Educația în lume: Olanda

Magda mi-a scris despre sistemul de învățământ din Olanda. Am pus mesajul ei integral mai jos. Dacă doriți să aduceți completări, o puteți face în comentarii. Restul seriei despre #Educatiainlume este aici.

Ne-am stabilit în Olanda acum 10 ani, când primul nostru copil avea 1 an și 3 luni.

La 2 ani majoritatea copilașilor (peuters li se spune în olandeză copiilor care au între 2 și 4 ani) merg la grădiniță (peuterspeelzaal), dar nu e o regulă. În sătucul în care ne-am stabilit noi nu toți copiii de 2 ani merg la grădiniță.

Programul la grădiniță e de două zile pe săptămână, de la 8.30 la 12.00, unii copii putând merge și de 3 ori, mai ales dacă au o întârziere în limbaj și primesc recomandare de la medic (această a treia zi este în acest caz gratuită). Atât grădinița cât și creșa se plătesc, însă părinții primesc o parte din bani înapoi, în funcție de venituri (cei cu venituri mici primesc un procent mai mare înapoi, celor cu venituri mari li se restituie un procent mai mic).

La grădiniță primesc o masă cu fructe, de acasă pot lua doar un pahar cu ceva de băut. Din momentul în care împlinesc patru ani, copiii – deveniți kleuters – merg la școală (chiar dacă anul școlar a început deja). În primii do2 ani de școală (grupa 1 și grupa a-2-a) învață literele și cifrele până la 20, dar în joacă. Joaca rămâne o activitate de bază în acești doi ani.

Se încurajează totodată cititul, fiecare copil putând să își aleagă săptămânal două cărți de la bibliotecă. Programul diferă de la o școală la alta, dar majoritatea copiilor încep ziua la 8.30 și termină fie la 14.00 sau 14.30, fie la 15.00. Miercurea toate școlile au program scurt, până la 12.00, la școala unde merg copiii noștri și vinerea e zi scurtă. Există școli (în special cele din satele mici) unde copiii merg să mănânce acasă la prânz (au o pauză de o oră), dar cei mai mulți mănâncă la școală pachetul luat de acasă. Mai au la ora 10.00 o pauză în care mănâncă o gustare.

Se încurajează tot mai mult consumul de fructe și legume crude la gustare, multe școli oferă miercurea și vinerea fructe și legume la școală, ca parte a unui program la nivel național.

Aș vrea să aduc în discuție categoria de copii supradotați pentru că toți cei trei copii ai noștri fac parte din această categorie. Menționez că toți trei au început la școala locală, dar pentru că învățau materia într-un ritm alert, am ales să îi mutăm la o școală cu o programă specială pentru copiii gifted.

Începînd cu grupa a-3-a, când copiii învață efectiv să citească și să facă operații matematice, am observat că fiul nostru cel mare nu mai mergea cu plăcere la școală. Învățătoarea lui a sugerat să îi facem un test de inteligență. Acest tip de test se recomandă să se facă după ce copilul a împlinit 6 ani și, dacă se face la recomandarea școlii, nu se plătește. La al doilea copil, care are un temperament diferit și un alt ritm de învățare, învățătoarea nu a considerat că e nevoie de un test de inteligență, așa că am ales să-l plătim noi din buzunarul propriu (700 euro).

Școala la care merg copiii noștri acum are o programă specială pentru copiii cu un IQ peste 130, însă există și copii supradotați care urmează programa obișnuită de învătământ, dar primesc materiale extra la clasă și lucrează individual. La început a trebuit să plătim o taxă de 80 de euro pe lună, care să acopere activitățile extra (șah, limbi străine etc.), însă de doi ani guvernul olandez a hotărât că și copiii supradotați au dreptul la învățământ gratuit 100%.

Există în Olanda, pe lângă învățământul obișnuit, învățământul special, la care se încadrează copiii cu dizabilitati, cu autism, ADHD etc. Un lucru care mi-a plăcut mult la sistemul olandez de învățământ este că un copil poate sări peste o clasă dacă dovedește că stăpânește materia. În școala generală (basisschool), copiii au unul/una sau doi/două profesori/profesoare pentru toate materiile, tot timpul anului.

Când sunt două cadre didactice, vine două zile un cadru didactic, restul săptămânii celălalt. Așadar, în fiecare an au un alt cadru didactic (există și excepții, profesori care migrează la grupa următoare împreună cu copiii, dar asta se întâmplă rar). Începând cu grupa a-4-a primesc săptămânal o temă, care nu le ocupă mai mult de jumătate de oră. Mai au diferite proiecte (să facă un vlog, să facă o prezentare a unei cărți preferate, să pregătească o surpriză pentru un coleg la sfârșit de an și celebrul „spreekbeurt” olandez – vorbesc 10-15 minute în fața clasei despre o anumită temă: hobby-ul preferat, animalul preferat, jocurile olimpice etc.), însă acestea sunt de câteva ori pe an și au de obicei câteva săptămâni la dispoziție să se pregătească. Mai au și diferite teste și dictări cam o dată pe săptămână, dar începând cu grupa a-5-a.

Vacanțele sunt împărțite după cum urmează: vacanța de primăvară durează o săptămână, două săptămâni vacanța de mai (marele atu al olandezilor, e perioada în care pot merge liniștiți în vacanțe prin lume fără să dea de aglomerație), 6 săptămâni vacanța de vară (care începe la o altă dată în funcție de zonă, dar nu mai devreme de iulie), o săptămână vacanță de toamnă și 2 săptămâni vacanța de Crăciun.

De la 11-12 ani copiii merg la liceu (middelbare school). În funcție de nivel (praktijkonderwijs – un fel de profesională în România – VMBO, HAVO și VWO) fac între 4 și 6 ani. În general, doar elevii care urmează ultimele două categorii de învățământ liceal merg la facultate. Abia de anul viitor vom intra pe acest făgaș cu fiul nostru cel mare, prin urmare e un teren încă nou pentru noi, vom învăța mai multe pe parcurs.

Facultatea se plătește în Olanda, auzisem ceva de 2000 de euro/an, dar mai multe detalii nu dețin deocamdată.

Până în momentul de față, am fost mulțumiți de sistemul olandez de educație. Copilul e încurajat să gândească liber, să își exprime părerea, să pună întrebări când are nelămuriri și să își dezvolte la maxim talentele. Fiecare copil e ajutat dacă are dificultăți de învățare, școala se ocupă de asta. Copiii primesc note, dar acestea nu se comunică în gura mare să știe toată clasa, se pune mai degrabă accentul pe a deveni o mai bună variantă a lor înșiși decât pe a-i întrece pe ceilalți. Nu e nicio nenorocire dacă copilul repetă clasa, nu e nimeni ridiculizat pe tema asta, se încurajează învățarea în ritm propriu.

Cam asta a fost experiența noastră de până acum.

Magda

PS: Despre cum sunt incluși în școala de stat copiii expați am scris eu aici, la etapa aceasta a integrării suntem noi.

1 Comment

  1. Zora

    Buna ziua, imi poti spune te rog numele scolii speciale pt copii cu un IQ ridicat? Iti multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.