Când în sfârșit vine momentul meu de relaxare, dar lipsește obiectul esențial

În unele zile, singurul lucru care mă ține în viață până la ora de culcare a copiilor e gândul că, după ce fiecare e în patul lui, pe cale să adoarmă, eu mă refugiez pe terasă, la răcoare și în miros de tei, cu un ceai sau un pahar de vin în mână, frecând în sus și în jos pe telefon Facebookul, whatsappul, uitându-mă la un film pe HBO Go sau Netflix, să-mi spăl creierii, mai ales că de la ora 3 când plec să iau copiii, până la 9, când ei se bagă la somn, nu umblu la telefon mai deloc.

Ora asta pe terasă seara e refugiul meu. Uneori vorbesc cu mama, alteori mă sună prietena mea, mai răspund la mesaje, mă uit la videoclipuri cretine și așa mai departe.

Când avem o zi din aia în care copilul mic se opune la tot ce spun și strigă în mașină, pe stradă, în parc, iar eu îmi cânt un cântecel vesel în cap, ca să nu-i spun tot ce-mi vine la gură, când copilul mai mare are de făcut ceva teme și am impresia că doar o cămașă de forță cu lesă mă poate ține din a mă arunca pe geam (ca să nu arunc copilul), când îmi pierd cheile de la casă sau pe cea de la mașină, când încurc întâlniri sau îmi dau cu portiera peste degete, mă gândesc: Hai, încă puțin, mai rezistă câteva ore, că vine ora pe terasă! You can do it! Asta mă alină și mă motivează teribil!

Ei, aseară n-am reușit să-mi mai găsesc telefonul. Ați ghicit, fusese o zi din aia, creierii mei erau terci după diverse dezbateri și negocieri, editat carte, finalizat manuscris, contracte, facturi etc.

Am răscolit toată casa, îl avusesem în mână înainte să citesc cu Sofia la ea în cameră, deci de furat, nu mi-l furase nimeni. Îl lăsasem undeva. Dar unde?

M-am dus pe terasă fără telefon.

Să stau pe terasă fără telefon e… ca și cum aș face duș fără apă. Ca și cum aș sta la plajă pe întuneric. Ca și cum aș merge la cofetărie ca să mănânc un măr. Ca și cum aș merge la o întâlnire cu Jon Snow ca să citim fiecare dintr-o carte.

Băi, nu era ce trebuie!

Am plecat să răscolesc casa din nou. Cu orice risc, am intrat la copilul mic. Pe care l-am trezit. Nu era telefonul la el, el ar fi știut dacă aș fi lăsat așa o comoară pe teritoriul lui.

Am intrat la copilul mare, care sforăia răstignită pe salteaua ei. Am ridicat discret cearceaful. Am lucrat ca geniștii: cu frontala pe cap, fără să respir, transpirată toată. Să nu trezesc copiii e esențial și primordial, dar ora mea de relaxare parcă era, pe moment, mai importantă. Must get my phone back! Nimic.

M-am întors pe terasă. Ei, spanac cu ouă prăjite, dar ce, nu mă pot eu relaxa doar cu mine? Ce, mi-e teamă să stau cu gândurile mele? Ia mai dă-l încolo de telefon, mă pot relaxa și singură. Ia să vedeeem, să mă gândesc la ceva frumos. Peste puțin timp plecăm în vacanță. Aoleu, câți bani o să cheltuim… Da, dar n-o să mai muncesc nimic două luni, duc copiii la munte, la mare, la bunici în Moldova. Mda, iar n-o să dorm o lună, o să fiu zombi. Must get my phone.

Revin în camera copilului mare. Sunt aproape sigură că acolo l-am lăsat. Ridic un picior de copil, pipăi dedesubt. Nimic. Strecor o mână sub coaste. Nu-i!! Se foiește. Mă retrag ca un spărgător.

Revin pe terasă. La naiba, îmi iau laptopul.

Frec facebook, dau play la un film, dar nu mai merge, gata, e prea târziu, relaxarea mea s-a dus, ora s-a încheiat. Mă duc la culcare.

Dar stai, că telefonul e cu sonorul la maximum. Nu am notificări cu sunet, dar uneori noaptea mai sună numere de prin Bangladesh și Angora, or s-o trezească. E primordial și esențial să nu fie trezit copilul. Must get my phone.

Înapoi în tranșee. Încerc să ridic copilul cel mare cu totul, dar nu reușesc, e aproape mai grea ca mine. Pipăi în patru labe pe lângă pat. Nu e.

Frate, nu doar că nu am parte de relaxare, dar mai trebuie să mă și stresez acuma că mi-am pierdut telefonul, că sunt o mamă rea că trezesc copiii, că am creierii praf, că sunt dependentă de telefon în așa hal că nu mai pot sta fără el.

Epuizată după o zi grea și o seară teribil de stresantă, mă culc fără telefon, deci și fără alarmă, aia e, cineva m-o trezi și pe mine dimineața, mă relaxez de numa și dorm buștean.

De dimineață, ăsta micu e lângă patul meu, cu telefonul meu în mână.
– Unde l-ai găsit, flăcău?
– La Sofia în cameră, îi suna alarma.
– Și Sofia unde era?
– Nu știu.
Must get Sofia.
La masă, întreb:
– Deci, Sofi, ai dormit cu burta pe telefonul meu? Cu fundul? Nu te-a incomodat?

Nimic.
Când nu zice nimic, e semn că are de spus ceva ce nu vrea să zică.

– Opaaa, mi l-ai ascuns?
– Poate, zice. Dacă-ți spun, nu te superi?
– Nu mă supăr, sunt doar curioasă.
– L-am găsit pe cearceaf când m-am băgat în pat și l-am ascuns sub pernă.
– De ce?
– Am vrut să-ți fac o glumă.
– Am înnebunit aseară căutându-l. Te-am ridicat ca pe un covor să caut sub tine…
– Scuuuuuzeeee… Ai zis că nu te superi.
– Nu m-am supărat. Dar să nu mai faci. Putea să sune noaptea, să te trezească.
– Nu mă trezește, mami, nimeni, pe mine. Dorm copac. (vrea să zică buștean).

E adevărat. Uneori se declanșează senzorul de fum. Noaptea, mereu noaptea, pe la 2-3 AM. Și urlă de se aude până la Guvern (adică foarte departe). Toți ne ambalăm, sărim din pat, ea sforăie, deși senzorul e în dreptul camerei ei.

Îmi recuperez telefonul. N-a sunat Angora. Diseară mă relaxez două ore, rup facebookul în două.

Sursa foto: The Pexels

30 Comments

  • Lia spune:

    Ce trist mi se pare! Sa astepti sa ia viata adevarata o pauza ca sa stai cu nasul intr-un ecran! Ziceai mai demult ca o sa te bucuri de sarbatori! De ce nu si de viata, in general? Un pahar de vorba cu sotul face cat tot facebookul asta unde nimanui nu-i pasa de nimeni! In locul tau as fi luat pisica in brate si as fi mirosit teiul 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Oh, ti se pare ca nu ma bucur de viata? 🙂

      De fapt, ma bucur de multe lucruri, ma bucur de timpul cu copiii, ma bucur ca scriu mult, ma bucur cand ies la intalniri la terasa, ma bucur cand ma dau cu trotineta cu copiii sau singura, ma bucur sa ascult muzica, ma bucur sa stau nas in nas cu omul, ma bucur sa ies cu fetele la cina sau cu prietena mea cea mai buna la o bauta, si da, ma bucur si sa ma deconectez de la toate uitandu-ma la un serial sau la ce mai fac prietenii de pe Facebook. Mi-am facut o rutina care ma impiedica sa mai procrastinez cu orele ziua pe internet, sunt foarte prezenta la ce fac si ce mi se intampla de dimineata pana seara, nu e realist sa ma arunc la abstinenta completa, ma umple de frusrare, cel putin deocamdata. Momentan ma bucur de mica evadare de seara, asa cum ma bucur de celelalte pana in acel moment.

    • Petra spune:

      Printesa draga, EU sunt campioana la procrastinat. Trebuie s a urmez si EU modelul Tau.

    • Cristina Racu spune:

      😁 a mai făcut așa Glume Sofia?

    • Eliza spune:

      Stii Lia, cateodata ma intreb ce castiga oamenii emitand judecati si etichete. Daca pe tine te-a facut pe bune sa te simti mai bine ce i-ai spus mai sus Ioanei, poate ai vrea sa te uiti si de ce te-a facut sa te simti mai bine.
      Pe langa asta, vreau sa citez tot din acest articol, primele cuvinte dupa titlu „In unele zile”. Sunt constienta ca suna un pic abraziv ce scriu, dar pun intrebarea asta dintr-un loc de bunavointa si din dorinta de a ne da seama ca nu toate lucrurile pe care le spunem sunt de ajutor pentru persoana catre care le spunem. Personal, ma fac vinovata deseori de acelasi comportament, poate tocmai de aceea il oberv acut la ceilalti.
      Iti doresc numai bine! Imbratisari!

    • Printesa Urbana spune:

      ce elegant ai spus, multumesc!

    • elisa claudia spune:

      Stai,staaai!! Cum adica ti se pare trist? E ultra amuzant tot ce a scris, asta e nota principala! Plus ca într-un text de asemenea tip,se mai plusează, pt efectul comic(la care Printesa e mare maestră). Crezi că nu-si ia ea soțul la vorbă si mâța -n brate( sau invers 😀)…dar cat de amuzant ar fi fost textul cu ideea de bază:” mi-am ratacit telefonul, am culcat copiii si am povestit un pic cu soțul, am mirosit teiul si m-am culcat”.Asta putem povesti noi, dar cine naiba ( scuze:)ar fi curios să citească? Ne tranteste insa o chestie super distractiva, care ne face ziua mai faină, si noi o luam absolut ad litteram, si ni se pare trist, si dam sfaturi:” nu, nu e bine altfel trebuie sa iti petreci serile”. Serios acuma…

    • Printesa Urbana spune:

      🙂 multumesc!

    • Mihaela spune:

      In neregula e cand iti traiesti toata viata in telefon sau laptop, nu o ora.

      Altfel, Lia, stii ca niciuna din noi nu citeste sau scrie asta cu puterea mintii, ci tot de pe vreun aparat…

    • Jupaneasa spune:

      De acord cu comentariile. Apoi, era mai simplu daca spunea „nu stiu unde e telefonul, asa ca m-am sunat de pe telefonul sotului. End of story”.
      A vrut doar sa ne faca sa radem.

      PS: Eu n-am facebook/ instagram si tot am ora mea de stat pe telefon. Rasfoiesc pinterest si youtube in draci :))

    • Aurelian spune:

      De curiozitate, in cele 6 ore intre 3 si 9 faci si mancare pt copii? Calcat haine pt a doua zi la scoala? Curat prin camerele lor?

  • Eliza spune:

    Doua chestii au rasarit la mine in cap cititind articolul:
    1. Spanac cu oua prajite, mniam, trebuie sa fac si eu cat de curand!!
    2. Ti-a explicat Sofia si rationamentul ei, adica de ce era amuzant pentru ea ca tu sa ramai fara telefon in seara aia?

    • Printesa Urbana spune:

      1. dada ce imi mai placea cand imi facea bunica, pffff…
      2. bai, nu. cred ca de fapt a vrut sa-mi faca o surpriza dandu-mi-l a doua zi, fara sa se gandeasca ca eu am (MARE) nevoie de el dupa ce ea adoarme. sau poate e in asentiment cu Lia si crede ca trebuie sa ma bucur mai mult de real life.

  • Agneta spune:

    Ha! Ce bine pica articolul asta. Exact asa ma simt si eu, dupa o zi de joaca cu fetita de aproape 3 ani. Seara dupa ce adoarme, am nevoie de timpul meu, cu okostelefonul. 🙂

  • Carla spune:

    Pe mine m-ai pierdut la spanacul cu ou si la „dorm copac”.
    In rest, seara am si eu un tête-á- tête cu telefonul meu. Nu, nu mă simt vinovată chiar deloc.

  • Irina F spune:

    Uite, eu sunt si mai si. Eu traiesc zilnic pentru ora aia, care uneori se transforma in 10 minute ca imi pica ochii-n gura de somn sau nu o mai apuc deloc. In ora aia mai impaturesc haine, mai bag vase in masina sau doar ma uit la film/butonez telefonul. Si nu ma simt vinovata pentru asta. Este timpul meu cu mine si imi umple paharul de multumire ca fac ceva care imi place in voie, libera de obligatii. Ca e distractiv sa speli primul scutec de dimineata si copilul sa manance sapun, dar cand se face ora 12, tu nu ai mancat (nici nu ai ce ca nu ai avut timp de gatit) si nici nu ai reusit sa iti bei cafeaua, cel mare te intreaba daca vrei sa te joci pentru a nu stiu cata oara Zootropolis cu plusuri sau iti spune pe un ton miorlait ca ii e foame dar nu stie ce vrea sa manance (si bineinteles ca niciuna din variantele existente sau propuse nu este buna) atunci da, traiesc pentru ora aia! Nu inseamna ca nu ma bucur de copiii mei, ci inseamna ca nu sunt robot si ca am nevoie si eu de o pauza, sa fac altceva. Si sa stau sa ma uit la tei e distractiv. 5 minute. Apoi, ma uit la altceva 😁

    • Lia spune:

      Nu zic ca pauza e naspa, pauza e super, si mie imi place sa fac ceva pentru mine, fara copii, care sunt adorabili, dar uneori obositori. Spun doar ca depedenta de telefon e naspa, cu atat mai mult cu cat noi, mamele, avem asa putin timp liber, eu nici vorba sa mi-l pierd pe tel. Mai butonez si eu uneori (de exemplu acum) cand am timpi morti, sala de asteptare la medic, semafor, etc. Dar sa pierd din timpul meu pretios pe facebook, no way! Dar fiecare cu timpul si prioritatile lui, nu va judec, doar ma mir sincer!

    • Elisa Claudia spune:

      Fetelor, acuma c-am ajuns la confesiuni, ce fac eu după ce culc copilul( nu non stop, din păcate, dar cât de des imi reușește: îmi frig ceva, gen grătar, somon, caș pane, etc, iau berica din frigider, mă așez pe jos în sufragerie cu o carte deschisă, un telefon, tv deschis, poate chiar un laptop.Mai pun preventiv lângă mine si o înghețată dosită din timp, (ca cea mică e cam sensibilă la gât), întâi privesc si miros aromele, apoi nu stiu ce sa savurez mai întâi! 😀.Sa lipsească o componentă din puzzle( ca telefonul Ioanei), m-ar scoate din matcă si mi-ar tăia plăcerea, vorba ei,a r fi ca dușul fără apă!😀

    • Rox spune:

      Acum înlocuiți telefonul cu orice alt lucru care îi relaxează pe oameni:

      ***
      – Pe mine mă relaxează să stau închisă în baie cu fundul pe cadă și să-mi fac masaj facial cu cremă 5 minute, uitându-mă în gol.
      – Pff, ce pierdere de timp. Eu mă dau cu cremă cu o singură mână în timp ce cu cealaltă *insert altă activitate*. / Eu nu mă dau cu nimic, mai bine naturală, ce atâtea porcării pe față.

      ***
      – Pe mine mă relaxează să fac puzzle.
      – Adică jocuri de alea de copii mici? Nu erai om în toată firea?

      ***
      – Mie îmi place să stau seara cu un pahar de vin și o revistă pentru femei.
      – Adică bei în fiecare seară? Cred că ai o problemă cu alcoolul.

      ***
      – Mie îmi place să croștez macrameuri.
      – Ce pierdere de timp. Oricum nu și le mai pune nimeni pe mobilă.

      ***
      – Relaxarea mea de seară e fac sex cu soțul.
      – Pe bune? În fiecare seară? Ceva nu e în regulă cu voi.

      ***
      – Eu mă joc pe calculator jocuri cu împușcături în lumi imaginare.
      – N-ai altceva mai bun de făcut cu viața ta?

      ***
      – Pe mine mă destinde să frec bucătăria lună și bec în fiecare seară.
      – Vai de mine, ce lucru absurd. Ești obsedat/ă!

      ***
      – Eu nu pot să adorm seara până nu rezolv un sudoku.
      – Hă?

      În concluzie, orice alegi să faci ca relaxare e treaba ta. Și doar pentru că cineva alege o activitate care ție ți se pare o porcărie sau pierdere de timp, nu înseamnă că și este. Este ceea ce îl destinde pe omul respectiv și atât. Nu e nevoie nici să-l înțelegi, nici să-l aprobi. De la rutină/ritual și până la dependență e ceva cale, chiar dacă uneori nu foarte lungă.

    • Andreea spune:

      Ce bine-ai spus, Rox. Indiferent de ce-ai face, tot va exista cineva sa vada un nod in papura. Ca parca am fi trasi la copiator, sa ne relaxam toti in acelasi mod🙄

    • A_A spune:

      Perfect scris. Nu se mai poate adăuga nimic.

  • MaraBlue spune:

    totusi, daca e one time only, poate e ok, dar sa dormi cu telefonul sub perna iti cam face spanac cu oua creierasul!

  • Elisa Claudia spune:

    Fetelor, acuma c-am ajuns la confesiuni, ce fac eu după ce culc copilul( nu non stop, din păcate, dar cât de des imi reușește: îmi frig ceva, gen grătar, somon, caș pane, etc, iau berica din frigider, mă așez pe jos în sufragerie cu o carte deschisă, un telefon, tv deschis, poate chiar un laptop.Mai pun preventiv lângă mine si o înghețată dosită din timp, (ca cea mică e cam sensibilă la gât), întâi privesc si miros aromele, apoi nu stiu ce sa savurez mai întâi! 😀.Sa lipsească o componentă din puzzle( ca telefonul Ioanei), m-ar scoate din matcă si mi-ar tăia plăcerea, vorba ei,a r fi ca dușul fără apă!😀

  • Nicole spune:

    „rup facebookul in doua”

    Hahahaaaa!!!!

  • Ank spune:

    Dar sotul unde era? :))))

  • Madalina spune:

    Din nou, Ioana, nu stiu cum faci fata la atata judecata.
    Ideea e ca omul, la el in casa, face fix ce vrea si ce ii place.
    Sotul, la fel, face si el ce vrea. Faptul ca uneori acel “ce vrea” e diferit intre soti, e ok.
    Atata tristete si mirare ca sta o femeie o ora pe telefon dupa ce ii adorm copiii e ipocrizie curata.
    Despre ce doamne iarta-ma vorbim??? In tara in care bataia e rupta din rai si strazile pline de rahati de orice natura vreti voi, ne intristam ca sta Ioana o ora pe Facebook de una singura. Bai, nu va e rusine? Nu vi se usuca degetele cand tastati ipocrizii (de pe telefon, pariez)???
    Cand spargeti seminte si fumati in parc, langa locul de joaca, in timp de rupeti Facebook-ul in doua, ca apoi sa aplicati o palma la fund odraslei din dotare pentru ca ….you name it…nu va mai intristati? Sau voi nu? In principiu, nimeni nu, dar parcurile sunt in continuare pline de asa ceva.
    Cand aruncati gunoi pe strada nu va mai intristati? Nuuu, voi nu, altii…hai ca m-ati enervat de dimineata.

  • Simona spune:

    Eu astept sa doarma copilul, sa pot face ceva treaba prin casa, ceea ce e intr-adevar trist :))
    Si zici ca daca imi cant un cantec vesel in cap imi trece starea de nervi?

    • Printesa Urbana spune:

      pai, cred ca cel mai bine ar fi sa nu mai faci treaba in casa, sigur trec nervii. incearca macar o seara pe saptamana sa nu mai faci nimic altceva dupa ce adoarme kid in afara sa citesti, TV, telefon, baie cu bule, ce vrei tu din seria ce-ti place si-ti hraneste sufletul. apoi vezi daca mai esti nervoasa.

  • Liza spune:

    După ce adoarme copilul frunzăresc puțin fb-ul, apoi urmează ora mea de citit – de pe telefon. N-aș putea renunța la asta. Este o rutină plăcută și relaxantă.

  • Inka spune:

    Angora as in numele istoric al Ankarei? As in vreo pisica, iepure, capră de angora care te sună? Sau poate era Andorra…?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *