Vrei să fii prietena mea?

– Vrei să fii prietena mea? am întrebat-o pe întuneric, înainte de somn.
Suntem departe de casă, explorăm, urcăm pe munte, descoperim, învățăm împreună despre locurile în care am crescut eu acum trei decenii.
– Eu? Prietena ta? m-a întrebat zâmbind.
– M-aș bucura foarte mult. Uite, putem face împreună jurământul degețelelor mici.

Râde.

– Ce e ăla?
– Uite, ne prindem așa de degețelele mici și ne jurăm prietenie pe viață!

Degețelul ei îl caută pe al meu. Ne strângem tare.

– Gata, acum suntem prietene pe viață, zic solemn.

Mă strânge în brațe.

– De ce vrei tu, mami, să fim prietene pe viață?
– Pentru că îmi place de tine. Ești deșteaptă, bună, mă faci să râd, nu mă plictisesc cu tine niciodată, învăț chestii de la tine…
– Da, cum azi ți-am arătat că ăla era un leandru și să nu pui mâna pe el, că e otrăvitor.
– Exact!
– Mami, și eu vreau să fiu prietena ta. Cu tine mă simt cel mai bine!
– Păi gata, cu jurământul ăsta e oficial. Și când ne e greu, pac, ne întărim jurământul.
– Adică ne strângem cu degețelele?
– Așa!
– E simplu, mami! Ce idee bună ai avut!

A adormit repede după asta.

M-am dus apoi la cel mic, care mi-a spus că vrea să adoarmă pe mine, ca atunci când era mic.
– Mami, când eiam eu mic și mă duia bunta, stăteam aici și-mi tecea?
– Da, puiule.
– Mami, știi ceva?
– Ce?
– Tu ești cea mai iubită din lume.
– Și tu ești cel mai iubit băiețel.

S-a mai foit puțin.

– Mami, ai oasele pia ascuțite. Mă dau jos.
– Bine, te țin în brațe așa, pe o parte.
– Da. Și când o să mai chesc puțin, te urci tu pe bunta mea ca să te simți mai bine.
– Promit!

A adormit cu mâna pe gâtul meu.

Nu sunt întotdeauna doar prietenii mei. Deseori sunt mai mult copiii mei, de care răspund cu viața. Atunci le spun că e important să aibă încredere în mine, că deși nu le place ceva, eu aleg pentru binele lor. Și pentru că suntem prieteni tot timpul, acceptă asta. Că nu le mai pot lua încă o înghețată. Că trebuie să mă țină de mână când trecem pe pod. Când nu e în regulă să mănânce un fruct din pădure. Au încredere în mine.

N-or să aibă mereu, dar acum, când e cel mai important din lume să se știe valoroși, importanți, ascultați și văzuți, îi văd și îi ascult și le spun cât sunt de grozavi. Le spun și când ceva nu fac bine, dar asta nu-i face mai puțin prietenii mei. Toți greșim. Toți merităm iertare. Reparare.

Le greșesc și eu uneori. Mă răstesc, ridic vocea, fac lucruri pe pilot automat. Ei îmi atrag atenția așa cum pot și îmi cer scuze. Ca unui prieten, ca mamei, ca iubitului. Băi, am fost aiurea. O să mă străduiesc mai mult. Îmi pare rău. Iar ei primesc asta și învață că e normal să nu fii perfect. Valoros tot ești, cineva tot te iubește.

Pin It

5 Comments

  • Mona spune:

    Ce frumos redai discutiile voastre absolut emotionante!

  • oana spune:

    mă cuprinde nostalgia momentelor de-aseară când citesc cele scrise de tine…și îți mulțumesc că ai această pagină în care ne dai ocazia să scriem și noi, să ne împlinim și noi pofta de a împărtăși cu alții ceea ce trăim! El are patru ani; eu, patru…zeci. E bun, frumos, deștept, e bucuria mea! Aseară:
    Mama, nu mă simt prea bine. Oare trebuie să cad la pat?
    Nu, nu trebuie. Uite, ți-am pregătit un ceai cu lămâie, o să te odihnești și dimineață îți va fi mult mai bine.
    Și tu te-ai simtit rău?
    Da, și mie mi s-a întâmplat.
    Când erai mică, așa, ca mine?
    Nu, când eram mare. Chiar anul trecut. Îți aduci aminte când am mâncat tăieței cu varză și mi s-a făcut foarte rău?
    Ooo, înseamnă că ți-a spus Călin (n.r. – medicul de familie) că nu mai ai voie să mănânci tăieței cu varză! Să nu mai mănânci, fiindcă ai să cazi la pat!
    …îl iubesc mult! e un bulgăre de fericire.

  • Ruxandra spune:

    Chiar asa! Tough love, gentle love. E nevoie de ambele 🙂

  • angela spune:

    De multe ori cand citesc ceva ce povestesti tu din cele traite langa copii ma intreb cat din ele sunt infrumusetate cu talentul tau de a scrie 🙂
    Dar pe masura ce creste si fata mea si vad de cata iubire, intelepciune si tandrete sunt in stare copiii, imi dau seama ca putin e „inflorit”
    Felicitari si sa ai putere sa ti duci munca mai departe (nu doar cea de mama)

  • paula spune:

    ooo, daaaa! ooo, daaa! acum e cel mai important! acum se construieste stima de sine! „N-or să aibă mereu, dar acum, când e cel mai important din lume să se știe valoroși, importanți, ascultați și văzuți, îi văd și îi ascult și le spun cât sunt de grozavi.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *