Am început să alerg și să merg în pantofi barefoot și vă zic: e genial!

Acest articol este scris de soțul prințesei urbane, care a început să alerge în pantofi barefoot. Este un articol lung, pe alocuri patetic și exaltat, pentru că așa e și autorul în legătură cu alergatul în general și cu pantofii barefoot în special. Asta e, dacă nu vă place, mâine sigur se publică aici ceva ce o să vă placă mai mult 🙂

Bună, sunt Robo și am început să alerg în septembrie 2020, în caz că nu ați citit primul articol în care am povestit cum m-am apucat de alergat (LINK). Între timp, am făcut practic o obsesie (ușoară, zic eu) cu alergatul, am început să fac urât dacă trec mai mult de 1-2 zile fără să alerg șamd. De 1 lună și jumătate am început să alerg în pantofi barefoot și sunt super-încântat, atât de mult încât nu numai că alerg în ei, dar îi și port toată ziua și de fapt nu mai vreau să mai încalț vreodată altceva decât genul acesta de încălțăminte.

Pentru cine nu știe, un pantof barefoot este un pantof care nu are nici un fel de suport sau de amortizare pentru picior, este practic o opincă care face foarte puține lucruri, doar protejează pielea de pe talpa piciorului și împiedică lucruri cum e sticla să îți intre în picior. Asta-i tot ce face acest fel de papuc, pentru că de fapt la un astfel de pantof cel mai important este ceea ce NU face. Mai precis, scopul lui este să nu împiedice piciorul să existe și să se miște în felul în care a fost construit, ca să îți dea o experiență cât de aproape e posibil de mersul desculț. Acești pantofi sunt de obicei ușori, ultra-flexibili, cu talpă extrem de subțire (ai mei au 3.5 mm), talpa este plată („zero drop”), sunt moi și au formă anatomică (mai lați la degete, că așa e piciorul de om).

Merrell Vapor Glove 4, în picioarele subsemnatului
Asta e ceea ce numesc eu talpă flexibilă 🙂

Pantofii barefoot sunt forma cea mai hardcore de pantofi pentru alergare, dar mai există un pas intermediar până la pantofii cu amortizare pe care îi știe toată lumea – e vorba de așa numiții pantofi „minimaliști”. Diferența față de barefoot e că au talpa ceva mai groasă, pot avea și ceva amortizare, pot avea și un pic de „drop” (adică diferență de nivel între călcâi și vârf), în fine, există multe variațiuni și multe definiții.

Acestea fiind zise, evident că primul vostru gând este că o să-mi distrug picioarele sau spatele dacă alerg în pantofi fără amortizare, pentru că toată lumea știe că alergatul este un sport care se lasă cu accidentări, deci pare logic că e nevoie de amortizare – cu cât mai multă cu atât mai bine.

Da, zic eu, doar că nu. Let me explain.

Piciorul uman are 26 de oase (12,5% din numărul total de oase din corp pentru un picior, deci 25% pentru ambele), 30 de articulații și peste 100 de mușchi, tendoane și ligamente, și toate acestea există pentru a ne asigura susținere, echilibru și mobilitate în timpul mersului și al alergării, activități pe care le facem de când am apărut ca specie și care au fost esențiale pentru supraviețuire.

Este evident că piciorul e o mașinărie complexă, la fel ca și mâna, și așa, fără să fie nevoie să știm multe lucruri despre biomecanica mersului și a alergatului, simțul comun ne spune că e greu de crezut că această mașinărie mai poate fi îmbunătățită semnificativ de către om.

Nu de alta, dar ea există de mult mai mult timp decât pantoful de alergare modern cu amortizare (care are doar vreo 50 de ani de existență cu totul) și deci natura (sau Dumnezeu) a avut suficient timp să experimenteze și să ajungă la o variantă optimizată pentru mers și alergat. Pentru activități care nu sunt naturale (exemplu ski, cățărat, fotbal etc), da, e clar că este nevoie de încălțăminte specială, dar nu pentru mers și alergat.

Nu vreau să intru în detalii pentru că e plin internetul de ele și cu siguranță nu vreau să intru în polemici, mai ales că nici știința nu are o opinie clară și finală despre care pantof e mai bun pentru alergat – câte Mării atâtea pălării, cel mai bine este ca fiecare să folosească ceea ce funcționează pentru el.

Ce este totuși acceptat de majoritatea specialiștilor este că pantofii barefoot sau minimaliști te forțează să aterizezi pe partea din față a tălpii piciorului, ceea ce reduce șocul preluat de articulații (pentru că e preluat de mușchii gambei și de tendonul lui Ahile), în timp ce pantofii cu amortizare te încurajează să aterizezi pe călcâi, ceea ce mărește șocul pe articulații (dar bineînțeles, de aceea există amortizare în pantof).

Din câte înțeleg eu, nu s-a demonstrat definitiv că strict pantofii cu amortizare sunt cauza pentru rata mai mare de accidentări pe care o vedem în rândul persoanelor care aleargă cu acest fel de pantofi. De exemplu, poți să aterizezi pe partea din față a piciorului și când alergi cu pantofi cu amortizare – diferența e că la barefoot ești FORȚAT să o faci, pentru că dacă aterizezi pe călcâi vei urla de durere după maxim 1 kilometru.

Ce e clar e că barefoot te forțează să dezvolți o tehnică de alergat în care aterizezi pe partea din față a tălpii piciorului (ceea ce în general e considerat ca fiind dezirabil, indiferent de tipul de pantof), dar pentru a putea folosi acești pantofi este nevoie de picioare puternice, ceea ce mulți dintre noi nu avem pentru că nu am mers desculți decât (cel mult) când eram foarte mici.

Uzura tălpilor arată unde aterizez eu când alerg cu acești pantofi – pe partea din față a piciorului

Eu am citit cartea (mă refer la Born to Run), am citit articole, am vizionat video-uri pe youtube, și concluzia pentru mine e clară: pantofii de alergat cu amortizare încearcă să rezolve o problemă pe care ei înșiși o creează, împreună cu pantofii normali, care toți au talpă groasă, rigidă și toc. Cu alte cuvinte, noi oamenii nu dăm picioarelor noastre ocazia să își facă treaba pentru care au fost proiectate, pentru că purtăm încă de mici pantofi, ceea ce ne face să avem picioare slabe, iar în momentul în care ne apucăm de alergat, evident că ele nu pot să facă față stresului suplimentar, care nu e deloc neglijabil (forța cu are apăsam pe picior la alergare se pare că este de până la de 3 ori mai mare decât față de mers).

Și pantoful în sine, dacă stai să te gândești, a avut o evoluție ciudată. Necesitatea obiectivă pentru a purta pantofi este ca să ne protejăm de temperaturi extreme și de obiecte care ne pot răni, însă pantofii s-au îndepărtat considerabil de-a lungul timpului de la acest scop și au ajuns să îndeplinească cu preponderență alte scopuri (legate de semnalizare socială, în principal), de multe ori chiar în detrimentul cerințele de protecție a piciorului.

Astăzi s-a ajuns ca, în anumite cazuri, oamenilor cu dureri cronice de spate să li se recomande mersul desculț (sursa). Uitați-vă la cum arată picioarele părinților voștri, în special ale mamelor voastre, după o viață de purtat pantofi cu toc – cred că o să vă fie clar că pantofii pe care îi purtăm nu sunt buni pentru picior și cu siguranță nici pentru spate sau articulații.

Apropo, ați observat că e greu de găsit pantofi sport fără talpă groasă/ fără amortizare / fără „drop” pentru copii? Exemplu. De ce au nevoie copiii de pantofi cu amortizare, îmi poate spune cineva? Au probleme cu articulațiile, cu spatele sau de ce? Nu sunt eu conspiraționist, dar pare evident că firmele producătoare de pantofi sport vor să ne inducă încă de mici ideea că piciorul uman așa cum e făcut el de la mama lui nu este suficient de competent pentru a fi folosit la mers sau sport și de aceea are nevoie de găselnițele de marketing ale firmelor care produc pantofi. Evident, asta înseamnă că și peste 30 de ani aceste firme vor avea clienți pentru pantofii lor de sport cu amortizare, adică de o soluție la o problemă pe care chiar ei au creat-o și întreținut-o, după cum ziceam.

Primul declic cred că l-am avut citind în carte despre susținerea arcadei/ arcadelor piciorului („arch support”). Arcada, sau bolta, este una din formele geometrice cu cea mai mare rezistență la compresie, de aceea e folosită la construcția de clădiri din cele mai vechi timpuri, precum și la baraje. Nici un constructor cu toate țiglele pe casă nu ar susține o arcadă de dedesubt, totuși când vine vorba de susținerea arcadei piciorului, acceptăm cu toții că e ceva de care e nevoie. Deși nu este, ba chiar dăunează – evident, vorbim despre un picior sănătos. Sursa

În fine, suficient cu rant-ul despre pantofi, scopul articolul este să vă descriu experiența mea:

  • primele 6 luni am alergat cu pantofi cu amortizare ieftini din Decathlon
  • a fost în general ok, mai puțin faptul că dacă alergam mai mult de 5 kilometri sau dacă alergam 2-3 zile consecutive câte 5 kilometri, ziua următoare aveam negreșit dureri de genunchi (am ruptură de menisc la ambii genunchi) și trebuia să stau pe tușă cel puțin 2 zile, uneori și mai mult
  • impulsionat de nevastă, am zis să iau o pereche de pantofi cu amortizare mai serioși, că na, venise timpul, așa că am luat o pereche de Nike Winflo 7, pantofi din gama lor medie, cu review-uri bune și cu un strat considerabil de spumă și paraspumă
  • a fost un DEZASTRU: mai întâi, mă încingeam în ei incredibil de tare încât puteam stoarce șosetele după 5 km și începeau să îmi ardă tălpile exact după 3 km;
  • din acest motiv, am început să fac bătături în cele mai bizare locuri, mai precis în talpă, ceva ce nu țin minte să mai fi avut vreodată
  • enervat peste măsură, le-am făcut găuri de aerisire cu letconul, apoi, pentru că nu a fost suficient, am lărgit aceste găuri până când problema cu supraîncălzirea și bătăturile aproape a dispărut
  • numai că ce să vezi, am început să am crampe în talpă!! Isuse, crampe în talpă chiar nu mă așteptam să am de la un pantof special pentru alergare! De asemenea, durerile de genunchi au rămas tot acolo, ba a mai apărut și un alt fel de durere de genunchi, care ce-i drept măcar dispărea mai repede – deci tot nu puteam alerga mai mult de 5-6 km fără să fiu scos din joc a doua zi
  • exasperat, am comandat o pereche de Merrell Vapor Glove 4 (pentru că doar pe aceștia i-am găsit), pantofi barefoot, cu zero așteptări. Au costat 360 de lei.

Merrell nu sunt cu mult mai înalți decât talpa de la Nike 🙂

Vreau să precizez: deși eram convins teoretic că pantofii cu amortizare încearcă să rezolve o problemă pe care tot ei o creează, nu aș fi trecut la barefoot dacă aș fi putut alerga decent cu ei. Oricum, când i-am comandat pe cei barefoot, nu credeam că o sa pot alerga eu în ei, dar în același timp era clar că nu pot alerga nici în pantofi cu amortizare, așa că am zis că în afară de bani nu am nimic de pierdut, iar bani oricum aruncasem deja pe Nike, care sunt inutilizabili pentru mine.

Pantofii Merrell au sosit pe 2 iunie la prânz și seara am ieșit cu gândul să alerg cu ei maximum 1 kilometru, pentru că știam că este nevoie de acomodare, care poate dura câteva luni.

Bineînțeles că am alergat 5 kilometri, de fapt în seara aceea am stabilit un nou record personal de viteză pentru 5 kilometri, asta pentru că după primele sute de metri mi-a fost clar că mi-am găsit pantofii-suflet-pereche 🙂

Fiecare pas în ei a fost o încântare, o explozie de senzații noi pentru mine. Talpa subțire îți permite să simți direct pământul (mă rog, asfaltul) pe care calci și asta e ca și cum ai merge în mâini sau ca și cum ți-ar face cineva masaj permanent la talpă. Am înțeles în sfârșit ce înseamnă cuvintele „stabilitate”, „echilibru”, „control” când vine vorba de alergare. Eu alerg în jurul blocului și deci am 4 curbe la aproape 90 de grade de făcut la fiecare tură. Cu ceilalți pantofi trebuie să încetinesc la curbe, pentru că îmi fuge piciorul în lateral. Cu acești Merrell însă parcă mușc din asfalt, ceea ce îmi permite să mă înclin la curbe și să nu încetinesc deloc. Nu are cum să existe control mai bun decât cel furnizat de 5 degete răsfirate, în contact aproape nemijlocit cu solul.

Când am terminat tura în seara aceea, am zis, ok, a fost nesperat de bine, hai să vedem mâine dacă mă mai pot mișca. Însă a doua zi dimineață, spre uimirea mea totală, nu aveam absolut nimic, mă simțeam ca și cum nu aș fi alergat. Zero dureri de genunchi și zero dureri în alte locuri. Așa că ce a făcut Bobiță în seara aceea? Normal că a mai băgat 5 kilometri la viteză maximă ca să doboare recordul anterior (nu mai țin minte dacă l-am doborât, cred că nu). Și de-abia în dimineața următoare au apărut durerile de gambe și de labe ale piciorului pe care le așteptam. Ok, și un pui de durere în călcâiul drept (fasciită plantară).

Însă aceste dureri au dispărut după 1-2 zile. Cum totuși nu sunt complet dus cu pluta, am decis să o iau mai încet în zilele următoare, am decis de exemplu să și merg în ei, nu numai să alerg, ca să mă obișnuiesc gradual. Weekend-ul acela am purtat doar acești pantofi, m-au durut un pic picioarele. dar au fost exclusiv dureri musculare, ca la febra musculară, și au trecut foarte repede.

Am continuat să alerg câte 5 kilometri, dar mai ușor și cu pauze de 1 zi. Treptat, am început să cresc distanța și frecvența, și așa am ajuns după o lună să alerg 7-8 km timp de 5 zile la rând cu dureri exclusiv la laba piciorului – dureri care dispăreau în maximum 16 ore, altfel nu aș fi alergat.

Acum, când scriu aceste rânduri, tocmai m-am întors de la a treia alergare de 10 km din viața mea. Prima a fost în decembrie 2020 și după ea nu am putut păși normal 3 zile, așa că nu am mai avut curajul să încerc până acum. Însă a doua alergare de 10 km din viața mea a fost ieri. De asta iubesc pantofii barefoot.

Astăzi, după 6 săptămâni, am alergat aproximativ 150 de km în acești pantofi și am mers cu ei cine știe câți alți kilometri. Lucrul care mă face să știu că sunt pe calea cea bună este faptul că durerile de genunchi au dispărut complet. Durerile de labă a piciorului trec în maximum 12 ore, nu sunt dureri articulare ci musculare, deci fac parte din adaptare și sunt sigur că va veni un moment în care nu vor mai apărea deloc- deocamdată e ok să apară pentru că totuși nu am nici 2 luni de folosit acești pantofi, după 40+ de ani în care nu am mers deloc desculț. Pe mine însă mă interesau genunchii și acolo rezultatele sunt nesperat de bune.

Avantaje ale acestor pantofi:

  • uiți că îi ai în picioare, ceea ce e și ideea, presupun
  • nu transpir aproape deloc în ei (am alergat și fără șosete), nu au căpătat miros, se usucă foarte repede, plasa aia de pe ei este o minune
  • foarte potriviți pentru zgârciți ca mine, pentru că spre deosebire de pantofii cu amortizare, aceștia nu numai că nu trebuie înlocuiți după 500 de kilometri, ba din contra, cu cât au mai mulți kilometri la bord cu atât te aduc mai aproape de experiența pură de a alerga desculț, maximul fiind atins în momentul în care se dezintegrează și chiar alergi desculț 🙂

Dezavantaje ale acestor pantofi:

  • sunt cu adevărat brutali, alt cuvânt mai bun nu există pentru a-i descrie, pentru că simți absolut totul, orice pietricică și orice denivelare; pe suprafețe plane cum e asfaltul este ok, dar am mers cu ei în drumeții pe munte și a fost interesant… evident, nu mă las până nu o să pot merge sau alerga și pe munte cu ei, acesta e următorul meu obiectiv… ok, după alergarea de 20 de km 🙂
  • faptul că sunt brutali e și motivul pentru care eu îi iubesc, mă fac să ma simt foarte badass așa – tot ce zic e că e clar nevoie de o perioadă de adaptare și e ideal ca aceasta să fie mai lungă decât am avut eu
  • arată un pic bizar, recunosc, dar nici pe departe la fel de bizar ca cei cu degete (Vibram five fingers)
  • talpa s-a uzat vizibil după nici 2 luni de alergat și de mers în ei (vezi poza), nu știu ce să zic despre durabilitatea în timp, dar asta e, îi voi purta până nu mai rămâne nimic din ei

O chestie interesantă este că de când alerg cu acești pantofi, am renunțat să mai fac încălzire înainte de alergare iar orteza nici nu știu unde este – pentru că nu mai este nevoie. Când eram eu mic, la orele de sport, proful ne punea să facem o alergare ușoară exact pe post de încălzire pentru activitatea pe care urma să facem la ora de sport… de când e nevoie de încălzire pentru alergare?! Nu sunt singurul care a renunțat la încălzire, am mai găsit 2 băieți pe youtube care spun același lucru.

Aceasta este experiența mea cu pantofi barefoot.

O să revin cu un update când o sa fac un an de alergare, în septembrie, sper să nu îmi rup genunchii până atunci 🙂

Acum caut pantofi din ăștia barefoot și pentru mers cu ei zi de zi, la muncă de exemplu, pentru că îmi place foarte mult senzația și vreau să am picioare puternice. Sunt puține modele, doar câțiva producători la nivel mondial, majoritatea foarte scumpi și greu de găsit la noi în țară. Mă mai enervează și faptul că și producătorii de barefoot, la fel ca și cei de pantofi cu amortizare, scot în fiecare an o nouă iterație pentru același model de pantof, și de multe ori pantoful de anul acesta este foarte diferit de cel de anul trecut, deși teoretic e același pantof – parcă e special gândită faza asta ca să te zăpăcească. Iau în considerare să mai cumpăr încă o pereche identică cu cei pe care îi am, acum cât încă se mai găsesc.

Ideea e următoarea: dacă acum sunteți ok cu pantofii cu amortizare pe care îi aveți, cum e cazul soției mele, continuați cu ei, că nu are sens să repari ceva ce funcționează. Dacă însă aveți dureri, încercați barefoot, s-ar putea să aveți surprize mari, ca mine. În orice caz, alergați oricum numai alergați, pentru că totul e mai bine când alergați! 🙂

PS Persoanelor care mi-au recomandat barefoot și cărora le-am răspuns că nu cred că sunt pentru mine, pentru că am ruptură de menisc: se pare că ați avut dreptate, pantofii ăștia erau pentru mine TOCMAI pentru că am ruptură de menisc 🙂

38 Comments

  1. Maria

    Salut. Recent am realizat cat de important este sa alegem incaltamintea potrivita piciorului nostru. In cazul meu, incaltamintea cu talpa subtire, flexibila, de tipul „barefoot” nu ar face decat sa imi accentueze supinaţia.

    • Robo

      De unde stii? 🙂
      Intreb pe bune, nu sunt ironic. Eu am ajuns sa cred ca cea mai buna sursa de informatie in domeniul acesta e experienta directa, iar cea mai proasta este vanzatorul de pantofi.
      Din cate am citit eu, pronatia si supinatia nu prea conteaza atunci cand aterizezi pe partea din fata a piciorului, ceea ce se va intampla cu siguranta daca vei folosi pantofi barefoot/ minimalisti. In general vorbind, sigur ca nu e valabil pt situatii extreme, nu stiu cat de pronuntata e la tine.

    • Mirela

      Asta da! De multă vreme mă gândesc la așa ceva!

  2. Maria

    Suficient de pronuntata incat, in timp, soldurile nu mai sunt aliniate si am trecut prin episoade destul de lungi de dureri de spate (lower back), sub zona lombara, care apareau in urma mersului pe jos, hiking, si nu a vreunei miscari bruste
    Absolut de acord cu tine in ce priveste sursa de informare. Urasc sa cumpar ceva dintr-un magazin doar pe baza recomandarii vanzatorului. Am adunat informatii de la asistenta care m-a vazut cum calc fara pantofi cand ma pregatea de un rmn (asa am inteles ce e supinatia), de la zecile de erechi de pantofi cu talpa mai subtire, care se toceau mereu pe partea exterioara, desi eu credeam ca merg „normal”, si de la kineto-terapeut.
    Arata tare fain barefoot. Noroc ca exista diverse tipuri de incaltaminte in zilele noastre, care sa se potriveasca fiecaruia dintre noi.

    • Dora

      Interesant post, pare destul de logic si de bun simt. Sunt de acord ca suntem dotati natural, dar oare suntem pregatiti si pentru impact asfalt dur? Sotul meu foloseste genul asta de incaltari pentru offroad – alergare pe malul raului, printre radacini si arbusti. El este Ironman.
      De asemenea, nu sunt sigura ca se aplica si doamnelor. Cred ca in natura noastra nu a fost prevazut sa alergam 10km pe zi – in mediu asfalt dur:) Ma gandesc ca noi trebuie sa limitam impactul asupra planseu pelvic, mai ales daca am avut nasteri naturale. Nu stiu daca gelul Asics face diferenta, dar poate fi un placebo 🙂 🙂 Tu, ce crezi?

      Numai bine.

  3. Rox Z

    Hei, Liviu! Multumim pentru articol. Eu nu auzisem de pantofii barefoot, desi recunosc ca ii vazusem pe cei cu degete. I-am dat si prietenului meu sa citeasca.

  4. Andrada

    Buna,

    de curand, dupa o drumetie in Padurea Neagra, am comandat o pereche de papuci barefoot pentru fiulmeu de 5 ani care ii iubeste, a fost dragoste de laprimaincaltare, apoi si sotului meu,o pereche de alergat/drumetii si o pereche mai eleganta de purtat si in alte contexte, este foarte incantat. Noi locuind in Germania am comandat de la Vivobarefoot, poate ii gasesti si in Romania….Mult succes!

  5. M

    Problema barefoot e ca pe vremea cand oamenii mergeu descult, mergeau pe teren natural, nu pe asfalt. Ortopedul nostru recomanda folosirea pantofilor barefoot doar pe teren natural, gen carare, iarba, nisip, tot ce nu e perfect plat si folosirea pantofilor cu suport pe tot de inseamna teren perfect plat: asfalt, gresie etc.

    • Robo

      Eu am alta parere.
      In primul rand, oamenii nu mergeau doar pe iarba, mergeau si pe stanca si pe pamant tare, deci suprafete dure. Ok, nu la fel de mult ca astazi, dar e o diferenta de grad, nu de esenta. Daca mergi mai mult pe suprafata dura, piciorul va deveni si el mai puternic (in timp, desigur) si asta-i tot. Nu se strica piciorul daca mergi preponderent pe dur.

      In al doilea rand, eu am alergat pe drumuri de pamant (cu ambele tipuri de pantofi) si nu am sesizat nici o diferenta fata de asfalt in ce priveste duritatea, se simte la fel si rezultatele au fost la fel (aceleasi dureri cand am alergat cu pantofi cu amortizare, aceeasi lipsa de dureri cand am alergat cu barefoot).

      De asemenea, pantofii barefoot functioneaza cel mai bine pe suprafete netede cum e asfaltul, tocmai pt ca talpa e atat de subtire incat simti orice denivelare sau pietricica – e cam dificil de mers cu ei pe teren accidentat.

      Dar bineinteles, oamenii sunt diferiti, ce am scris mai sus e f posibil sa fie valabil doar pt mine.

    • Alina

      Sunt bucuroasa ca ai abordat subiectul incaltarilor cu talpa groasa pentru copii. Fetele mele au mers la cresa in Franta si de mici ii lasa in picioarele goale (in incinta bineinteles, iar in grupa cea mai mica si afara, pe un teren un pic plastifiat) pentru ca muschii talpilor sa se „intareasca”. De atunci am auzit recomandarea unor ciupici/incaltari cu talpa subtire – din acelasi motiv – pentu copii. Pana si azi, fetelor le place sa mearga in picioarele goale si mi se pare ca nu le doare atat de tare de exemplu cand merg pe pietris (ca pe mine:D). E intr-adevar tricky influenta industriilor asupra obiceiurilor omenesti sanatoase.:) Numai bine!

  6. Bogdan

    ” If running barefoot is a better and more natural way to run, as the barefoot running advocates claim, then why aren’t there more barefoot runners breaking the finishing tape at races?”

    • Robo

      Buna intrebare, mi-am pus-o si eu.
      Pentru ca pantofii cu amortizare te fac ceva mai rapid decat cei barefoot, iar la sportul de performanta orice sutime de secunda conteaza.

      Altfel, exista destui care alearga chiar si desculti maratoane, si le mai si castiga.

    • little
    • Bogdan

      @robo: totusi, ponderea lor este destul de mica. la o pondere asa mica, poti afirma ca e posibil ca ei sa castige in ciuda faptului ca au alergat barefoot, nu datorita.

      @little: e adevarat ce spui despre alergarea pe pista, dar asta intareste ipoteza ca pantofii barefoot sunt potriviti pentru eficienta maxima pe distante scurte si medii pe suprafata respectiva (tartan sau zgura). ce facem noi, alergatorii de jurul blocului e un pic diferit. e interesant de investigat cu ce incaltari isi fac antrenamentele de volum alergatorii de distanta scurta si medie. my bet is ca se antreaza in incaltari cu padding.

      @robo: alta perspectiva – din informatiile mele pe care le-am strans in researchul meu pe tema barefoot vs padded running, sustinatorii barefoot par sa afirme ca motivul pentru care incaltarile barefoot nu au o cota de piata mai mare este interesul financiar al marilor companii care favorizeaza studiile pro padding. cu toate astea, oricat ar incerca o companie sa favorizeze anumite studii, ea n-ar putea bloca adevarul sa iasa la iveala. eu personal am citit (rezultatele unor) studii care afirma ca incaltarile de alergat mai ieftine nu sunt deloc mai rele in materie de evitare a accidentarilor decat cele mai scumpe, ca alergatul in incaltari cu placa de carbon pare sa creasca riscul aparitiei accidentarilor. Adevarul iese la iveala, pe o plaja de timp suficient de lunga, fie ca vor sau nu vor Nike si Adidas. Interesul lor este intr-adevar sa vanda cat mai bine, dar strategia lor nu poate fi sa vanda incaltari care fac rau, la pret mare, ci mai degraba sa vanda incaltari care fac bine, la pret mare. Nu cred ca barefoot running nu ia avant din cauza intereselor Nike de a vinde incaltari scumpe, sunt sigur ca daca studiile ar arata ca incaltarile barefoot te-ar face cu 10% mai putin predispus accidentarilor, Nike ar scoate pe piata pantofi barefoot marketati ca fiind ingerii picioarelor si pe care i-ar vinde substantial mai scump decat restul incaltarilor produse de ei (asa cum, bazat pe studii, vand la supra pretz incaltarile care te fac cu 4% mai rapid).
      Also, ar fi interesat de urmarit un trend al cotei de piata a incaltarilor barefoot. Ipoteza mea e ca daca barefoot castig cota piata (indiferent de rata de crestere) asta ar inseamna ca exista adevar in claim-urile lor cu privire la beneficii (lumea descopera, propovaduieste, tot mai multi incearca si se conving). Daca insa cota de piata fluctueaza in functie de factori externi (cum a fost cartea lui McDougall), atunci inseamna ca nu putem pune prea multa baza in abordarea lor.
      Tot interesant de urmarit o sa fie si experienta ta in lunile/anii ce urmeaza, in cazul in care o sa te tii de alergat (in barefoot). Cei 150-200k alergati barefoot nu reprezinta prea mult. Nu stiu cum o sa evolueze relatia ta cu incaltarile fara padding cand/daca o sa depasesti prima mie de km, primul an alergat constant, primele trei luni legate cu o medie mai mare de 40km/saptamana. Keep us posted, te rog, eu unul sunt foarte interesat si de alergare, si de testare pe propria piele, si de confirmat/infirmat ipoteze.

      ps. ai un cont de strava unde putem urmari progresul?
      ps2. nike winflo 7 gauriti sunt de vanzare, si daca da, ce marime sunt? 🙂

    • Robo

      cred ca companiile urmeaza publicul – a fost moda cu barefoot acum vreo 10 ani, dupa ce a aparut cartea, deci aproape toti producatorii au facut modele barefoot sau macar minimaliste (inclusiv Nike), acum curentul asta si-a pierdut mult din putere si deci companiile au renuntat

      din cate am citit eu, nu e nimic stabilit clar ref la cauzalitatea pantof – accidentari, deci e f posibil nici sa nu existe un raspuns clar, la unii e bine asa, la altii alt fel, si tehnica e de asemenea f importanta (pantoful e doar o unealta pana la urma) samd

      eu stiu ce functioneaza pt mine si deocamdata e ok cu barefoot (ma rog, vineri de ex m-a apucat o durere la laba stanga care a disparut pana duminica, dar a reaparut ieri la alergare, deci nu stiu, sper sa treaca cat mai repede)

      cont Strava – Liviu M
      winflo 7 – daca chiar ii vrei ti-i fac cadou, sunt marimea 44 (pt laba a piciorului de 28 cm, eu am 27.4 cm si sunt perfecti)

    • Bogdan

      exact, spunem cam acelasi lucru; companiile urmeaza publicul, publicul a avut sansa sa testeze, pe masura ce trece timpul se da verdictul daca ideea e benefica pentru marea majoritate, pentru o parte, pentru o nisa f ingusta sau pentru nimeni.

      legat de durerea de laba, am in cap ce zicea un medic podolog: „am multi clienti alergatori care si-au rezolvat problema durerilor de genunchi folosind pantofi minimalisti, doar ca sa dezvolte afectiuni ale labei”. e clar ca nu e un verdict final despre barefoot, pt ca medicul respectiv observa doar un sample de oameni cu probleme, deci nu stie cati alergatori barefoot sunt bine mersi si nu trec pe la ea pe la cabinet, dar orisicat, ai grija si asculta-ti corpul ca sa nu ajungi la probleme noi.

      legat de accidentari, si eu am ajuns la aceleasi concluzii din research. o informatie care poate ajuta e asta: pare ca o rata mai scazuta a accidentarilor este corelata cu o cadenta mai ridicata. o corelatie semnificativa chiar (informatia este dintr-un podcast despre alergare, o sa incerc sa-mi aduc aminte care este episodul exact si care sunt cifrele vehiculate acolo).

      ti-am dat follow pe strava.

      pantofii nedoriti de tine imi sunt mici, dar multumesc de oferta, esti foarte generos.

    • Robo

      „am multi clienti alergatori care si-au rezolvat problema durerilor de genunchi folosind pantofi minimalisti, doar ca sa dezvolte afectiuni ale labei”
      asta nu suna deloc incurajator pt mine :-)), e clar ca tre sa o iau incet

      am comandat intre timp si versiunea de trail de la Merrel, ca m-am inscris la Predeal forest run si nu aveam cu ce alerga, vedem cum o fi si cu aia

      spor la alergat, am vazut pe Strava ca bagi nu gluma!

    • Bogdan

      „e clar ca trebuie sa o iau incet” – eu aici cred ca rezida o mare parte din intelepciunea legata de alergat. sfatul de a o lua incet, adica de a incepe de foarte, foarte jos, de opri alergarea inainte de aparitia durerilor si de a progresa constant, dar incet, a fost lucrul care m-a facut sa ajung la 3000km alergati fara nicio durere in genunchi (nicio durere = disconfort simtit de 3 ori din +350 de alergari). e drept ca intre timp am avut accidentari cauzate de alergat (inflamatii ale tendoanelor), dar ele au venit fix cand m-am abatut de la regula cumpatarii. cand vrei prea mult, prea rapid, prea devreme, accidentarea vine garantat. deci daca tot ti-ai dat sfatul asta, urmeaza-l cu sfintenie, ca ar putea fi regula de aur pentru niste zeci de ani de alergat de placere.

      adaug regulii cumpatarii inca doua reguli care pot ajuta: strength training si recovery week. personal, cred ca fiecare om are o limita de km alergati saptamanal sub care poate alerga de placere fara strength training si fara recovery week. dar mai cred ca pe masura ce alergi mai mult timp iti creste si dorinta de a alerga mai multi si mai multi km/saptamana, si atunci regulile astea devin importante. strength training inseamna sa iti antrenezi muschii de alergator (gambe, coapse, fesieri) cu greutati si sau benzi elastice. recovery week inseamna ca dupa 3-4-5 saptamani de crestere a nr de km alergati saptamanal, sa o lasi mai moale o saptamana (o reducere de 30~50% a volumului), ca sa-i dai corpului ocazia sa se regenereze riguros in toate zonele pe care le-ai solicitat din ce in ce mai mult pt o perioada mai lunga.

      succes la Predeal si spor si tie la alergat!

  7. Razvan

    Salut.
    Mai exista o varianta un pic mai scumpa dar foarte ok de la vivobarefoot.
    Intr-adevar, avem. nevoie de încălțăminte sa protejam talpa de înțepături sau tăieturi, în rest, mersul trebuie sa fie cât mai natural.

  8. Irina

    Mulțumesc pentru articol. Merg pe banda de aproape 8 luni, de 7 luni(cate aprox 12 km /zi), asa ca ma pot considera cu oaresce experienta. Am folosit pantofi sport de mai multe feluri, iar cei care mi s-au potrivit cel mai bine sunt unii de la Adidas cu panza in partea superioara si talpa cu spuma de memorie.In aceasta perioada am dat jos 25 kg si cred asta a ajutat mult articulațiile, care la cei 41 de ani sufera de ateroscleroza, artrita reumatoida si un chist baker la genunchiul stang (un cocktail destul de bogat).Din fericire, desi scepticii nu ma incurajau cu mersul pe banda (dar am mers, nu alergat -cu viteza max 6 si inclinatie 7) nu am avut dureri decat fff rar la un genunchi, dar astea pot avea legatura si cu dansul popular pe care-l practic regulat. Singura problema pe care am avut-o cu pantofii de alergat a fost senzatia aceea de incins dupa mai multi km (nu folosesc nici sosete), si un fel de mici bataturi ce mi au aparut. Eram foarte interesata si de alt gen de incaltaminte cum are fi barefoot, iar dupa acest articol sunt hotarata sa-i comand si sa-i testez.Asa ca voi reveni in curand si cu feedbackul meudev „alergator impatimit” aici. Thanks again!

  9. little

    aaaahhh I told you!!! (cf articolului tau precedent despre cum ai inceput sa alergi). Si pe de alta parte, in afara de faptul ca-mi face bine la ego :))))) ma bucur ca ai gasit solutie la problemele tale si ca-ti este mai bine la alergare.

    Keep goin’! Si poate intr-o zi te tenteaza si un upgrade la vibram fivefingers 😉 (eu am de toate si le alternez in functie de feeling, merrell vapor glove, fivefingers, vivobarefoot, groundies, altra – astea ultimele fiind cele mai apropiate de pantofii clasici, dar pe care ii folosesc cel mai rar pt ca imi sunt cel mai incomozi)

    • Robo

      Pai pt tine si altii ca tine care au recomandat bf am scris ultimul paragraf din articolul de azi.
      You were right!

  10. DrX

    Pentru ca faci referire la rolul și constructia naturală a piciorului îmi permit sa îți atrag atenția asupra unor lucruri:
    – pana acum vreo suta de ani oamenii de vârsta ta erau considerați aproape batrani, in niciun caz nu se apucau de sport intens susținut după vârsta de 35 de ani.
    – piciorul a fost creat pentru mers și alergat pe pământ nu pe asfalt, contactul cu asfaltul este foarte dur și agresiv pentru tot corpul. Poate astăzi ești ok dar dacă continui sa alergi “bare” e foarte posibil sa te trezești cu probleme la Șold sau la coloana.
    – am avut zeci de adidas, Nike, asics și nu m-am înfierbântat NICIODATA in ei, sunt sigur ca ai avut ghinion și ai cumpărat un produs contrafacut.

    • Robo

      hello
      – eu nu simt diferenta semnificativa la duritate intre pamant si asfalt, ma dor la fel genunchii pe ambele suprafete (cand alerg in pantofi cu amortizare)
      – f putin probabil sa fie contrafacuti, i-am luat de la emag, detaliile cum sunt cusaturile arata f bine, materialul si imprimeul la fel, deci 99.9% sunt originali;
      pur si simplu sunt eu mai calduros la picioare si nu ma impac cu acel material, de altfel am mai avut aceeasi problema si cu niste Salomoni acum vreo 5 ani

  11. Silvana

    Cei de la Tikki sunt barrefoot. Si stiam ca au si pentru adulti. Nu stiu cat de buni ar fi de alergat dar poate merg pentru toata ziua.

  12. little

    Si am uitat sa spun, pt barefoot mai eleganti, Groundies sunt excelenti ! Am niste botine mai comode decat papucii de casa 🙂 le port fest de mai bine de un an si inca sunt in stare ff buna!

  13. Catalina

    Eu sunt nebuna care merge desculta chiar si iarna, prin zapada, la grade minus, kilometri intregi. Dintotdeauna am iubit mersul descult in absolut orice conditie si nu am suportat defel incaltamintea cu talpa groasa, moale si cu amortizare – deci nici un fel de incaltaminte sport. Imi provoaca o durere groaznica in toata laba piciorului, dupa doar cateva minute. Nu mi-a dat prin cap sa-mi iau incaltaminte stil barefoot, pentru ca iubesc contactul cu pamantul si efectul pe care il are mersul descult asupra intregului organism.

  14. Cora

    Eu nu ma pronunt cu privire la pantofii barefoot versus cei cu amortizare, dar subscriu la părerea ca pantofii sport, mai ales cei pentru copii, au talpa exagerat de înaltă. De la 1 cm s-a ajuns la pantofi sport pentru copii cu talpa de 2 cm, chiar 2,5 cm. Mi se pare enorm. Citesc cu groaza descrierile de pe net, de la magazinele obișnuite, și ale producătorilor internaționali și ale ălora autohtoni și îmi țin respirația sa găsesc ceva sub 2 cm. Efectiv nu inteleg de ce trebuie sa încalte copiii pantofi cu talpa f înaltă…😳 de zici ca umbla tot anul prin zăpadă și zloata..

  15. Fain articolul! Ti-as recomanda sa incerci si Vibram FiveFingers – vad ca ai tai au talpa Vibram dar oamenii produc si incaltari iar cei cu 5 degete sunt… Magici. Eu de cand ii am nu as mai iesi din ei :)))

  16. Carmen

    Ati gait si pantofi din acestia numere mai mici de exemplu 35 sau pentru copii marimea 32? Ca eu nu gases si mi-ar place sa incerc. Multumesc daca cineva imi da vreo sugestie unde as putea gasi.

    • Printesa Urbana

      Vezi la Tikki shoes!

    • Carmen

      Multumesc de sugestie! Acum nu au marimea mea dar voi urmari pe site. 🙂

  17. Andreea

    Ft fain articolul! de ieri ma uit doar la barefoot :). Si eu alerg de ceva timp, dar in ultima vreme am inceput sa am dureri de gehnunchi si pana nu am citit acest articol, sincer, nici nu m-am gandit ca incaltamintea ar conta asa mult. Acum imi pun o speranta in acest tip de pantofi de alergat, ca poate scpa si eu de dureri…precizez ca alerg pe asfalt.

  18. Andreia

    Multumim pentru articol! Mai auzisem despre incaltamintea de tip barefoot; citind acest articol chiar sunt interesata sa incerc, dar cautand pantofi Merrell am vazut ca tabelele de marimi difera de la un model la altul. Intrebarea mea este daca la modelul de pantofi pe care il ai corespunde marimea cu cea pe care o porti in mod uzual. Multumesc.

    • Robo

      Buna, eu sincer nu mai stiu cat port (42 sau 43) pt ca ori de la varsta ori de la alergat mi s-a marit putin piciorul. Sau poate doar mi se pare ca s-a marit, habar n-am. Eu nu am comandat niciodata pantofi online inainte de acestia, tot timpul i-am incercat si uneori iau 42 alteori 43, de aceea nu mai stiu cat port.

      In plus, pt alergat se recomanda ca pantoful sa fie un pic mai mare, 1/2 numar sau chiar 1 numar.

      Deci eu mi-am masurat piciorul, am adunat 5 mm si apoi m-am uitat in tabelul de marimi de la Merrel si am decis ca imi trebuie marimea 44 – s-au potrivit perfect pt alergare, dar sunt un pic mari la varf, exact cum ma asteptam, deci as zice ca marimile sunt ok.

      Eu te sfatuiesc sa masori talpa, e cel mai sigur.

  19. Salut!
    Da, într-adevăr, fain articolul.
    Sunt destule informații și concluzii personale încît oricine e interesat poate să-și facă o idee.
    Bineînțeles că tot timpul există cîrcotași dar trebuie pur și simplu ignorați.
    Dacă cineva își exprimă o părere personală nu înseamnă că toți ceilalți trebuie să-l urmeze ca pe Mesia.
    Dar ar trebuii ca cel puțin unii dintre ei să-și amintească că la noi în țară am avut deja astfel de încălțări… chiar marcă înregistrată…
    Opincile, cea mai cunoscută formă de încălțări ” Barefoot” … deci , de fapt, nimic nou sub soare.
    Și, de fapt, mai tot ceea ce făceau străbunicii nostri… din motive de sărăcie , era mai sănătos decit modul nostru actual de viață.
    Nu aveau electricitate… deci dormeau mai mult, nu-și permiteau să mănînce decît ceea ce produceau… deci mult mai ” Bio” decît azi… etc.
    Deci in concluzie, daca am încerca să copiem cît mai mult din stilul lor de viață, am avea numai de câștigat…
    Pantofii „Barefoot” sunt doar un exemplu… deși, și în acest caz cam scumpi pentru foarte mulți…
    Numai bine la toată lumea.
    ” Totul e relativ, Be Happy „.
    Marcel.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *