Contul bancar emoțional

Aveți mai jos un capitol foarte important (după părerea mea) din cartea scrisă de Dr. John Duffy, psiholog clinician, Cum să fii un părinte bun pentru adolescentul de azi.

Contul bancar emoțional se umple cu momente plăcute: râs, conectare, înțelegere, iertare, acceptare. Cu cât mai multe, cu atât aveți un cont comun mare, gras! Interacțiunile neplăcute, cearta, rușinarea, pedepsele sunt retrageri, golesc contul emoțional. Interesant e că cercetările arată că fiecare interacțiune neplăcută șterge din cont cinci interacțiuni pozitive. Și e nevoie de cinci interacțiuni pozitive pentru a acoperi una negativă. Cam nedrept, nu? Este, dar așa funcționează creierul nostru, ca să ne ajute să supraviețuim.

Vestea bună e că un cont bancar emoțional plin e cheia influenței tale pozitive asupra copilului. Copilul, chiar și cel mare, adolescent, te va urma, te va asculta, se va lăsa influențat de valorile și principiile tale bune dacă depui în contul vostru bancar emoțional multe momente pozitive. Cel puțin de cinci ori mai multe!

Toată cartea e bună, dar acest capitol mi-a confirmat enorm de multe. Am și aflat o grămadă de lucruri, cum ar fi că adolescentul de acum 20 de ani nu mai există, pre-adolescența dispare, copiii trec direct din copilărie în adolescență la o vârstă la care nu sunt pregătiți, vestea bună e că îi putem ajuta pe copiii noștri mari în feluri care nu-s deloc complicate!

Iată capitolul numit Contul bancar emoțional:

Atât Daniel Goleman, autorul Inteligenţei emoţionale, cât şi dr. John Gottman, un remarcabil expert în relaţii, au discutat despre proporţia dintre interacţiunile pozitive şi
cele negative necesare pentru menţinerea unei relaţii funcţionale. Consider că descoperirile lor se aplică la fel de bine relaţiei părinte‑copil.

Iar proporţia necesară pentru a menţine o relație bună pe termen lung este de cinci la unu, cinci interacţiuni pozitive pentru fiecare interacţiune negativă. Această descoperire ne arată impactul puternic pe care o singură interacţiune negativă îl poate avea asupra unei relaţii şi de câte interacţiuni pozitive este nevoie pentru a o contrabalansa.

Gândiţi‑vă un moment la relaţia cu copilul vostru. Timp de o zi sau două, ţineţi evidenţa interacţiunilor dintre voi şi reţineţi cu onestitate câte interacţiuni clar pozitive şi câte clar negative aţi avut. Dacă descoperiţi că nici măcar nu vă apropiaţi de această proporţie, creaţi mai multe interacţiuni pozitive cu copilul vostru. Vorbiţi despre interese, comune sau de alt fel.

Concentraţi‑vă pe altceva decât pe temele pe care ar trebui să le facă, pe maşina de spălat vasele care trebuie golită sau pe atitudinea pe care a avut‑o în ultimul timp.

Dacă nu aveţi interacţiuni pozitive din abundenţă cu copilul vostru, influenţa voastră asupra vieţii lui va fi mult diminuată, crescându‑vă frustrarea faţă de rolul de
părinte şi creând între voi o prăpastie şi mai adâncă din punct de vedere emoţional.
Acesta este unul dintre cele mai importante exerciţii în care vă puteţi angaja ca părinte.

Mulţi părinţi mi-au spus că simt că nu au cum să-şi intre în „rolul de părinte“. Ei sunt siguri că, nici dacă ar insista, copilul lor nu ar fi dispus să facă un sport, să joace într-o piesă de teatru sau să se înscrie într-un club. Copilul lor nu-i ascultă şi nu se conformează. Iar atracţia pe care o exercită ecranul ni se pare mult mai mare decât orice fel de putere pe care am simţit vreodată că o avem ca părinţi asupra copilului.
Aici intervine Contul Bancar Emoţional, sau CBE. Acest cont este printre metodele mele preferate de-a analiza orice relaţie.

Bilanţul Contului Bancar Emoţional este efectiv un indicator al bunăvoinţei acumulate în orice relaţie. Dacă lucrurile merg bine şi relaţia voastră pare să reziste la orice dificultăţi
minore sau la orice denivelări pe care le întâlniţi pe drumul vostru împreună, atunci CBE-ul vostru are un sold confortabil. Pe de altă parte, dacă simţiţi că nu sunteţi conectaţi şi comunicarea este fie unidirecţională, fie anevoioasă, dacă fie unul dintre voi, fie amândoi simţiţi că nu sunteţi ascultaţi sau înţeleşi, atunci CBE-ul vostru este probabil în deficit. Această relaţie este la ananghie şi, după toate probabilităţile, provoacă o suferinţă emoţională semnificativă, conflicte şi o senzaţie de deconectare de ambele părţi.

Vestea foarte bună în acest caz este următoarea: CBE este flexibil, pliabil şi iertător. Bilanţul se poate schimba odată cu orice depunere sau retragere. Orice lucru care indică o deconectare va fi interpretat ca o retragere: de exemplu, o judecată inoportună, un discurs moralizator prelungit sau o pedeapsă nemeritată. La momentul respectiv, acestea pot părea idei bune, sau poate chiar obligaţii ale părintelui. Dar, cum cultura se schimbă în mod atât de dramatic şi de rapid, trebuie să acţionăm conform unui nou manual pentru părinţi, unul în care vom fi deseori nevoiţi să schimbăm rapid abordarea în funcţie de nevoile copilului nostru şi de conexiunea noastră cu el. În ziua de astăzi, pur şi simplu nu ne permitem retrageri inutile din CBE. Un bilanţ pozitiv este mai important decât aproape orice alt factor implicat în parenting.

Dacă ne exercităm rolul de părinte dintr-un CBE în deficit, vocea noastră nu este auzită şi stilul nostru de parenting este frustrant de ineficient. Toate acestea pot fi de-a dreptul înspăimântătoare în asemenea momente, când ştim că aportul nostru este esenţial pentru starea de bine a copiilor noştri. Şi-atunci, cum putem face depuneri în CBE? Cum menţinem bilanţul pe plus? Aceasta este vestea cea bună şi poate cea mai frumoasă,
partea cea mai plăcută a responsabilităţii de părinte. Ca să îmbunătăţim bilanţul de la CBE, pur şi simplu ne conectăm.

Lăsăm pe mai târziu predicile şi ne jucăm cu copiii noştri. Râdem cu ei. Creăm împreună glume pe care să le înţelegem doar noi.

Ne interesăm şi aflăm tot ce putem despre lumea lor: muzica pe care o ascultă, jocurile pe care le joacă, reţelele de socializare pe care le preferă, echipele pe care le urmăresc, ideile lor politice şi aşa mai departe.

Şi ascultaţi cu ei, jucaţi-vă cu ei, bucuraţi-vă cu ei.

Interesaţi-vă fără să judecaţi, cu o curiozitate sinceră, şi veţi constata că sunteţi deja
pe drumul către o conexiune mai strânsă, către un CBE pe plus. Dar dacă de fapt căutaţi lucruri pe care să le reproşaţi în timp ce pretindeţi că vreţi să vă conectaţi, dacă sunteţi în
căutare de indicii despre cum se prezintă copilul vostru la şcoală, sau dacă-şi petrece timpul cu oameni nepotriviţi, sau postează lucruri inadecvate, copilul vostru îşi va da seama de acest vicleşug. Toate la timpul lor, dacă aveţi senzaţia că starea de bine, sănătatea sau siguranţa copilului vostru este în pericol.
Dar ca să construiţi un CBE – mai ales unul care are bilanţul deja zdruncinat – trebuie să lucraţi la conexiune.

Dacă vă simţiţi copilul ca pe un străin, şi el simte la fel. Redescoperiţi-vă conexiunea. A existat odată, nu cu foarte mult timp în urmă. Şi, din perspectiva noastră de părinţi,
avem tendinţa să ne deconectăm atunci când ne este teamă – teamă că, dacă nu-l dominăm şi nu-l controlăm, copilul nostru va ajunge să fie în pericol.

Dar în această situaţie logica este defectuoasă. Tocmai conexiunea, acel bilanţ pe plus la CBE, este ceea ce-i oferă copilului nostru o imunitate eficientă în faţa pericolului.
Având în viaţă atâtea elemente care-i diminuează respectul de sine, aprecierea voastră pozitivă necondiţionată se va dovedi a fi mana cerească menită să-i ofere acel strat protector în faţa pericolelor pe care vă e teamă că le va întâlni.
Aşadar, este imperios să vedeţi dincolo de propria teamă, ca să vă daţi seama care este cu adevărat partea valoroasă din relaţia voastră.

Copilul vostru nu are nevoie de predici. Ştie deja ce simţiţi. Puteţi să-l întrebaţi. Nu are nevoie să-l judecaţi. El se analizează deja cu mare atenţie şi probabil că se judecă mult
prea aspru. Nu are nevoie de furia sau de asprimea voastră.

Lumea lui este deja suficient de dură. Mai degrabă, are nevoie de lumină din partea voastră. Are nevoie să ştie că, în ciuda a ceea ce simte despre sine, a ceea ce poate că face greşit şi a oricărei alegeri neinspirate, îi sunteţi alături 100%, necondiţionat. Relaţia voastră cu copilul poate fi portul lui în furtuna adolescenţei. După părerea mea, aceasta este cea mai reuşită poveste de parenting pe care o puteţi scrie.

Cartea Cum să fii un părinte bun pentru adolescentul de azi a apărut recent la Editura Univers în colecția Educație cu blândețe, alături de Mame pentru băieții noștri și Cum cresc copiii. Toată colecția o puteți vedea aici, sunt reduceri la toate cărțile.

Photo by cottonbro: https://www.pexels.com/photo/a-mother-and-daughter-looking-at-the-paper-6471429/

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.