Spatele copiilor noștri trebuie ținut mereu! (concurs Herlitz)

Update 2: Una dintre câștigătoare nu a răspuns, așa că am extras din nou:

Update: Acestea sunt norocoasele câștigătoare! Vor primi email de la mine, dacă nu răspund în 48 de ore, extrag din nou! Felicităăări!

Ce mult mi-a lipsit în copilărie cineva care să fie mereu de partea mea! Cineva care să nu mai presupună mereu că atunci când ceva mergea prost, eu sunt de vină, cineva care să-mi vadă calitățile, nu doar defectele.

Acum bâjbâi cu nesiguranță printre proiecte și provocări, iar când ceva rău se întâmplă, mereu mă simt vinovată. De ce n-am intervenit la timp cu o soluție salvatoare? Ce dacă nici măcar n-am știut că ceva rău se întâmplă…

Uite (și) de-asta mi-am propus să țin mereu spatele copiilor mei. Să fiu acolo pentru ei, de partea lor, chiar și când greșesc. E omenește să nu-ți iasă toate, mai facem și prostii, daaaar învățăm din ele și data viitoare facem mai bine!

Și defectele sunt importante, ele ne arată cum și unde putem fi mai buni! Așa le zic copiilor mei.

 

Asta-s eu pe vremea când mă luptam să mă adaptez la școală, printre 45 de colegi, într-o clasă mare, în care mă pierdeam. Noroc cu ghiozdanul, care mă ținea în loc când îmi venea s-o iau la fugă! 🙂
Era mare cât mine, galben, rigid, din plastic și carton dur. Când puneam în el toate cărțile, caietele și penarul, simțeam cum mi-o iau rinichii la deal, să se ascundă după ficat, respectiv splină. Muchia de jos mă rodea pe spinare. Dar nu comentam, toți eram în aceeași situație, ne bucuram să fim împreună și asta era.

 

Nu știu dacă de acolo mi se trag scolioza, cifoza și lordoza pe care mă lupt să le repar de ani de zile, cert e că acum sunt foarte atentă la ce lucruri pun în spinare. Și, desigur, la ce le cumpăr copiilor să poarte cu ei.

 

Nu trăim vremuri tocmai simple, nici măcar normale nu sunt, dar nevoia copiilor de ghiozdan e aceeași (sperăm ca școlile să se deschidă în siguranță, iar ei să poată reveni printre colegi cu măsuri de igienă care să poate fi respectate).

 

Noi folosim deja de doi ani ghiozdanele Herlitz. Deși Ivan și Sofia nu au nevoie de ghiozdan la școală în majoritatea zilelor, pentru că manualele și caietele de lucru îi așteaptă la școală, la fel și cele mai multe dintre materiale și rechizite. Uneori însă, au de cărat obiecte de acasă pentru a le prezenta colegilor, haine de schimb pentru vreo excursie, diverse proiecte lucrate acasă din materiale reciclate sau mai știu eu ce.

 

În plus, folosim ghiozdanul și în deplasări, pe munte, la picnic, în excursii, copiilor le place să aibă ei singuri grijă de obiectele lor personale, așa că își fac bagajul în ghiozdan și îl și cară fiecare pe unde avem drum. Ghiozdanul lui Ivan a văzut Sibiul, Brașovul, Iașiul, Piatra Neamț de două ori, Vama Veche și Moeciu de jos.

 

Avem acasă mai multe modele de ghiozdane, și moi, cusute de mână, și din cele tip traistă cu bretele, avem și cu roți, avem din fâș și cu burete, mai rotunde sau mai lungi. Toate au avut momentele lor de podium în viața copiilor, dar cele de cursă lungă au rămas ghiozdanele Herlitz.

 

Și mie mi se par cele mai potrivite pentru folosire de lungă durată. Dacă ai mei ar purta în spate ghiozdan plin în fiecare zi, nu aș alege nimic altceva din ce am văzut prin magazine. Simpatice sunt multe modele, însă cu adevărat sigure pentru spatele lor în creștere, acestea mi se par singurele. În plus, au o mulțime de alte detalii de structură, design și funcționalitate care sunt de mare folos.

 

 

Noi avem modelul Loop, fiecare copil și-a ales alt design. Rachetă pentru Ivan, delfini pentru Sofia (da, vine o vreme când o să scăpați de roz. Și de mov!).

 

 

Să vă spun de ce le plac copiilor ghiozdanele lor Herlitz:
– Pentru că sunt frumoase și speciale
– Pentru că sunt ușoare (au sub 1 kg goale)
– Au spatele buretat, moale, la fel și bretelele
– Le place enorm clacul de închidere/deschidere (care seamănă mult cu cele de la ghiozdanul meu galben din plastic, doar că merge mult mai ușor)

 

 

– Sunt încăpătoare
– Sunt frumoase
– Nu intră apa în ele
– Au fundul cu piciorușe, ceea ce înseamnă că sunt stabile, greu de răsturnat și nu se murdăresc

 

 

De ce îmi plac mie ghiozdanele Herlitz:

 

– Dacă sunt corect alese și reglate, se așază foarte bine pe spatele copilului

 

 

– Sunt confortabile la purtat, chiar și când sunt pline, chiar și pe distanțe mari, datorită buretelui cu formă ergonomică

 

 

– Au benzi reflectorizante și/sau fluorescente pe bretele și pe buzunare, pentru o mai bună vizibilitate a copilului în trafic, nu doar în întuneric, ci și ziua

 

 

– Nu lasă spatele să transpire, datorită materialului special de pe spate
– Sunt foarte rezistente la murdărie și ușor de curățat cu o cârpă umedă
– Fermoarele și cataramele sunt flexibile și de bună calitate, copiii le pot manevra ușor, fără să se enerveze și fără să se rănească
– Sunt singurele ghiozdane din România acreditate și recomandate de Societatea Română de Pediatrie (ca ghiozdane sigure pentru dezvoltarea normală a oaselor și musculaturii spatelui)
– Toate modelele au garanție doi ani.

 

Acum, știți și voi, copiii petrec o mulțime de ore cu ghiozdanul în spate (în medie, 175 de zile pe an). E foarte important pentru sănătatea mușchilor și oaselor lor să le alegem un ghiozdan ușor, care poate fi reglat bine pe înălțimea lor. Spatele ghiozdanului trebuie să stea lipit de omoplați, neapărat pe ambii umeri, pentru o distribuire egală a greutății suportată de coloană cu cureaua prinsă pe piept, pentru o stabilitate cât mai bună.

 

Portofoliul complet de ghiozdane comercializat de Herlitz îl puteți găsi aici, în magazinul online Herlitz România, dar o mare parte din produse pot fi găsite și la partenerii oficiali, în online sau în magazine.  Ghiozdanele Herlitz sunt special concepute pentru a fi adaptate vârstei și constituției copilului, toate cântărind între 0,600 kg și 1,250 kg în funcție de dimensiunea acestora. Faptul că sunt astfel gândite, nu înseamnă că anul următor va fi nevoie să schimbați ghiozdanul, acestea sunt dotate cu sisteme de prindere ajustabile, dând astfel posibilitatea ghiozdanului de a „crește” odată cu copilul. În plus, absolut toate modelele au și doi ani garanție, adică sunt companioni de cursă lungă.

Am și un concurs pentru voi: avem de dat trei ghiozdane Herlitz echipate pentru trei dintre voi care vor da share public acestui articol şi vor răspunde aici în comentarii la întrebarea de mai jos. Valoarea fiecărui premiu este de aproximativ 500 de lei. Concursul începe acum și se termină pe 4 septembrie la ora 22.00, când o să trag la sorți câștigătorii și îi anunț aici, în articol.

Acestea sunt cele trei ghiozdane oferite de Herlitz drept premiu: Motion Plus Pink Cubes, Motion Plus Cubes și Ultralight Plus Space.

Întrebarea e: Ce amintire haioasă aveți cu primul vostru ghiozdan?

Baftă la concurs și sperăm să vă fie de folos recomandarea noastră.

415 Comments

  • Maria spune:

    L-am uitat acasa…Culmea e ca am fost dusa la scoala de ambii parinti si o bunica si nu ne-am dat seama niciunul :-))….

    • Soare Camelia spune:

      Primul meu ghiozdan era mai mult lat decât înalt, maro cu cifre albastre. Așa drag îmi era de el încât îl uităm deseori acasă. Noroc ca nu stăteam prea departe de școală. Alte amintiri hazlii nu am cu ghiozdanul.
      Mulțumim pentru recomandări!

    • Anastasia spune:

      De ce apare poza printesei urbane si numele Maria? Mie asa imi arata.sper ca nu scrii tu Ioana,sub pseudonim.

    • Criss spune:

      Îl purtăm și prin casa,așa de mândră eram de el😊

    • Mariana Spitaler spune:

      Primul meu ghiozdan nu a fost nici scump,nici asa frumos, l-am ales deoarece “ma incadram in bani” 😁 In schimb, in seara de dinaintea primei zile de scoala, de atatea emotii imi asezam si reasezam manualele si caietele inauntru conform criteriilor de culoare,inaltime,grosime😄😄

    • Mihaela spune:

      Amintirile mele despre primul meu ghizdan, l am desenat cu toate cariocile din dotare…nu a mai fost scos la lumină niciodată.

    • Catalina spune:

      Țin minte că aveam un ghiozdan dreptunghiular, alb cu roșu, era frumos. Eram conștiincioasă, aranjam cărți, caiete, penar în el și îl purtam cu drag. La un moment dat, l-am folosit la o serbare în timpul unui dans cu școlărițe.

    • Raluca N spune:

      Primul meu ghiozdan era albastru inchis si tare. Si plin, mereu plin. Mi-l amintesc ca o povara pe spate mereu – desi scoala mi-a placut! Ghiozdanele de pe vremuri nu erau ce trebuie!

    • Alina Bulzan spune:

      A fost demult tare, vremea când am mers la școală! (cls I 1979)

    • Mary 🐞 spune:

      Primul ghiozdane la gradi, era rosu, lucios, cu Scufița roșie. Eram taaare mândră si de drag dormeam si noaptea cu el. Într-o zi, în drumul spre casa, un băiețel mai mare mi l-a luat din spate și l-a aruncat într-o specie de “derea”. Era ca un mic podeț, unde vedeai o apa curgând. Noroc ca un nene a văzut bravura băiatului și mi-a recuperat ghiozdănelul. 😬🤪♥️

    • Cristina Tatomir spune:

      In clasa 1 am avut un ghiozdan portocaliu cu Scufita Rosie. Era asa mare si greu ca il mai aduceam in suturi acasa.

    • Loredana spune:

      L-am uitat la scoala😂😂 Acasa au observat ai mei ca nu am ghiozdan in spate 😂😂

    • Elena spune:

      Cea mai amuzantă amintire este ziua în care l-am uitat la școală. 😂

    • Mira Juv spune:

      Imi amintesc ca era o chinezarie ieftina care s-a rupt imediat dupa inceperea scolii si pentru ca mama ma avertizase ca daca nu voi avea grija de el, altul nu voi vedea, nici nu i-am spus cand s-a stricat si il tot legam si taraiam dupa mine de o toarta 😅 Ii mai bagam si cate un sut cand era prea greu si il scapam 🤣

    • Alexandra Nedelcu spune:

      L-am uitat la scoala :))))

    • Andreea spune:

      Aveam ghiozdanele alea mari ca niste cutii, acelasi model il aveam si eu si verisoara mea (eram intr-o class). Canadva prin clasele primare ne cazuse noua tronc pe un baiat si il urmaream pe langa scoala, baiatul s-a intors in directors noastra iar noi ne-am panicat ca vom fi prinse si am vrut sa fugim. Verisoara mea era in fata si cand s-a intors sa fuga mi-a invinetit ochiul cu ghiozdanul pe care il purta in spate. Am fost KO

    • Anda Paun spune:

      Primul meu ghiozdan nu mi-l amintesc exact, dar imi amintesc ca am fost” uitata la scoala” :))..crescută de bunici 7 ani, mai greu pt parinti cu deprinderile:))

    • Tudor Roxana Andreea spune:

      Aveam un ghiozdan maro cu niște rândunele pe creanga, tare simpatic, ce i drept cam greu, ideea e ca toți colegii râdeau de “pasaricile mele”, asa le numeau ei.

    • Angela spune:

      Primul meu ghiozdan…hmmm. îmi amintesc că aveam 6 ani (prin ’94) și mama a ales să mă dea la școală atunci deoarece în următorul an aveam ghinionul să ajung în clasa doamnei învățătoare care ședea cu sticla de vodcă sub catedră (am crescut la sat cu o singură clasă pe fiecare generatie). Aveam vreo 20 de kilograme iar de înălțime nu mai știu exact, cert e că am fost mai mereu ultima când ne alineam la educație fizică. Ghiozdanul meu, unul negru luat din piață era mare rău. Îmi ajungea până la genunchi iar când mergeam mereu îmi dădea câte “o lecție” :)). Știu că am găsit eu o metodă să ajung mai repede la școală fără să alerg, nu puteam cu mastodontul în spate:)). Făceam niște pași mari, de uriaș. Odată m-a întrebat domnul învățător: “Ce faci, Angela, măsori drumul?”:)))

    • Ramona spune:

      L am colorat cu ce am avut la indemana 😁. Mama a fost tare fericita 🤦‍♀️

    • Ioana spune:

      Ehe, ce mult timp a trecut de atunci….era in anii ’84… Tin minte ca in primele zile de scoala nu veneam direct acasa! Ma mai plimbam prin oras in uniforma si cu ghiozdanul ca sa-l poata admira si lumea. Il caram cu mandrie! Eram asa de bucuroasa ca nu mai eram la gradi…Acum, retrospectiv, ma intreb pentru ce anume ma grabeam asa de tare? 😉🙃

    • Nechifor Diana spune:

      Imi aduc aminte ca primul meu ghiozdan era maro, mare, patratos si din piele, deloc confortabil. Iar lucrul cel mai haios, pe care l-am carat in el a fost un pui de ratusca, cumparat cu banii de dulciuri.

    • Elena Adina Canache spune:

      Primul meu ghiozdan era maro , arata Asa ca o geanta ca asa se gaseau atunci cand am intrat eu in cls 1. De altfel toti copiii aveau cam acelasi ghiozdan . Nu era frumos dar nici prea greu nu era . Dar mi l pregateam in fiecare seara pt ziua urmatoare .

    • Otilia spune:

      Primul ghiozdan era mare, muștar și îmi depășea puțin gabaritul 🙂

    • Juganaru Camelia Monica spune:

      Nu îmi amintesc prea multe despre ghiozdanul școlar… Doar ca era foarte greu și undeva prin liceu erau la moda cele de piele..

    • Anghel Raluca spune:

      Eram tare mandra si incantata de primul meu ghiozdan, incat il aratam tuturor ce veneau pe la noi in vizita! Si nu era ceva calitativ, cum sunt acum, cu spatele buretat!😬🤗😘

    • Mihaela spune:

      La noi anul acesta va fi primul an de școală și datorita ție, acum ceva vreme, am aflat de acest brand și pt ca am încredere în recomandările tale am și achiziționat un ghiozdan herlitz model unicorn. A fost primit cu mare entuziasm și primele 2 zile l-a ținut și în pat cu ea de drag și entuziasm probabil 🙂

    • Alexandra Paval spune:

      Primul meu ghiozdan cred ca era mai mare ca mine. Tin minte ca eram foarte mandra de el si il purtam si prin casa, abia asteptam sa înceapă scoala ca sa il port.

    • Gabriela spune:

      Că eu eram mica și slăbuță iar ghiozdanul era mai mare decât mine. Abia l-am carat până la școală dar nu am vrut sa las niciun adult sa mă ajute 🙂

    • Ofi spune:

      Aveam o geanta scolara mare, maro si cu ochi de pisica. Faza haioasa era ca zilnic treceam printr un loc stramt pe langa bloc, in drum spre scoala, si nu realizam ca aceasta geanta cu curele era muuult mai lata decat mine si ma blocam 🤪 am fost fericita cand mama mi l a schimbat cu unul de fas

    • Andreea spune:

      Într-o sâmbătă cand sa ma apuc sa fac exercitii din culegerea de matematică, ia culegerea de unde nu-i. Am suspectat-o pe mama ca a ascuns culegerea ca sa nu stau iar cu nasul in ea. Mama tot cu treaba prin casa, eu tot după ea “mama,mama, culegerea”. Cand a vazut mama ca tot insist s-a pus pe căutat. Într-un final am gasit-o. Era in ghiozdan si ghiozdanul in banca la scoala

    • Rayana Antoneac spune:

      L-am uitat la vecinul de jos. Noroc ca el a fost pe faza si l-a luat în spate deși nu am observat decât după o bucata de drum.

    • Bernadett spune:

      Tin minte a duceam cu mine cola intr-o sticla cu un dop de cauciuc care era pusa in ghiozdan si cand ajungeam la scoala pusca intotdeuna…colegii mei radeau si stiau de fieare data a cui dop zboara :)))
      Aveam un ghiozdan mai mult patrat, intarit rau si greuuu…dar nu am comentat, era obligatoriu sa il port

    • Geanina spune:

      Primul ghizdan chiar nu imi aduc aminte ce si cum a fost insa l.am uitat la scoala f des 😂 ca ma intorceam pe la jumatatea drumului sa il recuperez si imi aduc aminte ca era greu si mergeam spre in fata si acum la varsta adulta stau cocosata.

    • Simona Vaduva spune:

      In primii ani de scoala primeam ghiozdanul ramas mic fratelui meu😄. Desi colegii ma tachinau eu pretuiam ghiozdanul deoarece imi admiram mult fratele mai mare si eram mereu nedespartiti. Fiind trei frati, avea prioritate fratele cel mare pentru ghiozdan nou.

    • Alina spune:

      Primul meu ghiozdan era destul de greut pentru mine. Era maro și patratos și avea un miros specific de piele…

    • Ruse spune:

      Hm… primul meu ghiozdan era alb cu fluturași, îl primisem de la fratele mamei care locuia în Franța. Era o zi ploioasă, m-am certat cu colegul de bancă și la plecare ma împins în cea mai mare băltoacă, ghiozdanul meu imaculat era acum plin de noroi. Norocul meu, mama, l-a făcut ca nou (ar trebui să îi mulțumesc)

    • Laura spune:

      Stiu că era mare…Sau eram eu mică. Am fost mereu cea mai micuță din clasă, dar niciodată mai prejos. La deal îl căram eu, la vale mă cam trăgea el in jos. Dar m-a dus la căi bune și am purtat in el cărți și caiete prețuite si pline de învățăminte valoroase. Mi-aș dori ca si copiii mei, ai voștri, ai voștri, sa simtă drag de școală, drag de învățătură, drag de citit, drag de …crestere si progres continuu. Succes tuturor!

    • Simona Goanta spune:

      1988 toamna…
      Maro inchis, plastic tare, desen cu Alba ca Zapada si cei 7 pitici, mare greu cand era gol, foarte greu cand era plin, dar mandra tare ca il aveam si mi se parea cel mai frumos ghiozdan fiind singurul vazut pana atunci. Cosmarul meu era in zilele cu combinatii fatale de educatie fizica, desen, ploaie. Pe langa “bucuria” ghiozdanului sa mai car si plasa cu sportu, desenu sau umbrela…Nu era saptamana sa nu uit ceva la plecarea din clasa , ajungeam acasa si ma intorceam la scoala dupa ele.
      Mi-a fost folositor intr-o zi cand am fost atacata de o haita de caini, m-am invartit in loc cu el pe post de scut.
      2020 Toamna …pregatiri pentru prima zi de scoala din postura de mama si ghiozdanul este pe lista cap de afis!🤗😘

    • Alina Aurora spune:

      Nu îmi amintesc nimic haios cu primul meu ghiozdan, sau cel puțin nu din vremea aceea.
      Am avut un ghiozdan galben cu roz cu dinozauri. I-am spus fetitei mele, când avea 2 ani jumate, cum arăta ghiozdanul meu și replica ei a fost: “De ce nu ai avut unul de fete?”. 😂
      Până atunci credeam că am avut ghiozdan de fete. 😁

    • Savu Ana Maria spune:

      Am plecat la scoala fara ghiozdan si am dat vina pe colegi ca mi l-au ascuns… 🙄… spuneti voi daca nu e de Stan si Bran 🤦‍♂️

    • Gatu Cristina spune:

      O amintire haioasa acum, de groaza atunci, a fost în clasa I. Aveam un ghizdan de carton, îmbrăcat în imitație de piele bleo-maren, cu doua catarame metalice și doua “ochi de pisica”, semnalizatoare. În drum spre casa, după terminarea orelor, spre sfârșitul clasei, prin mai-iunie, am văzut într-o grădiniță din jurul blocului niște căpșuni cooaaaapte și apetisante. Eram împreună cu dragele mele colege, doua prietene de suflet, acum. Ne era extrem de pofta și căpșunile ne zâmbeau. Am aruncat prima data ghizdanele in gradinita și apoi am sărit gardul, pe rand. Era o grădiniță în jurul blocului, noi locuind într-un cartier limitrof, micuț, în care toată lumea se cunoaste cu toată lumea. Am început sa stam în poziția piticului, infulecand căpșune cu amândouă mâine, toate trei cucuiete. Deodată, am auzit o voce feminina, care striga la noi. Am încremenit! Noi speram sa nu fie nimeni acasă, dintre proprietarii apartamentului de la parter, care se ingrijea de grădiniță. Ne-am speriat, am urcat repede gardul, l-am sărit rapid și am fugit spre casa. În fata blocului meu mi-am dat seama ca nu am ghiozdanul, în care se regăsea și cheia de la apartamentul meu. Sunt generația cu cheia la gat, dar o purtam și în ghiozdanel. Am început sa plâng de sperietura, pe scări, în fata blocului. Nu știu cât am plâns, dar aveam ochii roșii și umflați. Deodată, o vad pe mama ca vine. Uaaaaaaaaaiiii! Inima mi-a luat-o la galop! Ce sa ii zic?! Știam ca are sa ma certe, sa ma ciufuleasca și sa se supere pe mine. Când a ajuns în dreptul meu, aștepta un răspuns. I-am explicat pățania și ea s-a cam supărat, deoarece aveam în frigider căpșune de la bunici. Dar, na! Pofta era mare! Am mers împreună cu ea la gradinita cu pricina. Ghiozdanele nu erau în ea! A dedus unde era ușa apartamentului care avea în grija grădiniță și m-a pus sa ii explic doamnei care a răspuns, despre pofta mea. Îmi era rușine, de nu îmi mai trebuiau căpșuni în toată viata mea! Ma simțeam ca la politie! Ma lăsau genunchii, mi se usca se gatul, aveam numai miros de căpșuni în nas… După ce s-a dus în casa, doamna mi-a adus mie cele trei ghiozdanele. A spus ca ma aștepta, deoarece ea se cunoștea cu mama, deoarece se uitase la numele de pe eticheta interioara de la ghiozdan. 😳Când le-a văzut mama, a dedus ca erau a prietenelor mele, deoarece eram de nedespărțit. Le-a luat, după ce mi-am cerut scuze, mi-am primit mustruluiala de la doamna cu căpșuni și am plecat. Am trecut pe la casele colegelor, unde le-am găsit și pe ele cu ochii roșii de….la alergie, cred! 😂 Părinții lor au rămas perplex și ne-au mulțumit. Când am ajuns acasă, am grăbit pasul spre dormitor și mi-am făcut frumos temele. Niciodată nu fusesem mai harnicuta. Asa ca, de fuecare data când vad grădiniță cu căpșuni, îmi amintesc aventura cu ghizdanelul meu drag, uitat!!

    • Carmen Marinescu spune:

      Primul meu ghiozdan era mare, maro, cu cele doua clape enervante, foarte urat.Noroc ca am primit si o papusa in ziua cand mi l-au cumparat parintii, ca m-am bucurat mai tare de ea 🙂

    • Bud Andreea spune:

      Nici nu imi mai aduc aminte de primul ghiozdan ca aveam vreo 3 pe tot parcursul anului atat erau de rezistente ca trebuia schimbat ori fermoarul, ori cusut cine stii pe unde ori tot ghiozdanul ca nu il mai puteai purta.Dar ce imi aduc aminte este ca mi-am uitat ghiozdanul acasa si nu doar o data si nu imi dadeam seama pana ce ajungeam la scoala (atat eram de absorbita in conversatie cu alti colegi, prieteni in drum spre scoala ca nu imi dadeam seama ca lipseste). Si culmea ca aveam de mers vreo 3 km pe josuc😁 pana la scoala si cand ajungeam eram pusa sa merg inapoi dupa ghiozdan ( partea asta nu e prea amuzanta) dar te facea sa nu il mai uiti repede.

    • Alăzăroaie Daniela spune:

      Îmi amintesc și acum parcă era ieri, aveam un ghiozdan de dimensiuni mari, dur, portocaliu închis, cu un desen cu Albă ca Zăpada și cei 7 pitici, cu clapetă metalică, prins la spate in curelușe cu catarame… ahh ce vremuri…. vizavi de școală, erau niște magazine centrale cu trepte multe, cu porțiuni late cimentuite, iar in prima zi de iarnă toți copiii ne-am pus ghiozdanele pe post de sanie și ne dădeam cu ele ca pe derdeluș, pe pârtia cimentuită și înghețată bine și sunt sigură că nu doar eu, ci toți participanții la derdeluș am ajuns acasă cu Abecedarul și caietele ude leoarcă, unde ne-am luat muștruluiala de rigoare de la părinți 😉 dar s-a meritat din plin!!! ..mai mai că aș repeta figura dacă s-ar ivi ocazia :))

    • Salomeia Elena-Oana spune:

      Aveam un ghiozdan pe care il uram. Nu stiu de ce, nu a fost alegerea mea, ma enerva ca trebuia mereu burdusit si era greut. Asa ca eram megahappy de vacanta de Paste. In sfarsit puteam sa il las vreo 2 saptamani deoparte. Fiind si casa in curatenie generala, ghiozdanul a ajuns in magazie. Ii tot auzeam la un moment dat pe ai mei ca ceva miroase in magazie, ca poate o fi intrat vreun soricel, dar nu am bagat de seama. Si a venit apoi ziua dinaintea reinceperii scolii. Hai sa scot sa-mi sterg ghiozdanul. Cand l-am scos m-a izbit un miros de imi venea sa fug. Ma gandeam doar sa nu fie vreun soricel mort prin el. Am asteptat sa vina tata de la munca, eu nu aveam curaj sa il deschid. Si a venit. Si l-a deschis el. Se vedea ceva turtit, dar nimeni nu indraznea sa se apropie prea mult. Cand colo, acolo era un ou fiert uitat in geanta. Imputit e putin spus. De-a dreptul scarbos. Se imprimase bine in ghiozdan. L-a strans tata intr-o punga, s-a uitat sa nu am caryi ceva, si la gunoi a ajuns direct. Asa am scapat eu de acel ghiozdan, fara nici o intentie. Si ai mei de mirosul din magazie.? S: nici un soricel nu a fost vatamat in toata aceasta poveste.

    • Pavel Cristina Alina spune:

      Nu m-am gândit demult la vremurile acelea, mi-am amintit multe faze amuzante. Una dintre ele s-a întâmplat în prima zi din clasa întâi. Stăteam toți la careu și cum eu am fost înaltă din totdeauna, o colega din spatele meu ma tot trăgea de ghiodan ca să vadă ceva, ceva de mine, asta pana ghiozdanul a ajuns la picioarele noastre și eu tot pe lângă el. De atunci s-a legat o prietenie frumoasa care durează și după 25 de ani. Colega este nasa fiicei mele ❤️

    • Olteanu elena spune:

      Buna ! Primul gheozdan a fost rosu,dragut pt perioada aia..dar in prima zi am uitat de el….🥰🤣😅

    • Doruta spune:

      Primul meu ghiozdan nu a fost prea interesant, era foarte greu.
      Intr-o zi l-am uitat la scoala.

    • Simona Peter spune:

      Țin minte ca primul meu ghiozdan era maro, și tata îmi lipise pe el o pisicuța,asta după ce îl încurcasem în vreo doua rânduri cu al altei colege 😂,pentru ca erau la fel. Chiar acum sunt în căutarea unui ghiozdan herlitz pentru mandra mea mică

    • Mihaila Larisa spune:

      in ghiozdan colegii de scoala mi-au pus o caramida pe care am carat-o toata ziua si nu stiam de ce mi se pare greu 🙁

    • Mădălina M. spune:

      Aaaaa ce amintire…eram clasa a III a când în mintea mea de copil am crezut că fac o glumă și i-am tăiat cu foarfeca bretelele de la ghiozdanul colegului de bancă 😂iar că pedeapsă, doamna învățătoare ne-a schimbat ghiozdanele între noi și eu am ajuns acasă cu ghiozdanul fără bretele și a trebuit să mi-l repare tata pentru a doua zi de școală. Multumesc că m-ați ajutat să-mi reamintesc această” pățanie”.

    • Tatiana spune:

      Despre primul meu ghiozdan îmi amintesc momentul in care in băiat mi-a aruncat o petarda pe buzunarul exterior, iar când a explodat petarda, a explodat și ghiozdanul… am mers cu el cusut tot anul.

    • Sorina spune:

      Primul ghiozdan nu mi-l amintesc prea bine 🙂 dar îmi amintesc de unul căruia i s-a rupt o bretea și de atunci l-am purtat o vreme bună pe o parte doar,așa pe un umăr,că de ,așa era moda 😂😂

    • Ana spune:

      Primul meu ghiozdan a fost din cele din piele și l-am pătat de cerneală. Asa si l-am purtat, caci nu a mers nici o metoda de curatare))

    • Loredana spune:

      Primul meu ghiozdan era mare și credeam ca îmi va fi imposibil sa îl duc zilnic la școală 😊

    • Vatavu Elena spune:

      Primul meu ghiozdan era mare, rosu-visiniu si urat :))). Imi ramasese de la sora mea si mi-as fi dorit tare mult unul nou :).

    • Lenuța Sanduleanu spune:

      Primul meu ghiozdan a fost unul cu țestoasele Ninja, mult prea mare și greu. O întâmplare haioasa a fost atunci când mi-am lăsat ghiozdanul la școală,venind acasă cu manule într-o sacoșă.

    • Cosmina spune:

      Stiu ca era roz,nu mai stiu ce desen avea. Ceea ce imi amintesc sigur este ca pana la sfarsitul anului se decojise si bucati din materialul din care era facut cadeau pana cand a ramas doar o panza alba si pe alocuri transparenta.Amintiri hazlii nu am.

    • Oana spune:

      Aveam un ghiozdan adus de tata,din deplasare
      Era plin de flori exotice, si mereu eram admirată pt el

    • Mocanu Madalina spune:

      Știu că aveam ceva mic și roz de care eram tare mândră și avea așa o păpușă delicată și frumoasă pe el 😁🙄🤩 acum nu mai sunt deloc păpușile că atunci 😤

    • Dana Conea spune:

      Il foloseam ca poarta pentru fotbal. Nu..nu era ghiozdan de fetita. In fiecare seara ma certa bunica!!💜💜

    • Popescu Denisa spune:

      Primul meu ghiozdan era parca mai mare decat mine si l-am tinut pana in clasa a IV a

    • Alexandra spune:

      Inceputul scolii era magic. imi placea nespus de mult sa imi aleg ghiozdanul, caietele, pixurile si toate cele necesare noului an scolar.

    • potoroaca alexandra spune:

      Eram foarte emotionata:)

    • Molla Emk spune:

      Primul meu ghiozdan a fost o servieta roșie, adusa de părinții mei dintr-o călătorie în Turcia. În anul 1983, nimeni nu avea asa ceva. Toată școală ma privea, dar eu le ceream părinților un ghiozdan ca al colegilor.

  • Diana spune:

    Nu mi s-a parut haios nici atunci si nici acum, dar nu-mi pot sterge din minte cum ghiozdanul meu mare, patrat (cred ca incapeam in el) a ramas agatat in copac, dupa ce un coleg mi l-a aruncat. Ne-am chinuit sa il dam jos de acolo.

    • Maura spune:

      Ghiozdanul avea cel mai tare de suferit, bietul de el: era tarat pe holuri in trenulete de ghiozdane, impins si trantit in muntele de ghiozdane din curte sau clasa, in care ne aruncam cu totii pe rand, aruncat peste gard, etc… Ce imi mai amintesc clar inca este ca am uitat un sendvis in buzunar mult timp… Nu stiam de unde pute asa…😂

    • Madalina Alexandra spune:

      Era un ghiozdan colorat pe care îl purtam si prin casa inainte sa înceapă scoala. Asa mandra eram de el.

    • Petruta spune:

      Nu-mi amintesc detalii legate de primul meu ghiozdan. Stiu doar ca fusese al fratelui meu si ca era aproape cat mine, eu fiind foarte mărunta pana prin clasa a 5-a.

    • Stancu Olga Irina spune:

      Imi aduc aminte cu drag de ghiozdanul (probabil prea mare pentru mine) negru cu galben pe care l-am folosit cel putin 2 ani. Nu voiam sa il schimb si abia cand s-a rupt l-am inlocuit.
      Acum am emotii pentru piciul ce incepe clasa pregatitoare!

    • Laura spune:

      Mi l-au cumpărat parintii fara să îmi ceara parerea, urât, foarte urât modelul. Mi-am pus caietele intr-o plasa in una din zile Sa plec la scoala . Il taram de o curea sa se rupă mai repede.

  • Raluca spune:

    L-am uitat acasă, abia la școală mi-am dat seama că nu-l am 😀

    • Mihaela Ciobanu spune:

      Nu cred ca pe vremea noastră conta atat de mult ghiozdanul! Si sincer, in afara de faptul ca nu erau de calitate si se rupeau, cand ti era lumea mai draga, nu am prea multe amintiri! 🤗 In schimb, anul acesta, am cautat încuietoarea ghiozdanul, prin clasa, vreo jumătate de ora, ca.. deh.. Era o investitie destul de mare! 😅

    • Cristina spune:

      Hmmm.. e mult de atunci!! Dar mirosul de piele a acelui prim ghiozdan( urât, de altfel 😟) nu cred ca as putea sa l uit! Prima zi de scoala, an de an a avut acel miros indiferent de ce ghiozdan, mapă sau rucsac am purtat! Prima zi de scoala o uita cineva, oare?!

    • Ligia Dinescu spune:

      Imi aduc aminte ca eram asa incantata de primul meu ghiozdan , incat ma plimbam cu el prin casa in timpul verii pana sa inceapa anul scolar.😊🙂

  • Anca spune:

    Ooooo, imi aduc aminte de primul meu ghiozdan ca era din ala cartonat, tare, colturos, “mai mare placerea” sa te lovesti din greseala cu un colt. Imi amintesc bine ca de la inceput am avut pete de cerneala albastra in interior…si pe carti si pe caiete, ca normal ca nu-mi pusesem stiloul in penar si am facut o mega bucurie …

    • Luminita spune:

      Cea mai draga amintire e cu primul meu ghiozdan ce imita pielea.Era maro,încăpător cu multe buzunare.Ai mei făcuseră un efort sa mi-l ia.Mergeam cu autobuzul si nu stiu cum mi s-a prins la usa si a cazut .Il trăgea autobuzul dupa el…Vai….toti colegii au sărit pe șofer să opreasca.A oprit si toti ne uitam daca era ok….Si era ok ghiozdanul….oprirea a fost la timp.Doamne ce dor imi e de acele vremuri…de oameni buni si săritori.Tot drumul spre casă am ras cu colegii mei și ne-am bucurat ca era ok ghiozdanul.Eram asa tineri si inocenți….

    • Alexandra spune:

      Imi amintesc si cred ca nu voi uita vreodata cand, imbracata cu treningul meu de “diva”, am pus calimara cu cerneala in buzunarul lateral al ghiozdanului. Cand am ajuns acasa treningul meu rosu aprins devenise pe spate movuliu-albastrui, capacul se desfacuse si toata cerneala era pe hainele mele “bune”. Mare tragedie 🙂

  • Ioana B spune:

    Ca așteptam să cresc mai mare, sa îl port și eu pe un umăr, asa cum o făceau în filmele americane de pe la TV din vremea aceea.

    • Corina spune:

      Nu prea e amuzant dar țin minte ca, în clasa I, nu aruncam resturile de mâncare la gunoi ci le puneam în buzunarele ghiozdanului. Asa ca, la un moment dat am crezut ca am un animalut care trăiește în el, văzând resturile de mâncare care aveau spori de ciupercă pe ele 🤣

    • Lavinia spune:

      L-am uitat acasă , l-am uitat la școală , aveam același ghiozdan mai mulți ani la rând iar în septembrie răscoleam toată casa sa îl găsesc 🙈

    • Primul meu ghiozdan nu retin exact detaliile dar stiu ca erau viu colorate, cumparate din salarii mici fiind al doilea din 4 copiii. Dar mai tin minte ca abia asteptam sa merg la scoala, mi se parea ca va fi ceva atat de frumos si nou!

    • Iulia spune:

      Primul ghiozdan a fost primit pentru munca mea din vara aceea, aveam 7 ani impliniti in iulie, iar in sept am primit cel mai frumos ghiozdan echipat pe care_l puteam visa, roz cu mov, floricele colorate…. O minunatie. Tragic a foat ca s_a rupt foarte repede si ii ceream mamei sa il coasa bine, cu multa ata sa nu se mai rupa. Nu stiu ce puneam in el 🙂
      Acum am ales rechizitele, penar echipat herlitz, inca nu ne_am hotarat la ghiozdan, dar postarea asta a venit la fix, multumesc!

    • Georgiana spune:

      Imi aduc aminte clar ca era un ghiozdan f mare pentru spatele meu..o intamplare haioasa( pt mine, nu pentru ai mei) a fost ca, de urat ce imi era , l-am lasat in tramvai, in speranta ca nu o sa-l mai gasesc vreodata si n-o sa mai trebuiasca sa ma duc la scoala cu el.

  • Andreea spune:

    Am primit doua ghiozdane, unul de la parinti si unul de la o matusa. Nu stiam pe care sa il aleg pentru prima mea zi de scoala

  • Vlad Simona spune:

    Vaaai… primul ghiozdan ar fi fost imposibil de purtat de catre fiica-mea daca l-ar fi avut acum… gen servieta, maro, cu inchizatoare cu clapeta… dar stiu ca incapea tot timpul in banca, ceea ce nu mai e cazul din pacate in zilele noastre pentru majoritatea ghiozdanelor…

    • Bosinceanu Klara spune:

      Vaii. Țin minte primul meu ghiozdan era foarte mare și albastru. Am plans o săptămână ca nu îmi plăcea culoarea și vroiam roz.. Bineînțeles nu am primit altul.. M-am resemnat 🤣

    • Raluca Truta spune:

      Aveam un ghiozdan cartonat, ca nu cumva sa mi se îndoaie cărțile și caietele 🙂 ! Culorile nu erau foarte vii …. Ne mulțumeam cu ce aveam, fără mari pretenții!

  • Giorgiana spune:

    Pai…e haioasa amintirea acum, insa atunci mi-a fost taaare rusine.
    Mergeam acasa de la scoala cu prietena mea cea mai buna si am ras atat de mult pe drum, incat am facut pipi pe mine.
    Desi eram micuta, am realizat ca ghiozdanul e perfect pt a ascunde patania, asa ca nu l-am mai dus pe umeri, ci “palmam” zona buclucasa.
    Ce vremuri…

    • Aurora spune:

      Amintiri haioase nu prea imi amintesc, dar chinul de a-l cara zilnic plin de carti si caiete este de neuitat.

  • Andreea spune:

    Pe primul meu ghiozdan scria FUTURE. Si eu nu intelegeam cum tocmai pe un ghiozdan sa scrii cu greseli. Am tot crezut ca trebuie sa fie fluture destul de mult timp.

    • Irina Constantinescu spune:

      Eu una nu imi mai aduc aminte de primul ghiozdan, dar spatele meu si scolioza dezvoltata in timp cred ca isi amintesc toate ghiozdanele purtate 😀

    • Crețu spune:

      Vinerea se rasturna ghiozdanul sa vedem ce mancare nu a mancat Andreea in timpul săptămânii, jale mare, ma miram si eu de ce găseam pe acolo🤣

    • Dămian Elena-Rodica spune:

      Nu-mi aduc aminte primul ghiozdan! 🤦🏼‍♀️Au trecut prea multi ani. 😁

    • Andreea spune:

      Cred ca a fost primul ghiozdan transformat in troler…așa fără roti! Era atât de mare încât părinții au decis sa elimine bretelele, care oricum, nefiind reglabile iar eu fiind micuța de înălțime, mai mult încurcau. Așa ca am ajuns sa am un fel de servieta-ghiozdan.

  • Claudia Pătru spune:

    De primul ghiozdan nu îmi amintesc prea multe, dar nu pot uita ghiozdanul meu Army imenssss din perioada liceului, care mi-a fost aruncat pe geam de către colegi… Bine ca aveam clasa la parter 😂

    • Calotă Mirela spune:

      Îmi amintesc primul ghiozdan de scolar ce seamăna izbitor cu al tău ,doar ca era maro.Nu am o amintire hazlie cu el ,dar de cel de la grădiniță imi amintesc ca îl indragisem atât de mult încât il luam peste tot cu mine,chiar și în pat la somn.

    • Amalia spune:

      Imi amintesc de un ghiozdan mare, patratos si rigid. Pe
      Vremea aceea minse parea demodat, insa acum mi-ar placea unul asa ❤️

    • Angelica Silea spune:

      Nu am cum să -mi amintesc de primul meu ghiozdan însă, stiu –asta nu pot uita–că ghiozdanele erau si pe post de porti la fotbal, scaun–pe unde ne prindea vremea, multe funcții. ..
      Cum scoala era la câțiva km distanță de casă drumul dus-întors era plin de aventuri , atât iarna cât si vara.
      Da, iarna ne mai urcam pe el ca pe o sanie🙈

  • Andreea Roxana spune:

    Am lasat in el un sandvis, vreo 3 saptamani dupa ce incepuse vacanta de vara. Intr-o sambata, cand facea mama curatenie, a simtit un miros ciudat dintr-un colt. Ce m-a mai certat! 😄

    • Maria spune:

      Nu imi amintesc o patanie anume legata de primul ghiozdan. Stiu doar ca e posibil sa il gasesc si acum (dupa aproape 30 ani) in boxa la parinti. Nu m-am indurat sa-l arunc, parca as fi taiat o bucatica din mine, daca il dadeau. 😁

  • Anca spune:

    Aveam un ghiozdan negru cu mov, îmi plăcea mult de tot. În prima zi de școală, după festivitatea de deschidere, am pus un pisic de pe stradă în el și l-am dus acasă, lăsând fermoarul deschis ca să poată respira. Cum am ajuns în casă, am sprijinit ghiozdanul de caloriferul din bucătărie. Pisicul a ieșit timd, în timp ce tata a spus uimit: “îți iese un mâț din ghiozdan!”🤣🤣🤣
    P.S: Tata e alergic la păr de 🐈.

    • Cristina Sarghe spune:

      Era un ghizdan rosu, asemanator cu al tau. Tin minte ca atat de mult mi-a placut incat am dormit cu el o saptamana. Apoi, cand a trebuit sa folosesc acelasi ghizdan in clasa a II-a, pe cat de mult l-am iubit in cl I, pe atat de mult l-am urat atunci.

  • Mirabela Panaite spune:

    Eu am mers la școală in aceeași clasa cu sora mea mai mica (un an diferența între noi). Pentru mine a fost foarte frumos! Nu știu cât de bine a fost pentru ea pentru ca… De multe ori, în drumul (relativ scurt) spre casa, eu oboseam și ea era cea care ducea și ghiozdanul meu și ghiodanul ei 🤭

  • Lucia Garboan spune:

    Nu lasam pe nimeni sa se atinga de el, doar eu il puteam pregati, a fost ca primul meu job :).

  • Carmen spune:

    Prima mea geanta, a fost de fapt o servieta, care a apartinut tatalui, o vreme a folosit-o si sora mea mea, apoi eu si s-a reintors la tata dupa o vreme. Era facuta din piele de porc, vopsita neagra, nu avea buzunare extra, avea catarama de metal rezistenta .A fost trainica(pe testate, am aruncat-o de multe ori) dar extrem de urata. La ceva ani diferenta am cerut un rucsac pe care il admiram in vitrina deoseori, verde fosforescent cu fermoare de albastru inchis, din ceva material sintetic, nici apa nu o tinea la distanta, nici vorba de burete, dar asta imi doream si dupa lungi insistente l-am primit, ulterior a fost un rucsac din material de blue jeans si apoi multe altele, dar servieta din piele de porc, cred si acum zace pe undeva, indestructibila(catarama sigur a cedat).

    • Linda spune:

      Ghiozdan galben am avut și eu. Și dacă îmi amintesc bine, era același model. Era personalizat… îmi scrisese tata numele, deși era singurul ghiozdan galben din școală. Așa am aflat că numele meu se scrie cu S, nu cu Ș, dupa ce am dat o grămadă de explicații că nu a mai avut virgula pentru Ș :))))

  • Ionela spune:

    Nu am o amintire haioasa cu primul meu ghiozdan dar mi-l amintesc cu atata drag… Era un ghiozdan din piele bleu care imi placea foarte mult si pe care l-am purtat in toti cei 4 ani de scoala primara. Acum imi dau seama ca era foarte greu el singur, cand il mai si umpleam devenea imposibil de purtat in spate si de aceea il duceam mai tot timpul in mana. Noroc ca stateam foarte aproape de scoala.😁

    • sbarcea alina spune:

      Nu-mi amintesc neam cum arata, insa asteptam cu emoție sa deschid rechizitele noi..mai ceva ca la Crăciun .😀

  • Ina spune:

    Nu știu dacă s-a întâmplat doar cu primul ghiozdan (mi-l aduc aminte perfect: albastru turcoaz, cu poney colorați, mic, usor), dar de multe ori îl uitam în banca la scoala 😁 norocul meu ca stăteam aproape și îmi aduceam aminte pe la jumătatea drumului.

  • Mihaela spune:

    Era din fas subtire, albastru si tot timpul era foarte greu.
    Cred ca a fost cel mai ieftin ghiozdan existent in anii aceia, dar l-am purtat cativa ani, asa rezistent a fost. 🙂

    • Nicoleta spune:

      Primul meu ghiozdan avea 2 stopuri galbene in partea de sus (asa erau la modă in perioada aceea😁😁)In primele zile de școală mi-au fost furate dar sincer,cine încă mai avea stopuri pe ghiozdan era “tare”😂😂😂.Cine le fura le punea la biciclete.

  • Andra spune:

    Pe primul meu rucsac alunecam la vale pe frunze sau zapada pe o alee secundara ce ducea pe dealul unde se afla scoala.

    • Anca P spune:

      Primul meu ghiozdan era mare si din piele maro. Cel mai haios era ca mereu uitam ceva la scoala. Mergeam si la semi-internat si cand ma lua mama mereu trebuia sa intre in clasa in casa invatam eu dimineata ca sa imi recupeze lucrurile 😂

    • Fiore spune:

      Eh ce amintire…😂😜😂 careul de deschidere, emotii alea alea…trece un porumbel si unde face….exact pe ghiozdanelul meu nou nout….am plans jumate de zi pe ascuns…imi era drag rau de ghiozdanelul meu!

    • Linda spune:

      Ghiozdan galben am avut și eu. Și dacă îmi amintesc bine, era același model. Era personalizat… îmi scrisese tata numele, deși era singurul ghiozdan galben din școală. Așa am aflat că numele meu se scrie cu S, nu cu Ș, dupa ce am dat o grămadă de explicații că nu a mai avut virgula pentru Ș :))))

  • Bibi spune:

    Îl și vad acum, mare și maroniu ceva cu dungi și nu știam cum sa il fac sa încapa în banca.

  • Anca Bradatan spune:

    :)) aveam un ghiozdan tare, pătrat și maro. Când am întrat în sala de clasa, am rămas blocata în usa cu el, asa mare era :))

  • Alexandrescu Valentina spune:

    Nu imi amintesc cum arata primul ghiozdan, dar sigur am poza din prima zi de scoala.
    In schimb ghiozdanul pentru mine a fost mereu plin si greu, caram toate cartile si culegerile.

  • Raluca spune:

    Era mai mare decat mine… Se vedea din fata 🙂

  • Cristina spune:

    Pff! Îmi amintesc ca ieri cand am alunecat în fata blocului pe spate cu ghiozdanul în noroi. Nu mi a părut rău de ghiozdan ci de faptul ca se udase tot conținutul (unde nu aveam mare lucru, dar nimic rezistent la umezeala). 🤦‍♀️
    Plânsul si neconsolarea acelei zile au fost de pomina pentru părinți care mi ar fi luat și herlitz daca exista doar sa nu mai treacă prin asa trauma.

    • Loredana spune:

      Primul meu ghiozdan a fost maro si arata ca o servieta. Il puteai tine doar in mana sau pe umăr. Eu nu il puteam pune in spate ca ceilalți copii. Mama spunea că este elegant. De parca elegant imi trebuia mie la 6 ani. Dar era atât de eficient iarna cand ma dădeam pe gheață! Il tărâm si pe el pe jos odata cu mine si ma ajuta sa nu cad.

  • Simona spune:

    Ghiozdanul bleumarin cu pisicuta, un must al anilor 1990! Glumesc, pur si simplu aveam toate fetitele acelasi model, ca nu aveam prea multe optiuni. Cert este ca la un moment dat am plecat cu ghiozdanul Andreei, nu al meu. Si nici nu cred ca a fost singura incurcatura 🤣🤣🤣

    • Denisa spune:

      L-am uitat acasă…pe drum spre școală mi-am adus aminte ca nu am luat pachetelul pregătit de mama(nu de ghizdan)…🙃🤪
      Evident m-am intors după pachet, care era în ghiozdan 🤓😅

    • Ramona spune:

      Era mai mare și mai greu decat mine chiar din prima zi

  • Catalina spune:

    Primul ghiozdan, era albastru, cumparat tocmai de la Iasi..si eram tare mandra de el. Pana a zis o vecina ca “e de baieti” 🙂 dar nu a mai contat.

  • Lidia spune:

    Sincer…nu mi-l amintesc:))). Desi am amintiri clare despre prima zi de scoala, si nu numai, primul ghiozdan nu m-a marcat, clar. Tin minte, in schimb, ghiozdanele cu o singura bretea, purtate in generala, erau super cool 🙂

    • Ligia Olivia spune:

      Nu mai tin minte cum arata primul ghiozdan, dar imi aduc aminte cum imi aranjam in fiecare zi in el cartile si caietele, in ordinea in care erau trecute materiile pe orar 🙂

    • Daniela S spune:

      Prin clasa a patra, aveam un ghiozdan nou si in el calimara cu cerneala. Bine inteles ca inevitabilul s a produs si s a varsat cerneala.

  • Ardeleanu Anamaria spune:

    I-am desfăcut bretelele din partea de jos și le-am înnodat ca să-l pot purta pe umăr…deși era destul de greu și mare pentru a fi purtat așa. Vroiam sa am și eu o geanta de umăr asa cum avea sora mea mai mare.

  • Oana spune:

    Hmm, oricat incerc sa ma gandesc, nu reusesc sub nici o forma sa imi amintesc care a fost primul ghiozdan, sau urmatorul, sau oricare ghiozdan din scoala/liceu….Dar presupun ca era la fel ca al tuturor, mare, patrat si greu….Cred totusi ca imi amintesc niste catarame absolut imense argintii….

  • Manuela spune:

    Primul meu ghiozdan, mare si albastru, a fost uitat la școala intr-o zi din prima săptămâna de școala.🤭

  • Ilie Cecilia spune:

    L-am uitat acasa, m-am prins la scoala. N-a fost amuzant ca s-a suparat invatatoarea. M-am intors, l-am luat, am uitat prajiturile facute de mama pentru ziua mea. Nu stiu cum sa dau share.

  • Sorana spune:

    Buna,

    Eu am fost o norocoasa, tata fusese plecat si in 86 am primit primul ghiozdan, albastru, moale, si dotat cu carioci, creioane, stilou … de penar a uitat saracul. Dar nu acesta a fost cel mai iubit. Ci gentuta aceea de pachetel pentru la gradi … aceea mica si tare, de culoare mustar cu 2 clapete … aceea a fost iubirea mea cea mai cea.

    Off topic, ca adult, am numai ghiozdane acasa (bine si 3 genti cu praf pe ele care sunt folosite din an in paste) … dar ghiozdanelee ❤️❤️❤️
    PS multumesc Printesa pentru review! Chiar voi tine cont de el pentru piciul meu

  • Anca Voicu spune:

    Am intrat în clasa purtand ghiozdanul în spate si întrucât eram mulți copii într-o cameră mică am daramat toate rechizitele de pe băncile aflate în dreapta și stânga mea până am ajuns la locul meu ( banca 4, rândul 2)

  • Otilia spune:

    Singura amintire despre primul meu ghiozdan: l-am uitat acasă și am ajuns la școală ca o floare, fără griji. Mi-am dat seama abia când a intrat învățătorul în clasă și a zis să scoatem abecedarul :)))

  • Andrea spune:

    Primul meu ghiozdan a fost roz. Un ghiozdan clasic, cu loc pt carti și în fata buzunar.
    Dimineața trebuia sa ma duc la școală (ca toți copii) dar eu nu m am dus… nu mi am găsit ghiozdanul… părinții erau deja la serviciu iar eu eram speriata ca nu ma puteam duce fără ghiozdan asa ca… am rămas acasă. Vreți sa știți ce am pățit la ora 12? A venit învățatoarea sa ma întrebe, de ce am lipsit? Eu… doar atât am știut sa zic.. nu mi am găsit ghiozdanul!
    Unde era totuși? L am găsit intr un final în pat (intr un colt, acoperit)… Nici pana în ziua de azi nu știu cine l a plasat acolo 😅

  • Ale spune:

    Cat de drag mi-a fost primul ghiozdan. Era dreptunghiular si era din material tare. Colorat in culorile drapelului😊….doar ca il cam uitam acasa. Noroc cu sora mea mai mare care mereu iminaducea aminte ca am nevoie de ghiozdan la scoala🤣

  • Alina spune:

    Stateam acum si ma gandeam ca nu imi amintesc nici unul dintre ghiozdanele mele 😅 … nu imi dau seama de ce, am putine amintiri din scoala.

  • Alexandra spune:

    Am dormit cu el :))
    Era minunat să merg cu mama la cumpărături înainte de începerea noului an școlar. Mă apucă nostalgia atunci când îmi amintesc cu câtă minuțiozitate îmi pregăteam ghiozdanul, biroul și dulăpiorul de școală 🙂
    Anul acesta fiul meu începe clasa pregătitoare și-mi doresc să simtă aceleași emoții!

    • Șara Elena spune:

      Întâmplarea haioasă, ca să zic asa, e că primul ghiozdan al băiețelului meu, l am ales cum mi a plăcut mie, nu lui(și mai mult, după buget🙈) , asa supărat a fost, încât în prima zi când l am luat de la școală și a ascuns ghiozdanul în dulapul clasei și a zis ca nu l mai găsește! După vreo săptămână, l am uitat la școală, în banca, ne am adus aminte aproape la jumătatea drumului! 😁🙈

  • Roxana Teodorescu spune:

    Haha! Primul an de scoala, am o poza cu bunica mea si cu fratele meu din curtea scolii, ce amintiri frumoase! Mami facea poza, bineinteles. Intamplarea haioasa este ca mami imi cumparase un ghiozdan..albastru. iar eu, in prima zi de scoala, am golit ghiozdanul si am facut imposibilul sa fac schimb cu unul.. ROZ , al unei noi colege :)) .. cum am reusit? Fara sa fac nimic ! Tin minte ca ma gandeam la toate posibilitatile si ea mi-a spus “ce imi place ghiozdanul tau! Si eu vreau albastru!” Si pe nerasuflate i-am spus: poftim:)) hai sa facem schimb! Amandoua am fost atat de fericite !

  • Georgeta spune:

    Primul meu ghiozdan era atat de mare, in comparatie cu mine care eram atat de mica incat daca ma priveai de la spate nu mi se vedeau decat mainile si picioarele si mi se parea atat de greu si nu-mi placea fiindca se balanganea cand in stanga cand in dreapta cand alergam.

    • Anca P. spune:

      Primul meu ghiozdan a fost atat de mare si greu fata de mine incat au decis sa mai raman un an la gradinita ca sa il pot purta in anul urmator 😅.

  • Andreea spune:

    Primul ghiozdan… mare si greu albastru. Tin minte ca in prima zi l-am uitat la scoala;)

  • Cristina spune:

    Nu stiu neaparat daca este o amintire haioasa, imi aduc aminte de primul meu ghiozdan, era verde cu alb simplu, insa stiu sigur ca l-am purtat cel putin 4 ani (nici vorba sa cer sau sa primesc altul). A fost cumparat de mama mea dintr-un bazar rusesc, mi-a placut foarte mult si l-am tot purtat prin casa, cam in fiecare zi, pana la inceperea scolii.

    • Raluca Sofia spune:

      De primul ghiozdan imi amintesc doar ca era vișiniu si am fost extrem de încântată cand l-am primit și am devenit foarte posesiva, frații mai mari neavând voie sa il atingă deloc. 🙂

  • Nicoleta Bratu spune:

    Mi-am ales primul ghiozdan cu multe buzunare, cu fermoare. Am inceput școala în 1993 și trebuia să stau singura după școală, vreo 2 ore până veneau parintii de la fabrica. Într-o zi, nu am reușit să găsesc cheile in nici un buzunar, din cele multe 🙂 am stat in spatele blocului până au venit părinții, convinsa că am pierdut cheile, dar erau în unul din muuuultele buzunare ale celui mai frumos ghiozdan din toată școala (așa îl numeam eu)

  • Penciu Adriana spune:

    Hehe! De cate ori l-am uitat la scoala…Cu sandwich-ul in el…Dar era ghiozdanul meu de suflet! Ma intorceam de fiecare data sa-l caut si il gaseam mereu la sala de sport. Acolo se depozitau lucrurile pierdute.

    • Gabriela spune:

      Cel mai des îl foloseam să mă urc pe el ca să ajung mai ușor la o poliță din dulapul unde mama ținea dulciurile..era burdușit de cărți și caiete și făcea față cu brio la orice proces de escaladare 😁

  • Dana G spune:

    Nu imi amintesc cum arata primul meu ghiozdan, insa retin ca nu aveam eu loc de el in banca de mare ce era😅

    • Carmen Palade spune:

      Imi aduc aminte doar ca era un ghiozdan mare cat mine(asa ni se parea😂).L-am desenat cu pixul peste tot,de s-a luat mama cu mainile de par🙈😂

  • Paiu Oana-Nicoleta spune:

    Cea mai haioasă amintire cu primul meu ghiozdan este că mi s-a vărsat laptele primit în clasele 1-4 și mi-a pătat fix carnetul de note unde luasem un B(Bine) la matematică,mama încă nu îl semnase și credeam că nu o să afle de el niciodată…de parcă nu exista catalog. Nu îmi era teamă că că va afla și eventual mă va certa,ci că era un Bine luat din neatenția mea.

    • Mada spune:

      Pe vremea lui Ceausescu erau niste ghiozdane din alea asa patratoase, late rau de nu se vedeau umerii copilului de ghiozdan daca il priveai din spate. Aveam unul din ala. Si odata, cand ma intorceam de la scoala, impreuna cu ceva colegi, am luat-o pe o scurtatura si tb sa trecem cumva printr-un gard viu care era plantat asa, cu intreruperi si avea ca un fel de spartura in el. Cu ghiozdanul ala in spate am vrut sa trec prin gard. Bineinteles ca am ramas blocata in gard cu ghiozdanocul ala in spinare….doar capul imi iesea din gard si mainile mele agitate, zici ca inotam in aer sa ies la suparfata; ghiozdanul ramase agatat pe acolo. Am fost o imagine tare haioasa pt colegi, dupa ce am ras bine am fost eliberata😄😄😄

  • Iuliana Bogus spune:

    Ca era plin de lucruri pe care abia asteptam sa le folosesc 🙂

  • Camelia spune:

    Primul meu ghiozdan… Hmmm.
    Sincer, nici nu îmi amintesc de el.
    Și îmi. Doresc din tot sufletul ca copilașii mei sa își amintească cu bucurie fiecare moment important din viata lor❤️❤️

    • Iuliana spune:

      Primul meu ghiozdan a fost mai întâi primul ghiozdan al surorii mele mai mari, apoi primul ghiozdan al surorii mele mijlocii si apoi primul meu ghiozdan. Cel puțin așa cred…așa a fost cu majoritatea lucrurilor :)))

  • Drăgan Paula Andreea spune:

    Primul ghiozdan era mare și greu, în ochii mei de copil, altceva nu imi amintesc

  • Magda spune:

    Nu vad pe site pt ce categorie varsta/greutate/inaltime copil se recomanda diverse dimensiuni de ghiozdan. Aveti idee daca cele mici sunt de gradinita? Eu am o fata de 6 ani jumate 🙂
    24 / 14 / 26 cm
    26 x 20 x 15 cm

    Multumesc!

  • Neacsu Beate spune:

    Primul meu ghiozdan era cu un ceas mare incorporat, eram asa de mandra de el ca ma intorceam la toti cu spatele sa vada ce ceas am eu 🙂

  • Ingrid spune:

    Sendvisurile nemâncate si găsite mucegăite dupa o saptamama. Mirosul de pipi cand il deschideam la prima ora la scoala, facut pe ascuns de catelul care nu dorea sa plecam a 2a zi de langa el. Si nu în ultimul rand, urarea surorii mele mai mici la despartire: ai grija sa nu îți mănânce rățușca de pe ghiozdan cărțile!

  • Ana-Maria Perjeru spune:

    Primul meu ghiozdan….albastru……servea ca una din barele portii de fotbal ;).

  • Ramona spune:

    Mereu ma ducea si ma aducea bunicul de la scoala, fiind prima nepotica, si intr.o zi, cand el nu a putut veni după mine, mi.am uitat ghiozdanul la scoala…si mi.am dat seama de acest lucru cand am vrut sa ma apuc de teme

  • Gabriela Guta spune:

    Imi amintesc ca aveam aproape 4 ani. Sora mea incepuse scoala si eu eram fascinata de ghiozdanul ei tip geanta de piele maro cu bretele subtiri de te taiau la umeri. Era greu si gol! Dornica sa-l probez si eu intr-una din zile cand s-a intors de la scoala, mi l-a pus frumos pe umeri si m-am prabusit pe spate trasa de greutatea lui. Amintirea lui e mai puternica decat a primului meu rucsac 😊

  • diana spune:

    Ha! Primul meu ghiozdan era rosu si tare frumos…asta pana cand am uitat pachetelul cu gustarea in el vreo doua saptamani. Ghiozdanul meu s-a transformat intr-un mic (mare?!) sconcs. Degeaba l-am spalat si raspalat ca aroma a ramas acolo…si asa l-am purtat drept pedeapsa si spre aducere aminte.

  • Maria Magdalena spune:

    Fiind foarte slaba si miniona atunci cand purtam ghiozdan parea ca il aveam pe fratele mai mic in spate 😄 vremea a trecut si lucrurile nu s-au schimbat 😜

  • Adriana Mih spune:

    Tot ce îmi amintesc este ca era al naibii de greu, de urat și de proasta calitate… stiu,nu este tocmai o amintire prea plăcută însă asta este ceea ce îmi vine în minte cand ma gandesc la primul meu ghiozdan….

  • Loredana spune:

    Au trecut multi ani de la primul meu ghiozdan.Imi amintesc doar ca era rosu.Si de carton.Si era foarte greu.Si imi amintesc si efortul pe care il facuse mama sa il cumpere.Nu este o amintire hazlie dar este o amintire.

  • Andreea Sirba spune:

    Vaaai, hai sa-ti povestesc ce am patit eu cu primul meu ghiozdan! Eu am locuit la tara, pana cand am venit in Bucuresti, la facultate. Inca de la gradinita, mama a tinut sa ma duca la oras, pentru ca i se parea ca se invata mult mai bine in oras, ca sunt cadre didactice mai bine pregatite … in fine, i se parea ca acolo o sa capat o educatie superioara celei de la tara. Asta inseamna ca am facut zilnic naveta, timp de 16 ani (de la gradinita pana la finalul liceului), 4 km dus, 4 km intors (uneori pe jos, uneori cu autobuzul sau bicicleta). Dar a fost tare frumos si, copil fiind, nu mi s-a parut greu deloc!
    Pentru prima zi de scoala, imi aduc aminte perfect, mama mi-a cumparat uniforma, pantofi de lac si un ghizdan tare frumos, rosu, care avea niste flori cu sclipici. Tare drag mi-a fost acel ghiozan!
    In prima zi de scoala, mama m-a imbracat frumos, mi-a pus in par un pampon rosu cat capul meu de mare, s-au imbracat elegant si ea, si tata, am luat ghiozdanul si buchetul de flori pentru invatatoare si am plecat spre scoala, cu autobuzul. Cand am ajuns la scoala, in clasa, doamna invatatoare ne-a oferit cate un abecedar si o cutie de bomboane si, cand am vrut sa mi le pun in ghiodan, mi-am dat seama ca nu-l am. Am inceput sa plang si-am mers la mama si tata, care ma asteptau afara, sa vad daca stiu ei ceva de ghiozdanul meu. Asa ne-am dat seama toti ca-l uitasem in autobuz. Ce-am mai jelit, eram tare suparata ca nu apucasem sa ma laud deloc cu ghizdanul meu cel frumos!
    Cand ne-am intors acasa, aveam agatat in gard chiar ghizdanul meu. 🙂 Soferul autobuzului il gasise in autobuz, la capatul cursei, si a stiut al cui e, ca ma vazuse cu el. Cum ii cunostea pe parintii mei, la urmatoarea cursa a oprit si mi l-a lasat in gard. :)) N-am sa uit niciodata asta si i-am fost atat de recunoscatoare acestui domn!
    Bine, mai tarziu, cand am mai crescut si unele materii au inceput sa-mi dea batai de cap, as fi dat orice sa pierd ghiozdanul si sa nu-l mai gasesc! :)) Chiar glumeam cu domnul respectiv, cand ne mai intalneam in autobuz si-l intrebam daca nu vrea sa-mi ia ghiozdanul si sa-l duca cat mai departe de mine si el imi raspundea, razand, ca scoala este foarte importanta si trebuie sa ma straduiesc cat pot de mult, ca sa-mi fie bine mai tarziu.

    • Elena L spune:

      O întâmplare amuzantă a fost prin clasa a treia, când împreună cu fratele meu mai mic am vrut sa scurtam drumul spre școală și am hotărât sa o luam printr-o baltă. Nu am realizat cât de adâncă era și efectiv am căzut în apa, ne-am udat hainele, ghiozdanele, și într-un final am rămas împotmoliti acolo. Am plâns câteva minute bune pana a venit un domn și ne-a scos de acolo. Ne-am dus acasă plângând de teamă că se va supăra mama pe noi, ne-a certat puțin, ne-am schimbat și ne-a trimis la școală deși noi speram sa rămânem acasă 🙂 .

  • Primul ghiozdan era minunat!Imi amintesc ca era croit din piele maro,mi se parea cel mai frumos!

    • Panait Jarca Adriana spune:

      Aveam un ghiozdan mic, albastru, din carton. Ușor, practic.. Când am vărsat apa în el, nu am mai avut ce face, am cumpărat altul.

  • Ilie Padi spune:

    Primul meu ghiozdan , a fost cu Testoasele Ninja, clasa a2a, toti baietii din clasa erau invidiosi pe norocul meu de a-l gasi parintii la librarie(pe sub mana😉)
    Insa un coleg, a ales sa plece cu el acasa, de aici o intrega nebunie, cert este ca l-am recuperat si am ajuns cu el in clasa a8a!!!

  • Imi aduc aminte ca locuiam lângă școală eram atât de veselă ca incep scoala și mândră încât am uitat ghiozdanul acasa. Mama mea împreună cu doamna și ceilalți copii au început să râdă.

  • Rotaru Alina Maria spune:

    Primul meu ghiozdan era bleumarin, mi se părea că nu se potrivește unei fetite, l-am “aranjat” repede poate scap de el, părinții mei au făcut un efort și l-au schimbat cu unul fain și era o mândrie să merg la școală cu el.

  • Maria spune:

    Nu imi amintesc o patanie anume legata de primul ghiozdan. Stiu doar ca e posibil sa il gasesc si acum (dupa aproape 30 ani) in boxa la parinti. Nu m-am indurat sa-l arunc, parca as fi taiat o bucatica din mine, daca il dadeau. 😁

  • Cristina Ionela spune:

    Primul meu ghiozdan… țin minte că tot timpul trebuia să-l strâng, că se tot desfăcea și-mi cădea jos.

  • Ciobanu Timeea spune:

    L-am lasat in clasa la sfarsitul orelor…nu stiam ca trebuie sa il mai iau si acasa dupa ore..:))noroc ca l-am gasit a doua zi cu tot la locul lui in el…

  • Cristina Popescu spune:

    Vai, ghiozdanul! Amintiri frumoase dar unele din ele, chiar dureroase (la propriu din cauza greutății).
    O amintire frumoasa, este atunci când într-o zi, după terminarea orelor, când eram cu totii happy ca plecam acasă, am plecat de la școală fără ghiozdan. L-am uitat în banca 😀😀😀. Noroc cu doamna de serviciu, care venea în urma mea cu el, îmi spunea ca îmi lipsește ceva, dar eu nu îmi dădeam seama ce 😀😀😀😀

  • Loredana spune:

    Aveam ghiozdanul identic si la fel echipat ca vecina (si colega) mea Clara. Toaaaate erau la fel..ascutitoarea “racheta” la fel, stilou, penar..tot. Am stat si in aceiasi banca, mereu lua din al meu cate ceva..pana la sandwich era ok, acolo isi dadea seama ca e al meu, era mereu bun… mama ei gatea ingrozitor 😁.

    • Apreutesei Florentina spune:

      Îmi amintesc că era mare si urât primul meu ghiozdan, era si greu si îmi amintesc că până la sfarsitul primului an școlar închizătorile au prins rugină 😁

  • Cuciureanu Elena-Claudia spune:

    Primul ghiozdan… mare, albastru cu rosu, greu, foarte greu. Il caram 1,5 km dus și 1,5km întors. Din el nu lipsea niciodată (timp de 4 ani) sticluța cu ceai de tei, menta, miere și lămâie (sau poate era helas, nu știu exact cu ce îl “a rea” mama, dar era bun). Odată, încercând sa iau sticla sa beau m-a picat o albină sub unghie. Doamne ce s-a mai umflat degetul și doamna învățătoare, care locuia lângă școală, mi-a adus otet și pătrunjel de acasă ca să ma dea. Amintiri….

    • Diana Lazarescu spune:

      Primul meu ghiozdan era mare și greu. Îmi amintesc că deși îmi era greu sa îl car în spate, eram mândră cu el și ma simțeam fetița mare. 😊

  • Cuciureanu Elena Claudia spune:

    Scuze ” acrea”!

  • Andreea Lobontiu spune:

    Prima amintire legată de ghiozdan este din prima zi de școală a clasei I. Am pus în el tot stocul de caiete cumpărate de mama, cel putin 20 bucăți daca nu mai multe. Scoala fiind la 2 minute distanța, mama, neștiind ce ascund eu acolo si văzând ce mandra sunt de noul meu statut, m-a lăsat sa-l tin in spate. Si l-am tinuuutt în curtea școlii, în timpul festivitatii si a discursurilor interminabile😊. Nu am renuntat la el decât la intoarcere, în fața blocului când am rugat-o pe mama sa-l urce în casă. În concluzie, primul meu ghiozdan a fost tare GREU!

  • Dumitrescu spune:

    Primul ghiozdan a fost cel mai pretios mi amintesc doar peima zi de scoala cum il caram in spate

  • Diaconu Ioana spune:

    Primul meu ghiozdan semăna foarte mult cu cel din poză. Eram mică, în clasa I, iar el părea atât de mare și greu, mai ales că găzduia și un penar de lemn! … Între ghiozdanul meu și ghiozdanele de la Herlitz e distanță cam cât între două lumi. Nu am câștigat niciodată un bun material (doar diplome la concursuri literare), însă, dacă va fi să fie altfel de această dată, voi dărui ghiozdanul unui elev de-ai mei. Un copil sărman, dar cu drag mare de carte. Doamne, ajută!

  • Marilena spune:

    Wow! Incredibil, dar chiar nu reusesc sa imi aduc aminte cum arata primul meu ghiozdan. Tot caut prin mintea mea si nu gasesc nicio amintire despre ghiozdan 🙁

  • Roxana Chivu spune:

    Primul meu ghiozdan l-am primit de ziua mea, de la unchiul si matusa mea. Unchiul si l-a pus in spate, pe sub bluza si m-au pacalit ca nu mi-au cumparat cadou, pentru ca unchiul nu s-a simtit bine, i-a crescut cocoasa :))). A fost cel mai frumos cadou. Mi-l amintesc si acum (dupa 28 de ani). Era maro, din piele si avea desenat pe el “Alba ca zapada si cei 7 pitici”… Frumoasa amintire, mai ales ca matusa nu mai e.. 🙁

    • Mirela spune:

      Primul meu ghiozdan era patratos și parcă eram un băiat cu el,eram tunsa scurt desi apoi până la facultate nu am avut voie sa imi tund parul😁

  • Alexandra spune:

    Prima mea amintire cu ghiozdanul e legata de nemultumirea ca mama mi-l cumparase fara sa imi ceara parerea iar combinatia de albastru de lighean cu galben pui de gaina mi se parea absolut oribila.
    La protestul meu mama a reactionat foarte sec zicandu-mi ca pana nu se rupe altul nu-mi cumpara…s-a rupt intr-un final si din cauza kilogramelor de mere adunate in ghiozdan, ascunse cica de mama care insista sa-mi puna zilnic un mar la scoala.
    😀

  • Ella spune:

    Ghiozdanul meu era de capatat 😂 Era maro, din piele si initial eram mandra ca nu parea atat de uzat precum era de fapt. Dupa un trimestru a inceput sa se cam rupa pe la cusaturi si sa mi se faca rusine cu el, asa ca a binevoit mama sa imi ia altul, dar nu inainte sa ma rog de ea cu cerul si pamantul si sa mi se intipareasca in memorie foarte clar rusinea de a umbla cu lucruri rupte la scoala. Grei ani… 😅🙈

  • Roxana spune:

    Nici macar nu imi amintesc primul meu ghiozdan… a fost luat in “ limita posibilitatilor “. Imi amintesc doar ca nu a tinut foarte mult 😂

    • Roxana spune:

      Pffff primul meu ghiozdan…imi amintesc ca eram atât de incantata de el, de ideea de a avea propriul meu ghiozdan, ca un școlar adevărat (căci mereu ma amenințau ca dacă nu sunt cuminte, voi împărți cu sora mea ghiozdanul ei, ca asa făceau și părinții când au fost școlari) încât l-am folosit pe post de perna vreo câteva nopți :))

  • Roxana spune:

    Primul ghiozdan nu se uită niciodată.
    Al meu era roz cu negru. Adăpostea zilnic pâine cu zacuscă, manuale și caiete, câteva creioane colorate și un stilou verde cu capac auriu. De asemenea găseam în el și multe emoții, la fel de colorate precum creioanele.
    În unele zile căra bucurie, în altele neliniște. Mereu curiozitate, uneori multe frământări. A dus cu el în fiecare dimineață frica de a întârzia, iar la prânz a adus înapoi zâmbet ștrengăresc și libertate. A cărat povești despre prietenie, suspansul unui secret aflat pe coridor, dar și dezamăgiri… multe lacrimi a ascuns în el.
    Era o parte din mine și din copilăria mea. De aceea, primul ghiozdan nu se uită niciodată…

  • Ilinca spune:

    Noi saptamana asta vom crea o prima amintire frumoasa cu ghiozdanul, am planuit sa luam chiar un Herlitz pt T., si e super mega entuziasmat sa il aleaga.
    Mi-l amintesc, desigur, pe al meu, bleumarin cu putin rosu, cu aceeasi forma fosilica precum al tau, mi-a nenorocit deseori degetele in clemele alea metalice, a fost purtat muuuulti ani, pt ca mama nu isi permitea altul, cu cartonul iesind pe la colturi. A carat multe carti si caiete, mi-a adus, dragul de el, si o cifoza pe viata. Dar si niste amintiri grozave, drag de carte si de dascalii cu suflet pe care i-am avut.
    Duminica e ziua de nastere a omuletului meu, viitor purtator de ghiozdan, ne-ai face o surpriza cat casa sa castige primul premiu din viata lui la un concurs. As pune cartile tale lipsa din colectie, comandate azi 🙂
    Imbratisari cu drag! 🙂

  • Gabriela spune:

    Ooooo… era mare si cumva pătrat … eu mica tare, ma loveam cu coatele de el, nu ne-am prea inteles 🙂 !

    • Stoicescu Alina spune:

      Ce frumos dacă as câștiga
      Chiar ghiozdan herlitz am avut la școală primul ghiozdan. Era portocaliu, mare, foarte rezistent în primii 4 ani de școală, avea multe semne fosforescente și mi-a fost tare drag. Zilnic aveam bucuria de a merge cu ghiozdanul la școală. Haios era ca aveam ghiozdanul mai mare decât mine. 🤗😁 Mq simțeam mandra de ghiozdanul meu portocaliu.

  • Nicoleta Apopei spune:

    Primul meu ghiozdan a fost unul foarte greu, trebuia sa merg aplecata în față ca să nu cad pe spate

  • Cami spune:

    Primul meu ghiozdan l am uitat in tramvai cand am coborat spre casa, nu vreti sa stiti ce bataie am luat 🙁

  • Cristina Neculita spune:

    Nu țin minte ghiozdanul, dar știu ca în clasa a doua am făcut poza aceea clasica în care toți aveam același ghiozdan și același penar din recuzita, același stilou etc. Partea amuzanta e ca nu prea înțelegeam de ce nu pot face poza cu propriul ghiozdan (cu ocazia asta aveam și eu o amintire cu el)

  • Cris spune:

    Primul meu ghiozdan a fost tip servieta si l-am urat tare mult pentru ca era urat ca toate ghiozdanele din anii 70-80. Însă, in clasa a 5 a am primit ghiozdanul mult dorit: o geanta de umăr foarte sic; mai mult înaltă decât lata, culoare bej, cu buzunare exterioare și curea de purtat pe umar. Cu toate ca am fost avertizata ca este de proasta calitate nu am renunțat. Părinții mi au spus ca o voi purta pina la sfârșitul școlii generale. Bineînțeles ca pina la sfârșitul anului a fost aproape toată jupuita, murdara și arată jalnic. Nu mi mai amintesc ce s a întâmplat pună la urma dar am foarte dezamagita când a început sa se jupoaie vinilinul lipit și sa devina vizibila pinza groasa din care era făcută.

    • Claudia C spune:

      Primul meu ghiozdan era mai degrabă asemănător cu o servietă, de o “frumusețe rară”: maro cu verde. Atât de drag îmi era, încât plecam deseori de la școală fără el 😉

  • Ela spune:

    Am vrut unul rosu, ch o stea neagra pe el. Cand in sfarsit l-am primit, eram tare mandra de el. Imi parea ca toti colegii ma admira 🙂

  • Gutu Mihaela spune:

    Era singurul ghiozdan din material jeans din toata clasa. De fapt,era facut din resturile taiate ale pantalonilor prea lungi

  • Ioana spune:

    Primul meu ghiozdan era mare aproape cât mine, era roșu și îmi plăcea tare mult. Avea pe interior un plastic, era destul de rigid, dar partea bună e că într-o zi, când am căzut pe spate, nici nu am simțit vreo durere datorită ghiozdanului pe care am aterizat 😀

  • Alexandra R. spune:

    N-am amintiri cu primul ghiozdan, semn ca a fost tare apreciat. Stiu doar ca avea multe buzunare si era albastru (culoarea preferata a mamei, doar ea mi l-a ales 😊). Doar ca imi amintesc ca la sfarsitul clasei a2a a venit mama cu un alt ghiozdan, rosu de data asta (culoarea mea preferata, pe atunci). A fost preferatul meu mult timp, era din acela cu o bareta care se purta pe diagonala spatelui. Eram in pas cu moda 🤣

    • Ceaușescu Madalina spune:

      Primul ghiozdan era mare, dar eram asa mandra de el. Îmi plăcea sa îl umplu cu multe creioane deoarece adoram mirosul lor.

  • Iulia spune:

    Primul meu ghiozdan imu ajungea pana sub fund aproape ai spatele parca era din tabla asa era de tare. Dar avea parca un Mickey pe el, deci wow :))
    Bineinteles nu a fost nou, ci era la a 3-4a purtare

  • Ilea Anna Maria spune:

    Da, a fost tare demult si recunosc ca nu imi amintesc cum arata primul meu ghiozdan…dar unul primit in clasa a treia inca il pastrez: E cu Sailor Moon personajul meu preferat de desene de atunci!

  • Boz Cosmina spune:

    O amintire haioasă a fost că mi-am uitat ghiozdanul acasă 🙈😁

  • Larisa spune:

    Hmmmm…. Se intampla in 1992….Primul meu ghiozdan a venit la pachet cu o cheie legata de el. Ce s-au gandit ai mei parinti, ca sa nu pierd cheia de intrat in casa? Sa lege cheia, de la usa de la intrare, cu o sfoara mai lunga de una din cataramele interioare ale buzunarului ghiozdanului (numai tata stie cum a reusit sa o prinda si chiar statea acolo nedesfacandu-se). Sfoara era mai lungă cat sa pot scoate cheia si sa deschid usa de la intrare. Si uite asa nu am pierdut chei deloc in primi 2 ani de scoala. Dupa m-am smecherit si taiam ata ca sa pot iesi la joaca pana veneau ai mei de la munca si apoi o legam la loc de capul de sfoara ramas prins de catarama din buzunar.

  • Stoica Aurora spune:

    Primul meu ghiozdan era roșu cu alb , tare și cartonat de umblam drept că o prăjină :)) .

  • loredana spune:

    Eu nu am o intamplare hazlie cu ghiozdanul meu,dar fiica mea , cand era in clasa pregatioare , a mers la scoala intr-o zi cu ghiozdanul ros la fermoar ( a fost opera catelului nostru bichon), iar Doamna Invatatoare i-a spus fiicei mele sa aduca si catelul la scoala ( sigur vrea sa invete si el ceva , de aceea a ros ghiozdanul )

  • Moise spune:

    Primul meu ghiozdan…. Era din piele tare, crem cu maro, diferit de modelele pe care le aveau colegii mei. Nu imi amintesc dv era greu sauusor, comod sau incomod, dar stiu ca imi era tare drag. Mi-l adusese Bica (bunica mea draga) de la rusi si eram tare mândră cu el in spate. Din pacate, la scurt timp dupa începerea scolii, in drum spre casa, l-am uitat in tramvai.

  • Constantin Elena spune:

    Cea mai haioasă amintire, pe care o am acum, dar supărătoare la momentul ăla, referitoare la primul meu ghiozdan… când am ajuns acasă, am constatat că aveam niște pietre puse de colegi 🙈🙈
    In dimineața următoare, de ciudă, m-am plâns învățătoarei 😅😅😅

  • Rosioru Laura spune:

    Stiu ca primul ghiozdan avea o forma haioasa si era in forma de gargarita si il luam peste tot chiar si in pat.asa mult il indrageam.am vazut si ghiozdane mari si patrate si grele dar rucsacul rosu tip gargarita a fost favoritul meu

  • Iulia Nenu spune:

    O amintire haioasa cu primul meu ghiozdan din clasa I se petrecea in luna septembrie 1994.
    Am fost la deschiderea noului an scolar cu parintii iar apoi am plecat cu clasa sa facem poze la fotograf.
    Aveam un rucsac rosu cu Bugs Bunny.
    Ajunși acolo, am ne-am pozat care mai de care cu rucsacul si cu florile de plastic puse strategic de “dl pozar”.. si sedinta foto se apropia de sfarsit. Cand sa plecam ne am luat fiecare ghiozdanele dar eu nu am fost atenta, iar cand am ajuns acasa, am realizat ca de emotii am luat rucsacul unui baiat, fiind identic cu al meu doar ca era culoarea albastru. 🤣

  • Violeta spune:

    Purtam ocluzor, care era o chestie oribila din cauciuc negru, iar ghiozdanul era mai mult lat decat lung, asa ca zgariam cu lateralul toti peretii din scoala. Ghiozdanul meu arata mereu de parca am zugravit 🙂

  • Alina spune:

    Amintirea amuzanta e ca nici nu mi-l mai amintesc 🙂 pffff

  • Andreea Pitaru spune:

    Ah, nu am poza cu primul meu ghiozdan, dar imi aduc aminte ca era patratos, mare, cu o ditamai catarama de inchidere, si care ma incetinea la alergat. Trop trop faceau toate alea prin el. Însa era rezistent, nu si impermeabil! Eram in clasa 1 cand m-a prins o ploaie torentiala pe drum. Nu am stiut sa ma adapostesc pana inceteaza ploaia, drept urmare toate cartile si caietele mele erau murate de apa. Cel mai rau mi-a parut de carnetul de note, scris cu stiloul de dna invatatoare. chiar si cu cerneala stearsa de apa, il pastrez si acum, dupa 25 de ani.

  • Emilia P spune:

    Ghiozdanul meu din clasele 1-4 era exact la fel ca al tau doar ca rosu. La fel de rosu ca lampa de birou si penarul. Cartonul de la partea din spate s-a indoit rau cam prin clasa a 3-a si partea de jos din spate s-a ros rau inca dintr-a doua. Mai mult il cara bunica mea decat eu, ca ea ma ducea la scoala zilnic. Fetita mea cea mare e clasa 1 si are ghiozdan Herlitz deja, cea mica intra la pregatitoare curand si pt ea as vrea sa castig acest concurs

  • Eliade Madalina spune:

    Primul ghiozdan era alb cu 2 catarame si un model micut pe capac.. O amintire drăguță acum, nu prea atunci pt mama a fost ca in drumul spre casa treceam pe o stradă cu castani si in una din zile am umplut ghiozdanul cu castane si l-am adus acasă. Voiam să le arunc de la etajul 4 ceea ce am si facut pana a venit mama de la serviciu.

  • Carmen Buzdugan spune:

    Îmi aduc aminte că primul meu ghiozdan era verde și când alergam îmi zornăiau toate rechizitele din el.

  • Elena spune:

    Era roșu și atât de mare ca eu creșteam și el tot mare rămânea, m a ținut ceva ani😁

  • Chisnenco Oana Mihaela spune:

    Primul meu ghiozdan…l-am purtat 4 ani, clasele 1-4.îmi plăcea foarte mult. O amintire haioasă a fost când am uitat ghiozdanul în vestiar la sala de sport și neavând cum să îl mai iau (se încuiase sala de sport) nu mi-am făcut lecțiile pe a doua zi.

  • Alexandra spune:

    Primul meu ghiozdan? Nu-mi amintesc prea bine culoarea, cred ca era un fucsia aprins 🙂 Eram prima fata din familie, cea mai mare și toți eram foarte emoționați ca încep școala. Eu și mai mari :)) Eram mica de înălțime și ce îmi amintesc cu drag este ca acest ghiozdan al meu îmi acoperea tot spatele, dacă te uitai din spate se vedeau doar picioarele și un cap mic :)) îmi ajunge pana la fund și mi aduc aminte când pășeam se bălăngăneau toate prin el :)) când am ajuns la școala: creioane peste tot, sandvici turtit :)) slava Cerului ca sticla de apa era intacta 😅

  • Anca Dulcianu spune:

    Îmi aduc aminte că în drum spre școală și înapoi, fratele meu mă trăgea cu ghizdanul pe zăpadă. Îl foloseam pe post de sanie. Era un ghiozdan mare, pătrățos, și foarte greu

  • Arabolu Raluca spune:

    Îmi amintesc cât de drag mi-a fost primul ghiozdan, abia așteptam să merg cu el la școală.. Doar ca.. În prima zi.. După festivitatea de deschidere din curtea scolii, când ne-am dus în clasa cu domnișoara învățătoare.. M-am panicat ca nu cunosc pe nimeni, am fugit pe la intrarea profesorilor, lăsând ghiozdanul în clasa, ca să-i prind din urma pe părinții mei pe trecerea de pietoni… Uitând și de ghiozdan… 🙂

  • Simona Morgovan spune:

    Imi amintesc de primul ghiozdan, portocaliu, mare si patratos!Purtat pana in clasa a 4-a( asa se purta pe atunci un ghiozdan la 4 ani) , era doar un compartiment unde se puneau caiete, creioane si painea cu dulceata de prune 😉

  • Ramona spune:

    Era mai mare și mai greu decat mine chiar din prima zi

  • Voicescu Alina Maria spune:

    Primul gheozdan a fost cumpărat din vacanță și purtat aproape toată vara, fiind foarte mândră că o să încep școala în toamnă. Bineînțeles că nu a ținut foarte mult, dar știu că l-am păstrat câțiva ani în cutia cu amintiri.

  • Oana spune:

    Primul meu ghiozdan a fost adus de niște rude din Germania, iar la școala nu lăsam copii sa pună mâna pe el ca sa nu îl strice.

    • Andreea spune:

      Primul meu ghiozdan era imens sau cel putin asa mi se parea mie. Imi aduc aminte ca ma chinuiam destul de mult sa-l duc. Mama cred ca mi l-a luat cu gandul sa ma tina multi ani.

    • Isabelle ANDREIANA spune:

      Nu îmi amintesc prea bine primul ghiozdan, dar era rosu și avea un miros specific, asa cum miros magazinele cu produse chinezești. 😂😅.

  • Manuela spune:

    Era un ghiozdan ‘mostenit’ de la verisoara mea, mai mare cu 6 ani. In ziua cursului festiv m-am asezat in banca cu el in spate – si acum mi se spune ‘iti amintesti cat de drag iti era ca nu ai vrut sa il dai jos?’ De fapt eram atat de anxioasa ca nu am realizat ca trebuie dat jos si pus in banca :))
    In prima zi efectiva de curs s-a rupt asa ca ulterior am primit unul nou – mov cu galben.

    • ELENA spune:

      Nu am o amintire cu primul meu ghiozdan cred ca era ceva obligatoriu pt varsta aceea și vremurile acelea !!

    • Matei Andreea spune:

      Îmi aduc aminte doar că era mai mare că mine și greu, nu e atât de nostim dar fiind mic de înălțime și cu ghiozdan mare că pe atunci așa era hai sa fie că sa o tina macar 4 ani de școală primară, arătăm nostim. Sperăm că noi o sa reușim totuși să facem ceva mai mult pt sănătatea copiilor noștri 😘

  • Laura Cotolan spune:

    Primul meu ghiozdan era rosu, greu, facut sa tina cat mai mult, de altfel l-am si purtat vreo 3 ani. Pentru ca era asa de greu, in tramvai il dadeam jos din spate, asa ca intr-o zi l-am uitat acolo. Norocul a fost ca era capat de linie, iar tramvaiul a stationat mai mult, cat sa pot recupera “usurelul”.

  • Popescu Alexandra Maria spune:

    Imi aduc perfect aminte ca primul meu ghiozdan era rosu, cu bulinute albe si niste ursuleti in partea de sus, pe capac.Era greu, gol fiind, avea mult plastic si carton,foarte rigid si incomod la purtare.Era luat de mama, din Rusia, dupa ce fusese in acea vara intr-o excursie la Moscova, cu bunicul.Era un cadou tare pretios!Atat de pretios incat, in clasa a-1-a, m-am intors de nu stiu cate dati dupa el, la scoala, in clasa, in curtea scolii, pentru ca il uitam mereu.:))

    • Simona Sandu-Niculescu spune:

      Stiu ca eram asa incantata ca incep scoala clasa 1 ca atata o-am batut la cap pe ai mei parinti ca mi-au cumparat ghiozdanul in vacanta si eram nedezlipita de el inclusiv noaptea la somn:) … Pana a inceput scoala l-am si rupt

    • Luiza spune:

      Primul meu ghiozdan era maro, mare și incomod. Am o fotografie cu el din primele zile de scoala: eu, în uniforma, cu ghiozdanul în spate și un bilețel în piept cu prima mea nota de 10 😊.

    • Titentos Mihaela spune:

      Imi amintesc ca s-a nimerit ca eu si o colega sa avem acelasi model de ghiozdan..si mai amuzant ni s-a parut sa facem schimb de ghiozdane pana a doua zi🙂

  • Cenan Teodora spune:

    Va spun sincer ca nu îmi amintesc cum arata primul meu ghiozdan, dar am un vecin drag care își amintește de mine cu ghiozdanul. Am 1,53 înălțime…. Va dați seama cât eram de micuța și nea Piluț zice așa ‘Trecea Teo cu ghiozdanul cât ea, cu capul în pământ de rușinoasă, ridica ochii, zicea sarumana, dupăia iar capul în pământ’… Mi drag de fiecare data sa îl aud

  • Irina spune:

    Primul meu ghiozdan era roșu și avea un iepure urât pe el dar eu eram tare mândră de el. L-am purtat foarte încrezătoare primele zile până când faptul ca avea cusute bretelele peste fermoar l-a făcut o incomoditate, însă nu aveam de ales :)).. L-am dus mai bine de 2 ani până s-a rupt și au fost ai mei nevoiți să mi-l schimbe.

    P. S. Dacă da cumva Domnul să fiu una din câștigătoare (fingers crossed), ghiozdanul il vom dona copiilor care au nevoie mai mult decât noi.

  • Mehedintu Alina spune:

    El in sine era haios, exact ca un televizor:mare, pătrat, maro, abia îl căram in spate

  • Puiu Carmen spune:

    L-am incurcat cu al unei alte colege! :)))

  • Victorita Nedelcu spune:

    Nu imi aduc aminte de primul ghiozdan, dar imi amintesc cum intr-un an am avut ghiozdanul aproape identic cu cel al fratelui meu si s-a intamplat sa ies pe usa cu ghiozdanul lui.
    Apoi, in alt an, am avut un ghiozdan tip postas. Cand l-am cumparat eram tare incantata ca voi fi diferita fata de colegii mei, dar cand au inceput sa ma strige “Posta Romana” nu stiam cum sa scap mai repede de el, astfel ca l-am folosit si la furat de corcoduse, si la tras pe zapada/gheata, speram sa se rupa/strice cat mai repede sa imi cumpere parintii altul. Dar minunatul meu ghiozdan “altfel” s-a incapatanat sa ma tina tot anul scolar. In vacanta de vara l-am luat la tara si m-am facut ca l-am uitat acolo. 😀

  • Liliana spune:

    Nu am amintiri amuzante, in schimb imi amintesc de multe ghiodane sh primite de la fratii mai mari sau de la cine stie ce rude. Un ghiozdan ca cele din articol ar fi fost un vis.

  • Ella spune:

    As minti sa spun ca imi aduc aminte de primul ghozdan( sincer, cred ca era cam.urat:))…pe atunci nu te întreba nimeni ce model iti doresti:)));). Dar fetita mea a avut si are doar Herlitz, asa ca ne dorim ca si juniorul, care începe anul acesta scoala sa aibe la fel.

  • Stefania spune:

    Amintirea mea cu primul ghiozdan din clasa 1 e ca tata fusese in vizita in strainatate si mi l-a adus. De fapt si mie si surorii mele ne-a adus ghiozdan la fel. Eu aveam negru cu kaki ea negru simplu. Diferenta de varsta dintre noi e de 4 ani. Ce era super misto la el e ca avea spatele buretat si bretelele la fel, avea 2 compartimente cu plasa pentru sticle de apa si inca 2-3 compartimente mai mici, unde tineam carnetul de note si banii sau cheile de acasa.
    Ce e super amuzant la el e ca a rezistat 7 ani,deci cam toata generala:)) pe al surorii mele il foloseam cand eram in liceu si plecam in excursii😂 ea l-a purtat mai frumos decat mine. Asta inseamna calitate

  • Crenguta Costea spune:

    Primul meu ghiozdan era mov inchis,dintr-o imitație de piele,ma cam rodeau bretelele si in prima zi de școală mama mi-a pus gogoși umplute cu gem drept pachet, care s-au desfăcut si răsturnat printre caietele avute. Am plâns, dar nu din motivele evidente acum,ci pentru ca îmi era foame 🙂

  • Roxana spune:

    Mi-a fost atat de drag primul meu ghiozdan,era mov !Abia asteptam sa incep scoala sa merg sa il port zi de zi 💝

  • Ileana Stanciu spune:

    L-am uitat in parc.

  • Anamaria spune:

    Imi aduc aminte ca era un ghiozdan mare,patratos cu mult mai mare decat spatele meu si nicodata nu reuseam sa-i deschid si sa inchid afurisitele acelea de capse de la ghiozdan

  • Geanina spune:

    Amintire, amintire … sincer ii destul de stearsa amintirea “primului ghiozdan”. Insa ceea ce parca simt si acum, ii greutatea si volumul lui. Eu micuta, el mare si greu (am inceput scoala la 6 ani, de fapt 6 ani si jumatate).
    O fetita blonda, cu parul lung si prins in doua codite, cu 2 fundite stil pompon, cam asta-i amintirea de neuitat cu nelipsitul ghiozdan.
    PS. Locuim in Spania, iar aici, majoritatea copiilor de generala, au ghiozdanele cu roti sau cu-n suport cu roti, unde este atasat ghiozdanul. Practic si comod.
    ✌🏻✌🏻✌🏻

  • Ioana Ciochina spune:

    Imi amintesc ca abia asteptam sa inceapa scoala ca sa pot purta si eu ghiozdan ca surorile mele mai mari. Si cand a venit momentul, dupa ce a trecut entuziasmul, imi amintesc ca era greu (aveam multe lucruri puse in el) si ma incomoda la mers. Urata perioada as zice 😔

  • Tașcă Ruxandra spune:

    Ehei, ce articol frumos. 🙂 mie mi-a plăcut mereu când începea școală și adoram sa mi se cumpere rechizite. Și acum ador tot ce înseamnă rechizite, cumpăr chiar dacă cel mic (Mihai, 9 ani, clasa a 3 a) nu are nevoie.

    Primul ghiozdan nu mi-l amintesc foarte bine. Posibil sa fi fost un ex ghiozdan de al fratelui mai mare. Însă în clasă a 3 a, nana mea, profesoara de franceza de profesie, mi-a cumpărat un ghiozdan de piele. Negru, elegant, sub forma de rucsac mai mult, deloc rigid și foarte încăpător. Am făcut furori la școală. Ma simțeam tare mandra de el! Iată și motivul pt care l-am folosit pana la sfârșitul clasei a 8 a. Da, asa rezistent a fost. Deși a carat un număr impresionant de cărți și caiete. În clasă a 7 a era sa rămân fără el, nu îl mai găseam în clasă după ora de sport. O colega și l-a însușit. Cred ca ii plăcea cam mult. 🤣

    Am ținut neapărat sa citesc articolul despre ghiozdane. Și ce amintiri ai trezit în mine 🙂 mulțumesc. Dacă om și câștiga, bucurie dubla!

  • Amalia spune:

    Primul meu ghiozdan 😁…, era negru, cu multe cusături, păreau figuri geometrice. Nu mi-a plăcut deloc. În interior avea un compartiment și un buzunar exterior cu fermoar pentru creioane și stilou. Fermoarul se închidea foarte greu și încă din prima săptămână s-a deteriorat. L-am închis până la jumătate cum am putut. Până am ajuns acasă am pierdut toate creioanele și celebrul “stilou”, tare necăjită era mama, în schimb, eu eram bucuroasă că îmi vor cumpăra alt ghiozdan. Roșu îmi doream, că așa aveau colegele. 😅
    În schimb am primit doar un penar și așa am umblat cu ghiozdanul tot anul ! 😂
    Amintiri din clasa a-l-a! 🤗

  • Oana Claudia Simionescu spune:

    Primul meu ghiozdan era foarte mare, rigid, de culoare maro iar eu eram foarte mandra de el, il purtam peste tot, inclusiv in casa.

  • Mona Romascanu spune:

    Primul meu ghiozdan a fost “mostenire” de la sora mea mai mare cu 4 ani. Era rosu, dreptunghiular, cu doua catarame. Nu imi amintesc desenele de pe el, dar stiu ca era mai mult lat decat lung. Vai, ce-mi placea, mai ales ca el mai fusese la scoala!
    Atat de mult imi doream sa merg si eu, incat nu mai puteam dormi noaptea de nerabdare.
    Ma simteam asa de importanta cu ghiozdanul in spate, incat intr-o zi, la bunici, am iesit sa duc galeata de gunoi la tomberonul de langa bloc cu pijama roz, pantofii cu toc ai mamei si ghiozdanul in spate. Dupa ani intregi, vecinii inca isi aminteau de spectacolul de moda garbage chic.
    Si in mintea mea o sa existe mereu fetita care se credea o domnisoara eleganta si impozanta carand ghiozdanul cu spatele drept si picioarele strambe. Iar cand ajungea la scoala isi tinea ghiozdanul mare sub banca sa nu ii atarne picioarele de mica ce era in banca uriasa.

  • Alexandra D spune:

    Nu țin minte primul ghiozdan. Doar ce am vazut in poza din prima zi de școală, din clasa 1. Cu flori în mana, cu codite… 🙂 Poza alb negru, ghiozdanul era deschis la culoare și bineînțeles mare și patratos :))) Din fericire locuiam aproape de școală deci nu aveam mult de carat

  • Nilghes Bianca spune:

    Îmi plăcea ca era roz si l-an cumpărat cu banii primiți de la bunicii mei dragi!

    • Luissa4u spune:

      Primul meu ghiozdan…a fost o plasa!😬ai mei erau foarte hotărâți să mă mai tina acasa un an pentru ca eram maruntica si le ar fi fost milă de mine sa ma trezească foarte de dimineata.Dar,în duminica de dinaintea deschiderii școlilor ne am trezit la poarta cu cel ce avea să îmi fie 4 ani de atunci încolo învățătorul meu drag.A reușit să îmi convingă părinții si a doua zi păseam mândră pe poarta școlii cu un buchet de paparoni intr o mână si cu o minunată plasa in cealalta unde imi pusesem câteva rechizite.La câteva zile am intrat in randul lumii primind un ghiozdanel maro care avea niste randunele pe capac.L am folosit cu drag cred ca vreo 3 ani.N am mai vazut ghiozdane cu randunele de atunci,acum avem imprimeuri abstracte,personaje preferate,culori tari,ce sa mai!O încântare!

    • Raluca spune:

      Bună. Ghiozdanul meu era alb cu margini albastre și avea un desen cu un măr mare, galben, în fața. Când ajungeam acasă de la școală îl aruncam în spatele porții și o zbugheam la joacă pe stradă. Îl găseau bunicii sau părinții și ieșeau să mă caute…..altfel veneam seara acasă…..

  • Mariana spune:

    Mi-era atât de drag, încât dormeam cu el la capul patului.

  • Veronica Nita spune:

    L-am uitat acasă, mi-am dat seama in clasa ca nu am ghiozdanul 🙈

  • Nicolae Daniela spune:

    Bună Prințesă!!! Amintirea mea, în prima zi de școală mi am ascuns pisicutul în ghiozdan și l am luat cu mine la școală. A stat împreună cu mine toată ziua, l am și scos cu mine în pauza pt ca mieuna. Dna învățătoare s a speriat tare, a cautat peste tot în clasa, unde s ar auzi o pisicuțe mica, dar Pisi al meu avea doar capul scos printr un buzunar al ghiozdanelui și tăcea, atunci cand dânsa îl cauta😁. Anul acesta, este primul an școlar pt fetita mea! Salutari din Craiova, de la Ana, Prințesă!!!!

  • Alexandra Ciogu spune:

    Nu am o amintire haioasa cu primul meu ghiozdan, însă îmi amintesc că îl adoram , eram foarte mândră să-l port ♥️

  • Dobrean Loredana spune:

    Pfff, amintirea mea amuzantă cu ghiozdanul este când am încurcat ghiozdanelul cu al unei colege. Le aveam identice. Când am ajuns acasă și am început sa scot din el sa fac temele, nu reușeam sa înțeleg de ce e asa dezordine în el, de ce sunt colturile caietelor îndoite. Eu eram foarte meticuloasa și atenta la aceste aspecte și aveam mereu grija de lucrurile mele. Am început sa fac scandal ca cineva mi-a umblat în ghiozdan, pana a venit tata și a verificat și el coperțile caietelor și a văzut scris numele colegei de clasa😂😂😂.

  • Anghel Raluca spune:

    Eram tare mandra si incantata de primul meu ghiozdan, il aratam la toti ce ne vizitau!😬
    Desi nu era asa calitativ , cum sunt acum, cu spatele buretat😊😘

  • Anghel Adrian spune:

    Tot ce imi aduc aminte este ca era foarte greu si mi-l cara tata pana la scoala si inapoi!

  • Anghel Raluca spune:

    Era un ghiozdan simplu care mi-a placut foarte mult! Il purtam cu drag!

  • Melania spune:

    Nu este o intamplare haioasa, dar imi amintesc ca a fost prima data cand mama mi-a cumparat ce am vrut eu. Nu trebuia sa mai respecte o mie de cerinte asa cum se intampla la.haine sau incaltaminte.

  • Mihaela Ion spune:

    In prima zi de scoala am venit singura pe jos acasa (stateam foarte aproape de scoala) dar.. fara ghiozdan. N-am stiut ca trebuie sa il iau inapoi acasa, credeam ca trebuie doar sa il duc la scoala ☺️

  • Aura spune:

    Primul meu ghiozdan a fost unul mare, din seria Scufita Rosie, cum avea toata lumea, doar ca era verde, o culoare urata care nu-mi placea, probabil singura pe care o gasisera ai mei. Imi amintesc ce tare mirosea a parizer :))

  • Eva Petrosanu spune:

    Îmi amintesc ca am fost foarte mandra și fericita sa port în spate primul ghiozdan ❤️

  • Ioakeimidis Adriana spune:

    Imi amintesc parca si azi era…. Aveam emotii de numa…. în prima zi de școală! Era mare, de plastic, albastru, mai vechi, il pyrtsse fratele vreun an jumătate inainte! Ce vremuri…. Am tinut mult la el si il curățam seara de seara!

  • Adriana spune:

    Tin minte ca a fost atât de greu ca am căzut pe spate!!!🤪🤣

  • Luana spune:

    Am amintiri dragi din perioada scolii, îmi amintesc ca era rosu, cartonat, asemănător cu cel pe care îl aveai tu Ioana, și eram foarte mandra și fericita ca încep școala!

  • Angela spune:

    Primul ghiozdan,în urmă cu 36de ani, era cantonat cu scufita rosie

    • Stancu Olga Irina spune:

      Imi aduc aminte cu drag de ghiozdanul (probabil prea mare pentru mine) negru cu galben pe care l-am folosit cel putin 2 ani. Nu voiam sa il schimb si abia cand s-a rupt l-am inlocuit.
      Acum am emotii pentru piciul ce incepe clasa pregatitoare!

  • Oana spune:

    Primul ghiozdan…hmm mare, dreptunghiular si foarte rigid. Era greu si imi amintesc ca o data s-au rupt curelusele si s-au imprastiat toate lucrurile pe jos in cea mai mare balta de pe trotuar. A cazut in apa inclusiv penarul chinezesc foarte valoros pe atunci. Se gaseau greu. Cine isi aminteste stie😊

  • Andreea nastase spune:

    Primul meu ghiozdan era roz cu steluțe și eram așa de mândra de el încât dormeam cu el in pat:))

  • Luminita spune:

    Imi atarna pana sub fund pentru ca eram(si sunt) un târ de om si cand il puneam in spate ma balanganeam ca o pendula. Luam pozitia calului la deal si cu uniforma prinsa sub el porneam hotarata. Treceam vreo 2 strazi pana ma mai aranjam intr-un geam de Dacie. Scolioza dobandita la adolescenta imi tine loc de poze in amintire. Acum copii mei sunt feriti. E foarte important ghiozdanul in viata lor, zi de zi.

  • Razvan spune:

    Am cazut cu ghiozdanul din clasa întâi pe scările din bloc de-a berbelracul, asa de mare si greu era.
    Sper ca in urma acestui concurs, pe care imi doresc mult sa il câștig, fetita mea sa nu aiba vreodată soarta mea.

  • Razvan spune:

    Am cazut cu ghiozdanul din clasa întâi pe scările din bloc de-a berbeleacul, asa de mare si greu era.
    Sper ca in urma acestui concurs, pe care imi doresc mult sa il câștig, fetita mea sa nu aiba vreodată soarta mea.

  • Stiniguta Ramona spune:

    După câteva zile după începerea clasei I, am făcut schimb de ghiozdane cu colegul de bancă.

  • BERDEI VALENTINA spune:

    Imi aduc aminte ca era mare si maro si l am uitat la scoala :)))

  • Raluca Pascalau spune:

    Primul meu ghiozdan nu m-a tinut mult, era dintr-un material slab si mi-a parut tare rau dupa el…. Raluca

  • Paducel Teodora spune:

    Nu-mi amintesc prea bine cum arata, dar am pastrat amintirea placerii maxime de a aranja cartile, caietele, penarul in compartimente diferite astfel incat sa le gasesc mai usor. Recunosc ca de doi ani retraiesc aceste amintiri, facandu-i piticului ghiozdanul, dar anul asta imi propun sa renunt la placere, sa-i transfer aceasta responsabilitate si, sper, placere scolarului de clasa a II a.

  • Vilsan spune:

    În drum spre casa, când ma întorceam de la școală, ne-am jucat cu zăpadă și mi am udat caietele. Drept pedeapsa a trebuit să-mi transcriu lecțiile din toate caietele🙈.

  • Rita spune:

    Eu îmi amintesc ca am desenat si iscalit tot interiorul ghiozdanului ca să fiu sigura ca nu îl încurc cu al vreunui coleg.

  • daniela spune:

    Imi amintesc cu drag de primul ghiozdanel, de la gradi, era o chestie ca o geanta de postas; patratoasa, maro, din piele, probabil apartinuse si altor generatii inaintea mea. Mi se pare haios cand ma uit inapoi si am in minte fetita creata, cu uniforma apretata la gradi.., cu pampoane si gentuta ca de postas. Cred ca aratam destul de funny.

  • Nicoleta spune:

    Nu-mi mai amintesc prea bine cum arata primul meu ghiozdan, era ceva simplu, din fâș visiniu… Știu doar ca era veșnic murdar de cerneala… Eram o mare împrăștiata… Cred ca îl,, hraneam” din calimara 😂 cu siguranță stiloul rusesc cu peniță mare nu-și găsea loc în penar, ci doar pierdut printre caiete și manuale și bineînțeles fără capac 😂😂😂 asa ca și în ghiozdan și pe ghiozdan erau mereu pete albastre…

  • Edith spune:

    Mi-l amintesc mare și greu în timp ce eu eram mica, foarte mica. Aproape cădeam pe spate când încercăm sa îl car eu!

  • Violeta spune:

    Primul meu ghiozdan era din acela mare, dreptunghiular, cartonat si pentru ca era crem cu maro s-a murdarit si m-am gandit eu ca ar trebui spalat. Dupa ce l-am bagat pe inmuiat, normal ca nu a mai putut fi folosit.

  • Arcomita Ioana spune:

    Imi amintesc că eram atât de emoționantă încât era să mă duc fara el, frumosul meu ghiozdan nou. A trebuit să ne întoarcem, spre neliniștea mamei care consideră că e ghinion să te întorci din drum :)))

  • Stancu Olga Irina spune:

    Imi aduc aminte cu drag de un ghiozdan (probabil prea mare pentru mine) negru cu galben…pe care stiu ca l-am folosit cel putin 2 ani, mereu plin si greu…dar a trecut! Acum am emotii pentru piciul ce incepe clasa pregatitoare!

  • Mioara spune:

    Primul meu ghiozdan era grena, din carton si plastic 🙂 Pe la inceputul clasei intai l-am uitat pe banca din fata blocului, unde facusem o “scurta” oprire inainte de a ma intoarce acasa la finalul unei zile de scoala. L-au adus ai mei, dupa vreo 2-3 ore, cand au venit de la serviciu 😁 Cred ca atunci am realizat ca mi s-a schimbat statutul si ca scoala inseamna altceva decat muuuulta joacă, cum mi-as fi dorit eu sa fie. A fost prima data cand am inteles ca EU am o responsabilitate.

  • Andre spune:

    Îmi amintesc ghiozdanul maro
    cu ceva rosu pe el, comunist style, de la gradi, care mirosea mereu a sandviș cu unt și uneori salam, și pe care spre finalul grădiniței încercăm sa mi l pun pe spate pe după mâini sa semene cu cele ale școlarilor. Pana sa ajung la școală și sa mănânc anxietate pe pâine zilnic mi se părea wow școala. Ghiozdanul din clasa I a fost tot la fel, dar alb, cu margini maro și un desen printat aiurea pe fata… Era greu dar nu asa rigid și da, și mie mi plăcea clacul ala la închizătorile se metal deși erau foarte enervante de închis și deschis.. Cand am pupat primul ghiozdan cu fermoar..prin clasa a 2a..3a cred.. 92-93..gloria buticurilor și a cadourilor primite de la niste musafiri din Italia.. ehee tata…boiers. Aveam un ghiozdan ca n reclamele alea de pe Italia 1 care arătau toate rechizitele cu personaje asortate.. Eh.. Era ceva de băieți cu un cavaler ceva dar cui pasa? 🤣

  • Scaeteanu Elena spune:

    Nu mi-l amintesc deloc! Stiu ca as fi vrut o mapa de-a tatalui. Era mare si verde, si avea multe compartimente! Ii spuneam “acodeon”!
    Dar mereu imi amintesc de intrebarea mamei: “Ti-ai facut ghiozdanul, pentru maine?”

  • Diana Paunoiu spune:

    Primul meu ghiozdan era din piele de culoare maro inchis, primit cadou de la o vecina mai mare, preluat de ea de la fratele ei. Am fost foarte mândră de el pentru ca de găseau greu ghiozdane bune pe vremea aceea, doar ca … in încăperi închise avea un miros ciudat de piele veche.

    • Deea spune:

      De fiecare data cand deschideam primul meu ghiozdan (un ursulet maro) simteam instantaneu senzatia de foame 😊 Imi punea mereu mami la gradinita un sandvici, mar si o sticla cu ceai. Si acum cand simt mirosul specific ghiozdanului (plastic/ piele nu mai stiu ce era)mi se face foame 🤤🥰

  • Florentina spune:

    Nu mai am imaginea lui foarte clar. Stiu ca il primeam de la verisorii mai mari.
    Era atat de greu ca nici nu intram bine pe poarta si il aruncam in curte si il lasam 2-3 ore acolo. Trebuia sa ne facem temele ca altfel nu ieseam la joaca afara.
    DACA veneau parintii seara acasa, stiau ca daca ghiozdanul e afara sigur nu ne am facut lectiile, iar noi ( eu si sora mea) puteam jura ca da.
    Acum baietelul mei intra in clasa 0. Inca nu am gasit ghiozdanul perfect, dar m ati convins.

  • Ruxandra spune:

    Primul meu ghiozdan a fost unul….roz! Si MARE! Atat de mare, incat nu avea loc in banca, era unul tip servieta si trebuia sa il tin pe jos langa banca. De aici si problema cea mai mare: mereu ma impiedicam de el, ma incurca, si era si greutot timpul. Norocul meu a fost ca l-am schimbat dupa prima saptamana de scoala si totul a fost bine in continuare!

    • Raluca spune:

      Primul meu ghiozdan era galben, mai mult lat decât înalt. Caietele aveau și ele dimensiuni mai deosebite iar tata îmi făcea coperți din plastic ca nu se găseau în comerț. Nu știu cum se face ca eram singura din clasa și din prietenii de pe la bloc cu aceste modele. La momentul acela îmi doream sa am la fel ca ceilalti 🤭.

  • Gherman Kinga spune:

    Din pacate nu îmi amintesc cum era primul meu ghiozdan, dar sunt sigura ca am avut cel mai bun ghiozdan ales de părinții mei iubiți.

  • Nicolae Mirela spune:

    Primul meu ghiozdan, pe vremea lui Ceausescu.. Era vai de mama lui, asa ca m-am hotarat sa il “infrumusetez” cu o pictura cu acuarele.

  • Carmen Florescu spune:

    Primul meu ghiozdan era mai mare decât mine. De fapt, ghiozdanul acela m-a ținut câțiva ani buni, am avut grijă de el.

  • Raluca Mirauta spune:

    Era cumva mai mult lat, decat inalt, poate chiar disproportionat de lat. De piele rosie. Trebuie sa fi fost scump, pe vremea aia. Tin minte cama simteam cam ciudat cu el pentru ca era alt stil de ghiozdan decat al colegilor de clasa

  • Lucia Daniela spune:

    Nu prea tin minte vre-o amintire frumoasa referitoare la ghiozdan..poate doar cel pe care il avea fiul meu cand a mers prima data la gradinita, era mai mult de decor dar era tare mandru de el!

  • Vero spune:

    Mi-am pierdut ghiozdanul in autobuz. Era foarte greu si l-am dat jos din spate cat am stat pe scaun, iar la coborare efectiv nu mi-am dat seama ca lipseste ceva. Am avut noroc de un sofer cu chef de fapte bune, care mi l-a pastrat la cap de linie si a anuntat si centrala in caz ca suna cineva dupa el😅

  • Ghita-Istratescu Erzsebet-Cristina spune:

    Primul ghiozdan era maro, mare, din material tare si ceva imprimeu cu Scufita Rosie daca nu ma insel 🙂
    Nu imi amintesc sa ma fi plans ca e mare sau greu pentru ca toti aveau pe acelasi stil.Eram in 1990 si inca nu beneficiam de varietate prea mare in materie de ghiozdane☺

  • Mirauta Gaelle Sylvaine spune:

    Despre primul meu ghiozdan… Imi amintesc cum am ajuns intr-o zi in fata scolii si mi-am dat seama ca am uitat ghiozdanul acasa! Am inceput sa alerg inapoi spre casa si dintr-o data am simtit o greutate care sarea pe spatele meu… de fapt nu-l uitasem! 😅

  • Adina Rusinescu spune:

    Mă ținea bine ancorată pe pământ când bătea vântul 😁, era f greu.

  • Violeta spune:

    Primul meu ghiozdan era o chinezărie la modă în acea vreme, atât de bun că după ce m-a prins prima ploaie cu el nu prea mai arăta a ghiozdan😃 Am fost tare mândră de el dar totodată îl detestam pentru că mă incetinea la alergat și eram mai ușor de prins de el 😁

  • Argeseanu Ana spune:

    Primul meu ghiozdan era albastru închis, la fel ca uniforma, foarte mândră am fost de ambele în prima zi de școală! In prima săptămână am “reușit ” să îmi las desfăcută sticla de apă și combinația cu cartonul ghiozdanului m-a retrogradat la rucsacul fratelui meu…

  • Leonte Codruta spune:

    Amintirea primului ghiozdan care coincidență sau nu a fost tot marca Herlitz. Era pătrat, cu semne reflectorizante și era portocaliu cu pătrățele galbene. Avea exact același sistem de închidere 😂. Îl primisem din Germania și eram atât de mandra de el, încât noaptea “dormea” alaturi de mine 🙃🙈. Eram atât de entuziasmata și fericita ca ma pot etala mandra cu ghiozdanul meu (fericirea și entuziasmul dispăreau după prima săptămână de scoala 😂😂, era înlocuită cu dorul de vacanta)!

  • Loredana Maria Tudor spune:

    Stiu clar că era galben,mare,vu catarame mari
    Amintiri haioase cu el nu am,dar,primul zece din carnet …
    Il scrisese doamna așa mic ,iar pentru mine era așa important, că am luat stiloul și n-am făcut eu cât tot spațiul disponibil. Apoi am realizat că nu-l vor vedea doar părinții, ci și doamna, și am convins-o pe mama să meargă a doua zi și să-mi pledeze cauza .

  • Dana spune:

    Una dintre putinele amintiri haioase cu ghiozdanul meu este ca am plecat acasa si l-am uitat la scoala.

  • Elena spune:

    Sincera sa fie nu-mi amitesc cum arata primul meu ghiozdan!

  • Alexandru spune:

    Primul meu ghiozdan a fost unul din piele. Mereu se strica, ploua in el, se bloca incuietoarea, dar iarna il foloseam pe derdelus in drum spre casa ( ca sanie ) :))

    • Bălan Corina spune:

      Nu știu dacă era chiar primul meu ghiozdan dar ….. mi l-a mâncat cățelul, la propriu. Pe vremea aceea aveam un câine pe nume Tobi, negru, flocos și foarte jucăuș.

  • Ionela spune:

    Nici nu mai tin minte ce ghiozdan am avut🤷🏻‍♀️

  • Andra spune:

    Daca nu erau cu Sailor Moon, degeaba. Nu am nici cea mai vaga idee cum au aratat nici primul si nici ultimul meu rucsac de mers la scoala. Il tin bine minte pe primul meu rucsac de mers pe munte insa: rosu cu negru, spate buretat si tare comfortabil.El inca mai duce dar n-am mai mers eu pe munti.

  • Pavel Corina spune:

    Imi amintesc ca intr-o zi l-am uitat la scoala..in alta zi la o colega, era maro, destul de mare..oricum, am sa-l tin minte mereu!

  • Nicoleta spune:

    Încă nu avem astfel de amintiri!Avem emoții foarte mari , deoarece in doua săptămâna începem clasa 0.

  • Oprea spune:

    Am ieșit din clasă (cred că prin a patra) fără ghiozdan și mi-am dat seama că d să ies pe usa școlii că eram singura care nu aveam ghiozdan 🤣🤣🤣🤣

  • Gabriela spune:

    Prima amintire haioasa a fost atunci cand am am alunecat cu ghiozdanul si am cazut fix in ziua cand un baietel pe nume Ivan m-a strigat. Eram foarte emotionata pentru ca ma strigase si am cazut cu totul. 😂

  • Lily spune:

    Priumul ghiozdan, era nou, clasic, rezistent, bun de folosit pe partie, in loc de sanie 🙂 Era curat in el, usor de mentinut gustarea separat de carti, doar 2 compartimente si un buzunarel pentru pix, varianta ruseasca de ghiozdan pentru elevi, oare mai exista acum pe piata din Rusia?

  • Lily spune:

    Priumul ghiozdan, era nou, clasic, rezistent, bun de folosit pe partie, in loc de sanie 🙂 Era curat in el, usor de mentinut gustarea separat de carti, doar 2 compartimente si un buzunarel pentru pix, varianta ruseasca de ghiozdan pentru elevi, oare mai exista acum pe piata din Rusia?

  • Petruta spune:

    Buna! Primul meu ghiozdan a fost unul mare, mai mare decat mine. O amintire amunzanta este ca l-am uitat la scoala, dar mi-am dat seama imediat si m-am intors dupa el.

  • Andreea spune:

    Nu-mi amintesc decât ca era cu roșu, pătrățos dar nu o sa uit niciodata mirosul din interior după ce l-am umplut cu caietele copertate

  • Marin Monica Gabriela spune:

    Primul meu ghiozdan….. era de fapt o geanta mare maro, cum mai au acum casierele batrane – dreptunghiulara si maro, cu o incheietoare de metal- era grea si goala, nici nu imi imintesc cum reuseam sa o duc pana la scoala, asa…cand intr-o mana cand in cealalta. Cand ploua era bun pe post de umbrela….

  • Elena spune:

    Primul meu ghiozdan a fost unul bleumarin, tip servieta, cu doua puncte de închidere care făceau “clack”. Ai mei l au echipat complet înainte de a mi-l oferi și mi-amintesc și acum mirosul acela de nou, asemeni încălțămintei chinezești și uimirea pe care am avut-o când am înțeles ca toate acele lucruri erau pt mine. Era prima dată când primeam atâtea lucruri. 🙂

  • Geanina spune:

    Tin minte că era iarnă și se topise zăpada… Fusesem operată de apendicită și mă străduiam să nu alunec, dar, nu știu cum s-a intamplat de am căzut fix in cea mai mare baltă. Mi-am udat și caietele, și cărțile, și am stat nemișcată din bancă în ziua aceea ca sa nu se vadă că am pantalonii uzi și murdari. 🙂

  • Moșneag Ioana spune:

    Eu aveam un ghiozdan din blugi care îmi atârnă pe spate și mereu era arhiplin. Cărăm toate cărțile cu mine, nu doar pe cele din ziua respectiva.

  • Lucian spune:

    Aveam un ghiozdan de la verii mei care il aveau de la nu stiu cine, era foarte destramat dar l-am purtat cu mandrie cativa ani si eu…

  • Irina spune:

    Imi aduc aminte ca era tot dreptunghiular si ca mirosea a nou si ca motanului ii placea foarte mult sa stea in el cand nu era ticsit de caiete si manuale. O sa caut poze cu mine in scoala primara, sa-mi reimprospatez amintirile.

  • Valentin spune:

    Am avut un ghiozdan cumparat de mama, era ciudatel, nepotrivit pentru un baiat, avea mult rosu si o papusica pe langa manere:)) cert e ca dupa cateva luni de chin…din greseala l-am rupt:D

  • Policiuc delia spune:

    Primul ghiozdan a fost ales împreună cu părinții și sincer nu mi-l amintesc însă retin trăirile și nerăbdarea cu care asteptam începerea școlii și că eu să îl pot purta!

  • Cornelia spune:

    Primul meu ghiozdan a fost unul simplu, fara desene pe el, fara papusi – cred ca era galben sau portocaliu ( nu mai stiu exact ), dar tin minte ca intr-o zi l-am uitat in masina la tata ( ma ducea el la scoala in primii ani) si abia cand am ajuns in clasa mi-am dat seama ca sunt prea usoara :))) A trebuit sa ma duc pana la servici la el sa il recuperez, din fericire era la 10 min de mers de la scoala.

  • Afinia spune:

    Chiar vorbeam cu sotul meu zilele acestea (pt ca suntem in căutarea ghiozdanului potrivit pt școlarul nostru) si ii ziceam ca imi amintesc atât de bine ca nu imi plăcea ghiozdanul meu (era primit de la cineva din familie 😳… ) Eram asa frustrată ca nu ma intelegeau ai mei 😔 cu anii l-am schimbat 😁 am avut unul de piele (nasole bretele avea… ) apoi din acela pe un umăr (acesta mi-a plăcut si l-am si purtat multa vreme-era si la moda pe atunci ).
    Sper sa facem o alegere buna acum pentru copilul nostru… sa fie pe placul lui, in primul rand, dar si practic, ergonomic si usor 🤭

  • Cristina Popescu spune:

    Imi amintesc ca eu eram in clasa III si mi-au luat parintii un ghiozdan nou, iar sora-mea era in clasa I, si avea un ghiozdan identic cu al meu. Intr-o zi, ajungand la scoala, am scos Abecedarul sora-mii din ghiozdan, le incurcasem. Norocul meu ca eram amandoua de dimineata si am coborat la clasa ei si am facut schimbul.

  • Panduru cristina spune:

    Anul acesta fetița noastră începe școala..😔..prilej de amintiri..prima zi de școala pt mine a însemnat și pierderea ghiozdanului….atât de drag mi a fost încât l -am uitat la școala la plecare!!!

  • Laura spune:

    Nu imi amintesc multe despre primul ghiozdan, dar imi amintesc si acum emotiile din prima zi de scoala 🌈 Visam la cravata rosie, 🤣, rosu e culoare mea😍

  • Maria Stoican spune:

    Primul meu ghiozdan era maro de piele si isi facuse deja si masteratul si doctoratul pe spinarea fratilor mei😉.Si, desi era asa mai de armata, l-am purtat pana-n clasa a VIII-a, ca sa va faceti idee de dimensiuni.Dar m-am atasat tare de el si cred ca si acum se odihneste pe undeva, prin podul casei.
    Multumim, Printesa, pentru recomandari, au venit la timpul potrivit, pitica noastra incepe clasa 0 sau cum s-o numi, numai cand ma gandesc, ma ia cu ameteli.

  • Vali spune:

    Primul meu ghiozdan tin minte ca a fost rosu cu bleumarin… fix ca cel pe care l-ai avut si tu…
    Nu am o amintire legată de el insa am o amintire legată de ghiozdanul copilului… am urcat copilul in masina si ghiozdanul a rămas frumos in garaj asteptandu-ne sa ne întoarcem de la grădiniță 😁
    Mare supărare a mai fost ca am uitat de el 🙈

  • Adina Stratescu spune:

    Eu am fost foarte mandra de ghiozdanul meu bej cu maro cu Woody. Era cel mai mare ghiozdan din clasa si de alta forma fata de toate celelalte ghiozdane. In patru ani cat l-am purtat, nu am vazut decat unul la fel ca al meu. Si da, a rezistat patru ani de scoala primara – mai peticit, mai intarit, mai cusut… Am carat cu el o lume a copilariei la scoala si-napoi. Pe vremea aceea nu stiam de defecte de coloana, nu-mi aduc aminte sa ma fi durut vreodata spatele pe atunci. Poate si pentru ca scoala era la 100 metri de casa. Dar pentru piticii mei imi doresc mai mult – adica mai comod, mai usor, mai destept, mai practic, etc.

  • Olteanu elena spune:

    Buna ! Primul ghiozdan a fost rosu,dragut pt perioada aia..dar in prima zi am uitat de el….

  • Teodora Militaru spune:

    In prima zi am fost dusa la scoala de ambii părinți, toate bune si frumoase, la întoarcerea acasa am revenit fără ghiozdan, crezând ca el trebuie sa ramana la scoala

    • Madalina diaconh spune:

      Eu l-am uitat la scoala.Era iarna, aveam geaca groasa si nu mi-am dat seama 😁, m-am intors dupa el…

  • Adela Ionita spune:

    Primul meu ghiozdan era maro cu niste ursuleti mici, desenati pe buzunar. Mi-a placut din prima pentru ca mi-a zis mama ca e frumos si eu am crezut-o :)).

    Cea mai haioasa amintire este asa: am plecat de la scoala intr-o vineri si, cand am ajuns in fata usii de acasa mi-am dat seama ca nu aveam ghizdanul in spate. M-am intors la scoala, ghiozdanul era scos si lasat la piciorul bancii ca sa isi puna copilul ”de dupa masa” ghizdanul lui.

    M-am uitat in banca, am vazut ghiozdanul strain si cheile mele in coltul pupitrului (aveam obiceiul sa ne mai scot, nimeni nu stie de ce). Am luat cheile si am plecat. :)))

    Am coborat 2 scari din scoala si mi-am adus aminte pentru ce venisem. M-am intors, am luat ghiozdanul si-am incalecat pe-o sa. :)) Multumesc ca mi-ai adus aminte de asta!

  • Nicolae Matei spune:

    Primul meu ghiozdan era mostenit de la fratele meu mai mare, am fost atat de suparat ca l-am rupt intentionat, doar ca sa imi cumpere altul!

  • Maria Grigore spune:

    Cand am primit primul meu ghiozdan am dormit cu el in pat, pus frumos langa mine, de dragul lui, erau rare si destul de uratele, dar pentru noi erau ca aurul

  • Steluta Matei spune:

    Primul meu ghiozdan era unul chinezesc, roz, mandra tare l-am purtat in prima zi de scoala!

  • Ungureanu Gabriela spune:

    L-Am uitat acasa în prima Zi de școală.

  • Lautarescu adriana spune:

    Am purtat ghiozdanul prin casa cu o săptămână înainte de școală.

  • Oprea Ion spune:

    Aveam un ghiozdan care avea jumătate din înălțimea mea.

  • Ioana Alexandrescu spune:

    Când am plecat de la școală, l-am uitat acolo.

  • Ole spune:

    ma dadeam cu el pe zapada, il foloseam pe post de sanie. Era din ala de imitatie de piele si aluneca foarte bine. Plus: era si mare.

  • Iudita Mihalcea spune:

    Anul 1990: primul meu ghozdan era albastru, din acela patratos, cu marginile cartonate, eu in clasa I. Singura amintire pe care o am cu el este cum ma intorceam intr-o zi de la scoala si tineam ghiozdanul pe un singur umar (sau in mana). In drum spre casa m-a oprit un batranel si mi-a spus ca nu asa ar trebui sa-mi car ghiozdanul pt ca imi stric spatele. Si mi-a pus ghiozdanul corect, ambele cureluse puse pe umeri. Bineinteles ca-mi iubeam ghiozdanul si ca eram foarte mandra ca sunt scolarita!

  • Oana Marina spune:

    Ar fi mai multe amintiri, dar două au rămas în “istorie” : prima a fost când am plecat de la școală cu mâinile pline, avusesem desen și țineam plansa pentru ca nu se uscase, aveam și echipamentul de sport, geaca și ghiozdanul unei colege pentru a o ajuta…abia când am ajuns acasă am realizat că uitasem propriul ghiozdan la școală ; iar cea de a doua era ghiozdo-sania, aluneca atât de bine pe gheață.

  • Anca spune:

    Ooo, eu am încurcat primul meu ghiozdan!!!!îmi amintesc cu drag… An de an îi spun fetiței mele când începe școala să fie atentă să nu-l încurce ca mă-sa 😁Era vineri și după școală mergeam la bunici la țară până duminică seara, nu prea aveam așa teme în clasa întâi. Colega cu care îl incurcasem a plâns tot weekendul că cineva i-a furat geanta nouă. Abia luni s-a deslușit misterul!!!

  • Mihaela spune:

    Primul meu ghiozdan m-a salvat de la un “botez” in zapada. Cand s-au apropiat de mine, le-am spus copiilor ca am ochelarii in ghiozdan si daca se sparg o sa vina mama la scoala. Se desfacea atat de greu incat au renuntat in a astepta dovada si nici nu am mai avut probleme de atunci.

  • Caroline Maria spune:

    Buna! Nu am cum sa uit primul meu ghiozdan, achiziția perfecta pt ai mei, horror pt mine! Era maaare, se gandeau probabil sa ma trimita si la facultate cu el, era roz( bleahh! Dap..aveam gusturi fine de mica) si era din piele naturala, ca sa reziste decenii si cu formă ca de geamantan. Si de incantati ce erau de achizitie, m-au trimis si cu niste chiftele puturoase la pachet, macar sa ma stie toată școala! Cred ca o sa ma bantuie toata viata amintirea asta 🙈 Psihicul meu si-a mai revenit, dupa ce si-a facut aparitia un coleg cu acelasi ghiozdan.roz. Wtf!!?? Se pare ca mai erau copii cu parinti mai psycho ca ai mei! 😂

  • Alina Petrican spune:

    Se rupea tot timpul , dar îmi era tare drag de el și nu voiam altul așa că îl cosea mama săptămânal 🤣

  • Roxana spune:

    Ale (10) zice: prima mea amintire haioasa cu ghiozdanul e ca dupa ce am pus cartile, caietele, penarul in el, l-am pus in spate si am cazut la loc pe scaun 🙃

    A mea nu-i asa haioasa, dar asta e prima: cu o zi inainte sa inceapa scoala m-am echipat cu uniforma, ghiozdan, sosetute albe, tot si am defilat f mandra prin fata blocului. Ghiozdanul era gol.

  • Ioana spune:

    La magazin a sosit un model de ghiozdan țanțoș cu comete și planete. A cumpărat majoritatea mămicilor de pe scară. Unii dintre copiii lor îmi erau colegi de clasa. Îți poți imagina deci confuzile ce au urmat…

  • Alice spune:

    Imi amintesc.. CA nu imi amintesc nimic :)) mi-AR trebui ceva lecitina, somn si.. Vreo 2 ghiozdanele albastre :d

  • Alina spune:

    Un singur ghiozdan mi-a rămas în minte. A fost adus din Canada, de unchiul care fugise după revoluție. Era colorat roz cu verde și în exterior avea pe el un ceas mare rotund adevărat, ca de perete, care functiona cu baterie. Nu mai văzusem asa ceva, era inedit. Întorceam toate capetele.😊

  • Raluca Florentina spune:

    Îmi amintesc și acum că bunicii mi-au cumpărat cel mai frumos ghiozdan, era roz cu galben și destul de maricel. Îmi amintesc că stăteam în bănci de 2 persoane și mă chinuiam să îl îndes sub pupitru, îl puneam în spatele meu și când se balansa scaunul cadea și el.

    • Șerbănică Raluca-Loredana spune:

      Nu-mi amintesc cum arăta primul ghiozdan. Dar atunci când nu mă trezeam la ora potrivită, luam repede ghiozdanul in spate si alergam până la scoala. 🙂

  • Anisoara spune:

    Cred ca toti am trecut prin faza cu uitatul acasă…. 😁😁
    In rest imi amintesc doar ca il umpleam cu mere pe drumul către casa(deși aveam meri in grădina 😂😂)….

  • Ladunca Ionelia spune:

    Cea ma haioasa amintire este din a doua zi de școală cabd, am plecat acasa fara ghiozdan… A sunat invatatoarea pe telefonul fix si m-am intalnit cu mama la jumatatea drumului.. venise “sa-l ia”

  • Geo spune:

    Ghiozdan nou din musama lucioasa, albastru cu alb. Il curatat si stergeam in fiecare zi. Pana au curs acuarelele in el….

  • Denisa Albu spune:

    Aveam un ghiozdan patrățos si nu gaseam niciodata nimic in el, plus ca se desfacea mereu din catarame, deci mai mult îl târam decât sa-l duc in spate 😆

  • Roxana spune:

    Avand un frate mai mare, abia asteptam sa merg si eu la scoala, sa am si eu ghiozdanul meu..Asa ca, atunci cand a venit ziua sa merg la scoala, nu lasam pe nimeni sa se atinga de el..il caram singura si la dus si la intors acasa.. tare drag imi mai era!. Rascolim prin amintiri…multumim!😘

  • Astrid W spune:

    Cred că primul meu ghiozdan a fost albastru inchis si relativ mic…cred că mai toţi aveam ghiozdane asemănătoare… dar nu mai ştiu sigur. Ştiu insă că al doilea era un fel de cutie patrata din plastic, roz (deşi nu cerd că m-a impresionat vreodată această culoare), primit din ajutoare din Germania. L-am cărat în spate până în clasa a VII-ea, vai şi ce mai căram prin el… Ţin minte că la un moment dat s-a desprins o hartă din perete şi diriginta a zis că e nevoie de ciocan să o prindem la loc: Il aveam în ghiozdan! Nu vreţi să ştiţi cum s-a uitat la mine clasa…. Il aveam impreună cu şuruburi şi şurubelniţe cu care mai meşteream la bicicletă, iar în clasa a 6-ea am cărat inclusiv broaşte, păienjeni, şopârle şi râme cu el la orele de zoologie…cat am mai oripilat colegele şi pe unii colegi. Mulţumescu pentru ocazia. de a-mi aduce aminte de vremurile acelea aventuroase!

  • Costel Craciun spune:

    Primul meu ghiozdan a fost unul maro cu o albinuta galbena. Îmi aduc aminte și acum ca în prima zi de școală l-am uitat în banca și am ajuns acasă fără el. Am alergat în disperare la școală sa îl recuperez.

  • Marin Theodora spune:

    In acele vremuri cand greu gaseai ceva, in clasa I am avut de fapt o servieta maro pe care nu stiu cine i-a dat-o tatalui meu.Oricum eram mandra ca era din piele,putin uzata,dar nu din carton presat cum aveau altii.Numai ca la scurt timp din cauza greutatii manerul s-a rupt si a smuls si o bucata din marerial.Si uite asa am ramas fara servieta si cateva zile am mers cu rechizitele in sacosa

  • Lautarescu daniel spune:

    Îmi plăcea foarte mult și l-am purtat 2 ani.

  • Ungureanu dumitru spune:

    Am plecat fără ghiozdan de la școală în prima zi.

  • LEBEDOV CRISTINA spune:

    Era unul mic, albastru, cu buzunare în parti, tipic anului ’94, dar era al meu și îmi plăcea maxim. Nu suportam sa il pun niciodata pe jos ca să nu murdăresc hainele and il puneam la spate. Imi placea asa de mult, încât o data l-am uitat si la scoala 🤣😂🤣😂🤣

  • Nicoleta-Denis Manole spune:

    Am adus un călător clandestin acasa. Nu intelegeam de ce se auzeau fosnituri din ghiozdan in timp ce imi faceam tema! M-am speriat teribil cand am verificat so am observat ca aveam in ghiozdan un soricel!!! Cred ca si el s-a speriat de țipetele mele! 😅

  • Munteanu Anca spune:

    Sincer, nu imi mai amintesc cum arăta primul meu ghiozdan, însă anul trecut i-am cumpărat primul ghiozdan fetiței noastre, care a intrat în clasa pregătitoare. Am ținut cont de ce si-a dorit ea, asa ca i-am cumpărat un ghiozdan uriaș cu un personaj dintr-un film pe care ea îl îndrăgea cel mai mult, dar care era mult prea mare si greu pentru ea, asa ca, în zilele in care nu avea cu ce să îl umple, mergea la școală cu ghiozdanul de grădiniță! 🙈

  • Serban Elena spune:

    Imi amintesc ca primul meu ghiozdan a suferit un mic accident ca si mine de altfel.Era iarna,zapada si bineinteles portiuni cu gheata pe care la intoarcerea de la scoala nu le-am ratat dandu-ma pe ele.La un moment dat am alunecat,am cazut pe spate,sticla cu cerneala s-a spart si cum ghiozdanul nu era impermeabil m-a ales si cu paltonasul patat nu doar cu ce era in ghiozdan.
    FB-Elena Racovita

  • Ramona spune:

    Amintirea mea despre primul ghiozdan este tot legata de catarama de inchidere. Imi placea la nebunie sistemul acela pentru ca semana cu cel de la geanta tatalui si astfel devenisem si eu om “important” acum :).
    In rest imi amintesc ca era mai mereu foarte greu. Ca sa mai optimizez asta, mai “uitam” cate o carte acasa.

  • Iliescu Ramona spune:

    Buna! Nu mai tin minte exact cum arăta primul ghiozdan, dar era tot stilul clasic, de pus in spate. Tin minte însă prima zi de școala, cum m-am prezentat cu ambii părinți in curtea școlii așteptând sa vedem unde voi fi repartizată. Ce amintiri frumoase!

  • Dogeanu Laura spune:

    In prima zi de scoala, l-am uitat acolo😀

  • Cristina spune:

    Eu am avut un ghiozdan destul de urat din imitatie de piele maro dar micut asa incat a trebuit sa mi-l schimbe dupa clasa a 3 a pentru ca nu mai incapeau in el cartile.

  • Mirela Șerban spune:

    Eu imi amintesc ca a uitat fratele meu ghiozdanul acasa, am plecat dupa el dar am uitat ghiozdanul meu acasa! 🙈😂

  • Alexandra spune:

    Tin minte ca m-a dus Tata la scoala, eram fericita si m-am dat jos din masina fara nici o grija… si fara ghiozdan 😂 Cand mi-am dat seama, tata era departe cu ghiozdan cu tot. Ce momente frumoase, te iubesc Tata (pana la cer si inapoi)!!! (Mi-e tare dor de el!!!)

  • Roxana spune:

    Cred ca cea mai tare amintire e ca în clasa I in anul 1800 cumva toamna am plecat dinspre școală spre casa cu ghiozdanul prins cu o bentita pentru ca reușisem sa ii rup mânerul… Era unul oribil, tip securistic, maron de vinilin… Absolut hidos și i am făcut de petrecanie 😄

  • Primul meu ghiozdan era mare, verde, cu o catarama mare pe mijloc și identic cu al fratelui meu, tor timpul ne încurcam ghiozdanele 😀

  • Carmen spune:

    Cand eram in clasa a II a, am plecat casa cu ghiozdanul colegei de banca. Am ajuns acasa si nu mi.am dat seama, am facut temele pe caietele ei si abia seara si.au dat seama parintii ca eu am venit acasa cu un ghiozdan mai frumos🙂 .

  • Badea Ioan spune:

    Era prea mare pentru mine, asa ca îl ducea sora mea mai mare tot timpul

  • Alexandra spune:

    Ceea ce țin minte e ca Ghiozdanul meu era mare, greu, patratos și colturos…. Nu prea confortabil. 😅 Aaa și roz parca, spalacit asa! Foarte faine cele de la Herlitz! Mulțumim de concurs Ioana!

  • Iliescu Ramona spune:

    Nu mi mai aduc exact aminte cum arăta primul ghiozdan, dar tin minte ca era genul clasic, de pus pe spate. Ce mi aduc bine aminte este ca eram cu părinții mei, in curtea școlii și așteptam sa aflu in ce clasa voi fi repartiza

  • Toth Andreea spune:

    Țin minte ca aveam tot timpul firmituri și alte resturi de mâncare și nu vroiam sa mai caut în el. Îmi cumpărăm corn în pauze și uitam de le in ghiozdan și se făceau numai firmituri. Mama mea nu mai suporta :)))

  • Primul meu ghiozdan seamna izbitor de mult cu al tau, mare, galben destul de incomod …il iubeam la nebunie

  • Sanziana spune:

    Primul meu ghiozdan era bleumarin cu câteva flori și eram foarte mândră cu el!

  • Oana Popescu spune:

    Am avut cel mai frumos ghiozdan din lume , in 1986 ! Desi in oraselul meu nu aveai de unde alege , sora mea , cu 12 ani mai mare , studenta , mi l a adus de la Bucuresti ! Era bej cu rosu si avea cel mai modern design de atunci , era aproape un rucsac ! A trecut atat de repede timpul …

  • Elena soare spune:

    Primul ghiozdan era foarte mare, din carton rigid si greu chiar si gol

  • Costache Alina spune:

    Primul ghozdan… sincer nu imi mai aduc aminte..am amintiri cu un ghiozdan de prin clasa a 2a- a3a, era un ghiozdan din vinilin,negru si tin minte ca am insistat foarte mult cand mi l-a cumpărat mama mea,si mi s-a rupt pe la jumătatea anului scolar si atat de dezamagita eram ca imi placea foarte mult,dar mai dezamăgită a fost mama mea pt ca atunci erau vremurile sa ai un ghiozdan cat mai multi ani,si noi fiind 3 copii era mai greu sa ne echipeze pe fiecare cu toate cele noi. Si eu la randul meu,am tot 3 copii si incerc,si zic eu ca reusesc împreună cu sotul meu sa le oferim totul,asa cum au facut si parintii mei pt mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *