Scrisoarea Mariei (17 ani) către Moș Crăciun

Cu voia voastră, public aici o nouă scrisoare de Crăciun scrisă de o adolescentă.

Scrisoare către Moș Crăciun, 24 decembrie, Undeva

Dragă Moș Crăciun,

Știu, nu ți-am mai scris de o grămadă de timp. Sunt sigură că nici nu te așteptai să mai auzi ceva de la mine. Stai acolo, la Polul Nord, și aștepți să pleci. E Ajunul, iar tu ești foarte ocupat azi. Și scrisoarea mea a ajuns prea târziu. Dar, vreau, totuși, să mă asculți. Nu o să îți irosesc prea multă vreme. Nu te-am uitat, să știi. Îmi dau seama că poate asta ai crezut, dar, știi cum e timpul – nu ne așteaptă – așa că nu îl voi mai irosi cu scuze. O să îți dau și un motiv pentru care nu ți-am mai scris, dar, te rog, promite-mi că nu te superi – niște oameni răi mi-au spus că nu exiști. Nu i-am crezut, dar m-am speriat și nu am mai avut curajul să-ți cer ceva. Chiar și așa, eu știu că ai venit în fiecare an.

Anul trecut, de pildă, mi-ai adus un glob de sticlă, în care, pentru o singură secundă pusă pe fugă, mi-am văzut destinul. L-am uitat imediat, dar era frumos. Era, cumva, magic – știu că tu înțelegi cel mai bine cuvântul ăsta. Era frumos, pentru că era un cadou de Crăciun.

Am decis să-ți scriu pentru ca mi s-a făcut dor. Dorul ăla nebunesc, care îți umple sufletul până ce simți că va exploda. Al meu a explodat deja, așa că am ales să îl pun aici, pe foaie – măcar o părticică.

Știu că acum mă privești și poate auzi și stiloul ăsta cum merge pe hârtie. Cred că îmi vezi întreaga viață, doar așa, cu o privire fugară. Mă vezi și râzi pe sub barba ta albă. Sau poate că nu – poate chiar te-am întristat . Și, cine știe ? Poate chiar te-am uimit puțin în seara asta. A trecut prea mult de când nu m-ai mai văzut, nu-i așa ? Am crescut. Probabil că te doare să vezi urmele lacrimilor care au curs pe fața mea de-a lungul anilor. Nu te supăra, Moș Crăciun – acum, când scriu, mă simt întreagă. Știu, nu mă vezi râzând, dar inima mea dansează și cântă colinde. Și simte miros de portocale.

Am fost un om bun anul ăsta? Poate îndrăzni cineva să se numească, pe bună dreptate, om bun ? Ar fi mare lucru dacă ne-am putea numi măcar oameni. Hai să recunoaștem – nu suntem buni niciodată, în niciun an, dar tu continui să vii.

Nu te vedem, dar știm. Pur și simplu, știm, iar, câteodată, pare că ești mai degrabă un sentiment decât o persoană. Nu te-am văzut niciodată cu adevărat, dar de câte ori nu te-am simțit ? Prin fulgi, prin ace de brad, prin bomboane de pom. Și acum simt că ești aici, pentru că tu ajungi atunci când începe Decembrie.

De prea mult timp, nu mai știm ce suntem, și supraviețuim mai mult decât trăim. Dar, de Crăciun, mergem către viață și către noi „cei adevărați”. Nu neapărat la noi, cei din copilărie – nu, ci la noi, cei fericiți. Poate din trecut, poate din viitor, poate de acum. Moș Crăciun, eu te aștept să vii in seara asta. Sunt sigură că vei apuca să citești scrisoarea înainte să pleci, pentru că cele mai multe miracole se petrec de Crăciun. Și, chiar dacă nu ar ajunge la timp la tine, știu că tot ai veni.

Nu știu câtă lume îți spune asta – Crăciun fericit, Moșule !

Tu ne faci viața mai bună.

Cu drag,

Un om

 

Photo by Mitya Ivanov on Unsplash

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

Un comentariu

  1. Aseara m-am intalnit cu un grup de oameni frumosi, on line, sa colindam, sa spunem poezii sau scrieri ale nostre sau ale altora referitore la Craciun, amintiri, traditii, frumuseti. O doamna mai in varsta care scrie extraordinar de frumos, a inceput prin a citi ” In primul rand, vreau sa stie toata lumea, Craciunul este o sarbatoare religioasa!” Apoi, fara nici-o legatura cu asta, a inceput sa povesteasca in modul ei profund dar sugubat traditiile copilariei ei, de la taierea porcului la colinda din seara de ajun. Si tot atat de abrupt cum a inceput, si parand fara nici-o legatura cu ce a povestit, a terminat cu cuvintele: „cum ar fi fost lumea aceasta daca nu s-ar fi nascut Isus?” M-a impresionat si inviorat profund, asa cum nu o face niciodata Mos Craciun pe care il astept si ma bucura in fiecare an cu venirea lui. Chiar si copil, cand Mosul avea o si mai adanca insemnatate, stiam ca miracolele sunt dincolo de el, ca el poate sa fie cel mult un mesager. Ce-i drept, unul drag si foarte asteptat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *