Copila mai mare e în camera ei, cu ușa închisă. Are pauze din 30 în 30 de minute, știu sigur, pentru că iese să ceară de mâncare.
Copilul mai mic stă la masa din bucătărie, eu lucrez doi metri mai încolo, pe canapea.
Și el are pauze la 20, maximum 30 de minute. În aceste pauze, copiii merg la toaletă, beau apă, ronțăie ceva, se duc la joacă, majoritatea însă rămân să vorbească unii cu alții, au și ei nevoie să vorbească cu prietenii lor. Eu aud, că na, sunt aici. Iată ce aflu în pauze, cât pot distinge, că vorbesc toți în același timp:
– Mami îmi dă tableta în weekend pentru zece minute pe zi, dar mereu o păcălesc și mă lasă o oră sau 59 de minute, iar eu de fapt stau 65 de minute.
– Mama mea a zis că nu mă mai lasă la Roblox (înțeleg că e un joc online), dar vine ziua mea și eu mi-am dorit să-mi cumpere tebdskefurfhn (nu am înțeles ce a zis) la Roblox și sigur îmi cumpără, că doar e ziua mea.
– Mama mea stă mult pe toaletă.
– Tati a făcut ieri paste cu ton, au fost foarte bune, dar mie nu mi-au plăcut.
Al meu le arată ce a mai colorat, nu-l bagă în seamă decât un alt băiețel, care și el colorează. Își compară desenele. Al meu e mai frumos, dar și al tău e foarte frumos.
– Sora mea are telefon, o să am și eu telefon când o să am 10 ani și o să-mi pun poze pe Facebook.
– Eu abia aștept să merg la mare, să mănânc râme (?)
– Mă duc la un pipi, vin imediat
– Vreți să vă arăt pisica mea?
(după o vreme)
– Nu pot să o scot de sub pat.
– Mi-e foame, azi o să mâncăm pizza.
– Și eu vreau pizza.
– Noi avem pilaf, se aude o voce de mamă (nu a mea, deși și noi tot pilaf avem).
– Ne vedem azi în parc, Alex?
– Nu, că mă văd cu Radu, dar nu avem voie în parc, așa că o să ne vedem pe trotuar în fața blocului.
– Pot să vin și eu?
– Tu nu poți să vii, că e pandemie, distanțare socială (se aude o altă voce de mamă).
– Dar Alex se vede cu Radu,
Mama zice ceva, dar nu înțeleg ce.
Revine învățătoarea, ciripește timerul, copiii se întorc de unde era fiecare, se face liniște cât de cât.
Intervine un tată:
– Miss, trebuia să printăm ceva?
– Azi e ziua lui tata, își amintește o fetiță.
– Miss, can I go to the toilet?
Al meu caută pe google kids imagini cu lego pe care să le printeze și să le coloreze.
– Ivan, ești atent la școală, da?
– Ăhă.
– Tipule, nu glumesc, e treabă serioasă.
– Știu, dar eu am înțeles deja ce explică și mă plictisesc.
A colorat fiul în ultima săptămână cât în toată viața lui.
Photo by Thomas Park on Unsplash
Cea mai tare faza cu scoala online a fost:
-„Uite-l pe tatăl lui x in chiloți!”
„-Nu pot sa cred ca e in chiloti!”
Apoi s-au auzit multe râsete și chicoteli. Saracul om nu si-a dat seama ca si in pauza camera era pornită ….
– Mama mea stă mult pe toaletă. – m-a distrat asta. posibil ca mama sa stea mult in toaleta ca sa se ascunda de copii:)))
Descoperirea mea cea mai trista de la lectiile online (inca din martie) a fost ca profesoara de engleza nu stie nici engleza, nici sa predea, nici sa se comporte civilizat.
Mi-am inscris fiica la un curs de limbi straine la Palatul Copiilor, sa invete macar o limba straina
Cel mai halucinant a fost cand la sedinta cu parintii invatatoarea ne-a rugat sa nu le mai suflam copiilor raspunsurile in timpul orei
Doamne… 🙂
Buna ziua! Daca imi permiteti, as vrea sa fac cateva completari cu privire la profesoara de engleza.. Aveti perfecta dreptate si va inteleg nemultumirea, nu ii iau apararea si nici nu ii caut scuze, nici nu lucrez in invatamant, dar… exista un mare dar… din pacate, salariile in invatamant sunt mediocre, iar in sistem intra oameni exact pentru nivelul acestor salarii.. Un profesor mai tanar castiga in jur de 2.500-3.000 lei net.. Un educator castiga si 2.000 lei.. Ce sa faci cu banii astia, cu ce traiesti, cu ce te imbraci pentru ca nu poti merge imbracat oricum in fata copiilor, cu ce iti cumperi carti si alte materiale, cu ce te mai duci si la cursuri de specializare? Salariul este extrem de mic tinand cont de responsabilitatea pe care o are. Faceti un calcul, va rog – in Romania sunt clase si cu 30 de copii… La un salariu de 3.000 lei, pe luna, per cap de copil, un profesor castiga 100 lei.
Stiu caz concret – invatator cu aprox. 30 ani vechime (are peste 50 de ani), la tara, are un salariu de aprox. 4500 lei, dar ajunge la banii astia pentru ca are vechime si preda la tara (exista un fel de spor de distanta fata de oras).
Cei care vorbesc foarte bine engleza, sa stiti ca nu aleg invatamantul, ci aleg companiile multinationale care au salarii extrem de bune sau se indreapta catre traduceri, unde bataia de cap nu este atat de mare ca atunci cand lucrezi cu copiii. Am 2 colege din generala, absolvente de limbi straine, care lucreaza in astfel de companii, pe limba franceza – la 30 de ani, castiga peste 5.000 lei pe luna. Evident muncesc si destul de mult, dar si un profesor munceste atat la clasa, cat si dupa ca sa se pregateasca pentru a doua zi..
In concluzie, pana cand salariile profesorilor nu vor fi decente si evident sa fie evaluati ca atare + trimisi constant la cursuri, cred ca nu ar trebui sa ne mire situatia prezentata de dvs. ?
Personal nu am copii, dar experienta proprie este urmatoarea: meditatii si cursuri pentru a invata engleza/ germana si pentru a da bac-ul…
Va doresc mult succes tuturor!
PS: in 2013, am terminat masterul si am avut ocazia sa intru in invatamant. Atunci, ca si debutant as fi castigat 600-800-1.000 lei, nu mai stiu sigur, dar stiu ca era foarte putin. Am zis „nu, multumesc”.
@ Alexandra – Sotul meu a fost 20 de ani sef de santier in Romania si in Germania, in ultimii 10 ani a avut firma lui de verificari de centrale termice. Acum este PORTAR la o cladire din Manhattan, ca asa e viata de imigrant. Pe salariul minim pe economie, deci 2000 de dolari care ne ajung sa platim chiria (1500), asigurarea la masina si utilitatile. ATAT! Restul de bani (pentru mancare, economii, tenisul fetei) vin din ce castig eu pe net. O data nu a zis „bag picioarele, si asa ma platesc in bataie de joc”. Desi chiria in cladirea aia e 10 mii de dolari pe luna si are locatari care platesc 30 de mii de dolari pe 12 sticle de vin din ala de neam prost. Sau unul si-a luat 2 masini Porsche Cayanne, ca nu stia ce sa aleaga: negru sau alb.
Cu toate acestea se duce noapte de noapte la lucru, cu zambetul pe buze, e curtenitor si simpatic, de a ajuns preferatul tuturor.
Deci, daca nu ne convine un job, ne luam altul. El trebuia sa inceapa din iunie ca inginer, pe un salariu de 4 ori mai mare, dar s-a busit totul cu pandemia, asa ca inca e portar. Si e un portar fericit ca are totusi un venit si ca poate sa plateasca chiria si utilitatile pentru familia lui.
Este un job sub „demnitatea” lui? Este. E nemultumit? Nu. Se duce si face tot ce poate sa isi merite banii.
In alta ordine de idei, nivelul de predare al limbii engleze in Romania este abisal de prost in 90% dintre cazuri. Ca e scoala de fitze sau nu, ca e la stat sau nu, sistemul este atat de prost si unii profesori atat de nepregatiti (din vina lor, ca nu ii opreste nimeni sa fie asi in limba pe care, culmea, o si predau), incat avem copii care scriu compuneri pana ii ia dracu’, dar nu sunt in stare sa explice cum se face o ciorba de fasole.
Eu am 30 de ani de studiu, o facultate de specialitate si, desi scriu ca o sefa si am vocabular mult peste vecinii mei americani, am o pronuntie atat de idioata, ca-mi vine sa ma ascund sub banca. Si pronuntia mea este superioara majoritatii vorbitorilor de engleza din Romania. Dar, cand si profesorii se impiedica in TH-uri, ce sa mai zici?
Se face teoria chibritului in 99% dintre cazuri, in loc sa se vorbeasca pur si simplu. Sa se vorbeasca toata ora, sa se faca debate etc. Dar e mai usor sa dai exercitii de gramatica de la clasa I si sa pui eventual un copil sa citeasca 2 randuri pe ora. Asta nu e engleza, e bataie de joc.
Si vad rezultatele: eu, dupa 30 de ani de engleza, am pronuntia mai proasta decat fie-mea care a invatat-o in mai putin de un an. In acest moment vorbeste atat de bine, incat a prins deja accent „local” (au newyorkezii un stil al lor de vorbit), de se mira lumea cand le spun ca de fapt e imigranta si a invatat in ultimul an.
Deci hai sa nu scuzam pe nimeni, sistemul e asa cum este, multi sunt nepregatiti pentru ca le e lene sa devina mai buni. Engleza se invata super-simplu in plus, daca vrei, dar trebuie sa vrei.
Scoala online e mai bine decat ne-scoala, dar, asa cum povestiti si voi, fetele, ies niste perle de mori de ras 😀
Eu am un singur lucru de comentat – scoala nu se face online daca vrei sa invete ceva copiii! Este o aberatie ce se intampla acum! Indignarea mea vine iar din faptul k masura este facuta fara sens – la scoala nu mergem (desi copiii stateau cu masca si distantati, plexiglas, dezinfectant etc) dar in parc toti sunt claie peste gramada, afterschoolurile sunt deschise precum si alte activitati extracuriculare. Din nou tot de educatie isi bat joc (ca asta e scoala online). A se vedea k niciuna din celelalte tari UE cu incidenta mult mai mare de cazuri nu au inchis scolile !
Hmmm… nu sunt foarte convinsa ca am inteles acest comentariu
in primul rand nu am inteles de ce ati calculat banii castigati de un profesor per copil… nu e ca si cand in loc sa le predea le face haine la comanda si pentru fiecare dintre ei cheltuieste separat timp si materiale….
Mi se pare absurd si sa spuneti ” Salariul este extrem de mic tinand cont de responsabilitatea pe care o are.” Prin urmare, daca nu isi asuma responsabilitatea (de a-i invata materia pe care o preda) salariul ii va parea mai mare? Isi conserva energia si are nevoie de mai putina mancare?
Eu stiam ca salariile in invatamant au crescut (pe de alta parte, mie 3000 RON nu mi se pare atat de putin incat sa ma duc sa plang in baie de mila profesorilor).
Munca in invatamant are anumite avantaje pe care probabil cei ce isi aleg acest drum le iau in calcul (ore mai putine de lucru, vacante lungi, stabilitate etc).
„un profesor munceste atat la clasa, cat si dupa ca sa se pregateasca pentru a doua zi..”
asa credeam si eu, dar vazand unele dintre orele fiicei mele, e clar ca a doua parte nu e valabila pentru toti profesorii.
Probabil ca intr-adevar in ultima vreme a crescut numarul persoanelor lipsite de calitati in invatamant.. (desi profesoara in cauza nu este nici pe departe din tanara generatie) dar nu cred ca salariile sunt problema ci modul in care se dau si cum se pastreaza posturile in invatamant (se copiaza la examene, profesorii sunt titularizati cu note penibile, nu ii pasa nimanui ce fac la clasa, nu merg la cursuri etc)
nu merg la cursuri de dezvoltare profesionala, personala – am vrut sa spun in final
Cata dreptate aveți!
Aud multă lume ca se plânge ca sunt mici salariile profesorilor. Foarte mulți profesori nici nu merita atât cât iau. Imi pare rău s-o spun.
Asa că domnii profesori sa spună „mersi” ca nu iau salariul minim ca mine și sa crească si doi copii cu el.
Eu am o fetita si doamana ei nu s-a deacurcat tare bine cu online-ul si i-am propus sa o ajut un pic sa vedem ce si cum sa faca, si doar 30 min i-au fost de ajuns sa inteleaga ce are de facut si acum se descurca foarte bine. Deci ajutati doamnele, copiii nostri au mai mult de castigat asa!
La noi online toata lumea a aparut cu animalutul din doatare sa se laude, era plin de mieunauri si latrate … cine nu a avut animalut a adus unul de plus!
Asta cred si eu!Mai multa implicare din partea fiecarui parinte care are priceperea sa ajute,cu conditia sa -si doreasca si cadrele didactice si sa nu fie pline de fumuri ca stiu tot ce este pe aceasta lume .Sa nu le fie jena si sa ceara ajutorul, pentru ca sunt multi care vor sa ajute invatamintul.Si la biserica ne spune preotul „de la Domnul sa cerem”,ca daca nu cerem,nu ni se da!