M-am apucat de alergat (și plănuiesc sa continui)

Acest articol este scris de soțul proprietarei blogului, care s-a apucat de alergat și simte nevoia să împărtășească.

La începutul lunii septembrie a mirobolantului an 2020, m-am dus într-o zi să cumpăr ceva de la chioșcul de proximitate, într-o perioadă în care ieșeam din casă cam o dată pe săptămână, câte 10 minute. După ce am luat ce aveam de luat, pe drumul de întoarcere, mi s-a făcut pur și simplu poftă să alerg, așa că am alergat toți cei 300 de metri cât mai aveam până în fața blocului.

În seara acelei zile am ieșit prima dată la alergat, iar nici trei luni mai târziu, pe 30 noiembrie, am alergat prima dată în viața mea 10 kilometri. Și apoi n-am mai putut să merg ca lumea vreo 3 zile, așa că nu am mai repetat această performanță personală de atunci (probleme cu genunchii, vedeți mai jos).

Nu scriu acest articol nici ca să mă laud, nici ca să vă conving să alergați și voi (deși, după 6 luni de alergat, cred că înțeleg de ce pentru unii alergatul este aproape o religie). Scriu acest articol ca să împărtășesc niște lucruri pe care le-am aflat despre alergat și despre mine în această perioadă, lucruri care mie mi se par uimitoare (nu m-aș fi gândit la ele înainte). Și cine știe, poate ajută pe cineva care ar vrea să se apuce de alergat, dar crede că nu e de el/ ea.

1. În primul rând, am aflat că eu pot să fac mișcare / sport în mod regulat, ceva ce nu aș fi crezut posibil.

Nu am mai făcut mișcare în mod regulat din liceu, cred. Mă rog, am mers vreo trei ani cu bicicleta la muncă, dar altfel nu. Încercări au mai fost pe parcursul anilor – știți cum e, îți spui „de luni mă apuc de sală”, dar în vreo 2-3 săptămâni deja îți pare rău de banii dați pe abonamentul pentru 3 luni.

Cu alergatul însă, cred că sunt șanse mari ca lucrurile să stea diferit pentru majoritatea oamenilor, pentru că alergatul e cel mai simplu și mai la îndemână mod de a face mișcare. Adică, nici măcar nu trebuie să te îmbraci în ceva anume, doar trebuie să ieși din casă chiar și cu ce ai pe tine și gata, în 30 de secunde începi să faci sport. De asemenea, nu pierzi vremea cu traficul, cu vestiarul etc, eu de exemplu alerg în cartier, prin jurul blocului, câte o jumătate de oră. Chiar și cele mai ocupate persoane pot găsi o jumătate de oră de 2-3 ori pe săptămână, zic eu.

Am aflat că pentru a te ține de alergat este nevoie să fii motivat doar cât să ieși pe ușă, atât.

Asta deoarece odată ce ai pornit alergarea, îți vine să nu te mai oprești sau cum să zic, îți vine greu să te oprești înainte de a termina ceea ce ți-ai propus, chiar dacă fizic poate fi solicitant. Asta e bine și cred că acesta e motivul pentru care reușesc să alerg indiferent de cât de grea a fost ziua sau de cât de obosit mă simt.

Deoarece știu deja că tot ce trebuie să fac e să ies pe ușă, nu mai stau să mă gândesc dacă azi am sau nu chef de alergat, doar mă îmbrac și plec. Cheful, dacă lipsește, vine întotdeauna cel târziu după primii 500 de metri. De obicei alerg între 7 și 9 seara, dar am alergat și la 11 noaptea când nu s-a putut mai devreme.

Cred că pentru motivație ajută să ai un ceas smart ceva, care să înregistreze când și cât ai alergat. Când vezi în aplicație că ți-ai atins obiectivul de a alerga X zile pe săptămână sau că ai progresat în ce privește distanța sau viteza, ești motivat să continui, ca să nu întrerupi lanțul (don’t break the chain).

2. Am aflat că pot și că îmi place să alerg, ceva ce nu mi-aș fi închipuit.

Când ești neantrenat și gâfâi chiar și după ce ai urcat două etaje până în casă, e greu să crezi că ai putea să alergi distanțe relativ mari sau că ți-ar putea plăcea să faci asta.

Partea surprinzătoare este că trebuie doar să începi să alergi și cel mai probabil vei progresa cu o viteză care te va uimi.

Eu de exemplu la început alergam 1.3 kilometri (asta este lungimea unei ture în jurul locuinței mele) cu viteza de vreo 7 minute per kilometru, dar în 1-2 luni am crescut treptat distanța până la 4-5 kilometri, și după aceea am început să cresc viteza, așa încât astăzi, după 6 luni, alerg 5.2 kilometri (4 ture) cu o viteză medie de sub 6 minute per kilometru, de 5 ori pe săptămână.

Not bad pentru un tip de 43 de ani, supraponderal, fumător, care nu a mai făcut sport până acum și care are ruptură de menisc la ambii genunchi, if I may say so myself.

Ideea e că dacă eu pot să fac asta, atunci sunt sigur că aproape oricine poate să o facă. Și soția mea s-a apucat de alergat de vreo două luni, deși tot zicea că ea nu poate să alerge, că e frig, că nu știu ce – deja aleargă o distanță dublă decât la început.

Mie a ajuns să îmi placă atât de mult, încât dacă nu mi-ar face probleme genunchii, aș alerga până aș cădea lat.

3. Factorul limitativ la alergare este calitatea articulațiilor, nu altceva.

Aș fi zis că principalul motiv pentru care nu o să pot să alerg este că nu o sa am suflu sau că o să mă lase mușchii de la picioare, dar am constatat cu surprindere că nu este deloc așa. Primul kilometru e cel mai greu (de asta îl alerg mai lejer), dupa 2-3 kilometri de-abia încep să intru în ritm cum se zice și aș mai putea alerga încă vreo 5 km fără să forțez. Sunt convins că într-un an de zile de antrenament aș reuși să alerg un semi-maratorn (20 km) și nici ideea unui maraton (40 km) nu mai pare imposibilă.

Principalul factor limitativ este, în cazul meu cel puțin, calitatea articulațiilor. După cum am spus, am ruptură de menisc la ambii genunchi, la unul de gradul 2 iar la altul de gradul 3 (confirmate cu tomograf repetat la 3 ani). Nu m-am operat până acum pentru că ultimul medic la care am fost a spus că el nu recomandă operația dacă durerile nu sunt debilitante.

Iar la mine nu sunt. Oricum, genunchii nu prea dor în timp ce alergi, ci după aceea. Eu am învățat că dacă alerg mai mult de 5 kilometri, sigur a doua zi voi avea probleme, așa că mi-am făcut o rutină: alerg 2 zile câte 5 km, apoi fac pauză 1 zi. Am început de asemenea să fac încălzire înainte de alergare și să port o orteză la un genunchi, ceea ce ajută. Uneori mai iau și câte un nurofen… asta-i viața când te apuci de sport după 40 de ani – am citit ca după vârsta asta, aproape nimeni nu mai are un genunchi „normal”.

Una peste alta, mie mi se pare că genunchii mei sunt, per ansamblu, într-o formă mai bună decât erau înainte să încep să alerg. Sunt mai mobili, nu știu cum să zic, de exemplu nu mai trosnesc când îi flexez. Asta e probabil datorită întăririi musculaturii locale, care ajută întotdeauna la ruptura de menisc. De asemenea, din ce am citit, alergatul nu înrăutățește ruptura de menisc – vom vedea.

Așa că principalul sfat pe care pot să-l dau oricui dorește să se apuce de alergat este să nu neglijeze încheieturile, adică mai precis să facă încălzire și să își cumpere pantofi de alergare din prima clipă (vreo 100 de lei la Decathlon). Eu am alergat primele săptămâni fără pantofi de alergare, drept pentru care am avut vreo 2 luni și o durere la o gleznă, deci nu faceți ca mine – luați-vă pantofi. Restul echipamentului este pentru confort și pentru coolness factor, dar pantofii de alergare sunt esențiali după mine.

De asemenea, teoretic, înainte de a vă apuca de alergat ar trebui să faceți un test de efort la medic, să fie totul ok la inimă. Cum știu că aproape nimeni nu o să facă asta (nici eu nu am făcut), în loc de vizita la medic vă recomand să aveți măcar un ceas / brățară cu care să vă monitorizați pulsul, și să alergați cu un ritm care vă permite să păstrați pulsul, în medie, la maxim 80% – 85% din pulsul maxim (care este 220 minus vârsta).

Adică pentru un om de 40 de ani, pulsul maxim ar fi 180 iar 80% din cifra asta ar fi pe la 145. Eu am alergat multă vreme pe la o medie de 150 bpm, acum mai recent am crescut la 160 bpm pentru că na, dacă nu pot alerga distanțe mari, atunci vreau măcar să îmi îmbunătațesc timpul pentru 5K.

Desigur, dacă aveți dureri în piept de orice fel în timpul sau după alergare, trebuie să vă opriți imediat și să consultați un medic.

4. Beneficiile alergatului pentru starea generală de sănătate sunt pur și simplu uimitoare.

Sigur că sunt mult mai în formă și am ajuns să o pot prinde pe fii-mea când jucăm leapșa prin casă, dar vreau să vă zic despre lucruri cuantificabile.

După câteva luni de alergat, pulsul meu în repaos a scazut cu vreo 15 bătăi pe minut. Adică era 75-78 bpm si acum e 60-63 bpm. Asta e o scădere de 20%, ceea ce mi se pare uriaș pentru o perioadă atât de scurtă.

Tensiunea arterială a scăzut de asemenea cu 0.5 – 1 unități. Încă sunt uimit că la ora 7 seara, după o zi de lucru, eu am tensiunea în jur de 12 cu 8, ceea ce nu era cazul înainte să mă apuc de alergat. Am aflat și că după alergare/ efort fizic, este normal ca tensiunea arterială să scadă ușor pentru o perioadă de câteva ore, ceea ce e contraintuitiv, dar e de bine pentru persoanele care au risc de hipertensiune, ca mine.

Au dispărut complet durerile de spate și de ceafă, care m-au cam chinuit în lunile astea de pandemie în care am fost și mai sedentar decât înainte, probabil datorită faptului că a crescut tonusul muscular general.

Dorm ceva mai bine decât înainte (deși nu grozav), pur și simplu pentru că după alergarea de seară sunt mai obosit și adorm mai devreme. Asta plus faptul că m-am săturat de văzut filme proaste 🙂

În ceea ce privește greutatea, pe mine alergatul nu m-a ajutat să slăbesc, lucru la care mă așteptam. O jumătate de oră de alergat consumă în jur de 400 – 450 de calorii la un om cu vârsta și greutatea mea, ceea ce nu poate avea efecte vizibile pentru greutate într-un timp de doar câteva luni. Apropo, știați că numărul de calorii arse în timpul alergării nu prea depinde de viteza cu care alergați, ci doar de distanță? Asta e bine, că înseamnă că nu trebuie să te forțezi să alergi repede, ci trebuie doar să alergi. Dacă alergi mai repede, se pare că mai consumi calorii și după alergare, dar altfel, viteza contează mai puțin pentru cât consumi în timp ce alergi.

Deși nu am slăbit de la alergatul în sine, totuși am fost motivat să slăbesc ca să pot alerga mai repede 🙂 și de asemenea am vrut să slăbesc în speranța că se vor mai reduce și problemele cu genunchii, ca pentru ei contează dacă alergi cu 10 – 15 kile în plus sau în minus. Așa că pe 4 ianuarie 2021 m-am apucat de numărat calorii, cu rezultate foarte bune până acum. Folosesc aplicatia MyFitnessPal, o recomand, am încercat mai multe și asta mi s-a părut cea mai bună – are inclusiv mâncăruri gătite românești, se conectează cu aplicația ceasului etc.

5. Alergatul are beneficii incontestabile pentru starea psihică.

Dacă ați urcat vreodată pe un munte și v-a fost greu, atunci cunoașteți sentimentul de satisfacție pe care îl încerci când ajungi în vârf. Este exact același sentiment și după ce termini o sesiune de alergat – simți că ai realizat ceva, te simți mai puternic, mai competent etc, deși obiectiv vorbind tot ce ai făcut a fost să te învârți de vreo câteva ori în jurul blocului.

De asemenea, eu în timpul alergării intru uneori într-o stare psihică pe care nu am cum să o numesc altfel decât euforică (se numește „runner’s high” și e bine cunoscută în lumea alergătorilor)

Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că există studii care spun că alergatul are efecte benefice împotriva depresiei și anxietății (sursa). Și se pare că nu este vorba doar despre endorfine, se pare că se mai eliberează și niște substanțe care se leagă de aceeași receptori de care se leagă și THC-ul :-), deci na.

Înainte de a alerga, mă gândeam că este plictisitor, dar realitatea este ca nici nu îmi dau seama când trece timpul. Ascult muzică sau podcasturi, dar de multe ori alerg fără căști și fără să mă gândesc la ceva anume, sunt atent doar la respirație. Uneori îmi vine să alerg cu ochii închiși. Întotdeauna după alergat mă simt așa, resetat, nu știu cum să zic. Nu vreau neapărat să fiu prețios și să zic că e ca un fel de meditație, dar e clar că e ca un fel de meditație 🙂

6. Alte lucruri suprinzătoare despre alergat

Vremea rece nu este o problemă pentru alergat, ba din contră, aș zice că vremea rece ajută, mai ales dacă ești începător, pentru că nu te supraîncălzești. Am alergat pe ploaie / ninsoare / vânt fără probleme, am alergat chiar și la temperaturi de minus 5 grade. Sigur, dacă plouă torențial sau bate vântul de te dărâmă nu are rost, dar altfel se poate alerga tot timpul. Cu siguranță e mai greu de alergat la 30 de grade decât la 5 grade.

Una dintre greșelile pe care le-am făcut la început a fost că alergam prea repede și de aceea oboseam prea repede. Acesta e un alt motiv pentru care un ceas smart ajută – îți permite să monitorizezi pulsul ca să îți poți doza corect efortul și să poți astfel termina de alergat cât ți-ai propus.



Cam asta e experiența mea cu alergatul până acum, plănuiesc să revin cu un update peste 6 luni. Dacă aveți întrebări sau din contra, dacă aveți experiență și puteți să dați sfaturi, vă rog.

53 Comments

  1. Laura

    Am iesit la alergat in dimineata asta, pentru prima oara dupa vreo…10 ani. Fara legatura cu articolul 😀 Am alergat cu gandul ca nu prea e de mine, am mai mers, am mai alergat. Dupa care, boom! a aparut postarea ta la fix! Articolul tau m-a motivat sa cred ca pot si mi-a dat imboldul sa mai incerc. Asa ca ies iar chiar acum! I’m running, running, runniiiiing!

    • Roxana

      Tare 🙂
      Si mie experienta cu alergatul mi-a placut mult. Desi veneam dupa vreo 3 ani de sala intensiv si credeam ca sunt antrenata, dupa prima oara (m-am si bagat la o tura de herastrau din prima, cam 7.2 km), mama, simteam cutite in genunchi, coapse, ma asezam de sus, din cadere..apoi a devenit mai bine. Cel mai tare a fost cand am alergat la minus 18 grade, la inceputul cursei aveam deja picioarele degerate si dureroase (faceam cam 25 de mins pe jos pana la aviatorilor, de unde incepeam, ca alergam in gasca mare). Dar senzatia a fost fenomenala apoi.
      E f tare, intr-adevar iti rupe genunchii, pe mine nu ma durusera pana atunci, dar incaltamintea adecvata si niste trucuri, gen alergat pe pamant si nu pe asfalt fac diferenta. Uau, ce vremuri! Acum greu merg 200 de m pana la mega si inapoi, dar am alte probleme interne si lipsa de exercitiu (si asta conteaza, simteam ca daca fac pauza cateva zile era ca si cum o luam de la capat). Doamne cat as vrea sa reiau. Ca femeie, aveam si alta motivatie, ma uitam in oglinda non stop si ma minunam, imi venea sa ma mananc 🙂 Dar combinam cu flotari, abdomene si altele acasa, cu o dieta bazata pe salate, f felurite, f putina carne, eram super slim fit. Si ma simteam f bine. Doar ca ma recompensam cu bere la final, asta era prostia mea 🙁

      Phuh, super tare articolul! Tre’ sa ma pun pe picioare 🙂

  2. Dana

    Super tare, bravo! Si multumim pentru concluziile si observatiile pertinente adunate in articol! Keep up the jog work!

    • Ioana

      Salut, si eu vreau demult sa ma apuc de alergat. Am fost acum 2 ani in state, intr-un orasel mic, si aproape toata lumea alerga. Se organizau si maratoane pe categorii de varsta de la 5 ani la +++multi ani si toata lumea participa, era foarte faina atmosfera.

    • Costi Popa

      Brava domle!
      Nu ar fi rau sa cauti 42krosu pe internet. Ai acolo tot ce iti trebuie. O aplicatie de intervale si un metronom cred ca ti-ar fi utile. Atentie cu genunchii si da, ai dreptate, trebuie sa avem grija de articulatii. Eu din cauza unei entorse nu alerg de vreo 6 saptamani si turbez deja. Dar trebuie sa dau timp sa se repare. Good job si succes! O sa iti vina usor sa te lasi si de fumat, o sa vezi!

    • Robo

      merci, nu stiam de 42k rosu, acum citesc, de la canapea la maraton in 4 luni, wow

    • Rox

      Salutare! Felicitari pentru initiativa! Acum 3 ani am descoperit si eu 42k rosu, de la canapea la maraton in 4 luni, si motivata fiind de o persoana draga am inceput sa alerg, desi nu am putut nici in scoala sa alerg pe distante lungi. Asa am descoperit ca trebuie sa inveti sa alergi ca sa ajungi sa iti placa, daca o faci cum trebuie 🙂 si la 37 de ani am inceput sa alerg si chiar nu-mi vine sa ma mai opresc o data ce ma pornesc:)

  3. Lucian

    Salut,
    faine randuri.
    Nu sunt de acord insa cu pantofii de 100 lei de la Decathlon…
    Si eu am genunchii cu meniscul bulit. Unul din ei are ruptura de 4mm, peste 2 se opereaza.
    Alerg insa cu Adidas talpa de la Boost in sus (dupa ce am incercat mai multe marci/ nu as alerga in Adidas fara boost) care sunt o revelatie (aterizarea pe calcai este amortizata fara sa simt in articulatii nimic). Nu ma resimt nici in alergare nici dupa, recomand.

    • Robo

      ok, am notat, merci de tip.
      da, dupa 6 luni simt si eu nevoia unui pantof mai performant.

    • Ema

      Eu recomand Sketchers, cu talpa cu spuma de memorie. Cu dureri de articulații și alte deformări de oase, sunt minunați. Ca atare, port aproape tot timpul. Fac o diferenta uriașă.

    • Diana

      Pantofii de alergare se aleg in functie de cativa factori personali – de la latimea piciorului (exista marci specializate in pantofi ingusti, respectiv lati) la tipul de calcatura (neutru / pronatie / supinatie) si stilul de alergare (aterizare pe calcai / pingea / toata talpa).
      Eu de exemplu nu mai aterizez pe calcai decat la alergari de recuperare, motiv pentru care nici nu mai caut amortizare mare, desi alerg intre 50-100 km pe saptamana (da, depasesc nivelul considerat „sanatos”, dar nu o sa fac asta o viata intreaga).
      Pe scurt, pentru pantofi de alergare potriviti va recomand sa mergeti intr-un magazin specializat, care sa va recomande exact ceea ce vi se potriveste in functie de ce am notat mai sus. Tot de exemplu, eu nu ma inteleg deloc cu Adidas, dar ma inteleg foarte bine cu Mizuno si Brooks, si stiu foarte clar si de ce, dar e prea mult de dezvoltat aici 🙂
      Spor, bafta si aveti grija!

    • Puzica

      Subscriu la ce a zis Diana legat de mersul intr-un magazin specializat, cerut recomandari acolo si incercat mai multe modele/ branduri sa gasesti the perfect fit. Exista benzi de alergat in magazine de sport unde ti se testeaza modul in care calci: neutru, daca calci inauntru (pronatie) sau in afara, si Asics, de exemplu au modele de pantofi diferite care ofera suport specific pt fiecare tip de calcatura.
      Daca iti permiti, tinand cont si de probleme cu genunchii, iti recomand sa investesti intr-o pereche de pantofi de alergat mai performanti, fac o diferenta foarte mare. Am primit recomadare pentru Nike Pegasus 37 de la 2 persoane care alearga maratoane, i-am incercat in magazin, o talpa care iti da senzatia de calcat pe nori. Din pacate eram intre marimi, nu mi s-a portivit fit-ul nicicum, chiar daca au jumatati de masura. Ce am gasit foarte similar ca talpa a fost Asics Novablast (pt calcatura neutra), cu o talpa de spuma foarte bouncy, care parca te propulseaza in fata.
      Si un sfat care nu costa nimic, dar pentru mine a facut o diferenta imensa este legata de pozitia trunchiului cand alergi. E recomandat sa alergi cu pasi mici si trunchiul usor usor aplecat in fata, astfel ca piciorul care paseste in fata sa nu aterizeze mult in fata corpului, pentru a reduce presiunea/ greutatea care se pune pe genunchi la aterizare. Obisnuiam sa alerg cu pasi cat mai mari (asa mi se parea ca am viteza mai mare), si pe la 3km incepeau durerile de genunchi, care deveneau insuportabile in jur de 5km asa ca ma opream. Nu am ruputuri de menisc, dar am invatat singura sa ma dau cu placa de snowboard pe sistemul trial& error – studenta, fara bani de instructor, toti prietenii erau schiori, nu stiau cum e cu snowboardul. Sistemul trial&error cu placa a insemnat vreo 2 ani in care de la mijlocul lui decembrie pana la inceputul lui martie genunchii mei aveau 50 shades of vanatai in toate stadiile de la albastru, violet si apoi verzui-galben, deci acum la 35 ani genunchii nu sunt tocmai un punct forte.
      Dupa ce am citit ca pasii la alergat trebuie sa fie mici, am inceput, constient sa incerc sa ii fac asa, si surpriza, la prima incercare am putut alerga 6km fara durere. Am crezut ca e doar concidenta, dar a persistat si la urmatoarele alergari. Dupa putin exercitiu mi-am schimbat stilul de alergat, acum nu trebuie sa ma mai gandesc sa fac pasii mici, ci imi vine natural.
      Poti cauta articole pe net legat de asta, cu siguranta explica mai bine decat am facut-o eu.

  4. Alexandra

    Felicitari! Foarte concis si plin de inspirație subiectul, si m-am regăsit in toata descrierea, de la „eu nu pot sa alerg” la „iti vine sa nu te mai oprești”. Pentru mine inspirația a venit dintr-o carte pe care o recomand oricui se gândește ca nu poate alerga 🙂 – „Născuți pentru a alerga” se numește si de asemenea celor ce au nevoie de suport din exterior sau socializare le recomand grupurile de alergare care au sesiuni saptamanale in parcuri (spre exemplu 321 Sport). Senzațiile si trăirile dintr-un concurs (10K, ștafeta, semi) sunt si ele o experiență deosebita si chiar merita efortul.

    • little

      oooh Born to Run, cea mai buna carte EVER!! eu am citit-o cand alergam deja de vreo 10 ani (de dupa liceu, in timpul celei mai stresante sesiuni din viata mea), tot cu pb de genunchi, si incepusem sa trec la incaltamintea minimalista. E biblia mea pt minimalism (alais barefoot running, for more info please google it 🙂 )! Robo, un nou subiect plin de revelatii acum ca ai intrat pe filonul alergatului… 🙂

    • Robo

      stiu cartea, merci.
      nu ma vad alergand barefoot, mai degraba cu perne in picioare, ca am ajuns ca una din temerile mele sa fie ca nu o sa mai pot alerga din cauza genunchilor, gand care ma deprima 🙂
      dar o s-o caut s-o citesc acum ca sunt in target, sigur

    • little

      @Robo: si eu am pb de genunchi, o operatie serioasa rau dupa care am tras 1 an jumate doar ca sa pot merge fara sa schiopatez. Dupa o tranzitie reusita spre incaltamintea minimalista pt alergat (care a durat si ea vreun an, si pe care am facut-o pt ca aveam sistematic pb de genunchi dupa alergat cu incaltaminte „desteapta”) nu ma mai pot intoarce spre cea clasica (si am incercat!). Ideea e ca talpa piciorului, cu cele mai bine de 100 de articulatii ale ei, absoarbe socurile mult mai bine decat orice cushion nike sau adidas, socuri care in felul asta ajung la genunchi deja „pre-digerate”, deci protejeaza genunchiul. Asta cu conditia ca talpa piciorului sa se intareasca treptat (pt mine mai bine de 1 an a durat tranzitia).

    • Robo

      am inteles.
      am comandat cartea, sa punem kindle-ul la treaba 🙂

  5. Ruxandra

    M-am apucat in mod serios de alergat dupa ce l-am nascut pe baietelul meu. Aveam nevoie de timp doar pentru mine, si, ca sa fiu sigura ca nu ma voi da batuta dupa 2-3 iesiri, m-am inscris la un semimaraton. Mi-am dat jos un program de alergat de pe internet si am inceput antrenamentele cu 3 luni inainte. A fost cea mai buna decizie pe care puteam sa o iau. M-a ajutat psihic sa ma regasesc intr-o perioada in care statul acasa cu doi copii mici, ma solicita foarte mult. M-a ajutat si fizic sa intru din nou in forma. De atunci alerg in fiecare an 2-3 semimaratoane, m-am inscris la crosuri, chiar si un Spartan Race. A inceput si sotul meu sa alerge cu mine, iar fetita mea face de 3 ani atletism. Pot spune deci ca ne-a schimbat viata tuturor, in bine. Recomand cu drag!

  6. Oana

    foarte fain ca te-ai apucat si keep it up, sedentarismul ultimului an ne-a cam pus capac la multi!
    exact starile de bine descrise de tine le am si eu, dar eu sunt fain inrait bicicleta, cu alergatul nu ma omor, dara pe vreme ok(martie-max noiembrie) ies aproape zilnic cu bicicleta, am asa un dor de duca si-un mancarici care nu se potolesc decat cand am urcat pe ea! Hay-hoo Silver!
    Keep p the good work, sotu’ lu Ioana!

    • Robo

      merci
      si mie imi place mult cu bicicleta, am incercat sa fac bicicleta in loc de alergat dar am 2 probleme:
      – ca sa consum acelasi nr de calorii/ sa am puls similar ca la alergat, trebuie sa ma dau mai mult cu bicicleta, cam dublu de timp, si la un ritm sustinut, adica tb sa merg ceva mai tare (minim 20kmh)
      – e cam periculos sa merg tare cu bicicleta mai ales seara… pe trotuar nu am voie oricum deci tb sa merg pe strada prin trafic; am incercat in parc dar fiind lumina putina, iarasi e periculos

    • Little

      Robo, pt biciclit, daca in oras e prea periculos, recomand ceva de genul asta pt balcon (sau birou, sau salon…): https://tacx.com/fr/produit/boost/ Poate e de gasit pe emag 😉
      Eu am noroc ca pot bicili mult pe-aici pe-afara, ducand copilu la gradi, facand cumparaturi, iar uneori greutatea suplimentara de tras e undeva peste… 50 kg (in remorca). Am bicicleta electrica si in functie de cat sunt de in forma pornesc mai mult sau mai putin tare bateria, uneori chiar deloc. Biciclitul e un antrenament care mie imi este foarte important in complementaritatea alergatului, pt ca sa intaresc genunchiul si sa il antrenez fara uzura. Coapsele se intaresc si ele si ajuta sa te simti mai bine alergand in zilele de dupa.

  7. Katrina

    Buna, alergatul nu e sanatos, ti se stric genunchii si mai ales cel de performanta e foarte periculos. NU trebuie sa te fortezi. Un plimbat rapid de 30 minute are aceleasi beneficii ca alergatul, fara efecte secundare.

    • Robo

      ai vreo sursa ceva?
      eu din cate am citit nu este asa cum spui (desigur nu ma refer la alergatul de performanta, aia e altceva).
      adica sunt sigur ca sunt oameni carora nu le face bine, dar din cate am citit eu nu e valabil pt majoritatea.

    • Ruxandra

      Anecdotic, la mine, alergatul a distrus genunchii (niste ligamente). Nu eram supraponderala, doar am alergat pe asfalt cam 4km 1-2 x/saptamana. Acum nu ma dor cand ii las in pace, dar orice este mai mult de 1km ma lasa cu o jena la genunchi vreo 2 zile. Intre timp am devenit si supraponderala din pacate si desi nu am mers la medic am impresia ca alergatul a devenit o optiune din ce mai neindicata pentru mine.

  8. Nive Ralu

    Super fain, felicitari si tine-o tot asa (sau mai bine)!
    Pentru calorii (si pentru un om pasionat de chart-ul, rapoarte de progres si dashboard-uri- cum banuiesc ca esti din felul in care scrii 😁) poti incerca app Eat & Track. Cea gratis numara cata calorii manaci in functie de ce mancare bagi tu in app ca ai mancat (cu cat esti mai sincer si mai aware de ceea ce mananci, cu atat mai corect calculeaza), iti arata nutrientii pe categorii si „cat mai ai voie” sa mananci din x nutrient. Ai si retete /sugestii de mancare impreuna cu valoarea lor nutritionala. Daca iti iei varianta platita, atunci ai si ceva optiune de exportat rapoarte ( never clicked that button, I couldn’t care less, dar sotul meu e ca si tine, ii place sa vad „figures” 😁)
    Inca o „recomandare”, sugestie este cartea „what i talk about when i talk about running” de haruki murakami (e ok si varianta in romana „viata scriitorului ca alergator de cursa lunga”). Eu sunt fana a scriitorului, dar cartea este o autobiografie in care omul face o paralela intre cum s-a apucat de scris si ce provacari a avut si cum s-a apucat de alergat (si mai apoi de triatlon) si ce provocari a avut acolo. Sigur e mai buna decat un film prost 😂😂
    Ma bucur ca te-am citit, sa scrii mai des. 👍👍Pe Ioana oricum o citesc zilnic 😋

  9. Alexandra

    Ce-mi plac povestile de genul acesta, felicitari si sa te tina! 🙂
    Eu in pandemie am descoperit stepperul, desi il aveam in casa de vreo 10 ani. Prima zi 300 si deja eram obosita. Peste o saptamana am ajuns la 1000, iar peste inca doua la 2000 si acolo m-am mentinut.
    Peste asta am adaugat 40 de abdomene, 40 de genoflexiuni si 3 minute de plank si, un an mai tarziu, nu-mi vine sa cred ca inca ma tin de rutina aceasta zilnica.
    Am ajuns sa ma simt prost daca trece o zi si nu ma misc in vreun fel 😀 ce-i drept, faptul ca lucrez de acasa ma ajuta foarte mult sa mentin acest ritm, nu stiu ce se va intampla cand ne vom intoarce in birou.

  10. Anonim

    Mie imi place sa alerg dimineata foarte devreme, mai ales primavara.E de vis, aerul este mult mai curat, lume putina si liniste, imi place sa vad cum se deschid magazine si pare ca toata lumea are chef de viata, oameni pe care nu i-ai vazut nicioadata te privesc cu admiratie si te incurajeaza cu privirea..si asta este doar unul din motivele pentru care alerg..si ma bucur.
    Mult succes tuturor si perseverenta

  11. Alexandra D

    Buna! Laud si apreciez dorinta de a face sport la orice varsta. Bravo! Sportul este foarte important si are numai beneficii, atata timp cat este facut corect si cu cap.
    Atentie insa! Alergatul, pe termen lung, pentru o persoana care are ruptura de menisc, este foarte riscant. Poti ajunge sa ii distrugi de tot, pana nu mai scapi de cutit. Ti-o zice o persoana are a ajuns cu rupturi de ligamente DE LA alergat.
    Alergatul nu este atat de simplu pe cat pare, majoritatea nu stim sa alergam 🙂 si aici ma includ si pe mine. De asemenea, subliniez si eu ca incaltamintea este foarte importanta.
    Nu am studii in domeniul sportului, sunt insa pasionata de sport si il practic de ani de zile, si de asemenea traiesc alaturi de un expert in kinetoterapie, de la care am invatat multe. Sfatul nostru, dupa ce i-am aratat articolul, este sa consulti un kinetoterapeut cat mai bun care sa te ajute in problema pe care o ai cu genunchii – poti scapa de dureri 🙂 ulterior, poti vedea daca si cum reintroduci alergatul in ecuatie.
    Mare atentie la vorba aceea: „no pain, no gain” – daca te dor articulatiile, coloana, dupa un efort fizic, nu trebuie sa insisti! Clar este ceva gresit. Efortul ar trebui resimtit la nivelul musculaturii si atat.
    Ca sa punctez si despre slabit – acesta inseamna strict deficit caloric. Alergatul, cum spuneai, este un efort fizic care duce la ardere de calorii. Insa daca aportul caloric (kcal ingerate) a crescut pe masura efortului depus, nu ai cum sa slabesti 🙂 Trebuie ca efortul sa fie mai mare ca aportul caloric. Este foarte bine ca iti urmaresti kcal zilnice – asa vei sti exact cat trebuie sa mananci pentru a slabi/te mentine.
    As pune un disclaimer la inceputul acestui articol; eu stiu ca intentia este una buna, pe Ioana o urmaresc de mult, o apreciez ca persoana si stiu ca voi vreti sa indemnati la sport. Insa sportul nu ar trebui sa fie facut in necunostinta de cauza si mai ales daca vine la pachet cu dureri!

    • Robo

      am inteles.
      acum, cu rutina pe care mi-am facut-o (sa nu depasesc 5km) este ok, dar intr-adevar, eu tot astept sa nu mai am nici o problema dupa alergat si daca in cateva luni nu se intampla, voi apela la un kineto cum zici tu.
      alte dureri decat inflamatia asta la genunchi (de fapt este mai mult doar la un singur genunchi, cel la care am grad 3) nu am de la alergat.

      si da, stiu ca nu e simplu de alergat corect, incerc sa nu fac pasii prea mari, sa nu aterizez pe calcai etc

  12. Alina M

    Foarte utila postarea, eu am alergat intr-o vreme, dar nu ma omor dupa alergat, sunt prea multi factori de care trebuie sa tin cont (echipament, vreme, ora la care ies etc), deci aleg varianta mai simpla, dar cel putin la fel de eficienta (in ceea ce priveste caloriile arse si efortul depus, pot arde pana la 500-600 cal/antrenament) si anume sportul facut acasa (cardio si bodyweight, a nu se confunda cu niste amarate de flotari si genuflexiuni, dupa un antrenament arat ca si cum as fi iesit de la dus :)) ). Daca scopul este slabitul, se stie oricum ca cele mai eficiente sunt sprinturile in intervale si nu alergatul pe distanta lunga (si mult mai putin plictisitoare), de fapt, in general tot ce tine de interval training (high intensity urmat de low intensity).
    Avantajele de a face sport acasa sunt nenumarate: pot sa fac sport la orice ora vreau, nu cheltui bani, nu pierd timp pe drum de la/pana la sala, nu depind de vreme (deci nu trebuie sa-mi intrerup niciodata antrenamentele), nu imi trebuie echipament de niciun fel (fac sport desculta, in niste haine vechi de casa), nu imi este distrasa atentia si nu depind de programul altora, pot sa-mi aleg antrenamentele in functie de cum ma simt in ziua respectiva (sunt efectiv zeci de mii de videoclipuri si programe online, aleg altceva in fiecare zi), faptul ca efectiv nu am nicio scuza sa sar peste o zi de sport.
    De retinut cred ca este vointa de a face sport, indiferent de cum alegem sa o facem, structura, starea de bine pe care ni le ofera (in timp destul de scurt, as zice).

    • Robo

      Noi am facut acu vreo 2 ani aerobic in casa dupa un program pe tv, intr-adevar era f solicitant, dar nu ne-a tinut mai mult de cateva saptamani. Mie de ex nu mi-a placut pt ca ma supraincalzeam.
      Si mai e o chestie, nu reuseam sa tin pasul cu oamenii de la tv si nu stiam/nu puteam sa fac mai lejer asa ca nu prea ajungeam sa termin sesiunea. La alergat insa doar trebuie sa reduc viteza cand nu mai pot.

      Dar bineinteles, pt cine functioneaza, e cea mai buna solutie sa faci sport acasa.

    • Alina M

      Da, probabil ca inceputul e mai greu, eu fac treaba asta de 14-15 ani, deci deja m-am obisnuit cu toate exercitiile pe care le includ ei in antrenamente (chiar daca e vorba de antrenori diferiti). Toate antrenamentele au si variante pentru incepatori, arata cum se poate modifica fiecare exercitiu pentru a putea fi executat de oricine, indiferent de nivelul de pregatire.
      La mine a fost invers, gaseam mereu scuze sa nu ies la alergat si am zis ca nu are rost sa ma fortez sa fac ceva ce nu-mi place (cand deja aveam o varianta care functiona din toate punctele de vedere). Cred ca acesta este secretul, sa gasim o varianta care sa ne placa cu adevarat, sa ne fie practic imposibil sa gasim scuze, caci lenea asteapta mereu dupa colt, daca o lasam. :))

  13. Andreea

    Eu am facut atletism de performanta in copilarie, acum la 29 de ani urasc sa alerg si dupa bus :))). Eu in schimb m-am activat cu yoga. Credeam ca e un sport pentru lenesi si fraieri, ca e prea lent tot procesul etc. Im in love with it, mai ales ca mi-a rezolvat niste dureri de spate dupa prima sedinta. Zilnic ma doare un alt muschi de care nu eram constienta ca exista. Ce-i drept, m-am apucat recent, de nici o luna, dar pana acum imi super place. O completare as mai aduce la partea cu alergatul, „Fa un playlist cu muzica buna”, o sa te pompeze si pe unele beat-uri o sa simti mai multa motivatie. Eu am un playlist de genul, dar cum nu ies la alergat, ma pompeaza sa dau cu aspiratorul si sa sterg mobila mai bine :)))

  14. Andreea

    Felicitari pt schimbarea facuta! Eu am fisura de menisc la un genunchi. Ma doare dc alerg tare. Ce fel de orteza folositi? Vreau si eu sa alerg mai sustinut, nu doar sporadic. Sper sa imi intaresc si eu muschiul in jurul meniscului, ca sa pot face trasee pe munte.

  15. Anca

    Buna ziua! Stiu ca nu ati cerut pareri legate de incaltaminte, dar v-as recomanda Hoka pentru alergare. Se pot personaliza.

  16. Carmen

    Vad ca multa lume a recomandat Born to Run, si observ ca ai si comandat-o deja. Dar nu ma pot abtine sa nu vorbesc de ea, pentru ca este fenomenala. Dincolo de faptul ca vorbeste despre alergatul minimalist, cartea e despre cum suntem de fapt „born to run”. Teoria lui e ca oamenii sunt construiti genetic sa alerge. Un exemplu bun sunt copiii. Daca te uiti, ce fericiti sunt cand alearga.

    Am descoperit si eu alergatul acum cativa ani, apoi m-am lasat si acum am reinceput. E intr-adevar meditatie, si nu cred ca e pretentios sa spui asta. Orice necesita atentie focusata e meditatie. Cum poate sa fie si sa faci un puzzle, si sa speli vase, si sa citesti, sa te rogi, etc. Dar da, esti alt om dupa o alergare.:)

    Singurul lucru pe care ti l-as recomanda daca ai probleme cu genunchii e sa incerci sa alergi pe pamant, alei de parc sau cel mai bine pe pista de alergare. Unora li se par pistele de alergare ca fiind monotone. Eu alergam de mult pe pista la Lia Manoliu. Doamne, cat de mult imi placea. Pentru ca stii exact cat are o tura poti sa te pace-uesti foarte bine. Acolo mi-am imbunatatit mult viteza.

    Sa vezi apoi si concursurile de alergare.. Alta adictie.. :))

    • Carmen

      P.S. Rule of thumb e sa iti cresti distanta cu maxim 10% in fiecare saptamana. Cred ca ai crescut prea repede si de acolo durerile.

      Another rule of thumb e ca daca alergi 7km poti sa alergi 10. Daca alergi 15 km poti sa alergi un semimaraton, si daca poti sa alergi 30 de km poti sa alergi un maraton.

  17. Bia

    Mulțumesc de articol!
    Înainte de pandemie obișnuiam să alerg, dar nu țineam cont de echipament, kilometri, viteză etc. Cu pandemia m-am apucat serios de alergat, minim de trei ori pe săptămână, sunt atentă la kilometrii și la viteză. Am alergat și pe -12 grade și pe ploaie și vânt. Am zile mai bune și zile mai proaste. Ce mi-am dat seama imediat: neapărat trebuie să am adidași de calitate. La haine nu am investit imediat, dar e important ca acestea să fie ușoare, să nu rețină transpirația.
    Problema mea după câteva sute de km alergați e inflamația care a apărut la genunchiul stâng. Dureri musculare am avut mereu, dar asta e diferit. Tot aștept să treacă dar e foarte enervant.
    Mult succes în continuare! Și să ne mai scrii despre cum evoluezi.

  18. Ana-Maria

    Bună ziua!Vine la fix articolul acesta 🙂 Exact din „cauza” soțului am inceput și eu alergarea, și Doamne ce fain e. Acum abia aștept primăvara să o iau la pas,locuim in Winnipeg,Canada unul din cele mai friguroase orașe de aici,si admir foarte mult acei oameni( cei mai mulți trecuți de 50-60 de ani) care aleargă si la -30 de grade.
    Spuneați ca aveti probleme uneori cu somnul,daca imi permiteti să vă recomand o carte cu drag „Why we sleep” Matthew Walker e fenomenală cartea, pe mine m-a ajutat enorm să înțeleg somnul și puterea lui.Ah…si încă un lucru de care nu mă despart este health tracker- meu, un inel care iti urmărește bătăile inimii, temperatura corpului,activitatea si cel mai important pentru mine a fost că m-a ajutat să mă „educ” cu somnul și să mi-l îmbunătățesc considerabil,e vorba de Oura ring, cam piperat pretul ce este drept,am stat multtt să il studiez si să citesc recensii despre el, si in final am decis să mi-l fac cadou, nu am nici un regret.
    Multumim pentru articol!Sănătate multă!

  19. Menisc aranjat acu’ 20 de ani, 10 ani de karate nu au ajutat nici ei. Tot ca la tine „lasa-l sa se rupa de tot, dupa aia te operez”. Nu s-a rupt, odata cu inceputul sa fac din nou un pic de miscare, a inceput sa dispara durerea. Sunt niste ani de cand ma simt aproape ca noua.

    Eu personal DETEST alergatul. Ma plictiseste enorm, de cele mai multe ori refuz sa fug, prefer sa „fac ceva” (tenis, jucat fotbla, orice presupune mai mult decat doar fuga). Culmea, daca fug cu fie-mea (ca pe ea trebuie sa incep sa o antrenez si la chestii din astea), imi place si, asa cum zici, dupa efort ma simt super misto.

    Inca nu am ajuns la faza la care sa fac alergare de placere, dar in ultimii 2 ani am inceput sa fac miscare mai mult si sa imi placa din nou, dupa o pauza de 10 ani de la arte martiale. Sunt in forma OK, ca is slabanoaga, si inca mai tin la tavaleala, dar incepe sa-mi placa din noi sa fac si altceva decat doar sa tastez pe calculator.

    Ma bucur ca ai descoperit bucuria asta si ca te tin si genunchii. 🙂

  20. Ciprian

    Pentru partea de monitorizare distanta este de ajuns un cont la Strava și un telefon. Nu va îmbrăcați gros și să aveți haine cât mai fixe pe corp. Ajuta la minimizarea mișcării cheilor și telefonului prin buzunare.

  21. Cristina

    Am inceput sa alerg de curand si pe langa cele spuse deja in articol, am observat si o crestere a amplitudinii respiratiei, nu mai respir asa superficial, mai ales cand ma relaxez + niste oscilatii in nivelul de energie pe perioada zilei. In parcurile in care merg, numarul de femei care alearga e net inferior numarului de barbati, cred ca si numarul de sfaturi la fel, de aceea o sa pun cateva din experienta mea:

    – SPF 50 + sapca + ochelari. Nu cred ca e nevoie de explicatii.
    – haine din poliester proiectate sa se usuce rapid, mai ales in perioada de iarna. Materialele trebuie sa reziste la spalari foarte frecvente. Decathlon cu gama entry nu intra aici, am descoperit colanti si tricouri functionale la lidl de o calitate grozava.
    – Bustiera cu suport maxim. Aici fiecare firma are propriile explicatii si calcule savante. Trebuie probat sau citite reviewurile pana intelegi de ce ai nevoie. Oricum, nu dantela sau bumbac.
    – Durerile din perioada menstruala se reduc foarte mult.
    – Incaltarile sunt un lucru foarte specific. Eu port 40 asa ca am incercat si de la barbati. nike zoom pegasus 37 au ramas, incomparabili cu ce am incercat inainte. Tot aici sosetele, tot de la magazinele de sport, tot de alergat.
    – hidratarea e foarte importanta, suplimente de electroliti sau vitamine daca e cazul.
    – go mono!
    – nu cred ca se pune problema ca o femeie sa alerge la 11 noaptea singura, ziua insa trebuie avut grija la caca de catel, la caini vagabonzi si la oameni dubiosi si pe cat posibil alergat in locuri unde este lume.
    – servetele la indemana pentru ca muci
    – nu alergati cu telefonul descarcat si pe cat posibil anuntati pe cineva ca iesiti la alergat si unde, 5km departare de casa intr-o directie necunoscuta e o arie destul de greu de acoperit in cazul in care este nevoie.
    – incalzire si stretching neaparat.

    Am citit comentariile si m-a amuzat analogia cu copiii care alearga razand. Nu stiu in ce galaxie traieste autorul, copii care sa alerge cu zambetul pe buze 5km n-am vazut, dar copii care sa se planga ca-i dor picioarele, ca-i mananca eticheta de la tricou, ca-i strang papucii, ca-i prea frig, ca-i prea soare am tot vazut. De-asta poate analogia cu copiii e mai bine s-o folosim in a ne asculta mai bine corpul si de a-i da ce are nevoie desi suntem constienti ca cerem de la el mai mult decat ar fi nevoie sa dea.

  22. Ileana

    La capitolul pantofi de alergat, recomand călduros Hoka. Merită banii până la ultimul leuț.

  23. Daniela

    Am alergat putin, dar am facut aerobic vreo doi ani. Mi-a plăcut la nebunie deși începutul a fost greu. Am ajuns la aceleași concluzii ca si tine. Sportul in orice forma este extraordinar. Aceidoi ani au fost cei mai fericiți și senini din viata mea.

  24. Andreea (o Mamica)

    Felicitari pentru performanta si asteptam un reveiw un 6 luni! Mai scrisesem un comentariu, dar nu cred ca a fost trimis, scuze in caz ca e de doua ori. Daca pot da un sfat pentru articulatii, genunchi, spate etc
    – intr-adevar pantofii de alergat sunt esentiali, cu atat mai mult ca inteleg ca alergi pe asfalt. Se recomanda cu o marime, o marime jumatate mai mare din cauza presiunii. Nu stiam, iar mie prima pereche de adidasi mi-au facut degetele praf
    – extrem de importante sunt incalzirea inainte si intinderile dupa. Avem tendinta sa uitam de ele, mai ales intinderile dupa
    – incearca sa menti un ritm constant, mai ales daca te gandesti sa faci curse. Nu viteza e importanta, nici neaparat se te autodepasesti, ci sa menti efortul constant pe durata.
    Si mai ales bucura-te !
    Eram cam la fel ca tine in 2016, deloc efort, dupa doua sarcini etc. O prietena m-a luat la o cursa de 6 km. Mi-am zis: hai, cu putina pregatire, 6KM e posibil. Acolo am vazut echipe mama/fiica care alergau si mi-am zis: „oau, ce mi-as dori sa pot face asta cu fetele mele cand vor mai creste”. Si am inceput sa ma pregatesc. In primavara 2017 am participat la primul semi marathon – mi-am zis si daca termin ultima si la picior, tot e ceva. A fost mai mult ca genial, adrenalina e de nedescris! Cand am terminat, la fel ca tine, nu eram in stare sa merg. Dupa aia a urmat o perioada frenetica in care ma inscriam la tot ce puteam – si il luam si pe sotu’ cu mine, el e veteran, dar la bicicleta / innot mai degraba decat curse: 5km, 10km, 20km, semi, triatlonul de la vama (la mine fara innot, care l-a facut sotul pt amandoi) … imi ziceam ca la 42 ani voi incerca primul marathon. Nu va fi posibil din pacate cu pandemia asta. Sper totusi in cativa ani sa fac o cursa cu fetitele mele!

  25. obnoxious

    …vad alergat…ma mananca degentele…
    1. adidasii de alergat sunt „consumabile”. Dupa maxim 800 de km e recomandat sa ii arunci. Alta recomandare e sa nu alergi 2 zile la rand cu aceeasi pereche, stratul de protectie nu revine imediat la forma normala
    2. Postura corecta ajuta mult. Exercitiile pentru „core muscles” si pentru spate sunt plictisitoare, nu au rezultate imediate dar te ajuta pentru amana momentul in care te cocosezi de oboseala
    3. Adidasii sunt ca religia, toti ne juram ca ai nostrii sunt cei mai buni, dar pentru incepatori as recomanda adidasii specializati cu protectie („cushioning”) maxima, penultima editiei (sunt la reduceri de obicei). O mare atentie e la felul in care calci ca si acolo sunt adidasii pe categorii (pronatie, normali si supinatie). Chestia asta face diferenta intre cu si fara durere uneori.

    Am o lista lunga de greseli pe care le-am facut cand am inceput sa alerg. Le fac si acum pe unele. Trimite-mi un mail pentru detalii

  26. Diana

    Buna si felicitari! Iata un Ted talk interesant, in care ne vorbeste un cardiolog despre alergare: https://youtu.be/Y6U728AZnV0 . Pe scurt, beneficiile maxie, cu riscuri minime, sunt la alergari de max 10 km, cu viteza de max 10 km/h.
    Eu mai alerg ocazional, am fost la multe 10k de fiecare data cand s-au organizat in București in ultimii ani, dar de-abia acum am inceput sa îmi masor pulsul. Constat că la o alergare lejera (pace de 6.5) se duce spre 160 fara sa am senzatia ca fortez ceva, am alergat super relaxata. Asta dupa o pauza de cateva luni de alergare, tinand cont ca alergam si mai repede inainte. O sa monitorizez de acum, chiar m-ai făcut curioasa, eu eram mai mult pe principiul ca atata timp cat ma simt bine, nu vreau sa imi bat capul prea mult cu parametrii.

    • Robo

      Interesant, merci. Am observat si eu la mine ca pulsul nu e corelat intotdeauna cu efortul resimtit subiectiv.

  27. Cristina

    Am citit cu mare placere articolul, dar si toate comentariile cu atentie, e motivant chiar si pentru mine care, ca si una dintre comentatoare spun ca mi se pare cel mai plicticos sport alergatul. Ideea de sport insa e geniala. Acum 2 ani m-am reapucat de sport, dupa 15 ani de intrerupere, in sala cu antrenor ca sa ma tin de rutina, de 3 ori pe saptamana, o ora. Aveam zile in care dimineata imi spuneam ca mi-e atat de lene ca ii trimit antrenorului mesaj ca nu pot ajunge. Nu faceam asta, iar dupa ora de sport care la mine era dupa serviciu, ma simteam genial. Rupta de oboseala, dar cu un tonus fantastic. Parca atunci incepea ziua. In tinerete am jucat bascket, poate de aceea nu imi place sportul singura, am nevoie de cineva langa mine, sa povestesc.
    Acum din pacate am avut o interventie chirurgicala serioasa si de 4 luni nu mai pot face sport. Ma simt mizerabil. Nu ma gandesc decat la momentul cand voi putea din nou sa fac putin sport, cat de putin.
    Bafta cu orice sport faceti! Si spor la scris!

  28. sa iti fie de bine si spor la alergat!
    Pt alergare usoara incaltamintea e importanta si adaptata la solul pe care alergam dar si exercitiile de incalzire – 10-15min spun unele guri rele pt genunchii mei.
    Dupa ani de zile de dureri cu genunchii si coloana, am ajuns la medic specialist ce conclus ce muschi si ligamente sunt slabite de ajung sa vina tensiunea in genunchi si ce exercitii sa fac, si cu kinetoterapie am recuperat f. bine in cateva sapt de exercitii zilnice de am scapat de dureri si ramas cu , ocazional tensiune in genunchi dar asta si pt ca mai calc gresit (pe calcai).
    Pt cine nu poate alerga, aceleasi efecte le au si mersul rapid (40min minim mi-a zis medicul) dar si bicicleta de apartament, sau si dansul.
    Problema efortului sustinu e ca daca ma intind pe perioada prea mare…mi-e foame de lup. Si mananc. Nu mai vad la cantar diferentza dar vad la muschi si cum mai simt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *