In Utero – vizionare gratuită online

Ce impact au asupra fătului experiențele trăite de mamă? Care sunt efectele pe termen lung? De ce uneori reacționăm în anumite feluri iraționale?
Documentarul ?? ????? expune multe teorii interesante, validate științific, prin vocile experților care au participat la realizarea lui (medici, psihologi, antropologi, epidemiologi, epigeneticieni).

Îl puteți vedea gratuit sau contra unei donații AICI, până marți inclusiv. Există și titrare în limba română. Vă înscrieți, primiți pe email un link, urmăriți mesajul de două minute al producătorului, apoi începe filmul.

Sursa foto: Unsplash.com

Câteva idei din documentar:

  • Viața nu începe odată cu nașterea, ci cu mult înainte. Și timpul în uter e parte din viața noastră.
  • Până în anii 60, bebelușii erau operați fără antestezie, pentru că se credea că ei nu simt durere și uită oricum tot. Deci îi poți lăsa să plângă. Credeau că anestezia e periculoasă, mai periculoasă decât trauma produsă de intervenția pe viu.
  • Începând din acest secol, și mai ales după apariția ecografiei, ne identificăm mai bine cu copiii din uter, îi putem studia și înțele mai bine
  • Impactul emoțiilor mamei pe perioada sarcinii este covârșitor, dacă mama se simte bine, copilul simte că lumea e bună, dacă mama e stresată, copilul e stresat, iar asta afectează sistemul imunitar al copilului pe viață, bebelușul se marinează în emoțiile mamei lui, ce simți în uter se impregnează în noi în cel mai profund mod, cel mai pround loc, care de modelează personalitatea și traseul în viață
  • Bebelușii umani ne nasc necopți, de aceea e atât de important ca în primele săptămâni legătura bebelușului cu mama să fie foarte lină și strânsă
  • Acum multe secole, nașterea și sarcina erau motive de deces pentru femei, una din șase nașteri ducea la mopartea mamei, jumătate dintre copii mureau la naștere sau în primul an, ceea ce înseamnă că a avea un copil reprezenta un stres pentru părinți
  • Acum avem stabilitatea de a asigura sănătatea și supraviețuirea mamelor și bebelușilor
  • Nu e atât de important cu ce gene ne naștem, ci mai degrabă care dintre ele sunt activate
  • Copiii supraviețuitorilor Holocaustului s-au născut adaptați la stres, nu mai sunt anxioși, corpul lor nu mai produce cortizol, hormonul stresului
  • Deficitul de atenție este cel mai probabil un răspuns al copilului la stresul mamei. Medicamentele antipsihotice pe care le iau copiii tratează doar simptomele, ignorând efectele pe termen lung asupra sănătății lor.
  • Trăim pe grabă, totul e în mare viteză, părinții au nevoie să lucreze amândoi, familia nu mai e aproape să sprijine proaspăta mamă, nu mai există conectare profundă, femei înțelepte care să ajute femeile mai tinere din familie
  • Studiile din laborator arată că fetușii din pântecele mamelor stresate au pulsul mai mare, indicatori de stres măriți, respirație rapidă, sunt reactivi, ceilalți sunt mult mai calmi
  • Când cineva țipă la tine, tot corpul tău se schimbă, se eliberează substanțe chimice să te poți apăra. Dacă ai un copil în tine, toate acestea ajung la el
  • Studiu făcut pe pui de maimuță: cei privați de dragostea mamei lor interacționează greu cu alți pui, iar când o fac, sunt agresivi
  • În fiecare secundă de viață prenatală se nasc 50.000 de neuroni noi, neuroni care au o anumită destinație în creier. Dacă mama e foarte stresată, corpul ei e inundat de cortizol, neuronii sunt afectați pentru totdeauna (sau uciși). Copiii care se nasc după sarcini în care mama a fost stresată, traumatizată, au materia cenușie mai puțin densă în anumite zone, ceea ce înseamnă că au mai puține zone de procesare., amigdala lor e mai mare (asta duce la reactivitatea emoționale, boli psihice), hipocampusul e mai mic (procesare rațională, memorie pe termen lung)
  • Dacă mama nu vrea să fie însărcinată, dacă nu vrea copilul, dar copilul e acolo, vrea să trăiască, vrea să se nască (referință la filmul Alien, care poate fi terapeutic pentru persoanele care se simt nedorite, care au fost copii nedoriți), mama se simte neputincioasă
  • Conversația pro-life/pro-choice: o femeie nu ar trebui obligată să aibă un copil pe care nu și-l dorește, ambii vor avea vieți dureroase, dar nu putem ignora realitatea științifică: fetușii simt durere. Soluția pentru această dilemă sfâșietoare este ca în viitor, femeile și bărbații, fete și băieții să devină toți conștinenți de responsabilitatea procreării
  • Copiii cu mame fragile se responsabilizează devreme, încă din uter fetusul simte nevoia de a-și salva mama de emoțiile ei negative, vor să devină supereroi (referință la filmul Superman), iar asta îi face rău fetusului, cum să își salveze el mama. Se adaptează la mediu, care e unul nesigur, stresant, și nu se va putea dezvolta la potențial maxim. E foarte probabil să devină o persoană care își suprimă emoțiile (pentru a nu încărca și mai mult mama), și, odată cu ele, și sistemul imunitar. Apoi va dori să fie perfect, să facă totul bine, și la jumătatea vieții face cancer, pentru că trupul a înmagaznat, a ascuns prea multe.
  • Teama de a fi cu tine arată cât de traumatizați suntem toți, mereu ne anesteziem cu Facebook, pornografie, reality-shows, orice doar să nu ne uităm la ce ne doare. Devenim dependenți de alcool, sex, droguri, muncă, bani.
  • Toți ne naștem amprentați de traumele generațiilor anterioare, avem în noi gene de la mulți oameni, oameni despre care nu știm nimic, iar aceste rădăcini merg înapoi în timp sute de ani, avem în noi multe straturi ale omenirii, cu războaie, foamete, sinucideri, incendii, inundații, toate merg mai departe la urmașii noștri până devenim conștienți de aceste traume și le permitem să se vindece.
  • Copiii din mame de culoare au șanse de două ori mai mari să se nască prematur (o explicație ar putea fi trecutul dureros îndelungat al populației afro-americane), femeile se tem că-și vor pierde copiii ca stră-străbunicile lor
  • Ne construim o realitate fantezie pe care o confundăm apoi cu viețile noastre (referință la filmul Matrix)
  • Maya Angelou: Faci cât poți de bine, apoi afli lucruri noi și faci mai bine cu ce ai aflat
  • Femeile trebuie să știe toate acestea și să fie ajutate, pentru că ele vor face ce pot mai bine, dar de multe ori ce pot face ele, nu este de ajuns pentru bebeluș
  • Ecologia lumii trebuie să înceapă cu ecologia sarcinii, nu de la naștere, ci de la concepție. Contează enorm cum tratează societatea mamele, nașterea, bebelușii
  • A fi înțeles este egal cu a fi iubit

Dacă starea emoțională a mamei e atât de importantă, cum facem s-o sprijinim? E nevoie de comunitate, de grup, de informație, de compasiune.


Las mai jos și discursul meu recent la TedX, care este fix despre cum să învățăm să stăm cu noi, chiar dacă ne e frică, doare. În timp ce vedeam finalul filmului In utero, am simțit că ar fi o continuare utilă în zona de soluții. Cum ne reparăm înainte să avem copii? Cum ne reparăm după ce îi avem? Cum le oferim un model de echilibru și igienă emoțională? Sper să vă fie de folos.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4196

14 comentarii

    • Hm, mi se par destul de complicate teoriile si explicatiile, nu cred ca vor intelege prea mult. As zice ca merge vazut si inteles de copii peste 14 ani.

  1. Eu am fost o mama stresata in sarcina (pentru ca a fost un copil foarte dorit, obtinut greu, prin IVF) si pentru ca am avut si ceva probleme in primul trimestru, asa ca toata sarcina am stat cu frica sa n-o pierd. Ma doare sa citesc cele de mai sus, insa unele chestii nu se pot schimba. Ma gandesc ca sunt multe mame in situatia mea, care poate stiu (eu nu stiam la vremea respectiva, sau nu imi era mintea la asta) ca stresul face rau copilului, dar nu se pot controla (nu stiu cum iti poti controla frica). Asa ca nu pot sa sper decat ca conteaza mai mult cum este tratat copilul dupa ce se naste si ca acest documentar face niste generalizari…mi se par niste afirmatii foarte extreme acolo.

    • Creierul nostru este un burete toată viața. Absoarbe informația din jur și rămâne flexibil, chiar dacă cu trecerea timpului trebuie să se depună mai mult efort și este mai greu să învățăm, reparăm, să schimbăm.
      Da, viața intrauterină și prima perioadă a acordajului maternal sunt importante, dar existența noastră nu se limitează la atât.
      Și oare copilul a simțit doar stresul din burtică în cazul dumnevoastră, sau și faptul că e mult dorit, iubit și așteptat?
      Nu contează doar informația în sine ci și ce facem cu ea, cum o interpretam, ce valoare îi dăm. Dacă îi povestiți copilului pe parcursul vieții, cu sinceritate și vulnerabilitate, ce a implicat nașterea lui, cum v-ați simțit, cât de greu a fost, că vă e teamă, ce iubire a implicat totul, cred că v-a trage concluzii valoroase și v-a căpăta reziliență. Din asta s-ar putea să rezulte lucruri mult mai bune și mai frumoase. ?

    • In aceeasi situatie am fost si eu, toata sarcina am stat cu frica sa nu-mi pierd copilul, si e dureros sa citesti ca din vina ta poate e copilul mai sensibil si mai anxios. Si chiar daca esti constient ca ii faci rau bebelusului, cum poti sa te controlezi?

    • Multumesc, Ruxandra, pentru cuvintele frumoase. Eu sper ca a simtit si atunci in burtica ca e iubita si dorita si cu siguranta simte si acum, la aproape 2 ani – e o fetita foarte empatica si iubitoare.

    • V., fetita mea este adoptata, asa ca ce sa mai zic? Este greu cand vedem/citim informatii care pot fi acuzatoare sau asa le percepem noi. Facem in momentul de fata ce putem, cum putem mai bine, eu consider ca asta conteza mai mult ca orice. Ce a fost s-a dus, noi suntem acum aici, important este ce facem de acum inainte. Te imbratisez strans!

    • V., noi suntem cei norocosi! Este minunat sa ai piciorute de copil fugind prin casa, indiferent cum ajunge el in famile. Copilul este iubire. Sarbatori minunate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *