Mă gândesc des la asta în ultima vreme, de când copiii sunt mai mari și vorbesc mai des despre cum văd ei viitorul. Încerc să-i ascult cu curiozitate, deși uneori scenariile lor mi se par ciudate, caraghioase sau chiar absurde. Reacționez invizibil, doar în capul meu, puține cuvinte îmi ies pe gură. Oricum, acum doar explorează teoretic. Nu au nevoie de predicile mele non-stop. De fapt, au tot mai puțină nevoie de predicile mele. Am avut timp până acum să le fac capul calendar. Acum e timpul să îi las să coacă în ei propriile soluții.
Sigur, ca părinți ne-ar plăcea să putem planifica noi tot, să le alegem drumul cel mai sigur, calea cea mai scurtă (în opinia noastră) către succes și liniște, dar adevărul e că dac-am face așa, n-ar fi deloc despre ei, ci despre nevoile noastre.
Partea bună e că în adolescență, ei se desprind (mai mult sau mai puțin violent) de noi, iar noi observăm cum nevoile noastre se desprind firesc de ale lor (multă vreme au fost asemănătoare, și e normal să fie așa când copiii sunt mici).
E foarte posibil ca fiii și fiicele noastre să aleagă lucruri care nici nu ne trec prin cap. Și asta e foarte bine! E posibil să aleagă lucruri opuse visurilor noastre! Să ne lase cu gura căscată!
Au voie! Au dreptul! Suntem aici să le oferim, pe lângă susținere, și libertatea de a alege pentru ei!
Poate copiii noștri vor alege să se întoarcă în România după ce-și termină studiile, deși noi atât de mult ne-am luptat să aibă un viitor în altă țară. Poate vor dori să înceapă o mică afacere sau poate își vor căuta joburi. Poate vor face vreun masterat în România. Poate vor să se instaleze nu la Amsterdam sau la Londra, ci la Piatra Neamț sau la Sibiu.
Noi am vrut să le oferim șansa de a trăi în mai mult de un loc, de a vorbi mai mult de o limbă. Am vrut să vadă mai multe feluri de a privi statul, regulile, educația, relațiile.
Sigur că asta a venit cu un cost, unul diferit de ce am preconizat inițial, dar orice decizie vine și cu pierderi. Sperăm ca pe termen lung, plusurile să fie mai multe pentru ei.
Așadar, cum ne pregătim copiii pentru un viitor cât de cât roz?
Întâi, acceptăm că nu mai depinde de noi.
Copiii sunt mari, devin adulți și au responsabilitate personală.
Cum ziceam și în articolul anterior, cel despre moștenire (îl găsiți aici), nu vom avea să le lăsăm case, terenuri, bijuterii și opere de artă. Cel mult rate la două case în două țări! 🙂
Dar le oferim principii sănătoase, valori importante (sper eu), un mod sănătos de a privi lumea, experiența traiului în două (deocamdată) țări foarte diferite, și niște bani cu care să înceapă ceva, ce vor dori ei, când mai cresc.
Da, facem și planificare financiară (noroc cu soțul, e domeniul lui, eu aș pune banii la saltea și m-aș ruga să nu mi-i fure).
Ce e musai la această planificare financiară e să-o faci din vreme. Nu lichidezi conturi de economii la 17 ani și 11 luni ai copilului. Mai bine depui sume mici lunar sau anual, de când e mic. De exemplu, echivalentul alocației oferite de stat. Sau câteva zeci de euro puși deoparte într-un cont de economii, indiferent că trăiești în România și sau în diaspora (dar ai încă buletin de România). Așa, efortul poate trece neobservat. Ideal e să beneficiezi și de o asigurare de viață odată cu această formă de economisire.
Exact așa e gândită Asigurarea Zâmbet, planul de economisire și protecție financiară pentru copii de la Allianz-Țiriac.
La finalul contractului, tânărul primește suma de bani stabilită de părinți, atunci când decid ei, ca să-și continue studiile sau să-și urmeze planurile. Banii pot fi utilizați pentru studii, dezvoltare profesională, întemeierea unei familii sau orice alt obiectiv important.
Unul dintre cele mai importante beneficii este faptul că planul continuă să protejeze obiectivul stabilit pentru copil chiar și dacă părintelui i se întâmplă ceva pe parcursul contractului, prin asigurarea de viață de care părintele beneficiază pe toată durata contractului. În plus, pentru că în copilărie se întâmplă des să fie nevoie de medic, asigurarea poate fi completată de o clauză suplimentară pentru sănătatea copiilor, care să acopere diferite riscuri medicale, inclusiv spitalizare sau intervenții chirurgicale.
În funcție de nevoile fiecărei familii, obiectivele financiare și etapa de viață, detaliile pot fi discutate și personalizate împreună cu un consultant specializat.
Peste 3.000 de părinți au grijă de viitorul copiilor lor cu asigurarea Zâmbet de la Allianz-Țiriac, iar 98% dintre ei au adăugat clauze suplimentare de protecție. Clauzele care oferă acoperire în cazul fracturilor, arsurilor, intervențiilor chirurgicale din accident și bolilor grave sunt printre clauzele achiziționate cel mai frecvent.
E o variantă smart, zic eu.
În concluzie, e destul de clar că nu putem decide ce va deveni copilul nostru. Dar putem face în așa fel încât să aibă mai multe opțiuni atunci când va trebui să aleagă.
Voi aveți asigurare pentru copii? Plănuiți să faceți?
