Ce-am găsit în Danemarca?

N-am stat decât două zile, dar a fost atât de surprinzător totul și de frumos! A mers totul în viteză: am aterizat la Billund vineri seară, m-a preluat gazda mea, Valentin, am mers aproape două ore cu mașina până în satul unde trăiește cu familia lui, am mâncat la ei (soția e ucrainiancă, vai, ce borș bun mi-a dat), pe la 10 seara am mers la hotel (PinenHus în Glyngore, foarte curat și chiar pe malul mării, m-au primit gratuit, le mulțumesc tare), de dimineața am dat un tur pe la școală din sat, unde e și biblioteca românească din Skive, fondată de Valentin), apoi prin port, pun poze mai jos). A urmat evenimentul de lectură, apoi am luat trenul către următorul oraș, Aarhus, 80 de minute. M-a așteptat o prietenă pe care o știam doar online (am scris mai jos despre ea), ne-am plimbat aproape două ore, apoi cina cu organizatoarele evenimentului de duminică, am ajuns la hotel la 10, am picat. A doua zi, evenimentul din Aarhus (detalii mai jos), prânz pe fugă, autobuz 90 de minute, avion, la 9 seara eram înapoi acasă.

Ce am găsit în Danemarca?

Ce m-a frapat repede a fost cât de mulți oameni de vârsta a treia vezi peste tot, și ce bine arată!
De la aeroport, în restaurante, baruri și hoteluri, o mulțime de seniori. Relaxați, zâmbitori, cu spatele drept, lucrând amabili cu noi, clienții.

Apoi, încrederea. Totul e pe încredere.

Nu mi s-a cerut nicăieri pașaport, nici la îmbarcare, nici în avion, nici la hotel. Ai spus că ești Macoveiciuc? E suficient pentru mine.

Nu îți merge cardul și nu ai coroane la tine? Aduci mai târziu. A, pleci în altă țară? Îmi aduce un prieten al tău sau îmi aduci data viitoare.

La hotel era un bar liber, deschis. Fiecare își putea face ce cocktail dorea, cu orice ingrediente, apoi trecea pe caiet ce a consumat și plătea a doua zi. Fără supraveghere, nimic.

Barul din Villa Provence, Aarhus

Apoi, limba daneză. Doamne, mi se pare atââât de grea! Nu reușeam să pricep absolut nimic în afară de Tak (mulțumesc) și Ja (care e la fel și în olandeză). Cei care o înțeleg zic că e mai ușoară olandeza, mie nu mi se pare, pentru că deh, olandeza deja o pricep, dar daneza, vai de mineeee….

Peisajele. Superb, atâta mare, atâtea căsuțe perfecte, albe sau colorate, străzile pietruite. În prima noapte am dormit într-un sat,Glingore, într-un hotel pe malul mării. 1300 de locuitori.

Am vizitat portul, unde era, desigur vânt, dar și peisaj grozav.

Apoi am mers în Aarhus, care e un oraș mai mare, mult mai populat și mai activ cultural și economic. Peste tot curat, mulți copii, câini, activitate intensă, dar nu haos.

Lumina. Și aici, în Olanda, și în Danemarca, am observat lumina asta nordică, interesantă, strălucitoare, e deosebită. Mai ales dimineața și seara, și după ploaie.

Primarul din Skive, prima zonă în care am fost, a venit la lectura de carte. A vorbit atât de frumos despre cei 382 de români din județ (1% din populație) că mi=au dat lacrimile. Omul a venit la o lectura în limba română! A spus că apreciază românii, că sunt muncitori și buni, că au grijă de familie, uite, aduc copiii la lecturi, le mulțumește că au ales Skive! Cât de frumos din partea lui!

Iar românii din Danemarca, cei pe care i-am cunoscut, of, minunați!

Domnul cu roșu din primul rând e Ambasadorul României în Danemarca, Anton Niculescu, care a participat cu bucurie la eveniment, a fost atât de amabil și prietenos, a ținut un speech scurt și inimos. Îi mulțumesc!

Organizatorii evenimentelor au fondat biblioteci românești. Organizează ateliere, întâlniri, lecturi. Voluntar.

Valentin din Skive a deschis și mai multe școli românești în orașe mici. A mers din ușă în ușă să strângă semnături. Cheamă oameni din România la evenimente. Doarme puțin, muncește mult, are și job acolo, pleacă de acasă toți înainte de 6 să ajungă unde au nevoie.

Cătălina Hansen a fondat Biblioteca Prichindeilor din Aarhus. A pus la bătaie cărțile copiilor ei. Organizează, promovează, scrie. Pentru limba română.

Oamenii care au venit la eveniment. Atât de calzi și de buni, cu copii atât de isteți și de generoși, mulți trilingvi. Sunt atât de impresionată de curajul lor de a începe o viață nouă atât de departe!

Am cunoscut-o și pe Irina Bek, o artistă din Piatra Neamț cu care de ceva vreme interacționez online. Aici o vedeți pe Insta.

Cu Irina Bek

A făcut facultatea de artă în Aarhus, după 35 de ani. E atât de talentată, să o urmăriți, are mult umor! Și e un om cald și bun, am făcut click imediat, în două minute mă simțeam de parcă ne știm din copilărie. M-a luat de la gară din Aarhus și ne-am plimbat prin oraș. Mi-a arătat marea și Dokkul și muzeul de artă, străzi și poduri, au și un canal cu terase.

Mi-a plăcut teribil!

M-am simțit perfect în siguranță în Danemarca, deși când am urcat în avion, nu cunoșteam pe absolut nimeni de acolo. Am călătorit singură, fără să am habar unde merg.

M-am aruncat cu încredere și am făcut foarte bine, pentru că a fost absolut grozav!

O să revin cu pozele oficiale, acum am doar ce am făcut eu și ce am mai primit între timp.

Mulțumesc tuturor, sigur o să revin, de data asta și la Copenhaga, aduc copiii la Legoland și Lalandia, dar și în Odense, la muzeul HC Andersen.

Frumoase locuri. Dar reci, brrr. Îmi spunea Irina că în cei 23 de ani de când e în Danemarca, a purtat rochie vara O DATĂ, în 2018. 🙂

Se întreabă lumea cum pot fi cei din țările nordice atât de bine cu ei, în ciuda vremii. Eu cred că fix acesta e secretul: în ciuda vremii, au învățat să se bucure de tot ce au: un ceai cald, o rază de soare, o pătură groasă, o carte bună, o masă cu un prieten. Nu au nevoie de mult. Și e adevărat, chiar nu avem nevoie de mult.

Satul Glingore

A, și încă ceva: citesc enorm! În avion din Amsterdam și înapoi, am rămas cu gura căscată: aproape toți din avion citeau. Cărți! Aproape toți! Și în aeroport, tren, autocar, restaurant, în hotel la terasă, oamenii citesc! Și adolescenții, și seniorii, și părinții cu copii mici! Nu am mai văzut așa ceva!

Valentin, Cătălina, Irina, Iulia, Bianca, Mihaela, mulțumesc tuturor, mă bucur că v-am cunoscut! Iar voi, oameni care ați venit de peste tot să ne întâlnim, wow, mă înclin! Sunteți super tari!

A fost geniaaal!

Și resurse:

Biblioteca Prichindeilor din Danemarca (în Aarhus), de la ei puteți lua împrumut gratuit cărți în limba română

Biblioteca românească Universul Copiilor din Skive

Hotelul de pe malul mării din Glyngore: PinenHus

Hotelul supeeerb din Aarhus, super mega recomand, e ca un muzeu: Villa Provence, mic dejun genial

PinenHus Hotel Glyngore
Sufrageria Villei Provence
Dormitorul
Grădina Villei Provence


Evenimentul din Skive
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4204

18 comentarii

  1. Eu am facut un Erasmus in 2005 in Copenhaga, din septembrie 2005 pana in februarie 2006… a hundred years ago! 🙂
    Eram foarte tanara, 21 de ani, dar a fost mirific: oamenii atat de senini (in ciuda vremii uneori posomorate), diversitatea, acoperisurile turquoise, cerul de septembrie de un albastru absolut, mancarea de la cantina de la facultate, drumul lung pe jos pana la facultate ca sa descoperim orasul, oamenii in varsta cu sufletele extrem de tinere, tinerii inalti si frumosi si extrem de respectuosi… fascinatie!

  2. Mulțumim pentru vizita ta în Danemarca, Ioana!
    Eu și familia mea, ne-am simțit foarte bine la eveniment. Pe lângă dorința fetiței noastre de a o cunoaște pe ‘Prințesa urbană’, a fost și dorința noastră de a veni la acest eveniment, pentru că este unul din puținele contexte în care vezi o parte din România. Acel tărâm magic, în care găsești oameni frumoși, oameni cu deschidere spre carte și cuvinte, oameni frumoși cu copii minunați, români adevărați.
    Sper să ne mai revedem!
    Până atunci, noi îți dorim mult succes în continuare și complimente întregii tale familii!

  3. Am vizitat de doua ori Danemarca ,am rămas absolut fascinata !Oameni deosebiți aduc caldura și bunătatea in cele mai reci locuri !In zona noastră au contribuit cu multe dotări pentru spitale și școlii ,proiecte și implicare pana la ultimul detaliu .Toți cu care am interacționat mi -au rămas in suflet și dacă ar fii sa ma mut undeva acolo ar fii !

  4. Cred ca ai nimerit în Las Fierbinti fra Denmark. Auzi să îți dea de băut pe caiet ?. La Tivoli in centrul Copenhagei există o fabrică de bere cu o bere bună la 1litru. Ți-a adus berea, ți-a luat un pantof. Îl vei primi înapoi la ieșire după ce areti bonul ca ai achitat consumația. Dar danezii care sint rude cu scoțienii să te servească pe caiet, bașca că ești și din România mirama-ș de vreo 10 ori

    • Mergi la Villa Provence in Aarhus si vorbim dupa. 🙂

      Am patit si in bus la plecare, nu mergea plata cu tel sa iau bilet, pierdeam avionul daca nu luam busul ala, iar soferul mi-a zis sa urc si vedem noi. Pana la urma a mers. 🙂

  5. Nu am locuit pe termen lung in Olanda, dar am lucrat o iarna in Norvegia.
    Eu nu inteleg obsesia românilor cu vremea, zici ca venim din Sahara. People, nu suntem făcuți din zahar. Daca ploua nu te topesti. Brasovul in care am crescut eu avea 6 luni de ploaie consistenta pe an ( era acum muuuulti ani, de atunci din pacate s-a amplificat incalzirea globala, au ajuns sa apara perioade de canicula , si sa vad iarba arsa de soare in brasov etc)
    Totusi, m-am calit eu in particular intr-o zona mai ploioasa sau rece? Sunt multe mame cu traume de pe vremea comunistilor ( gen bunica-mea „inchide geamu ca racesti” ) cand era intr-adevar frig acasa la birou in piata si in metrou.
    E cald in metrou/tramvai/magazine si decent in birouri . Cand mergi te incalzesti. Maxim ce poti sa te ia frigul cand astepti dupa mijloace de transport dar nu e o asteptare asa de mare ( sau in Norvegia aveam eu programul calibrat) . Mie mi s-a parut super ca iarna participam la tot felul de chestii in week-end ( si mergeam si la schi cu metroul dar asta e alta poveste)
    In Bucuresti daca vine un nor pe cer, ma rog de oameni sa iasa din case. Am un amic , si-a pierdut de mult umbrela, n-a inlocuit-o si cand ploua ori ramane acasa ori ia masina. People , exista viata si in ploaie . Mai ales cei care isi permit incaltaminte rezistenta la apa, sau macar o cizma de cauciuc . Vine primavara oricum 🙂

    • Eram 100% de acord cu tine pana sa locuiesc in Olanda.
      Si dupa aia am descoperit ca umiditatea mare, impreuna cu vantul, fac ca frigul sa fie resimtit mult mai puternic decat in lipsa lor.

      Pe mine nu ma deranjeaza ploaia, iarna nu mi-a fost niciodata frig in RO, dar in NL imi ingheata mainile la 5 grade desi in Bucuresti nu am mai purtat manusi iarna de 20 de ani (decat absolut ocazional).
      Sper ca ma voi obisnui pana la urma 🙂

    • Nu e voba doar de cum si cat de tare te uda ploaia, mai conteaza si cat sta soarele pe cer.
      Ma gandesc ca nu ai experienta cu ierni la rand in care nu vezi soarele cu lunile. Efectul asupra psihicului este semnificativ.

    • Asa e nu am, si inteleg ca umididitatea schimba datele problemei ( am si tot felul de echipament tehnic pe care il folosesc cand merg pe munte).
      Am crescut la tara langa padure intr o zona mai umeda a tarii, insa da stiu e greu sa nu vezi soarele multe zile la rand.
      Cum zic si prietenii francezi, toata lumea iubeste parisul primavara pentru ca ai supravietuit parisului iarna.
      Nu ma refeream in mod deosebit la voi, voi faceti activitati outdoor si iarna, e mai milt o frustrare a mea, eu sunt pasionata de natura si o iubesc si cand ploua , si as vrea mai multa lume sa descopere si latura asta

  6. Nu vreau sa fluier in biserica, dar in lumea nebuna in care traim a nu verifica identitatea tuturor pasagerilor la imbarcarea in avion mi se pare dementza curata, in niciun caz ceva de povestit pe ton admirativ.

    • in spatiul Schengen nu se verifica niciun act identitate. Am zburat de multe ori München-Viena si nu ai niciun control de pasaport.
      Chestia asta e f faina cand ai doar bagaj de mana, ai coborat din avion. treci prin terminal si gata.

      Ioana, povestesti ff frumos de locurile astea reci!! aproape ma hotarasem sa mergem la Efteling de Pastele catolic( dupa articolul de revelion), dar la inceput de aprilie e probabilitate mare sa fie max 12-14 grade si ploaie ( cumva nu-s pregatita psihologic). Asa ca astept alinierea planetelor in vara (desi stiu ca e si mai aglomerat din cauza vacantelor)….

    • Brindusa, nu-s nascuta ieri si mai traiesc si altii in Schengen. Nu se verifica la trecerea frontierei, intr-adevar; se verifica insa la imbarcarea propriu-zisa in avion. Cand iti scaneaza boarding pass-ul, se verifica si un act de identitate.
      Deci ca sa fie clar: nu ma refer la controlul pe care il facem la plecarea respectiv revenirea in si din afara spatiului Schengen, ci la ceea ce se intampla inainte sa patrunzi efectiv, fizic, in avion.
      Acum sper ca e clar.

  7. Te astept si in Copenhaga!! Si aici lumea e tare blanda. Cel putin asta e experienta mea. Suntem aici de 2 ani aproape.

  8. Printesa, bine ai venit in lumea mea.
    Locuiesc in Danemarca de 7 ani si inca sunt fascinata de tot ce se intampla in jurul meu. Inca plec de acasă doar ca sa admir căsuțele ca din povesti?
    Din prima zi m am simțit acasa, poate si pentru ca nu am cautat nicodata sa vad jumatatea goala a paharului.Sau/si pentru ca in România pe care o lasam in urma in 2015, traisem toate umilintele pe care un om le poate indura de la cei care il conduc. Aici nu m am simtit discriminata sau judecata pentru ca nu sunt daneza. Nu spun ca nu se intampla. Doar ca eu nu am patit asta. Am lucrat aproape numai cu danezi, in conditiile in care daneza mea este, optimist spus, de ballta
    si niciodată nu am fost ironizata pentru cum vorbesc. Dimpotrivă.
    Oamenii ..
    M a impresionat felul in care traiesc…. parca cu incetinitorul si cum se bucura copilărește de lucrurile marunte(Saptamana trecuta le am adus din Romnaia, colegilor de munca, celebrele bomboane romanesti Rom. Nu va imaginati cum niste oameni in toata firea s au bucurat si au savurat fiecare bomboana)
    Increderea cu care ești tratat a fost o mare surpriză și pentru mine. Am fost socata cand banca la care lucrează Omul meu mi a acordat drepturile pe care le au salariatii, doar pentru ca am spus ca suntem un cuplu, noi ne fiind căsătoriți. Băutul si mancatul pe caiet l am experimentat si eu, dar in cadrul unui club privat, ca membri cotizanti. Dar vorbim tot de incredere.
    Vremea nu m a șocat prea mult. Ploaia devine ceva normal. Vant aveam si in Constanta, chiar mai mult. De canicula nu mi e dor. Dar… lunile fara soare sunt uneori muuult prea lungi.
    Doua lucruri imi lipsesc cu adevărat astazi. Prietenii si familia. Și branza? Dar astea nu au legătură cu Danemarca.

  9. Desi clar „acasa”este unde li-o faci, io cred ca mi-a ramas juma de suflet in Danemarca dupa ce am plecat de acolo si nu am fost doar in vizita :). Mi-a placut mult totul: stilul de vista, stilul de crescut al copiilor, vremea (da vremea!), simplitatea eleganta in tot, bunul simt, bicicletatul, natura si statul in natura cat mai mult, grija omului fata de tot. Odense e minunat si nu doar pt muzeul lui HCA. Ce eveninent frumos! Ma bucur pt voi!

  10. Bună ziua!
    Foarte frumos articolul,na bucur pentru experiența dumneavoastră ?
    Am o întrebare despre un articol scris in 2021,cred… cum mai este banda de alergat/mers?
    S-ar păstrat în condiții ok?
    Mă bate gândul să investesc într-o bandă de alergat și v-aș fi recunoscătoare dacă ați putea reveni cu un alt feedback.
    Mulțumesc frumos!

    • Buna, din pacate nu stiu cum se pastreaza in timp, am decis sa nu o pastram, pentru ca intre timp ne-am mutat din tara si in noul loc nu avem spatiu pentru ea (si alergam mult afara).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *