sa fii femeie acum. Dar sa nu uitam ca am fost foarte norocoase si sa ne nastem acolo unde ne-am nascut. Sunt in continuare atatea locuri in care femeile nu sunt la fel de norocoase ca noi si pentru care lumea este cu mult diferita.

  12. Suntem mai fericiti acum ? Reusim sa apreciem aceste vremuri ” confortabile”? Parca psihologii, terapeutii..sunt tot mai multi….auzim des stres, oamenii mor tineri. Suntem mai fericiti? Intrebare deschisa tuturor.

    • Acum auzim, inainte nu auzeam 🙂 In acelasi mod poti spune ca oamenii din tarile in care casatoriile aranjate sunt la moda sunt mult mai fericiti, din cauza ca rata divorturilor este mult mai mica. Daca nu se vorbeste despre ceva, nu inseamna ca nu exista, e o diferenta esentiala.

    • Si ca sa raspund la intrebare, da, suntem mai fericiti. Eu personal prefer sa am libertate si putere de a alege si sa dorm sub pod decat sa fiu hranita si sa mi se poarte de grija intr-o colivie de aur.

    • Fiecare isi creeaza propriul stres, macinat de propriile ganduri.
      Nu putem sa fim noi Superman si sa ii invatam pe restul ce ar trebui sa faca. Foarte multi vor sa tina pasul cu societatea si cu gura lumii, sa dea bine in fata aceleiasi „lumi”, lume care nu le-ar da nici macar un leu la nevoie. Si nici nu le da, pentru ca se vede, ca multi au nevoie.

      Toti am putea aprecia confortul pe care ni-l dau vremurile in care traim, atunci cand vom invata sa nu ne mai intindem mai mult decat ne e plapuma: credite pentru nimicuri gen, telefon de ultima generatie, eu stiu ce televizor, laptop, tableta, ceas smart si asa mai departe /masina prea scumpa cu motor prea mare sau piese prea scumpe/ apartament luat in rate, fara un plan financiar pe minim 10 ani, avansul strans si ala repede de pe la rude/ prieteni, in loc sa se mai astepte cativa ani, pana strang de un avans baban si abia apoi sa aiba siguranta unui camin al lor (noi am strans 7 ani pentru un avans ok, ca sa avem siguranta ca putem plati ratele la un apartament, in maxim 15 ani si sa luam un credit mai mic, chiar daca iau creditul pe 30 de ani. Acum 6 ani puteam sa imi iau credit pentru apartament, dar aveam un avans de nimic, creditul era mare, jobul prost platit, asadar, as fi ajuns sa traiesc de la un salariu la altul), asta doar pentru ca le e jena sa spuna ca stau cu chirie / mese zilnice la restaurant si cafea luata de la coffee shop/ automat, zilnic, in loc sa isi ia mancare/ cafea la pachet de acasa sau sa manance undeva mai ieftin (eu, de exemplu, mananc pranzul la Carrefour sau la Selgros, acolo inauntru, imi iau o ciorba si un pilaf cu pui si umplu stomacul, sau ceva la gratar din Selgros, in timp ce colegilor mei le e jena, draga, sa manance la supermarket, sau spun ca e mancarea proasta <> si merg la restaurant la „la mama” sau pe la nu stiu ce bistro si apoi se plang ca nu le ajunge salariul… mna), copii de clasele I-IV dusi cu masina, la scoli din capatul celalalt al orasului, ca vezi Doamne, sunt scoli bune, desi in scoala primara se poate face carte si la scoala de cartier (aici intervin iar bani multi cheltuiti pe benzina, scoala cu pretentii mananca multi bani, timp pierdut in trafic si asa mai departe).
      Oamenii se complica cu mana lor si nu se invata minte. Pentru ca tre’ sa dea bine in fata la „prieteni”, chiar daca muncesc pana le ies ochii din orbite, aruncandu-se catre un stil de viata care este cu mult peste nivelul lor financiar actual.

      Cand o sa scape lumea de sindromul asta, de a da bine in fata celorlalti si de a le pasa ce zic restul despre ei, atunci o sa dispara si stresul.
      Vorbesc de Romania si de traiul de aici. Caci in Romania se poate trai foarte bine, daca am trai dupa cum ne dicteaza inima, nu societatea.

      Am vazut ce omor era la lansarea IPhone, asta ultimul. Oare cate telefoane au fost luate pe credit sau pe abonament din ala scump? Ca nu toti de acolo aveau bani cash pentru asa ceva.
      Bucurestiul este sufocat de masini, dar in acelasi timp, lumea se plange de bani.
      Si multe alte exemple.

      Oamenii nu stiu sa gaseasca un echilibru, sa taie din anumite chestii, ca sa compenseze pentru ce e necesar, pana reusesc sa se puna pe picioare. Nu vrea nimeni sa inteleaga ca, desi vremurile par mai bune, banii sunt mai putini si tineretea se duce repede, cat si puterea de munca. Nu ne-am nascut toti bogati, inteleg ca toti vor sa se distreze in tinerete, dar, din pacate, unii trebuie sa munceasca, sa stranga si sa se bucure mai tarziu de placerea cheltuitului nejustificat.

      Nu ai bani de apartament? Stai in garsoniera in chirie cativa ani, ca nu crapi, pana pui deoparte. Nu ai bani sa tii o masina mare? Iti iei ceva mai mic, cativa ani, pana reusesti sa iti permiti una care iti place. In loc de telefon, model 2016, iti iei unul cu 2 ani mai vechi. Poti sa iti iei si un smart tv simplu, nu ai nevoie de 4k si 3D, iti poti lua si un frigider Arctic, nu ai nevoie sa faci credit pentru Miele. Canapea, iti poti lua una faina cu 1500 de lei de la Tamilia, nu trebuie sa faci credit pentru una de 4000 de lei de la Ikea.
      Toate astea le faci, atunci cand iti vei permite.

      La fel ca vesnicele discutii despre alaptat vs formula/ alaptat in public/ nastere naturala vs cezariana si vaccinare, gradinita cu mancare nu stiu de care vs gradinita cu mancare simpla. Nu inteleg, de ce se iau femeile, dupa ce zice internetul. Daca alapteaza doar 2 luni, e problema ei. Daca vaccineaza sau nu, e iarasi problema ei. Daca o duce la gradinita din spatele blocului, unde se dau napolitane din comert la copii, sau alege una cu mancare sanatoasa, iarasi, e problema ei. De ce ar conta pentru ea, ca cineva ii zice ca e o mama naspa ca face asa si nu invers? Inca o sursa de stres.

      Bineinteles, mai exista si cazuri speciale, ca oriunde (nu indraznesc sa ii bag pe toti in aceeasi oala, vorbesc doar de ce observ eu si intalnesc in viata de zi cu zi), dar in general, uita-te in jur si ai sa vezi oameni cu burta goala, dar care o „duc bine” atunci cand ies pe usa.

      Asadar, vremurile in care traim, sunt foarte bune. Eu ma bucur ca sunt femeie, in zilele noastre. Traiesc dupa cum ma lasa buzunarul, puterea de munca si stilul propriu de viata.
      Cat, despre ce se intampla in jurul lumii, am zis mai sus. Nu putem decat sa intervenim decat atunci cand putem. Intre timp, avem grija de propriile vieti si propriile familii. Nu ma ajuta cu nimic daca ma gandesc ca alte femei nu isi permit anumite lucruri pe care eu mi le permit, sau ca nu pot face anumite chestii pe care eu le fac.
      Asa, ar trebui sa stau si eu imbufnata, ca sora lu’ Kim Khardashian are viloi de j de milioane de dolari si Rolls Royce, la 18 ani si eu trag ani de zile sa imi iau un apartament. De parca pe aia o intereseaza ca sunt eu in situatia asta.
      Nu, nene, imi vad de viata mea si de ciorba mea din farfurie.

    • mai, exceptand partea cu reditul pt apartament, sun in total acord.

      La noi situatia era urmatoarea: platesc rata sau hiria, same shit, pt ca e aceeasi suma, plus, minus 30 lei. Asa ca am ales clar creditul, pt ca oricum altcandva nu il mi puteam face; nu puteam strange oricum mai muli bani pt un avans, bebelina urma sa se nasca in jumatate de an, ar fii urmat ane cautam alta chirie, pe bani mai multi (xa pe mi putini nu exista), si asa am fcut creditul pe 30 ani. insa, repet, e la fe ca si cand am fii stat in chirie inca x ani, doar c acei x ani se scad de la totalul de ani in cre tot platim rate.
      si eu prefer sa mananc ce apuc, ieftin sa fie si sa umple burta, hainle prefer sa mi le iau in sh (oricum calitativ sun mult mai ok decat chinezariie, ca altceva nu mi-as permite) and so on.

    • Eu zic ca înainte procentul celor care mureau tineri era mai mare ca acum. Iar mortalitatea infantila era în floare.

  13. As adauga la lista ta si masina de uscat rufe..(separata, nu 2 in 1) hainele sunt gata de impaturit la fel si asternuturile.. In 2 ore le ai din nou pe pat cu tot cu spalat.. Ma enerva mereu sa stau cu stativu de intins rufe in casa si cu asternuturi agatate de usa ( nu am spatiu). Plus ca scoate toate firele de par de caine bagate in tesatura

    • ce masina de uscat rufe ai? Si u m cane si avem problema cu parul; le scoate relaiv bine msina, de spalat, dar tot raman cateva.

    • Ce model ai de uscator care le scoate fara sa mai fie necesar sa fie si calcate? Am multe haine de copii mici – spal des ca asta e, randul de haine schimbate zilnic * 3 copii = multe haine de uscat si de calcat. Am spatii de uscare dar ma omoara calcatul. Toata lumea pe care o stiu sa aiba spune ca nu, ca trebuie calcate. Tu zici ca nu. Ma poti ajuta? Multumesc mult.

    • Eu am Siemens .. E ff buna in sensu ca hainele nu sunt ff botite in comparatie cu alte masini de uscat haine dar daca actionezi atunci cand sunt calde si s-a termnat ciclu si le pui pe pat sau in dulap impaturite.. Daca le lasi pana seara sunt botite.. Plus ca chiar si asa camasile tot trebuie calcate… Dar eu nu sunt ff exigenta

  14. Mama, dupa o vizita la o familie instarita din Marrakesh: „Sa vezi ce viata au femeile acolo, marocancele nu fac nimic, au servitoare!” „Mama, si servitoarele alea sunt tot femei…” Avand in vedere ca indexul de saracie in Romania e peste media statelor europene, cred ca sunt mai multe femei romance in pozitia de „ajutor” (sau in alte joburi marunte) decat care isi permit sa angajeze ajutor. In rest, ai dreptate, tehnologia si relaxarea asteptarilor sociale ne fac tuturor viata ceva mai usoara, chiar si celor mai putin instarite dintre noi.

    • Asa e. Totuși acum putem merge la vot, putem sa fim femei pompier si aviator si cam tot ce vrem. Dar tot cu discriminare fata de bărbatul pompier si aviator. Vor trece inca ani muuulti( in țările industrializate ca in celelalte secole poate) pana femeia o sa fie pe prag de egalitate cu bărbatul. Dar da, e bine ca acum avem blender si aburitor si mașina de spălat si uscat si terapeuți la tot colțul…

  15. Schimbarea in bine a inceput in timpul celui de-al doilea razboi mondial, barbatii luptau, femeile lucrau in fabrici, la final de razboi si-au dobandit dreptul de a muncii.
    Din pacate ai dreptul sa muncesti dar toate beneficiile le poti obtine doar daca castigi suficient. Degeaba s-a dezvoltat traficul aerian daca nu ai bani de bilete si cazare. Din pacate lentru femeile de la sat unde 70% nu au canalizare nu cred ca s-au schimbat foarte multe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *