Nu ne luați culorile!

E cald. Soare. Zilele-s lungi, avem timp de toate cele. Și chef, soarele e cel mai bun anti-depresiv din lume, așa-i? Nu-i vorbă, mie căldurile astea nu-mi priesc, abia respir la 23 de grade, la 35 mă simt ca un pește scos pe uscat și strîns de branhii pînă-i ies ochii ca la melc. Cu toate astea, am chef să mă simt bine. Abia aștept prilej să ies din casă, să-mi aleg haine colorate, să pun o floare în păr și o geantă caraghioasă pe umăr. Da, chiar și așa, cu 14 kg în plus, mai toate așternute în zone destinate a fi mai degrabă subțirele, mă bucur de aer, zile, culori.

Și pentru că eu mai vorbit despre asta și urăsc să fiu plictisitoare, am poftit cinci doamne minunate să-mi vorbească despre ce înseamnă culoarea în viața lor. De ce ele cinci? Am închis ochii și m-am gîndit la culoare și-am așteptat să văd cine-mi sare în cap mai întîi. Așa au apărut Cosmina, care creează pălării-fandacsii și are un stil aparte de a folosi cuvintele. Nicol, care croiește haine de copii, unele dintre cele mai colorate lucrușoare pe care le-am văzut vreodată. A treia e Ela, o roșcată superbă care creează și ea cu materiale și culori: face rochii minunate pentru poporul internațional, e ea însăși o persoană vie, tînără, creativă, o iubesc! (de la distanță, pentru că norocoasa croiește minuni în Italia). O altă doamnă colorată a inimii mele e prietena mea cea mai bună, care nu e creator de modă, dar e o femeie nemaipomenită, o mamă foarte cool pentru puștiul ei de 6 ani, jurnalist din cei adevărați, cum nu se mai fac acum. Și nici pe bunica n-am uitat-o, ea nu creează haine, dar ea ne-a crescut pe noi, oameni colorați și bine echipați pentru fericire, ceea ce e infinit la fel de important! Vă poftesc într-un articol mozaic despre culori, e light, mi-a plăcut să-l scriu, mi-am adus aminte de vremurile în care aveam cu totul trei outfituri bune în dulap și scriam pentru Cosmopolitan zi și noapte. 🙂

Bunica mi-a spus că albastru e culoarea ei preferată. Dacă se poate, cu puțin alb. „Mă simt bine cu mine cînd port albastru, sînt mulțumită de cum arăt, deși nu mai sînt tînără de cîteva decenii deja” (asta crede ea, de fapt e mai tînără decît multe persoane de 25 de ani pe care le cunosc). „N-aș putea să port numai negru, e așa o culoare tristă dacă insiști cu ea prea mult!”

irina
Irina & eu, într-un hotel din Barcelona mult prea elegant pentru noi 😀

Prietena mea dintotdeauna (bine, nu dintotdeauna, ci cam din timpul facultății, dar am făcut atîtea nebunii împreună că pare că sîntem împreună de-o viață), iubește portocaliul. „Cînd port portocaliu, mă simt energizată. Îmi dă chef de viață și senzația că soarele se umilește-ntr-un colț de cît de luminoasă sînt EU! Mă face să mă simt simpatică și îmi place cum îmi zîmbește lumea din jur cînd port culoarea asta. Dac-ar trebui să port o singură culoare toată viața, și culoarea aceea să fie alb, de exemplu, m-aș simți plictisită. Plictisitoare. Stresată, pentru că pe mine hainele albe rămîn albe doar vreo 5 minute. Și falită, pentru că ar trebui să investesc în detergent mai ceva ca o spălătorie și să îmi iau o mașină de spălat performantă”. (cum să n-o iubești cînd e așa amuzantă?)

ela

Ela, creatoarea brandului Elochka și a sute de rochii cu un aer vintage foarte fain (magazinul ei internațional e aici), are o grămadă de culori preferate (cum era și de așteptat). „Cînd vine vorba despre ce port, prefer negru, roșu, albastru, verde (tot timpul anului) și alb (vara). Iubesc imprimeurile florale. Cînd port negru, mă simt “safe”, comod, neutru. Cînd port roșu, mă simt “observabilă”, fix de asta îl și aleg cînd îl port. Albastrul vine de la jeanși, deci e tot o variantă “safe”. Cînd port alb mă simt fresh, dar observabilă, ca atunci cînd port roșu, pentru că la mine în mod normal un alb total la nivel de haine de obicei contrastează cu părul, care e ori roșu ori castaniu închis. Chiar dacă albul se află printre culorile preferate din garderoba mea, dacă ar trebui să port numai alb m-aș simți pe de o parte monotonă, pe de altă parte foarte vulnerabilă, pentru că am talentul de a vărsa pe mine orice mănînc sau beau, de la cafea și pînă la supă și sosuri. Deci să port mereu numai alb ar fi un stress continuu”.

nicol

Nicol, mama Lilutesa, spune că în perioada asta preferă turcoaz. „Am avut și perioada roșie, albastră sau portocalie. Mă duce cu gîndul la Provence. Mă face să mă simt liberă și pe îndelete. Restricțiile și extremele nu-mi plac. Casa noastră este colorată, timp de 8 ani am avut galerie de artă, de 4 ani mă joc cu hainele de copii, sunt înconjurată de materiale colorate și frumos imprimate. Cred ca as fi frustrată să trebuiască să port o singură culoare…”

cosmina

Cosmina Fandacsia, care mi-a făcut două pălării fantezie pentru nuntă, poartă vara cu exces de plăcere alb. „Mi se pare că e foarte senzual să porți in, batist sau mătase albă în livadă, lînga mare, cu toate culorile din jur subliniate de rochia mea cea imaculată. E aceeași senzația ca în fața unei foi albe de hîrtie (unii încă le mai folosesc) pe care poți să scrii orice, și alegi să scrii o scrisoare de amor. M-aș revolta crunt împotriva oricarei penitențe în materie de culoare. E un drept esențial. Sînt zile de roz framboise și zile de gri antracit. Nu îmi luați opțiunile”.

Da, perfect a zis Cosmina mea, nu ne luați opțiunile! Mai țineți minte vremurile în care ne îmbrăcam doar cu alb la birou, pentru că antiperspirantul ne lăsa urme de pudră pe orice altă culoare? Eu știu sigur că am avut niște luni dintr-astea, în care eram efectiv exasperată de urmele de la subraț, pff, foarte foarte enervant. Noroc că a evoluat tehnolgia și iată, acum putem purta alb doar ca să scriem pe noi scrisori de dragoste! 🙂

Cu noul Dove Invisible Dry testat pe 100 de culori, ai libertatea și bucuria de a alege orice culoare îți place, fie că este vorba despre alb, negru, albastru safir, roșu mac, verde imperial sau alte nuanțe preferate. Noul Dove Invisible Dry este singurul deodorant care a fost testat pe 100 de culori. Pentru ca tu să te simți în largul tău, Dove Invisible Dry este deodorantul care te încurajează să fii tu însăți, să ai încredere în tine și să te simți confortabil cu ceea ce porți.

Dove vă invită la concurs! Povestiți-mi în comentarii cum vă face să vă simțiți o haină frumoasă în culoarea preferată, cele mai frumoase cinci comentarii primesc un kit Dove Invisible Dry!

Pin It

24 Comments

  • mihaela spune:

    eu sunt o fata verde..pt mine verdele este noul negru. ma simt cel mai bine atunci cand imbrac rochii, bluze si fuste verzi. Am mai multa incredere in mine, sunt mai sociabila, rad mai mult si eman multa putere.

  • Sînziana spune:

    hhmmm…. eu nu mă pot hotărî la o singură culoare… fiecare în parte are ceva deosebit, ce mă face să mă simt în acord cu sufletul meu în funcție de zi… n-aș putea să sufăr într-o culoare vie, puternică, la fel cum dacă mă bucur de-mi urlă și sufletul fericirea, atunci și culoarea hainelor trebuie să facă musai același lucru… momentan și eu sunt într-o perioadă verde, pentru că sunt plină de viață, energie și planuri de viitor, iar verdele pare să-mi inspire și să-mi susțină feeling-ul ăsta… deci dacă e s-aleg o culoare acum, pentru fericirea zilelor astea din viața mea – verde… 🙂

  • Aniela spune:

    Eu am descoperit destul de tarziu culorile in vestimentatie, iar de cand „suntem prietene” ma simt cu totul si cu totul un alt om. Simt ca pot sa fiu o alta zi de zi.
    Mai precis, am descoperit culorile atunci cand m-am angajat si am inceput sa imi permit sa imi alcatuiesc o garderoba. Pana la acel moment, viata mea era colorata in gri, albastru cenusiu si negru, acestea fiind culorile ce rezistau mai mult la naveta zilnica pana la liceu, ce rezistau mai mult zi de zi pe bancile facultatii, ce erau mai ieftine.
    Insa, de ceva vreme lucrurile s-au schimbat si imi place sa port articole vestimentare in urmatoarele culori:
    – roz (asa, precum culoarea bujorilor) pentru ca imi da o energie de copil, pentru ca imi da putere sa rad in parc de orice nazdravanie a bebelinei mele, pentru ca ma face sa vad lumea cu ochi mai buni;
    – alb cu albastru pentru ca ma duc cu gandul la infinit…la marea albastra, la o puritate infinita
    – verde crud este culoarea pe care o port cu frenezie la inceput de luna martie, pentru ca simt cum toata primavara ma invaluie, pentru ca ma face sa ma simt ca un ghiocel ce se lupta sa scoata capul de sub zapada rece, rece. Simt ca imi da puterea si speranta unui nou inceput
    – negru, dar neaparat cu ceva „pete” de culoare in mediul de business. Mi-am dorit atat de mult sa fiu si eu ca acele doamne din filme, ce merg zi de zi la birou…si uite ca am avut sansa sa devin o corporatista. Si da, imi place sa ma imbrac office la birou, caci ma face sa ma simt implinita profesional, pentru ca simt ca hainele office imi dau mai multa putere de negociere, pentru ca negrul ma ajuta sa fiu si mai credibila. Nu as merge in ruptul capului la birou in blue jeans.

    Iubesc culorile! Iubesc ca pot fi o alta eu in fiecare zi!

  • AndreeaL spune:

    Inainte sa o am pe fetita mea mult iubita, as fi spus ca-mi plac culorile curcubeului..dar nu toate imi veneau bine…Imi plac culorile vii si le port chiar daca uneori arat ca un clovn:)). Dupa ce a aparut in viata noastra copila, cand imi aleg lucrurile ma gandesc daca ma pot tavali prin nisip cu ele. Acum imi place cand ii aleg ei culorile: cand o imbrac in mov ma uit in ochii ei si imi spun „Doamne ce o mai iubesc”, cand o imbrac in portocaliu mi se pare ca e de o veselie imposibila (sa fii mereu asa fetita mea), cand o imbrac in verde e ca un baietel nazdravan, cand o imbrac in galben are o fata luminoasa si angelica, cand o imbrac in rosu parca e mai eleganta, cand o imbrac in roz arata ca un ursulet de plus. Imi place sa o imbrac cat mai colorat, i se potriveste pentru ca e energica si fuge de colo-colo ( deocamdata cu mine de mana) si vrea sa mearga ca un om mare. Si cand vremea e urata si ploioasa, un pic de culoare te face mai vesel.

  • Violeta spune:

    Hainele pe care le purtam acum 10 ani erau cam toate in aceleasi nuante, adica derivate de albastru, negru, kaki, alb, dar acum toata garderoba mea este pastelata si nu doar in culorile curcubeului. Ador hainele corai, turcoaz, lila, violet, somon, albastru indigo (cred ca asa se numeste, nu stiu sigur). Cand ma imbrac in haine colorate astfel ma simt libera…

  • ileana spune:

    Sunt o persoana normala. Asa am zis si spre asta am aspirat de cand am deschis ochii in lumea asta.
    Tarziu am realizat ca nu pentru toata lumea o cifra e o culoare, o litera e o culoare, un sunet e o culoare. Am avut perioade lungi din viata in care culorile m-au scos din depresie. In care ele au fost singura iesire dintr-o bezna totala a mintii. Si brodam fluturasi multicolori pe blugi sau floricele pe tricouri albastre sau rosii. In supararea mea, culorile imi umblau prin minte. Visam numai si numai explozii de culori si lumina.
    Am avut culorile diferitelor varste. Am fost foarte verde adolescenta fiind. Apoi un rosu purpuriu in prima tinerete. Acum de o vreme sunt albastra, un albastru mediteranean, albastrul unei mari sub cer senin, uneori combinat cu maro.
    Acum culorile mele sunt florile din gradina pe care nu o visez ci o construiesc. Culorile mele sunt scaunele si mesele din casa. Fiecare colt si fiecare bucata din viata e o culoare pusa la locul ei. Ieri, invatatoarei mijlociului meu I-am daruit putin roz cu alb si auriu, iar invatatoarei fetei mele mult verde.
    Fiecare om drag are culoarea lui pe care va primi la momentul potrivit.

  • Angela spune:

    E ciudat, stii? Cand eram subtirica si ceva mai tanara, nu ieseam din alb/negru/albastru. Dupa ce m-am mai implinit (cu vreo 20 de kg), am descoperit rosul si portocaliul. Iar daca e vara, atunci si movul e printre preferate.
    Dar rosul… ah, rosul! Daca m-am simtit vreodata aiurea din cauza kilogramelor in plus, atunci sa stii ca solutia este rosu! Nu degeaba e una din culorile regale. Scoate ce-i mai bun in tine! 😉

  • Andreea 28 spune:

    De cand am copii, vreau sa ma asortez cu ei…cand erau f mici, imi luam haine mai vechi pt ca mancand ceva pe strada ei se stergeau inevitabil de mine..imi parea rau sa-mi murdaresc hainele…acum de cand sunt mai mari..incercam sa ne potirvim la culori…chiar azi dimineata, fetita mea de 6 ani, mi-a spus (mami, uite ce frumosi suntem toti 3)!!! ne asortam la veselie!!!

  • feedback spune:

    culorile… mm, ma-nveselesc numai cand pronunt cuvantul 🙂

    imi plac culorile. cam toate. in liceu am facut arhitectura, si imi amintesc si-acum profesoara (foarte eleganta) cum spunea ca „o asortare frumoasa trebuie sa aiba cel putin 3 culori”. era soc pt mine, care, la vremea aia gandeam ca asortare e atunci cand pui la pantaloni negri bluza neagra 🙂 si desi imi placeau culorile, parca n-as fi vrut sa le pun pe mine pe toate-odata. in timp insa, m-am convins ca avea dreptate. daca ma gandesc numai la combinatia bleumarin- verde-alb (pe care o ador, si pe care ma bucur s-o vad si-n logo-ul acestui blog 😉 ), sau bleumarin-rosu-alb, deja ma gandesc sa ies repede din casa asa asortata :)))

    multa, multa vreme mi-au placut doar hainele uni (obiectul de imbracaminte de o singura culoare), si doar de cativa ani am in garderoba si chestii inflorate (care, evident, vin asortate cu haine de o singura culoare, culoare regasita in combinatia inflorata, si nu inflorat+inflorat).

    alternez zilnic culorile, desi am si momente in care ma „fixez” pe o culoare.

    imi place foarte mult bleumarin-ul (nu numai pt faptul ca e flexibil si se poate asorta usor cu alte culori, e comod, dar e si „sobru”, ma simt sigura si stapana pe mine si pe tot cand il port), imi place mult culoarea verde (pt ca e… viata, ma simt vie, energica, dornica sa fac mii de lucruri), imi place rosul bordeaux (e o culoare care ma prinde foarte bine), imi place violetul (gasesc ca e o culoare senzuala, feminina), imi place portocaliul (o culoare jucausa, parca numa’ zburd cand il port).
    mm, desi imi place galbenul, acum realizez ca n-am nicio haina de culoarea asta.

    (p.s. am scris de drag, nu particip la concurs)

  • Oana spune:

    Mvai, ce de rochii frumoase are Elochka in magazin, daca as avea bani de minim vreo 3-4, as fi foarte fericita :).
    Pentru mine mai nou pasiune sunt imprimeurile inflorate, mi-am luat de ziua mea vreo 4 rochite de vara, roz cu verde, albastru cu portocaliu, si crem cu maro, deci singura regula e sa imi faca cu ochiul. Asta legat e tinutele de zi. La cele mai de ocazie, nunti, botezuri si altele, mereu mi se agata de mana negrul, fara intentie. De cate ori imi impun ca pentru ocazia x imi cumpar ceva colorat, ajung la fata locului purtand little black dress. Asa-s eu.

  • Anca spune:

    Draga Ioana, ca si tine, sunt o mamica in devenire. Spre deosebire de tine, eu sunt la prima sarcina, asa ca invat si experimentez pe masura ce o noua viata se formeaza in interiorul meu. In primele luni de sarcina, in care burtica nu se vedea foarte bine, am avut tendinta sa ma camuflez in haine mai largi, inchise la culoare. In ultimele saptamani, a inceput sa devina evident ca in burtica mea creste un prunc , si nu mai pot fi banuita ca ar fi doar rezultatul unei pofte pantagruelice. Odata cu acest moment, am inceput sa descopar placerea de a purta un tricou mulat, si de a-mi etala cu mandrie formele rotunde. Pe principiul „I’m not growing fat, I’m growing a baby”, am hotarat sa nu ma mai ascund in haine largi si fara forma.
    Dincolo de modificarile de silueta, stilul ramane acelasi, si sarcina trebuie sa fie o perioada de bucurie, si nu un motiv sa te ascunzi in casa. Asa ca am indraznit sa imi cumpar o rochie rosie, mulata, cu pense care sa ii permita lui bebe sa se creasca in voie.
    Ma bucur de fiecare zambet pe care burtica mea il primeste de la cei din jurul meu, si chiar daca am acumulat cateva kilograme bune, nu imi este frica sa imi pun in evidenta formele.

  • Bianca spune:

    Eu in general sunt o persoana mai practica, asa ca mi-am asezat in dulap pe umerase bluzele si mcamadile in functie de culori. Le iau la rand, ca sa n-o favorizez pe vreuna sau sa o nedreptatesc pe alta, purtand-o de mai putine ori. Si uite asa le impac pe toate si ma simt bine in toate pentru ca atunci cand le-am ales am facut-o cu atentie. Iar daca uit de ce am cumparat-o, cand ii vine randul la purtat imi afuc aminte de ce am simtit in momentul acela si revine starea de atunci. Trebuie sa recunosc insa ca pentru viata de si cu zi nu am nimic rosu, iar pentru galben abia anul trecut am incercat ceva. In schimb lila-ul ma face sa ma simt mai „deschisa” si zambitoare si imi da impresia ca imi sta bine si ca arat bine. 🙂

  • Alexandra spune:

    Eu nu am si nu am avut niciodata o culoare preferata. Cred imi aleg culorile la haine in functie de dispozitie. La fel e si cu stilul, nu doar cu – culorile 🙂 cand ma imbrac foarte simplu, sters, nimic special, cand am chef sa fiu un „kitsch” si-mi pun de toate pe mine (bratari, cercei, sclipiciuri, etc)

  • andaz spune:

    Hahahaha… Cititind mi-am amintit ca trebuie sa imi cumpar maine un roll-on, ca mi s-a terminat azi. Asa ca voi cumpara un Dove. 🙂
    Cat despre culori eu sunt in perioada mov, dar nu sunt asa de poetica, nu stiu sa ma exprim asa de frumos ca voi. Si dintotdeauna mi-a placut turcoaz, dar nu prea se gasea nimic culoarea asta, asa ca ma bucur ca acum se poarta. Chiar mi-am cumparat saptamana trecuta o rochie in mai multe culori, dar predomina turcoaz.

  • Monia spune:

    Atunci cand vreau sa ma simt puternica, increzatoare, enigmatica sau sexy, in mod cert voi imbraca rochia mea de un albastru regal. Albastru regal imi da energie, pofta de viata, putere de munca…
    Rochiile mele inflorate (pentru care am dezvoltata o mica obsesia, sunt cam in numar de 10) – parca imi dau aripi :). Ma simt ca un fluturas. Libera, visatoare, iubitoare, senina…

    Si albul imi place. Daca ar fi sa port acelasi outfit zi de zi, cred ca as alege fusta mea creion verde, mai scurtuta, cu vreo palma deasupra genunchiului si un maieu alb, masculin. O tinuta simpla dar de foarte multe ori apreciata (asortata cu tenisi aurii :D)

    Negru rar, foarte rar, e o culoare trista. O prefer doar la pantaloni sau in combinatie cu multe flori.

  • Nu m-as decide nici in cateva luni bune(am experienta cu nunta) daca as fi nevoita sa aleg care mi-e culoarea preferata. De cand fabric bijuterii colorate din hartie, vad curcubeul peste tot. Nu trece zi sa nu adaug putina(sau mai multa) culoare vestimentatiei mele. Dar daca inchid ochii, vizualizez direct pantalonii mei galbeni. Frumosi din cale-afara, cu soare si papadii laolalta stranse in nuanta lor, veseli, asortabili si iubibili. Ma simt energizata cand ii port, ma fac sa zambesc cand le vad nuanta tonica, ma duc cu gandul la nesfarsitele lanuri de rapita si la puii mici, pufosi, stangaci. Ma fac optimista si ma ajuta sa nu trec pe langa lucrurile frumoase fara sa le remarc. Serios, tuturor ne trebuie o pereche de pantaloni colorati. Cel putin. 😀

  • Pata de culoare spune:

    Culorile sunt un „hobby” al meu de cand eram mica. Mama imi spunea ca pe la doi anisori, am exclamat vazand doua fetite gemene: „mami, ce se asoteaja (asorteaza) fetitele alea”. Mereu mi-am adaptat culorile anotimpului, starii de spirit, situatiilor, chiar si ochii mei au nuante de verde sau albastru ori gri, dupa cum ma simt. Acum, mamica a unui baietel de mai putin de un an, el e minunea si pata mea de culoare in fiecare zi: de cele mai multe ori la plimbare in tinuta lui predomina o culoare fie bleu , in alta verde, sau turcoaz, alb cu rosu, bleumarin… Gasim si jucarie de culoare adecvata , iar eu imi potrivesc cel putin un accesoriu, esarfa sau alta piesa din vestimentatie. Pacat ca nu am timp sa adaptez asa des si culoarea unghiilor… mamicile stiu de ce 😉

  • Felicita spune:

    Negru NU! In rest toate culorile sunt prietenele mele. Imi place in mod special verdele crud (probabil imi aminteste de prima masina pe care au avut-o parintii mei :p) asortat cu rosu sau violet, desi multa lume ar spune ca nu merg una cu alta. Imi plac gentile mele multicolore vara, esarfele si fularele explozie de culoare, iarna. Imi place cand ma vopsesc roscata (asa mi-am cunoscut sotul). Imi place pisica mea (tunsa acum din cauza de vara) bejuliue cu extremitati maro si cu ochi senini ca cerul. Toate culorile imi plac, probabil si pentru ca firea mea e mai colorata…

  • Mada spune:

    In clasa a 9-a culoarea de baza era gri: conversi gri, bluze gri, blugi gri. Apoi am avut uniforma: alb si bleumarin. Spre sfarsitul clasei a 12-a am inceput sa port o gramaaaada de rochite: rosii, albastre, negre, albe, de toate culorile, care mai de care mai inflorate. Apoi am zis ca ar trebui sa fiu ‘biznis’, pentru facultate, dar mai tare de atat nu ma puteam insela (drept dovada, costumul negru de ‘biznis woman’ a fost purtat doar o singura data). De aproximativ un an ador sacourile: galbene, rosii, verzi, albastre, roz, portocalii.
    Asadar, nu prea am o culoare pe care sa o iubesc in garderoba, pentru ca le ador pe toate! Ultima data m-am simtit foarte bine intr-o rochie neagra, foarte misto, dar acum am vazut una rosie, frumoasa-frumoasa, si de abia astept sa o cumpar! 🙂
    Concluzia? Garderoba mea = curcubeu.

  • ale spune:

    Sunt o fire tematoare si nesigura si, din cauza asta, de foarte mult ori m-am ascuns in haine terne si monotone. Insa iubesc culorile, cu cat mai multe si mai vibrante, cu atat sunt mai fericita. Cand am curaj sa pun ceva multicolor pe mine ma simt bine, fericita. Un lucru atat de marunt ma face fericita, ma bine dispune si imi face ziua mult mai vesela. Trebuie doar sa ma uit intr-o oglinda.

  • AndreeaL spune:

    Cand aflam cine v-a primi produsele de la Dove?

  • Printesa Urbana spune:

    Gata, am ales! Castigatoarele sint: AndreeaL, Fedback, Ileana, Ale și Pata de culoare! Va scriu imediat, fetelor, felicitari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *