Fata detestată în școală pentru că avea încredere în ea

Am primit într-un mesaj privat pe Facebook încă o poveste adevărată pentru seria #AdolescentînRomânia. Cred că descrie o situație cu care s-au întâlnit și alți tineri.

Ori de câte ori îmi amintesc lucrurile astea, umplu de rușine, îmi vine ascund în mine.

Mergeam la o școală teologică neoprotestantă din orașul meu, considerată atunci și acum una din cele mai bune din oraș. Eram în clasa a 7a sau a 6a când ne-a venit o colega nouă în clasă, ea nu era neoprotestantă.

Era foarte frumoasă, se îmbrăca șic, era prietenoasă. Nu înțeleg de ce profesorii au considerat e potrivit ne spună detalii despre părinții ei. A fost acum multă vreme, dar rețin se spunea mama și tatăl ei au conceput-o în afara căsătoriei și nici nu au continuat relația. Nu a fost prea bine primită, mai ales aflaserăm detaliile astea personale înainte o întâlnim, se vorbea despre ea. Cred noi, copii, am preluat atitudinea adulților.

O dată, când colega lipsea, diriginta ne-a spus mama fetei spune ea nu s-a integrat, nu se simte bine la școală. Diriginta a făcut un fel de sesiune deschisă în care fiecare pur și simplu a spus de ce nu îi place de ea. Ca și copil, eu sincer o admiram, dar am simțit asta e curentul, nu ne place de ea, așa am zis disprețuitor despre ea trăiește sub un bol de sticlă“.

Diriginta doar a ascultat, nu a încercat medieze, ne sfătuiască, creeze un mediu prietenos. A creat doar un spațiu deschis pentru răutăți în absența colegei. Privind în urmă, îmi dau seama fata asta a venit cu încredere în ea, fără rușine, ceea ce o făcea fundamental diferită de noi. A încercat fie prietena mea, dar am respins-o. Și era chiar drăguță, sunt convinsă  ar fi fost o prietenă bună.

Au trecut câțiva ani, am ajuns la liceu în clase diferite. Ea a rămas în continuare sursa bârfelor, dar la liceu și-a făcut o prietenă, o fata deosebită venită dintr-o localitate ceva mai îndepărtată. Dirigintele ei era un profesor foarte simpatizat, popular, tânăr, însurat cu 2 copii. Chiar era foarte de treabă, părea ne înțelege. Cu toții îl iubeam. Ea era șefa clasei, așa , se pare, petreceau uneori timp singuri.

Către sfârșitul anului, l-a acuzat ar fi avut o relație nepotrivită cu ea. Avea ca dovezi sms-uri. Vestea s-a răspândit ca focul prin școală. Bineînțeles minte… bineînțeles iubitul profesor nu ar face așa ceva. Toată lumea a fost împotriva ei, cu excepția prietenei pe care am amintit-o mai sus.

Verdictul public a fost e o mincinoasă, iar valurile de simpatie s-au îndreptat către profesor, adevărată victimă. Într-o zi m-a oprit portarul scolii îmi arate ceva: un ziar. În ziarul local era pe atunci, nu știu daca mai este și acum, o rubrică unde apărea ocazional poza unei fete frumoase. Se vedea zâmbitoare fața fostei mele colege de gimnaziu, un chip superb, fericit, plin de încredere.

Sub poză îi scria prenumele, vârsta și dimensiunile în cm. Vezi, e curvă, îmi zice portarul. Nu e… Asta nu înseamnă e curva. Ba da… de ce crezi s-a dat la ziar? Anul următor ea a început frecventeze un alt liceu, profesorul a continuat predea, fie diriginte și participe activ la servicii religioase, chiar predice, toate astea fără a se explica în fața cuiva, fără se pornească o investigație.

Acum câțiva ani am găsit-o pe Facebook, i-am trimis o cerere de prietenie, dar nu a acceptat. fi vrut îi spun îmi pare rău. Toate astea s-au întâmplat acum 11 ani…

Sper din suflet lucrurile s-au schimbat, deși profesorii au rămas aceiași. De fiecare dată când trec pe lângă fostul liceu, am un sentiment oribil. Îmi aduc aminte de rușinea profundă pe care o simțeam acolo, rușinea pe care trebuia o simțim toate și pe care ea a refuzat-o, ceea ce a făcut-o simultan incredibil de dezirabilă și detestată. Câțiva ani mai târziu, cineva m-a întrebat cum mi s-a părut școala respectivă, daca mi da copii acolo. Am răspuns candid din punctul meu de vedere acolo e prea multă rușine sexuală.

Imagine de Shahid Shafiq de la Pixabay

3 Comments

  • Elvira7 spune:

    Intrigant articol, mai ales despre sentimentele autoarei cu privire la propriul liceu. Mi-ar fi placut sa ne scrie despre propiile rusini ce le simteau (fetele sau si baietii?) in acel liceu, comparand cu fata increzatoare in ea insasi.

  • cib spune:

    acei profesori de la liceul neoprotestant erau oameni extrem de falsi. pai unde e ” iubirea de aproapele”?
    demulte ori in spatele unei religii( nu conteaza care) se afla monstrii nu oameni.

  • Silvia spune:

    Foarte trist. Din pacate uneori crestinii pot fi mai rai decat oamenii necredinciosi. Eu ma consider crestina dar sunt constienta de lipsurile mele si mai ales, pt ca e mai usor, de lipsurile altora care se numesc pe ei insisi asa. Dar nu esti cu adevarat crestin decat daca esti plin de iubire. Pacat ca nu putem sa ne ridicam la nivelul asteptarilor. Dar Dumnezeu repara de multe ori nedreptatile pe care netotii de noi le comitem. Sper ca fata respectiva sa fie rasplatita cu bine si sa fie ea insasi bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *