Emoțiile mele, copiii mei
Îi las să mă vadă plîngînd. Îi las să mă audă oftînd. Vreau să știe că nu sînt perfectă, că sînt om, ca și ei, că am emoții și limite. Ca și ei. Că greșesc uneori, ca și ei. Vreau…
Îi las să mă vadă plîngînd. Îi las să mă audă oftînd. Vreau să știe că nu sînt perfectă, că sînt om, ca și ei, că am emoții și limite. Ca și ei. Că greșesc uneori, ca și ei. Vreau…
Scriu din nou despre felul în care simt și-mi cresc copiii. Dacă e bine sau rău vor judeca ei, atunci cînd vor avea timp și chef s-o facă. Pînă atunci rămîn frămîntarea mea, căutarea continuă de feluri în care să…
N-am timp! Am crescut cu replica asta în urechi. – Mama, hai să ne jucăm! – N-am timp, nu vezi că spăl rufe?!? – Tata, hai să mergem la concert. – N-am vreme acum, du-te la tine-n cameră. Ai mei…
Unul dintre lucrurile bune cînd ai doi copii mici (pe lîngă altele un milion de lucruri bune și vreo trei, hai patru rele, gen m-am trezit la 5 dimineața și primul pipi l-am făcut la 11) este că te poți…
Ivan e dublu acum. Dublu față de cît era cînd l-am adus acasă. Dublu în două luni. În alte cîteva luni va fi triplu. Apoi se va ridica în fund. În picioare. Îmi va vorbi. Îmi va spune că mă…
Că sîntem o generație de sacrificiu știm deja. Că am crescut loviți, jigniți, pedepsiți de părinți, bunici, profesori și vecini e evident din sutele de povești triste care s-au adunat aici și-n alte părți. Că unii dintre noi au reușit…
Cînd eram mică, voiam relativ puține lucruri: să nu trebuiască să dorm la prînz, să mă joc, fuste care se învîrt, pufuleți cu lapte praf. Dar cel mai mult îmi doream să fiu mare. De la înălțimea celor 95 de…
Mulți ani m-am uitat în oglindă cu oarece dezamăgire. Pentru că mi se părea că am gura prea mare și asta mă face urîțică. Părul prea drept și lipsit de volum (deși acum cînd mă uit pe pozele din adolescență…
Și eu cred că în multe situații e mai bine să nu-ți ajuti copilul, pentru că în multe situații ajutorul părintelui e mai degrabă o piedică decît un ajutor real. A scris omul foarte bine despre asta zilele trecute. Citez:…
La primul copil, la început e panică, neliniște, nesiguranță, tristețe, dor de viața dinainte, disperare, vinovăție, grabă, așteptări neîmplinite, frustrări, adaptare dificilă. La al doilea e drag, liniște, putere, răbdare, prezență conștientă, acceptare, zero așteptări, adaptare rapidă. Cu Sofia, plîngeam…