Cu metroul (1)

Urc în vagon. Jdemii de perechi de ochi pe marsupiul din care se bălăngănesc două șosete roz. Copila cu ochii beliți, curioasă la tot ce mișcă.

Nu se închid bine ușile că aud:
-E băiețel? mă întreabă badigardul de metrou, ăla de-are la brîu un soi de pulan așa. E tînăr, cu șapca dată bine spre ceafă.
-Nu.
-Nuuu?
-Nu.
-Aha. Cîte kile are?
-Poftim?
-Cîte KILE are? se răstește deja.
-Vreo 6, răspund repede, să nu creadă colegul lui badigard că ne certăm și să-mi iau vreun ciomag pe spinare.

Se uită admirativ la mine.
-Bravo, zice, un băiețel normal.
-E fetiță, zic.
-Da, așa, o fetiță normală. Că eu am unu în bloc care la 1 an și două luni are 25 de kile. Abia merge. Și mănîncă un castron mare de pireu cu pîine. Și după 10 minute mănîncă un iaurt. Mai mult ca mine, domnișoară. Păi nu e bine.
-Nu e, confirm eu uitîndu-mă cu disperare încotro să mă refugiez. Peste tot numai figuri dornice să mă ia la întrebări. (paranoia mea, desigur)
-Da mai bine pîine decît biscuiți, zice tot el.
-Aha, zic.
-Pentru băieți mai ales, insistă.
-Da, dar eu am fată. Ah ia uite, tre să cobor, la revedere.

Și cobor la Basarab.

O oră mai tîrziu, mă urc în vagon. Tot la Basarab. Ce noroc, același tren. Și același badigard. Șapca și mai pe spate, că deh, e tot mai cald în metrou, ferească sfîntu de ceva aer condiționat.

-Aaa, zice bucuros, iară ne întîlnim noi trei. Și, unde-ați fost?

Pentru că, mă-nțelegi, deja eram cunoștințe vechi, eu, el și băiețelu meu care nu mănîncă biscuiți și care e fetiță.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4247

21 comentarii

  1. :))) Doamne cat de amuzanta esti:) m-ai scos din starea de somnolenta de la servici. Numai tie ti se pot intampla asemenea lucruri:)) :))) totusi e bine ca nu „L-a” scuipat!!!:)). Iti multumesc pentru ca iti impartasesti gandurile si peripetiile cu noi. Esti parte din viata mea. Cu prima ocazie trebuie sa facem o intalnire ….sa ne cunoastem….:) Te pup!

  2. Doamne, unde ii gasesti pe-astia? Eu am parte de clasicul „Il sufoci acolo, iti spun io”, nu intalnesc oameni asa interesanti ca tine. Cred ca trebuie sa imi fac curaj sa plec la plimbare cu metroul. :))

  3. Al meu e fetita tot timpul fiindca are parul cret ca si pus pe bigudiuri! Si degeaba e tot in albastru si nu are cercei in ureche si nici fata de fetita, pentru ei tot e! Si mie mi se intampla asta si acum cand are 3 ani deci stai relax 🙂 se vor mai intampla multe asemenea in anii ce vin

  4. Mie mi s-a întâmplat cu mijlocia, cu următoarea descriere: păr blond, lung, cercei vizibili la urechi, îmbrăcată într-o rochiţă cu multe volănaşe şi foarte colorată, să mi se vorbească de ea că e băieţel 🙂

  5. :)))) ahahahhahaha :)))) cu metroul nu am fost pana acum, in schimb mergem cu autobuzul si tragem oamenii de pantaloni daca nu ne baga in seama :))

  6. Draga de ea… sa fie ea sanatoasa ca are cine-o recunoaste 😛 nenea ala inca sta cu ma-sa si nu stie el chestiuni de bebeluseala… poate era si daltonist de nu i-a vazut sosetelele… ce mai conteaza?! Lasa lasa… pupicei la vevelusa

  7. Ah, mi-am adus aminte de fetele oamenilor cand mergeam pe la munte cu andreea in spate, in ergo. Cei mai haiosi sunt copiii mai maricei care se uita si apoi zic tare catre parinti „uite mama are un copil in rucsac”…

  8. Acum 2 zile m-am pus pe o banca alaturata de banca unui mos. Ce a urmat a fost un test de stres pt mine, am ascultat despre cresterea preturilor, bolile de bebelusi, ca angiomul se trateaza cu Betadina, etc, iar la final mi-a chemat toti copiii de la bloc sa se joace cu fiica-mea.
    Eu in acest timp am zis: aha, ihm, oo, da, nu.

  9. Draga Ioana, sper sa tragi o concluzie din plimbarile tale prin capitala care acum este casa ta: a te baga in treaba altora si a-ti da cu parerea, in special catre mame tinere, nu e o caracteristica a moldovenilor, ci a oamenilor de pretutindeni, care au lipsuri in materie de educatie si bun simt.
    Iar capitala abunda de asemenea persoane. Despre educatie, ce sa-ti spun, as aminti ca Suceava si Iasiul au avut cele mai mari note pe tara la bac .Am spus-o pentru ca te citesc cu placere, te apreciez si-mi pare rau ca vorbesti ironic de orasul in care locuiesc parintii tai.
    Dar te scuz, pentru ca esti o mamica grijulie si inca obosita de programul greu pe care orice copil
    il face mamei.
    O mama mai matura.

    • Hello, Dana din Iasi,
      Eu zic ca m-ai luat prea in serios, eu numa ma amuzam aici cu voi, n-am o parerea mai proasta despre pietreni decit despre bucuresteni, ba dimpotriva.

    • Mi-am dat seama ca-s niste glume dragute, chiar o merita accentul nostru! Dar mai mult m-au deranjat remarcile unor amice virtuale, care n-au inteles intentia de amuzament si au intrebat foarte serios ,,chiar asa ti-au spus??” .
      Si cum lor nu ma pot adresa …
      Te pup si iti doresc multa rabdare si putere in cea mai frumoasa meserie din lume, cea de mama.
      Dana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *